Pe scurt
- Regula rămâne neschimbată. Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, excepția ridicată de Raiffeisen Bank și a constatat că art. 651 alin. (4) și art. 718 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.
- În contestația la executare există o singură cale de atac. Hotărârea se atacă numai cu apel, fără recurs, cu excepția partajului făcut în cadrul contestației și a contestației terțului care pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit.
- Cine e vizat: debitorii și creditorii din executarea silită, terții ale căror bunuri sunt urmărite, băncile și avocații care lucrează în această materie. Decizia e definitivă și general obligatorie de la 30 octombrie 2026, data publicării.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 30 octombrie 2026, paginile 2-3
Pronunțată: 20 noiembrie 2025
Definitivă și general obligatorie: de la 30 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial
Curtea Constituțională a respins excepția prin care o bancă solicita dreptul de a declara recurs în contestațiile la executare silită, așa că hotărârile din aceste dosare se atacă în continuare numai cu apel. Este cel puțin a treia decizie de respingere pe aceeași regulă, după Decizia nr. 214/2026, prin care Curtea a respins o excepție similară ridicată tot de o bancă, și după Decizia nr. 72/2025, pe care Curtea o invocă direct de această dată.
Excepția a fost ridicată de Raiffeisen Bank într-un recurs judecat de Curtea de Apel Galați, Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 21.276/196/2018*. Recursul privea o decizie prin care fusese admisă o contestație la executare. Curtea de apel a sesizat Curtea Constituțională prin Decizia civilă nr. 68/R din 17 martie 2021, iar Curtea a pronunțat decizia pe 20 noiembrie 2025.
Banca susținea că legea creează o discriminare: în litigiile obișnuite evaluabile în bani, după Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, se poate ajunge până la recurs, pe când în contestațiile la executare, unde se judecă tot pe fond, recursul e exclus. Curtea a răspuns că aceeași bancă a mai ridicat critici identice, respinse prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 644 din 9 iulie 2025, și că nu au apărut elemente noi care să schimbe soluția.
Efectele pe care le produce
Decizia nu schimbă nimic în dosarele de executare silită. Contestația la executare se judecă în primă instanță la instanța de executare, adică la judecătorie, iar hotărârea poate fi atacată numai cu apel. Hotărârea dată în apel este definitivă, iar un recurs declarat totuși va fi respins.
Art. 718 alin. (1) păstrează două excepții, în care hotărârea se atacă „în condițiile dreptului comun”, adică și cu recurs, acolo unde legea îl permite: când instanța a împărțit, în cadrul contestației, bunuri proprietate comună [art. 712 alin. (4)] și când o terță persoană pretinde un drept de proprietate sau alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4)].
A treia situație e reglementată separat, la art. 718 alin. (2). Dacă se solicită lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, hotărârea urmează aceleași căi de atac ca hotărârea care se execută. Dacă titlul nu e o hotărâre judecătorească sau arbitrală, de exemplu un contract căruia legea îi recunoaște putere de titlu executoriu, rămâne numai apelul.
Art. 651 alin. (4), declarat și el constituțional, privește încheierile instanței de executare: acestea sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în 10 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.
Curtea a explicat de ce nu se aplică raționamentul din Decizia nr. 369/2017. Acolo pragul de 1.000.000 de lei din Legea nr. 2/2013 discrimina între persoane din aceeași categorie, după valoarea cererii. Aici criteriul e materia litigiului, iar legiuitorul poate stabili căi de atac diferite pentru materii diferite.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Nu s-a schimbat nimic. Ambele texte criticate sunt în vigoare exact în forma citată de Curte. Art. 651 alin. (4) are forma dată de Legea nr. 17/2017, aplicabilă din 24 martie 2017, iar art. 718 nu are nicio modificare consemnată în forma consolidată a Codului.
Ce se schimbă e greutatea jurisprudenței. Decizia nr. 618/2025 confirmă Decizia nr. 72/2025, iar o nouă excepție construită pe aceleași argumente, raportate la egalitatea în drepturi și la accesul liber la justiție, are acum și mai puține șanse.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Executarea silită nu poate fi prelungită cu o a treia judecată, ceea ce scurtează timpul până la încasarea creanței.
- Regula e previzibilă: oricine pornește o contestație la executare știe de la început că are o singură cale de atac.
- Excepțiile pentru partaj și pentru terțul proprietar rămân, adică exact situațiile în care se decide asupra proprietății, nu doar asupra modului de executare.
Ce rămâne o problemă
- Contestațiile în care se discută în fond întinderea datoriei pot privi sume foarte mari și se opresc totuși la apel.
- Termenul de apel nu e scris în art. 718, iar soluțiile nu sunt unitare: unele aplică cele 10 zile din art. 651 alin. (4), altele cele 30 de zile din art. 468 alin. (1).
- Argumentarea Curții privește numai art. 718 alin. (1); art. 651 alin. (4) apare în dispozitiv fără o analiză proprie.
Sfaturi utile
- Pregătiți toate apărările încă de la judecătorie. Apelul e ultima judecată în contestația la executare, deci nu există o a treia șansă pentru un argument uitat.
- Declarați apelul împotriva hotărârii pe contestație în 10 zile de la comunicare. Pentru această hotărâre, Codul nu stabilește un termen propriu, iar soluțiile nu sunt unitare: unele instanțe și comentarii aplică cele 10 zile din art. 651 alin. (4), altele regula generală de 30 de zile din art. 468 alin. (1). Un apel declarat în 10 zile este în termen în ambele interpretări. Dacă hotărârea vă indică un termen greșit și îl respectați, art. 457 alin. (2) prevede repunerea în termen din oficiu.
- Dacă sunteți terț și bunul urmărit vă aparține, contestați în termenul din art. 715 alin. (4): în tot cursul executării, dar nu mai târziu de 15 zile de la vânzare sau de la predarea silită a bunului. Hotărârea dată pe această contestație se atacă după dreptul comun.
- Când problema e chiar sensul titlului executoriu, formulați contestația pe art. 712 alin. (2): calea de atac urmează atunci hotărârea care se execută.
- Nu declarați recurs împotriva deciziei din apel într-o contestație obișnuită. Va fi respins, iar cheltuielile de judecată pot rămâne în sarcina dumneavoastră.
Întrebări frecvente
Pot face recurs împotriva hotărârii date pe contestația la executare?
Ce a decis concret Curtea Constituțională?
De ce nu se aplică Decizia nr. 369/2017, care a deschis recursul în litigiile evaluabile în bani?
Decizia redeschide dosarele în care s-a respins recursul?
Ce cale de atac are o încheiere dată de instanța de executare în afara contestației?
Analiza redacției
Decizia confirmă o regulă pe care Curtea a validat-o deja de mai multe ori, iar soluția nu surprinde. Mai interesant e ce lasă deschis. Dispozitivul declară constituționale atât art. 651 alin. (4), cât și întregul art. 718, dar paragrafele 14-18 discută numai art. 718 alin. (1), adică excluderea recursului din contestația la executare. Încheierile instanței de executare din art. 651 alin. (4) sunt alt tip de act, cu un termen de apel propriu, de 10 zile, și nu primesc nicio frază separată. Cum soluția e dată „în raport cu criticile formulate”, o critică nouă, construită pe acest text, nu ar fi blocată de decizia de acum.
Combinarea textelor scoate la iveală o nepotrivire de termene. Potrivit art. 717 alin. (3), contestația se judecă „de urgență și cu precădere”, iar art. 651 alin. (4) limitează apelul împotriva încheierilor instanței de executare la 10 zile. Art. 718, care reglementează chiar calea de atac a contestației, nu indică niciun termen. Rămâne de stabilit dacă se aplică cele 10 zile din art. 651 alin. (4) sau regula generală de 30 de zile din art. 468 alin. (1), iar soluțiile din practică și din comentarii nu sunt unitare. Curtea nu a spus nimic despre termen, fiindcă excepția privea numai recursul. Pentru o procedură pe care legea o vrea rapidă, termenul de atac al hotărârii principale rămâne astfel cel mai puțin precizat.
Cronologia dosarului arată și cât de mult pot dura excepțiile repetate. Curtea de Apel Galați a sesizat Curtea pe 17 martie 2021, iar decizia a fost pronunțată pe 20 noiembrie 2025, după 1.709 zile. Soluția se sprijină aproape integral pe Decizia nr. 72/2025, pronunțată cu 268 de zile mai devreme pe criticile identice ale aceleiași bănci.
Ce ar trebui schimbat
- Termenul de apel scris direct în art. 718 alin. (1). Părțile nu ar mai trebui să deducă termenul din combinarea a trei articole, iar riscul ca un apel să fie respins ca tardiv ar dispărea.
- Același termen pentru încheierile instanței de executare și pentru hotărârea pe contestație. Un termen unic, aliniat cerinței de judecată urgentă din art. 717 alin. (3), ar scurta executările contestate fără să reducă vreo garanție.
- Dispozitivul limitat la textele analizate efectiv. Când motivarea privește un singur alineat, Curtea ar putea restrânge soluția la el sau ar putea motiva separat fiecare text; instanțele și avocații ar ști exact ce s-a verificat.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 30 octombrie 2026, paginile 2-3 16 pagini PDF, 171 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 618 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Raluca-Alexandra Buterez-Fășie — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Raiffeisen Bank — S.A. din București în Dosarul nr. 21.276/196/2018* al Curții de Apel Galați — Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.290D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și invocă, printre altele, Decizia Curții Constituționale nr. 72 din 25 februarie 2025. Apreciază, în esență, că litigiile din faza executării silite nu au caracterul unor acțiuni în justiție, ci reprezintă incidente procedurale care întârzie sau blochează executarea silită. Totodată, arată că, așa cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, legiuitorul poate aprecia cu privire la căile de atac în materie civilă.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Decizia civilă nr. 68/R din 17 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.276/196/2018*, Curtea de Apel Galați — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Raiffeisen Bank — S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de recurs împotriva unei decizii prin care a fost admisă contestația la executare.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține, în esență, că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, în materie civilă, în lipsa unei reguli speciale, orice cerere evaluabilă în bani poate fi judecată în fond, apel și recurs. Însă, în acest context, dispozițiile legale criticate creează o discriminare cu privire la exercitarea căii de atac a recursului, între justițiabilii din litigiile evaluabile în bani, cărora li s-a admis dreptul de exercitare a recursului prin decizia amintită, și justițiabilii din cadrul contestațiilor la executare în care are loc o adevărată judecată pe fond. Prin urmare, dispozițiile legale criticate, care elimină calea de atac a recursului pentru situația contestațiilor la executare, încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție. Atât timp cât în cadrul executării silite se urmărește realizarea dreptului pretins, se impune același tratament juridic precum cel aplicat realizării dreptului pe calea comună.
6. De asemenea, se arată că legiuitorul indică și situații de excepție prin prevederile art. 712 alin. (4) sau ale art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă, însă numai pentru o categorie de litigii evaluabile în bani, respectiv partajul de bunuri comune, sau posibilitatea unei terțe persoane care pretinde că are un drept de proprietate ori un alt drept real asupra bunului urmărit de a formula contestație la executare.
7. Curtea de Apel Galați — Secția a II-a civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie (a se vedea, spre exemplu Decizia nr. 771 din 28 noiembrie 2019, Decizia nr. 355 din 11 mai 2017, Decizia nr. 771 din 28 noiembrie 2017). De asemenea, instanța de judecată apreciază că dispozițiile criticate nu încalcă accesul liber la justiție și nici principiul egalității în fața legii, întrucât accesul liber la justiție poate fi suspus unor limitări, în condițiile în care urmăresc un scop legitim și dacă există un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, invocă unele considerente ale Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, ale Deciziei nr. 668 din 30 aprilie 2009 și ale Deciziei nr. 355 din 11 mai 2017.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 651 alin. (4) și cele ale art. 718 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: — Art. 651 alin. (4): „Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare.”; — Art. 718: „(1) Hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 712 alin. (4) și art. 715 alin. (4) care pot fi atacate în condițiile dreptului comun.
(2) Hotărârea prin care s-a soluționat contestația privind înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea ce se execută. Dacă prin contestație s-a cerut lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării unui titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicție, hotărârea prin care s-a soluționat contestația va putea fi atacată numai cu apel, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.”
13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, în temeiul art. 11 și al art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, instanța de contencios constituțional analizând critici identice în raport cu aceleași dispoziții constituționale, formulate de aceeași autoare, prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 9 iulie 2025, și a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
15. Astfel, cu referire la critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate, care elimină calea de atac a recursului pentru situația contestațiilor la executare, încalcă egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, prin Decizia nr. 72 din 25 februarie 2025, precitată, paragrafele 18-21, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate susținerile referitoare la neconstituționalitatea art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă din perspectiva imposibilității exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în materia contestației la executare.
Curtea a statuat că accesul liber la justiție, garantat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale. Totodată, s-a statuat că art. 21 din Constituție nu precizează in terminis că accesul liber la justiție implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului, cât și a recursului, situație în care exercitarea cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu de constituționalitate.
16. Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravine nici art. 16 din Constituție, întrucât legiuitorul, în considerarea unor situații speciale, justificate în mod obiectiv și rațional, poate institui un tratament juridic diferențiat. În cazul de față, legiuitorul a stabilit, ca regulă generală, că atacarea hotărârilor pronunțate în contestația la executare se face numai cu apel. Cele două excepții cuprinse în textul contestat se referă la împărțirea bunurilor proprietate comună [art. 712 alin. (4) din Codul de procedură civilă] și la contestația formulată de o terță persoană ce vizează un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit [art. 715 alin. (4) din Codul de procedură civilă].
O atare opțiune a legiuitorului este justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări, și anume în ipoteze specifice ce țin de materia succesiunilor sau a drepturilor reale.
17. Totodată, Curtea a observat că nu sunt aplicabile cele reținute prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, este neconstituțională. Admiterea excepției cu acel prilej a avut ca temei încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul a stabilit un prag valoric prin care nu a asigurat o protecție egală a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, creând discriminări între cetățeni — în ceea ce privește dreptul de a formula o cale de atac — în funcție de valoarea cererii adresate instanței judecătorești. Este vorba despre o discriminare pe criteriul valorii cererii în cadrul aceleiași categorii de persoane care au formulat cereri evaluabile în bani.
Or, aceste considerente nu pot fi translatate în cauza de față, unde criteriul folosit este cel al materiei, care poate fi stabilit de legiuitor potrivit opțiunii sale, fără a se putea pune semnul egalității între persoane care au litigii din materii diferite.
18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Raiffeisen Bank — S.A. din București în Dosarul nr. 21.276/196/2018* al Curții de Apel Galați — Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 651 alin. (4) și ale art. 718 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Galați — Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.


