Pe scurt

  • Primăriile vor putea plăti din bugetul lor instalarea de centrale individuale pe gaz încă doi ani, în imobilele racordate la puncte termice care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali. Curtea Constituțională a respins, cu majoritate de voturi, obiecția formulată de Președintele României și a constatat că legea de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 este constituțională în raport cu criticile formulate. Paragraful 54 închide discuția: Parlamentul și-a exercitat, în limitele constituționale, competența exclusivă de a alege forma și metodele de transpunere a directivei, inclusiv prin stabilirea unui termen de doi ani pentru situații punctuale.
  • Interdicția europeană pe care excepția o ocolește are dată fixă, 1 ianuarie 2025. Art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 prevede că, cel târziu de la acea dată, statele membre nu mai oferă stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome pe bază de combustibili fosili. Curtea a citit directiva prin art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene: obligatoriu pentru stat e rezultatul, iar forma și mijloacele rămân la alegerea lui. Paragraful 51 reține că excepția, fiind temporară și punctuală, nu contravine nici dispozițiilor directivei, nici obiectivului ei, potrivit căruia clădirile existente ar trebui transformate în clădiri cu emisii zero până în 2050.
  • Un judecător a scris opinie separată, iar Guvernul a cerut el însuși desființarea legii. Judecătorul Dacian-Cosmin Dragoș susține că marja de apreciere din art. 288 TFUE privește forma și mijloacele de transpunere, nu obiectivul care trebuie atins, și că excepția de doi ani nu se încadrează în niciuna dintre cele permise de directivă. Pe aceeași poziție a fost și Guvernul, care a apreciat în punctul său de vedere că obiecția este întemeiată, deci a cerut Curții să desființeze legea care aprobă propria lui ordonanță. Președintele Camerei Deputaților a apărat textul, iar Președintele Senatului nu a comunicat niciun punct de vedere.
Act: Decizia Curții Constituționale a României nr. 837 din 15 iulie 2026 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 pentru transpunerea art. 17 alin. (15) din Directiva (UE) 2024/1.275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2009 privind creșterea performanței energetice a blocurilor de locuințe
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 23 octombrie 2026, paginile 2-10
Pronunțată: 15 iulie 2026, cu majoritate de voturi, într-un complet de nouă judecători, cu o opinie separată
Definitivă și general obligatorie: 23 octombrie 2026, data publicării

Banii publici pentru cazane pe combustibili fosili nu se opresc la termenul european. Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 837 din 15 iulie 2026, publicată pe 23 octombrie 2026, că Parlamentul putea adăuga în legea de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 o excepție de doi ani de la chiar interdicția pe care acea ordonanță o preluase din dreptul european. Cu patru zile mai devreme, pe 19 octombrie 2026, Guvernul mutase 2,67 milioane de euro din Planul național de redresare și reziliență către reforma de decarbonizare a încălzirii, așa că cele două fluxuri de bani publici merg acum în paralel: unul scoate combustibilii fosili din sistemele de încălzire, celălalt plătește instalarea lor acolo unde termoficarea are prea puțini clienți.

Textul care a ajuns la Curte e scurt. Camera Deputaților a aprobat ordonanța cu o singură completare, un alineat nou la art. III: „Prin excepție de la dispozițiile art. I, autoritățile administrației publice locale din fonduri proprii sau autoritățile și instituțiile publice centrale din fonduri europene pot acorda stimulente financiare pentru instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire, în cazul imobilelor sau ansamblurilor de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali, pentru o perioadă de maximum 2 ani de la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea prezentei ordonanțe.” Două cifre, un prag și o durată, atât conține excepția.

Alineatul a intrat prin amendament în Camera decizională. Paragraful 45 al deciziei reproduce motivarea din raportul comun al Comisiei pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, al Comisiei pentru industrii și servicii și al Comisiei pentru mediu și echilibru ecologic: punctele termice subutilizate au costuri fixe de operare, mentenanță și personal care nu pot fi acoperite din tarifele percepute unui număr mic de beneficiari, iar fără o alternativă legală primăriile ar trebui să le țină în funcțiune pe pierdere. Amendamentul, spun comisiile, „nu încurajează utilizarea combustibililor fosili ca soluție generală”, ci oferă „un instrument temporar și punctual”.

Calendarul arată cât de strâns a fost controlul. Legea a fost adoptată în procedură de urgență pe 1 aprilie 2026 și trimisă la promulgare pe 9 aprilie 2026. Președintele României a sesizat Curtea pe 27 aprilie 2026, în ziua a optsprezecea din termenul de promulgare de 20 de zile prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituție, deci cu două zile înainte de expirarea lui. Obiecția a fost înregistrată cu nr. 6.964 și a format Dosarul nr. 2.785A/2026. De la sesizare până la pronunțare au trecut 79 de zile, iar de la pronunțare până la publicare încă 100, așa că legea a stat blocată la promulgare 205 zile de la adoptarea ei.

Criticile Președintelui au vizat art. 1 alin. (5), art. 147 alin. (4) și art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, prin raportare la art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos și la art. 135 alin. (2) lit. e) privind obligația statului de a reface și de a ocroti mediul înconjurător. Argumentul de fond: o excepție generală de la o regulă instituită la nivel european echivalează cu o suspendare a efectelor directivei în dreptul român. Sesizarea amintește și că întârzierea transpunerii a atras deschiderea de către Comisia Europeană a Cauzei COM 2025/0168 împotriva României și descrie completarea ca pe o „regresie legislativă nepermisă”, fiindcă reduce un nivel de protecție deja atins.

Apărarea a venit de la Președintele Camerei Deputaților, care a arătat că norma e permisivă, facultativă și temporară, deci nu impune nimănui să cumpere un cazan pe gaz, și că directiva însăși cere statelor membre să ofere „finanțare adecvată, măsuri de sprijin și alte instrumente capabile să elimine barierele de pe piață”. Guvernul, în schimb, a apreciat că obiecția este întemeiată și a invocat propria notă de fundamentare a ordonanței, plus Comunicarea Comisiei C/2024/6.206 privind eliminarea treptată a stimulentelor financiare pentru cazanele autonome alimentate cu combustibili fosili, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, din 18 octombrie 2024. Președintele Senatului nu a transmis nimic.

Curtea a verificat mai întâi admisibilitatea, pe cele trei condiții din art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție și art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: titularul sesizării, termenul și obiectul controlului. Toate trei s-au confirmat. Apoi a trecut la testul pe care și l-a fixat în 2011, prin Decizia nr. 668 din 18 mai 2011 și Decizia nr. 921 din 7 iulie 2011: o normă de drept european poate fi folosită ca normă interpusă în controlul de constituționalitate numai dacă e suficient de clară, precisă și neechivocă, iar pe lângă asta are relevanță constituțională. Paragrafele 49 și 50 constată că ambele condiții sunt îndeplinite, deci art. 17 alin. (15) din directivă chiar putea servi ca reper.

Rezultatul a fost totuși de respingere. Paragraful 51 reține că excepția „cu caracter temporar și punctual” nu contravine dispozițiilor sau obiectivului directivei. Paragraful 52 aduce art. 288 TFUE, potrivit căruia directiva „este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele”. Paragraful 54 califică fereastra de doi ani drept „termen de implementare” fixat pentru situații punctuale, iar paragraful 57 o numește „termen suspensiv pentru îndeplinirea unei obligații a statului” și concluzionează că legea „transpune directiva și garantează aplicarea deplină și efectivă a acesteia”. Pe dreptul la un mediu sănătos, paragraful 56 constată că o măsură limitată în timp și aplicabilă doar punctelor termice mici nu încurajează combustibilii fosili ca soluție generală. Critica întemeiată pe forța obligatorie a deciziilor Curții a căzut într-o singură frază, paragraful 58: jurisprudența invocată nu era aplicabilă.

Opinia separată a judecătorului Dacian-Cosmin Dragoș atacă exact piesa centrală a motivării. Marja de apreciere din art. 288 TFUE vizează forma și mijloacele de transpunere, „iar nu obiectivul care trebuie atins”, scrie el, iar excepția introdusă prin lege nu seamănă cu niciuna dintre cele pe care directiva le permite: întreținerea, repararea sau dezafectarea cazanelor existente, sistemele hibride cu pondere semnificativă de energie regenerabilă, tranziția la gaze din surse regenerabile, sprijinul pentru prețul energiei fără legătură cu instalarea cazanului, ajutoarele de stat și programele adoptate înainte de 1 ianuarie 2025. Fereastra de doi ani, în lectura lui, încalcă scopul directivei și obligația pozitivă a statului de a atenua efecte potențial ireversibile ale schimbărilor climatice, obligație pentru care invocă hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 aprilie 2024, pronunțată în Cauza Verein KlimaSeniorinnen Schweiz și alții împotriva Elveției.

Efectele pe care le produce

Decizia e definitivă și general obligatorie de la 23 octombrie 2026, data publicării. Pentru lege, consecința imediată e că drumul spre promulgare s-a deblocat: potrivit art. 77 alin. (3) din Constituție, atunci când s-a cerut verificarea constituționalității, promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei prin care i s-a confirmat constituționalitatea. Decizia se comunică Președintelui României, deci legea ar trebui promulgată și publicată în Monitorul Oficial al României în primele zile ale lunii noiembrie 2026, iar ca lege va intra în vigoare la 3 zile de la publicare, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

De la acel moment pornește fereastra de maximum doi ani. Cine poate plăti: autoritățile administrației publice locale, din fonduri proprii, și autoritățile și instituțiile publice centrale, din fonduri europene. Ce se poate plăti: instalarea de cazane autonome alimentate cu combustibili fosili sau a altor sisteme individuale de încălzire. Unde: la imobilele sau ansamblurile de imobile racordate la puncte termice care deservesc mai puțin de 50 de utilizatori finali. În afara acestui perimetru, interdicția din art. I al Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 rămâne întreagă, iar excepțiile vechi din art. III alin. (1) și (2) și din art. VIII continuă să se aplice în paralel.

Pentru proprietarul de apartament nu se schimbă nimic la achiziția pe banii lui. Interdicția a privit de la început stimulentele financiare din fonduri publice, nu cumpărarea unei centrale din buzunar sau pe credit bancar. Ce se schimbă e accesul la bani publici pentru cei care locuiesc în imobile deservite de puncte termice mici, iar aici decizia nu creează niciun drept: alineatul spune „pot acorda”, deci fiecare consiliu local decide dacă deschide un asemenea sprijin și cu ce sumă.

Pe plan european, decizia nu închide nimic. Procedura de infringement din Cauza COM 2025/0168 e pornită de Comisia Europeană și se judecă, la nevoie, la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, singura care interpretează obligatoriu directiva. O hotărâre a instanței constituționale naționale nu o leagă și nu o oprește, așa că riscul financiar invocat în sesizarea Președintelui rămâne pe masă. Statul român are acum, în plus, o lege a cărei compatibilitate cu art. 17 alin. (15) a fost confirmată la București și contestată de propriul Guvern în fața Curții.

Al doilea efect, mai greu de văzut, e cel al considerentelor. Art. 147 alin. (4) din Constituție le face general obligatorii, iar paragrafele 52 și 54 pun pe hârtie o lectură generoasă a marjei de apreciere: statul poate stabili termene proprii de implementare pentru „situații punctuale”, fără ca directiva să fie încălcată. Formula se poate invoca în orice altă dispută despre transpunerea unei directive, nu doar în cea despre cazane, și e partea deciziei care va fi citată cel mai des.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până la legea de aprobare, regula națională era simplă. Ordonanța Guvernului nr. 16/2025, adoptată pe 21 august 2025 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 august 2025, interzice prin art. I acordarea stimulentelor financiare din fonduri publice pentru instalarea cazanelor autonome alimentate cu combustibili fosili. Interdicția se aplică de la intrarea ordonanței în vigoare, adică de la 25 august 2025, la 3 zile de la publicare.

Excepțiile existau și înainte, dar erau de altă natură. Art. III alin. (1) scoate de sub interdicție întreținerea, repararea și dezafectarea cazanelor, automatizarea clădirii, instalarea cazanelor pe gaze naturale acolo unde rețeaua locală vehiculează deja gaze din surse regenerabile, sistemele combinate cu energie regenerabilă, lucrările de tranziție la gaze regenerabile, sprijinul pentru prețul energiei fără legătură cu instalarea cazanului și stimulentele comunicate beneficiarilor finali înainte de intrarea ordonanței în vigoare. Alin. (2) adaugă ajutoarele de stat pentru întreprinderi, iar art. VIII scoate investițiile finanțate din Planul național de redresare și reziliență, din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și, în condiții stricte, din Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune, dacă programele au fost adoptate înainte de 1 ianuarie 2025.

Diferența de fond adusă de noul alineat e criteriul. Toate excepțiile vechi se leagă fie de natura cheltuielii, fie de data la care programul finanțator a fost adoptat. Cea nouă se leagă de dimensiunea punctului termic: sub 50 de utilizatori finali e permis, de la 50 în sus nu. E prima excepție din acest act care depinde de un număr de oameni, nu de tipul lucrării sau de un calendar, și singura a cărei justificare vine din pierderile bugetelor locale, nu din textul directivei.

Pierderile acestea au și o parte de datorie. Diferența de preț la căldura livrată populației, pe care primăriile o datorează termoficării, se numără printre plățile restante acoperite din cele 2 miliarde de lei din TVA repartizate bugetelor locale în noiembrie 2026.

Pentru combustibilul iernii 2026-2027, primăriile cu termoficare au primit și dreptul la împrumuturi din Trezorerie, de cel mult 75 de milioane de lei pe oraș, prin Ordonanța de urgență nr. 43/2026.

S-a schimbat și starea juridică a legii. Între 1 aprilie și 23 octombrie 2026, primăriile care sperau în fereastra de doi ani nu aveau pe ce să se sprijine, fiindcă legea nu era promulgată. Nici nu se putea anticipa soluția: Guvernul și Președintele cereau același lucru, iar singura autoritate care a apărat textul în fața Curții a fost Camera care îl votase.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Primăriile cu puncte termice aproape goale ies din capcana descrisă în paragrafele 21 și 45: costurile fixe de operare, mentenanță și personal nu se pot acoperi din factura câtorva zeci de utilizatori, iar până acum nu exista bază legală pentru soluția alternativă.
  • Pentru locatarii acestor imobile, serviciul se poate înlocui cu unul care funcționează, în loc să fie menținut formal un punct termic care dă apă caldă intermitent și pierde căldură pe traseu.
  • Norma e permisivă, nu imperativă. Nicio autoritate nu e obligată să acorde stimulente și nicio asociație nu e obligată să se debranșeze, iar diferența asta e chiar argumentul pe care a stat soluția Curții.
  • Legea iese din incertitudine. După 205 zile de la adoptare, primăriile și ministerele știu în sfârșit dacă pot construi un program pe fereastra de doi ani.
  • Considerentele confirmă o marjă națională de apreciere la transpunere, utilă în alte dosare în care România are termene europene strânse și realități locale care nu se potrivesc cu ele.

Ce rămâne o problemă

  • Pragul de 50 de utilizatori finali nu e definit nicăieri. În termoficare, „utilizator” înseamnă de regulă asociația de proprietari, nu apartamentul, iar diferența dintre cele două interpretări mută un bloc întreg dintr-o parte în alta a pragului.
  • Ramura cu fonduri europene se bate cu art. VIII din aceeași ordonanță, care lasă banii europeni să treacă numai cu două condiții cumulative. Alineatul nou nu cere niciuna, deci o autoritate de management care se sprijină pe el riscă o cheltuială neeligibilă, iar aceea se întoarce pe bugetul public.
  • Decizia nu scade cu nimic riscul din Cauza COM 2025/0168. Comisia Europeană nu e ținută de o hotărâre a instanței constituționale naționale, iar interpretarea obligatorie a directivei aparține Curții de Justiție a Uniunii Europene.
  • Obligația de monitorizare pe care ordonanța o pune în sarcina autorităților care acordă stimulente, amintită în paragraful 4, nu a fost extinsă la noua excepție, deci cazanele plătite pe această cale ies din singurul mecanism de control al actului.
  • Un cazan montat în 2027 are durata de viață dincolo de 2050, anul în care clădirile existente ar trebui să fie cu emisii zero. Cine plătește acum instalarea va plăti, în intervalul acesta, și înlocuirea.
  • Formularea acoperă și „alte sisteme individuale de încălzire”, pe care directiva nu le-a interzis niciodată. O parte din excepție derogă, astfel, de la o interdicție inexistentă.

Sfaturi utile

  1. Dacă locuiți într-un bloc racordat la termoficare și vă interesează sprijinul, cereți în scris primăriei sau operatorului câți utilizatori finali deservește punctul termic de care depindeți. Sub 50 e singura poartă de intrare, iar răspunsul scris vă folosește și mai târziu, la dosar.
  2. Nu numărați apartamente. Legea vorbește despre utilizatori finali, iar în contractele de furnizare a energiei termice utilizatorul e de regulă asociația de proprietari. Întrebați care definiție se aplică în hotărârea consiliului local care deschide sprijinul.
  3. Verificați termenul în date calendaristice, nu în ani. Fereastra curge de la intrarea în vigoare a legii de aprobare, nu de la depunerea cererii, deci cine se mișcă în al doilea an are mai puțin timp decât cine se mișcă acum.
  4. Pentru autoritățile centrale: înainte de a lansa un apel pe fonduri europene în temeiul noului alineat, confruntați-l cu art. VIII din Ordonanța Guvernului nr. 16/2025 și cu regulamentul programului finanțator. Alineatul din legea națională nu face eligibilă o cheltuială pe care regulamentul european o respinge.
  5. Pentru asociațiile care compară variante, cereți costul pe 20 de ani, nu pe anul instalării: montaj, revizii, combustibil și înlocuire. Decizia nu schimbă ținta pentru 2050 și nu promite nimănui că sprijinul se va repeta după cei doi ani.
  6. Dacă vă interesează raționamentul juridic, mergeți direct la paragrafele 47-57 și la opinia separată. Paragraful 54 conține motivarea pe care se sprijină soluția, iar opinia separată e singurul loc din act unde argumentul contrar e scris pe de-a întregul.

Întrebări frecvente

Ce a decis exact Curtea Constituțională?
A respins obiecția ca neîntemeiată și a constatat că legea de aprobare a Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 este constituțională în raport cu criticile formulate. Formula finală contează: confirmarea se dă numai în raport cu motivele invocate de Președintele României, nu pentru lege în ansamblu. Soluția a fost luată cu majoritate de voturi, într-un complet de nouă judecători, cu o opinie separată.
Legea a intrat deja în vigoare?
Nu. La data publicării deciziei legea era încă nepromulgată. Potrivit art. 77 alin. (3) din Constituție, promulgarea se face în cel mult 10 zile de la primirea deciziei de confirmare a constituționalității, iar legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Până atunci, interdicția din art. I al ordonanței se aplică fără excepția de doi ani.
Mai pot să îmi montez o centrală pe gaz pe banii mei?
Da, și nu a fost interzis niciun moment. Ordonanța interzice stimulentele financiare din fonduri publice pentru instalare, adică banii de la stat sau de la primărie, nu achiziția făcută din buzunar, din credit sau din fondul de reparații al asociației. Ce era și rămâne reglementat separat sunt avizele tehnice, debranșarea de la sistemul centralizat și condițiile de siguranță.
Ce înseamnă „mai puțin de 50 de utilizatori finali”?
Actul nu spune, și aici e cea mai mare incertitudine practică a excepției. Nici legea, nici decizia nu definesc utilizatorul final și nu arată cine numără. În contractele de energie termică utilizatorul e de regulă asociația de proprietari, deci un punct termic cu 40 de asociații are peste prag, iar unul cu 10 asociații și 400 de apartamente e sub prag. Până la o clarificare, răspunsul vine din hotărârea consiliului local care deschide sprijinul.
Decizia scapă România de procedura de infringement?
Nu. Cauza COM 2025/0168 a fost deschisă de Comisia Europeană pentru întârzierea transpunerii și se judecă pe dreptul Uniunii, nu pe Constituția României. Comisia nu e ținută de decizia instanței constituționale naționale, iar interpretarea obligatorie a art. 17 alin. (15) din directivă aparține Curții de Justiție a Uniunii Europene. Dacă se ajunge acolo, argumentul din opinia separată e exact cel pe care Comisia îl va folosi.
De ce a cerut Guvernul desființarea legii care aprobă propria lui ordonanță?
Pentru că ordonanța și completarea au autori diferiți. Guvernul a adoptat Ordonanța Guvernului nr. 16/2025 ca să transpună interdicția europeană, iar alineatul nou a fost introdus prin amendament în Camera Deputaților, fără acordul lui. În punctul de vedere transmis Curții, Guvernul a apreciat obiecția ca întemeiată și a invocat propria notă de fundamentare, plus Comunicarea Comisiei C/2024/6.206 din 18 octombrie 2024.
Ce se întâmplă după cei doi ani?
Fereastra se închide de la sine, fără să fie nevoie de un act nou, iar interdicția din art. I redevine întreagă pentru toate cazurile. Actul nu promite o prelungire și nu obligă pe nimeni să asigure finanțare după acest termen. Cine instalează un cazan în fereastră rămâne cu el și cu costurile lui de exploatare, inclusiv cu înlocuirea cerută de ținta clădirilor cu emisii zero în 2050.
Opinia separată schimbă ceva în practică?
Nu produce efecte juridice: obligatorii sunt dispozitivul și considerentele majorității. Valoarea ei e de altă natură. Ea arată că soluția a trecut cu majoritate, nu cu unanimitate, și pune pe hârtie, în forma cea mai scurtă, argumentul pe care se va sprijini orice contestație viitoare: marja din art. 288 TFUE privește forma și mijloacele, nu obiectivul.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Paragraful 56 și opinia separată trimit la art. 34 din Constituție pentru dreptul la un mediu sănătos. Paragraful 56 încheie analiza criticii de mediu cu formula „consacrate de art. 34 și art. 135 alin. (2) lit. e) din Constituție”, iar opinia separată reia aceeași trimitere. Art. 34 din Constituție reglementează dreptul la ocrotirea sănătății; dreptul la un mediu sănătos e în art. 35, așa cum scrie corect în paragrafele 32, 50 și 55 și în toată motivarea obiecției. Nu e pierdere la conversia textului: ambele apariții se citesc ca atare în ediția tipărită, paginile 9 și 10 din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890. Consecința e că singurul paragraf în care Curtea închide critica de mediu, paragraf care intră sub forța obligatorie a considerentelor prevăzută de art. 147 alin. (4) din Constituție, indică alt text constituțional decât cel pe care l-a analizat.
  • Paragraful 8 fixează intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 16/2025 la 21 august 2025, cu o zi înainte de publicarea ei. Textul spune că ordonanța „preia interdicția din directiva europeană de la momentul intrării sale în vigoare, respectiv 21 august 2025”, în timp ce paragrafele 31 și 38 arată că actul a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 22 august 2025. Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, ordonanțele emise în baza unei legi de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la publicare, dacă nu prevăd o dată ulterioară, deci data reală e 25 august 2025, iar o intrare în vigoare anterioară publicării e exclusă. Data nu e decorativă: art. III alin. (1) lit. g) din ordonanță scoate de sub interdicție stimulentele comunicate beneficiarilor finali „înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe”, așa că un stimulent comunicat pe 22, 23 sau 24 august 2025 intră în excepție după data corectă și cade în afara ei după data tipărită în decizie. Eroarea apare în redarea motivării obiecției, nu în considerentele Curții, dar rămâne singura dată de intrare în vigoare a ordonanței pe care actul o pune la dispoziția cititorului.

Analiza redacției

Problema de la care pleacă excepția e reală și o știe orice primar de oraș mic: un punct termic proiectat pentru câteva sute de apartamente, rămas cu douăzeci, consumă agent termic pe conducte goale și salarii de operare pe care nu le acoperă nicio factură. Acolo, debranșarea organizată, cu sprijin pentru înlocuirea sursei, e mai ieftină pentru toată lumea decât menținerea sistemului în viață. Argumentul a convins Curtea și ar fi convins pe oricine.

Numai că întregul edificiu stă pe o afirmație nemăsurată. Cele 59 de paragrafe ale deciziei, punctele de vedere ale celor două autorități și raportul comun al trei comisii parlamentare nu conțin, între ele, nicio cifră în afara pragului de 50 și a duratei de 2 ani: niciun număr de puncte termice aflate sub prag, nicio pierdere anuală cuantificată, nicio estimare a câtor cazane s-ar subvenționa și cu ce bani. O excepție de la o interdicție europeană a trecut testul de constituționalitate cu „pierderi financiare semnificative” drept singură probă. Prin comparație, obiecția Președintelui vine cu un element verificabil, numărul cauzei de infringement, iar Guvernul cu un al doilea, Comunicarea Comisiei C/2024/6.206.

A doua observație iese din calendar, nu din text. Directiva cerea conformarea până la 1 ianuarie 2025. Ordonanța care transpune interdicția a fost publicată pe 22 august 2025, adică la 233 de zile după termen, întârziere pentru care Comisia Europeană a deschis deja procedură. Peste această întârziere, legea adaugă încă doi ani, iar ei curg de la intrarea ei în vigoare, moment care se apropie abia acum, în noiembrie 2026. Dacă legea e promulgată în termenul de 10 zile și intră în vigoare la începutul lunii noiembrie 2026, fereastra se închide în noiembrie 2028, adică la 1.400 de zile, aproape 46 de luni, după data la care interdicția europeană devenise obligatorie. Întârzierile statului sunt, însumate, mai lungi decât derogarea pe care statul și-a acordat-o.

A treia observație nu se vede citind actul de la cap la coadă, fiindcă apare numai când pui noul alineat lângă art. VIII din ordonanța pe care o completează. Art. VIII lasă banii europeni să finanțeze cazane pe combustibili fosili doar sub două condiții cumulative: programul finanțator să fi fost adoptat înainte de 1 ianuarie 2025, iar cheltuiala să fie eligibilă potrivit art. 7 alin. (1) lit. h) pct. (i) din Regulamentul (UE) 2021/1.058 sau art. 73 din Regulamentul (UE) 2021/2.115. Noul alineat permite autorităților centrale să acorde aceleași stimulente „din fonduri europene”, fără nicio condiție. În același act există acum două porți pentru banii europeni, de lărgimi diferite, iar cea deschisă de Parlament e mai largă decât o permit regulamentele care guvernează acei bani. Curtea citează art. VIII în paragraful 42, ca dovadă că excepțiile vechi se încadrează în directivă, dar nu confruntă niciodată excepția nouă cu el. Riscul practic nu e teoretic: o cheltuială declarată neeligibilă se întoarce pe bugetul care a plătit.

Rămâne și o problemă de construcție a motivării. Paragrafele 54 și 57 numesc fereastra „termen de implementare” și „termen suspensiv pentru îndeplinirea unei obligații a statului”. Un termen suspensiv amână o obligație care nu a devenit încă scadentă, iar obligația de la art. 17 alin. (15) din directivă era scadentă de la 1 ianuarie 2025, cu 15 luni înainte ca legea să fie adoptată. Legea nu amână un termen, deci; derogă după expirarea lui. Judecătorul care a scris opinia separată ajunge la aceeași concluzie pe alt drum, prin distincția dintre formă și obiectiv, dar nimeni din act nu discută ordinea datelor. Tot nediscutat rămâne și faptul că excepția acoperă „alte sisteme individuale de încălzire”, categorie pe care directiva nu a atins-o niciodată: o pompă de căldură nu a avut nevoie de permisiunea Parlamentului, iar includerea ei face derogarea să pară mai largă decât e. În fine, opinia separată identifică textul nou ca „art. III1”, adică un articol, în timp ce legea introduce un alineat, art. III alin. (11); confuzia nu schimbă soluția, dar trimite cititorul în alt loc al ordonanței.

Ce ar trebui schimbat

  • Rectificarea trimiterii la art. 34 din Constituție, în paragraful 56 și în opinia separată. Se face prin rectificare în Monitorul Oficial al României, procedura obișnuită pentru erorile materiale. Efectul practic: paragraful care închide critica de mediu, singurul care intră în jurisprudența obligatorie pe acest punct, ar cita textul care garantează chiar dreptul analizat, iar o instanță care îl invocă nu ar mai trebui să corecteze tacit trimiterea.
  • Condiționarea ramurii cu fonduri europene de condițiile cumulative din art. VIII. Cea mai simplă variantă e eliminarea ei din alineat, lăsând excepția doar pe fondurile proprii ale autorităților locale. În practică, o autoritate de management care lansează un apel nu ar mai risca o corecție pentru cheltuială neeligibilă, iar bugetul local nu ar mai fi expus la restituire după ce banii au fost dați beneficiarilor.
  • Definirea utilizatorului final și publicarea listei punctelor termice care intră sub prag. Definiția se poate lua din legislația serviciului public de alimentare cu energie termică, iar lista se poate cere operatorilor și autorităților locale. Efectul practic: pragul nu ar mai depinde de cine numără, iar o asociație ar putea verifica înainte de a cheltui bani pe proiectare dacă se află sau nu în perimetrul excepției.
  • Legarea ferestrei de o dată calendaristică, nu de intrarea în vigoare a legii. Durata ar fi atunci fixă, în loc să se lungească cu fiecare zi de întârziere procedurală. Pe acest dosar, cele 205 zile scurse între adoptare și publicarea deciziei au împins termenul final cu aproape șapte luni, fără ca nimeni să fi decis asta.
  • O obligație de raportare la închiderea ferestrei: câte stimulente s-au acordat, pentru câte puncte termice și cu ce sumă. Consecința: după doi ani ar exista o cifră pentru dosarul de la Comisia Europeană și pentru o eventuală prelungire, în locul aceleiași afirmații calitative pe care s-a construit excepția.
  • Extinderea la noua excepție a obligației de monitorizare din ordonanță. Autoritatea care acordă stimulentul ar urmări îndeplinirea continuă a cerințelor minime, cum o face la celelalte excepții. În practică, cazanele plătite din bani publici în această fereastră ar rămâne în același mecanism de control ca restul, iar la finalul celor doi ani s-ar ști ce s-a instalat și dacă încă funcționează conform.
Publicitate
edupress.ro: școala ta n-are site? Îl primește gratuit. Solicită site-ul școlii.
edupress.ro: site gratuit pentru școala ta, pentru grădinițe, școli și universități. Solicită site-ul școlii.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 23 octombrie 2026, paginile 2-10 16 pagini PDF, 145 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Se încarcă textul actului…

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 23 octombrie 2026, paginile 2-10

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.