Limitele de reziduuri pentru șapte pesticide se schimbă: difenoconazolul scade la mere și ceapă din 5 mai 2027

Comisia Europeană a schimbat limitele maxime de reziduuri pentru șapte substanțe active din produsele de protecție a plantelor, prin două regulamente publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 16 octombrie 2026 și intrate în vigoare la 5 noiembrie 2026. Cel mai larg dintre ele, Regulamentul (UE) 2026/2299, revizuiește integral limitele pentru fungicidul difenoconazol și le coboară pe cele mai multe culturi, cu aplicare de la 5 mai 2027. Al doilea, Regulamentul (UE) 2026/2289, ridică limitele pentru acequinocil, deltametrin, dodină, hidrazidă maleică, pinoxaden și protioconazol pe produsele pentru care producătorii au solicitat și au primit avizul favorabil al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară. Pentru acequinocil, Comisia a prelungit, cu câteva zile înainte, și aprobarea substanței active, până la 15 ianuarie 2029.

Limita maximă de reziduuri, prescurtată LMR, e cantitatea cea mai mare dintr-un pesticid care poate rămâne legal în sau pe un aliment ori pe hrana pentru animale, exprimată în miligrame pe kilogram. Un lot care o depășește nu poate fi comercializat în Uniunea Europeană, indiferent dacă a fost produs în România sau importat. Limitele sunt aceleași în toate statele membre și se aplică direct, fără transpunere în legislația națională.

La difenoconazol, schimbarea are și o miză de formă. Până acum limitele stăteau în partea A a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 396/2005, rezervată limitelor temporare. Regulamentul (UE) 2026/2299 le mută în anexa II, a limitelor definitive, după reexaminarea făcută de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în 2024, și elimină coloana din anexa III. Pentru produsele de origine animală, cu excepția mierii, se schimbă și ce se măsoară: reziduul se exprimă de acum ca difenoconazol-alcool (CGA205375), exprimat ca difenoconazol, nu ca substanța-mamă.

Efectele pe care le produce

Pentru difenoconazol, comparația dintre limitele aplicabile azi, din baza de date a Uniunii privind pesticidele, și cele din anexa Regulamentului (UE) 2026/2299 arată 147 de produse vegetale cu limită mai mică, 30 cu limită mai mare și 80 neschimbate. Valorile pentru culturile importante în România sunt următoarele:

Cele mai mari coborâri privesc produsele pentru care nu există o utilizare autorizată, o toleranță la import sau o limită din Codex Alimentarius. Acolo limita trece la pragul de cuantificare, de regulă 0,01 mg/kg: kiwi, kaki, ananas, rodii, curmale, coacăze, agrișe, măceșe și dude coboară de la 0,1 sau 0,2 mg/kg, uneori de la 0,8 mg/kg, la 0,01 mg/kg. Cicoarea witloof coboară de la 4 la 0,08 mg/kg. Laboratoarele de referință ale Uniunii au confirmat că progresul tehnic permite praguri de cuantificare mai mici, deci și limitele stabilite la acest prag scad, de exemplu de la 0,05 la 0,01 mg/kg la porumb, porumb dulce, ciuperci și arahide. Creșterea cea mai mare e la ceai, de la 0,05 la 20 mg/kg, pe baza limitei din Codex Alimentarius.

La produsele de origine animală, cifrele nu se compară direct cu cele vechi, fiindcă reziduul măsurat e altul. Pentru mamiferele de fermă, limita devine 0,08 mg/kg în mușchi, 0,2 mg/kg în grăsime și 1,5 mg/kg în ficat și rinichi, iar pentru lapte 0,02 mg/kg și pentru ouă 0,03 mg/kg. Mierea rămâne la 0,05 mg/kg și păstrează definiția veche a reziduului.

Regulamentul (UE) 2026/2289 produce efecte fără perioadă de tranziție, fiindcă toate modificările lui sunt creșteri sau confirmări de limite. Schimbările relevante pentru producția din România sunt următoarele:

La hidrazida maleică, regulamentul modifică 36 de poziții din produsele de origine animală: mușchiul, grăsimea și organele de porc și de pasăre, grăsimea și organele de oaie și de capră, organele comestibile de bovine și de alte animale de fermă, laptele de oaie și de capră și ouăle. Laptele de vacă rămâne la 0,07 mg/kg. La pinoxaden, limitele pentru produsele de origine animală rămân cele existente, dar pierd notele de subsol care le declarau provizorii, fiindcă datele de confirmare au fost depuse și evaluate. La protioconazol dispare nota de subsol privind limita provizorie la semințele de rapiță.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Difenoconazolul avea limite temporare, stabilite în partea A a anexei III. Reexaminarea limitelor existente, publicată de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară în 2024, a recomandat reducerea limitelor pentru cartofi, cartofi dulci, vinete, sfeclă de pețiol, cardon și țelină și menținerea celor pentru scarolă, fenicul și rubarbă. Anexa le reia pe toate: cartofii coboară de la 0,1 la 0,07 mg/kg, vinetele de la 0,6 la 0,5 mg/kg, sfecla de pețiol de la 4 la 3 mg/kg, cardonul și țelina de la 7 la 5 mg/kg, iar scarola, feniculul și rubarba rămân la 3, 5 și 5 mg/kg.

O cerere de toleranță la import a dus la limite noi sau confirmate pentru citrice, fructe nucifere, mango, papaia, mazăre uscată și soia: mango urcă de la 0,1 la 0,2 mg/kg, papaia de la 0,2 la 0,3 mg/kg, soia de la 0,1 la 0,15 mg/kg, iar citricele și mazărea uscată rămân la 0,6 și 0,15 mg/kg. La 179 de coduri de produs, limita stabilită acum e însoțită de o notă de subsol care spune că lipsesc date despre trialurile privind reziduurile sau despre metaboliți. Comisia ține seama de aceste informații dacă sunt transmise până la 16 octombrie 2028, iar dacă nu sunt transmise, ține seama de lipsa lor. Printre aceste produse se află merele, perele, prunele, caisele, cireșele, strugurii de masă și de vin, roșiile, ardeii, castraveții, varza, ceapa, orzul, ovăzul, porumbul și sfecla de zahăr.

Pentru celelalte șase substanțe, limitele erau deja în anexa II. Regulamentul (UE) 2026/2289 înlocuiește integral coloanele lor, ca să introducă limitele solicitate de producători și evaluate de autoritate. Limitele anterioare erau, pe cele mai multe dintre produsele vizate, la pragul de cuantificare, adică la nivelul cel mai mic pe care analiza de laborator îl poate măsura.

Avantaje și dezavantaje

Sfaturi utile

Întrebări frecvente

Analiza redacției

Publicitate