Pe scurt
- Plafonul care taie pensia de serviciu a grefierilor rămâne în picioare, iar greșeala caselor de pensii nu îl poate răsturna. Prin Decizia nr. 277 din 26 martie 2026, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția ridicată de cinci foste angajate ale instanțelor, care arătau că unele colege cu aceeași vechime și aceeași funcție au rămas cu pensia neplafonată, în timp ce lor li s-a emis decizie de revizuire. Curtea răspunde că textul se aplică unitar tuturor celor aflați în ipoteza lui, iar faptul că, în unele cazuri, casele de pensii nu l-au aplicat este o împrejurare de fapt, nu un viciu de constituționalitate.
- Cine e vizat. Direct, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor, grefierii în primul rând, împreună cu personalul de specialitate criminalistică și cu tehnicienii criminaliști, care primesc pensie de serviciu în baza Legii nr. 567/2004. Indirect, toate celelalte cinci categorii pe care le prinde același art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017: personalul aeronautic civil navigant profesionist, funcționarii publici parlamentari, membrii Corpului diplomatic și consular, personalul Curții de Conturi și titularii indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de Statutul deputaților și al senatorilor.
- Cifrele și termenele care contează. Plafonul nu a intrat în vigoare odată cu ordonanța: aceasta a fost publicată pe 7 august 2017, iar art. IX alin. (1) produce efecte de la 15 septembrie 2017, cu 39 de zile mai târziu, potrivit art. X din același act. Pensia de serviciu se stabilește la 80% din media salariilor brute ale ultimelor 12 luni, pentru cine are 25 de ani vechime în specialitate și 60 de ani, iar plafonul o coboară la media venitului net din aceeași bază de calcul. Autoarele excepției reclamă o diferență de aproximativ 1.000 de lei pe lună la pensia netă, adică în jur de 12.000 de lei pe an. Cele cinci dosare au fost conexate, iar de la prima încheiere de sesizare, din 11 noiembrie 2021, până la pronunțare au trecut 1.596 de zile, plus încă 187 până la publicare. Decizia este definitivă și general obligatorie începând cu 29 septembrie 2026.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 29 septembrie 2026, paginile 2-5
Definitivă și general obligatorie: 29 septembrie 2026, data publicării
Pronunțată: 26 martie 2026, cu unanimitate de voturi
Două grefiere cu aceeași vechime, aceeași funcție și aceeași instanță pot avea pensii care diferă cu aproape 1.000 de lei pe lună. Curtea Constituțională a confirmat că diferența este legală, chiar și atunci când vine din faptul că una dintre ele a avut noroc de o casă de pensii care a uitat să aplice legea. Decizia nr. 277 din 26 martie 2026, publicată pe 29 septembrie 2026, respinge ca neîntemeiată excepția ridicată de cinci persoane care au ieșit la pensie din instanțe și cărora li s-a aplicat plafonul din art. IX alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017. Este a doua veste proastă pentru personalul din instanțe în aceeași lună, după ce, pe 25 septembrie 2026, s-a publicat decizia prin care Curtea a confirmat că majorarea de 10% la salariu rămâne doar pentru grefierii de la instanța supremă, DNA și DIICOT.
Excepția a ajuns la Curte pe cinci căi, din trei tribunale. Mariana Scorodeti, Rodica Elisabeta Dudău și Maria Daia au ridicat-o la Tribunalul Mehedinți, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierile din 11 noiembrie 2021, 18 noiembrie 2021 și 14 ianuarie 2022. Elena Maria Bungărdean a ridicat-o la Tribunalul Timiș, Secția I civilă, prin încheierea din 15 septembrie 2022, iar Szántó Klára la Tribunalul Covasna, Secția civilă, prin încheierea din 7 decembrie 2022. Cele cinci dosare au fost conexate la primul înregistrat, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Procesele de fond privesc, după caz, contestații împotriva unor decizii de revizuire a pensiei sau împotriva unor decizii de pensionare emise sub imperiul ordonanței.
Textul atacat are trei alineate și o logică simplă, chiar dacă e scrisă greoi. Alineatul (1) spune că pensia de serviciu netă nu poate depăși media venitului net care corespunde venitului brut din care s-a calculat pensia. Alineatele (2) și (3) definesc cele două mărimi care se compară: pensia netă este pensia brută din care se scade impozitul pe venit, iar venitul net este salariul brut din care s-au scăzut contribuțiile sociale obligatorii și impozitul. Tradus în bani, regula spune că un om nu poate încasa la pensie mai mult decât încasa în mână atunci când muncea. Pe hârtie sună rezonabil. Efectul concret vine din faptul că pensia de serviciu se calcula la 80% din salariile brute ale ultimelor 12 luni, iar 80% dintr-o sumă brută poate fi mai mare decât suma netă corespunzătoare, fiindcă din brut se duc și contribuțiile, nu doar impozitul.
Autoarele excepției au adus patru critici. Prima, de egalitate: colege cu aceeași vechime, același stagiu și aceeași funcție, de la aceeași instanță, au rămas cu pensia calculată după Legea nr. 567/2004, fără plafon, iar ele au primit plafonul, cu o diferență de aproximativ 1.000 de lei la pensia netă. A doua, de proprietate: pensia e un drept patrimonial, iar diminuarea ei ar echivala cu o expropriere, invocându-se și noțiunea de speranță legitimă. A treia privea nerecunoașterea sporului de longevitate în baza de calcul. A patra era una de formă: Guvernul nu ar fi avut o situație extraordinară care să justifice ordonanța de urgență, iar prin ea ar fi afectat un drept fundamental, ceea ce art. 115 alin. (6) din Constituție interzice.
Pe egalitate, răspunsul Curții este scurt și rece. Norma se aplică la fel tuturor celor care intră sub ea, iar împrejurarea că unele case de pensii nu și-au îndeplinit obligația de a calcula plafonul este o chestiune de fapt, nu un motiv de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, o greșeală administrativă în favoarea cuiva nu creează un drept pentru ceilalți. La fel se rezolvă și comparația între cei pensionați înainte și cei pensionați după: potrivit principiului tempus regit actum, adică al legii aplicabile la momentul faptului, oamenii aflați sub reglementări diferite nu sunt în situații comparabile. Curtea trimite aici la Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007.
Pe proprietate, Curtea se sprijină pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și pe propriile decizii anterioare: nici Constituția, nici vreun tratat nu garantează un anumit cuantum al pensiei, iar statul poate fixa atât un minim, cât și un plafon. Cuantumul devine un bun protejat numai în măsura în care a ajuns exigibil. Elementul care închide discuția este însă unul de fapt: autoarele au cerut pensia după ce ordonanța era deja în vigoare, așa că aveau cel mult o simplă speranță la un alt cuantum, iar simpla speranță nu se bucură de protecția Convenției.
Ultimele două critici cad împreună. Art. 53 din Constituție, care pune condiții restrângerii unui drept, se referă la restrângerea făcută prin lege în sens strict, adică prin act adoptat de Parlament, deci nu poate fi invocat împotriva unei ordonanțe de urgență. Iar pe art. 115 alin. (6), care interzice ordonanțelor de urgență să afecteze drepturile fundamentale, Curtea răspunde printr-o construcție circulară asumată: pentru că din analiza pe fond nu a rezultat nicio afectare a vreunui drept, nici interdicția nu a fost încălcată.
Efectele pe care le produce
În lege nu se schimbă nicio literă. Plafonul din art. IX alin. (1) rămâne exact cum era, iar casele de pensii continuă să îl aplice. O respingere ca neîntemeiată înseamnă că textul a fost cântărit și a trecut proba, deci un judecător nu îl mai poate înlătura ca neconstituțional, iar aceeași critică nu mai are rost adusă a doua oară.
Al doilea efect îi privește pe cei cărora casa de pensii le-a revizuit pensia în minus. Decizia de revizuire rămâne în picioare, fiindcă temeiul ei nu a fost atins. Argumentul că altcuiva nu i s-a aplicat plafonul nu funcționează în instanță și, după 29 septembrie 2026, nu mai funcționează nici ca motiv de sesizare a Curții Constituționale.
Al treilea efect este cel care nu se vede din decizie și care contează cel mai mult pentru un dosar aflat pe rol. Plafonul se aplică numai pensiilor stabilite pe baza cererilor de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017, nu de la publicarea ordonanței. Data vine din art. X al ordonanței, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat-o obligatoriu prin Decizia nr. 12 din 27 ianuarie 2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025. În plus, art. VIII din ordonanță spune că cererile înregistrate și nesoluționate până la 15 septembrie 2017 se rezolvă după normele existente la data deschiderii dreptului. Cine a depus cererea în fereastra de 39 de zile dintre 7 august și 14 septembrie 2017 nu intră sub plafon.
Al patrulea efect este că lupta se mută. Aceeași Decizie nr. 12 din 27 ianuarie 2025 a stabilit, tot obligatoriu, că plafonul nu împiedică actualizarea pensiei nete cu rata medie anuală a inflației pentru anii 2019 și 2020. Cu alte cuvinte, suma stabilită la pensionare este plafonată, dar creșterea ei anuală nu mai este. Aici se mai pot recupera bani, iar decizia publicată acum nu atinge cu nimic acest drept.
Al cincilea efect este amar și tot din afara textului. Pentru grefieri și pentru celelalte categorii de personal de specialitate din instanțe și parchete, actualizarea cu inflația a fost oprită prin derogare în fiecare an, fără întrerupere, din 2021 până în 2026 inclusiv, adică șase ani la rând. Pentru 2025, temeiul este art. XVI alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.334 din 31 decembrie 2024, iar pentru 2026, art. XXX alin. (2) din Legea nr. 141/2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025. Procesele pornite acum privesc, practic, anii 2019 și 2020.
Efectele curg de la publicare, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, care prevede că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României și că, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Data relevantă este 29 septembrie 2026, nu 26 martie 2026, când a fost pronunțată.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Prin decizia asta, nimic. S-a schimbat, în schimb, aproape tot în jurul ei, iar asta explică de ce oameni cu aceeași carieră au ajuns la pensii diferite.
Pensia de serviciu a personalului auxiliar a fost desființată în 2010, odată cu trecerea acestor pensii în sistemul public, și a fost reînființată prin Legea nr. 130/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015 și intrată în vigoare la 25 iulie 2015. Acea lege a introdus în Legea nr. 567/2004 un articol nou, art. 685, cu 15 alineate, care fixează condițiile: 25 de ani vechime în specialitate, 60 de ani vârstă și 80% din media salariilor de bază brute lunare, inclusiv sporurile, din ultimele 12 luni de activitate.
Doi ani mai târziu, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, a intervenit de două ori asupra aceluiași drept, în direcții diferite. Prin art. II a schimbat indicatorul de actualizare, punând rata medie anuală a inflației în locul legăturii cu punctul de pensie. Prin art. IX alin. (1), un text propriu al ordonanței, a adăugat plafonul, care nu exista înainte și care se aplică de la 15 septembrie 2017. Diferența de tratament reclamată de autoarele excepției vine exact de aici: din data la care a fost înregistrată cererea de pensionare, nu din vechime și nici din funcție.
Mai recent, temeiul pe care s-au stabilit aceste pensii a dispărut și a revenit. Legea nr. 11/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 12 ianuarie 2024, a înlocuit Legea nr. 567/2004 și i-a abrogat capitolul de pensii. Aceasta a fost declarată neconstituțională în ansamblul său prin Decizia nr. 402 din 19 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 10 ianuarie 2025, iar la paragraful 49 a spus explicit că Legea nr. 567/2004 și celelalte acte abrogate reintră în vigoare la data publicării deciziei. Așadar art. 685 se aplică din nou de la 10 ianuarie 2025. Art. IX din ordonanța de urgență, în schimb, nu a fost modificat niciodată de la adoptare.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Regula devine previzibilă pentru toată lumea. O respingere pe fond închide discuția: casele de pensii știu că trebuie să plafoneze, instanțele știu că nu pot înlătura textul, iar pensionarii știu pe ce nu are rost să mai construiască o acțiune.
- Curtea refuză să transforme o eroare administrativă în drept. Dacă argumentul contrar ar fi fost primit, orice greșeală a unei case de pensii ar fi devenit temei de extindere a beneficiului la toată categoria, iar aplicarea legii ar fi ajuns să depindă de cine a lucrat mai neglijent.
- Plafonul păstrează o legătură cu munca prestată. Limita este media venitului net al persoanei respective, nu o sumă fixă stabilită politic, deci se mișcă odată cu propriul ei salariu și nu rupe raportul dintre contribuție și beneficiu.
- Unanimitatea și motivarea scurtă economisesc timp. Cine pregătea un dosar pe aceleași argumente află din patru paragrafe că nu are șanse și se poate reorienta spre ce a rămas deschis, adică spre actualizarea pe 2019 și 2020.
Ce rămâne o problemă
- Inegalitatea rămâne, iar decizia o confirmă. Curtea nu contestă că două persoane cu aceeași carieră iau pensii care diferă cu aproximativ 1.000 de lei pe lună. Spune doar că diferența nu e neconstituțională. Cine a beneficiat de eroare rămâne cu banii, cine nu, rămâne fără.
- Sporul de longevitate nu primește niciun răspuns. Critica apare în motivarea autoarelor, la paragraful 9, și nu mai este reluată nicăieri, deși dispozitivul acoperă formal toate criticile formulate.
- Data de la care se aplică plafonul rămâne spusă greșit. Decizia vorbește de două ori despre intrarea în vigoare a ordonanței, deși plafonul a intrat în vigoare 39 de zile mai târziu și se raportează la data înregistrării cererii, nu la data pensionării.
- Durata anulează o parte din câștig. Între prima încheiere de sesizare, din 11 noiembrie 2021, și publicare au trecut 1.783 de zile, adică patru ani, zece luni și 18 zile. Diferențele de pensie se cer în termenul general de prescripție de trei ani, care curge lună de lună, deci o parte a pretenției s-a stins cât timp dosarul aștepta.
- Actualizarea suspendată golește dreptul de conținut. Șase ani consecutivi fără nicio indexare cu inflația transformă pensia de serviciu într-o sumă care se erodează singură, indiferent ce spune plafonul.
Sfaturi utile
- Verificați întâi data la care v-ați înregistrat cererea de pensionare, nu data pensionării. Plafonul se aplică numai cererilor înregistrate începând cu 15 septembrie 2017. Dacă ați depus cererea între 7 august și 14 septembrie 2017, art. VIII și art. X din ordonanță vă scot de sub plafon, iar Decizia nr. 12 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă asta obligatoriu pentru instanțe.
- Cereți casei teritoriale de pensii copia dosarului, cu data de înregistrare vizibilă. Fără numărul și data cererii nu se poate dovedi nimic din punctul de mai sus, iar în dosarele vechi data apare uneori doar pe registratură.
- Nu mai construiți acțiunea pe comparația cu un coleg neplafonat. Este exact argumentul respins acum. Instanța îl va trata ca pe o chestiune de fapt, iar dosarul se pierde pe el.
- Mutați cererea pe actualizarea anilor 2019 și 2020. Acolo există o dezlegare obligatorie în favoarea pensionarului: plafonul nu împiedică actualizarea cu rata medie anuală a inflației. Se cer diferențele, nu recalcularea pensiei de bază.
- Nu pierdeți timp cu anii 2021 până în 2026. Pentru fiecare dintre ei, actualizarea a fost oprită expres prin derogare. O pretenție pe un astfel de an cade din start, oricât de bun ar fi restul argumentației.
- Urmăriți termenul de prescripție de trei ani. Diferențele bănești de pensie se cer separat pentru fiecare tranșă lunară. Dacă procesul se lungește, o cerere distinctă pentru lunile cele mai vechi oprește curgerea termenului pentru ele.
- Dacă vreți totuși calea constituțională, schimbați ținta. Criticile de egalitate, de proprietate și cele privind art. 115 din Constituție au fost respinse pe fond. Ce a rămas neexaminat este critica privind calitatea legii, întemeiată pe art. 1 alin. (5), și cea privind sporul de longevitate, dar ele trebuie motivate separat, nu deduse din celelalte.
Întrebări frecvente
Decizia asta îmi scade pensia?
Colega mea are pensie neplafonată, deși am ieșit în același an. Mai pot cere și eu?
De la ce dată se aplică plafonul?
Cum se calculează, concret, plafonul?
Casa de pensii mi-a revizuit pensia în minus după câțiva ani. Mai am vreo șansă?
Pot cere actualizarea pensiei cu inflația?
Legea nr. 567/2004 mai este în vigoare? Am auzit că a fost înlocuită.
Mai pot ridica excepția de neconstituționalitate pe același articol?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Paragrafele 28 și 31: data și evenimentul care decid cine intră sub plafon sunt spuse greșit, de două ori. Ambele paragrafe așază linia de despărțire la „data pensionării” sau la momentul în care persoana „a solicitat acordarea pensiei”, raportate la „intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017”. Ordonanța a intrat în vigoare la publicare, pe 7 august 2017, dar art. X din ea prevede că art. IX alin. (1) intră în vigoare abia la 15 septembrie 2017, iar art. VIII adaugă că cererile înregistrate și nesoluționate până la acea dată se soluționează după normele existente la data deschiderii dreptului. Criteriul real nu este nici data pensionării, nici data cererii, ci data înregistrării cererii de pensionare, așa cum a stabilit obligatoriu Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 12 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025, la paragrafele 85-87. Un fost grefier care și-a depus cererea în fereastra de 39 de zile dintre 7 august și 14 septembrie 2017 citește în această decizie că este plafonat, când de fapt nu este.
- Dispozitivul acoperă trei critici pe care motivarea nu le examinează niciodată. Formula finală constată textul constituțional „în raport cu criticile formulate”, deci cu toate. Motivarea răspunde însă doar pe art. 16, art. 44 împreună cu art. 1 din Primul Protocol adițional, art. 47 alin. (2), art. 53 și art. 115 alin. (4) și (6). Rămân fără niciun rând de analiză: încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta privind calitatea legii, invocată la paragrafele 8 și 20; art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat la paragraful 20; și critica privind nerecunoașterea sporului de longevitate, din paragraful 9, care este un reproș de sine stătător, nu o variantă a celui despre plafonare. Un judecător care primește mâine aceleași argumente nu poate ști dacă au fost respinse pe fond, deci sunt închise, sau dacă nu au fost cântărite, deci pot fi ridicate din nou.
Analiza redacției
Soluția este corectă și era previzibilă. Un plafon care se calculează din venitul propriu al fiecărei persoane nu poate fi atacat ca discriminatoriu de cineva care cere, în fond, să fie tratat la fel ca un coleg avantajat de o greșeală. Problema ține de cât de puțin ajută pe cel care o citește. Textul se oprește exact acolo unde începe întrebarea practică: cine intră sub plafon, de când și cu ce consecință asupra actualizării.
Cea mai ciudată absență este a jurisprudenței proprii. La paragraful 24, Curtea își enumeră precedentele pe această ordonanță și citează două: Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019 și Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023. Lipsește Decizia nr. 302 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 4 septembrie 2023, care are exact același obiect ca decizia de față, formulat cuvânt cu cuvânt: ordonanța în ansamblu și art. IX în special, respinse ca neîntemeiate. Acolo textul art. IX alin. (1) este reprodus integral, cu toate cele șase categorii pe care le prinde. Aici este reprodus trunchiat, cu omisiuni marcate, din care rămâne vizibilă o singură lege. Un cititor care ajunge prima oară la această decizie crede că problema se pune doar pentru grefieri și că e prima oară când Curtea se uită la art. IX. Ambele impresii sunt greșite.
A doua absență costă bani. Pe 10 martie 2025, deci cu 381 de zile înainte ca această decizie să fie pronunțată, se publicase Decizia nr. 12 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit că plafonul din art. IX alin. (1) nu împiedică actualizarea cu inflația pentru anii 2019 și 2020 a acelorași pensii ale personalului auxiliar din instanțe. Este singura veste bună din tot dosarul acestei norme și singurul lucru pe care un pensionar în situația autoarelor mai poate cere azi. Decizia de față nu o menționează, deși dezlegarea aceea explică de ce plafonul, chiar validat, nu îngheață pensia pentru totdeauna. O trimitere de un rând ar fi transformat o decizie fără folos practic într-una utilă.
Merită privit și raportul dintre termenele pe care sistemul le impune pensionarului și cele pe care și le îngăduie sieși. Pensionarul are trei ani ca să ceară diferențele, iar termenul curge separat pentru fiecare lună, deci pierde constant din pretenție cât timp așteaptă. Dosarul Marianei Scorodeti a stat 1.596 de zile de la încheierea de sesizare până la pronunțare și încă 187 până la publicare, în total 1.783 de zile, adică patru ani, zece luni și 18 zile. Așteptarea a fost, așadar, cu aproape doi ani mai lungă decât întreg termenul de trei ani în care legea îi cere să își fi strâns pretențiile. Iar în paralel, statul a suspendat actualizarea acestor pensii șase ani la rând, din 2021 până în 2026, prin șase acte normative diferite. Un drept care se suspendă în fiecare an nu mai e o regulă, ci o linie de buget.
Ce ar trebui schimbat
- Motivarea să reia data reală de aplicare a plafonului, nu intrarea în vigoare a ordonanței. O singură propoziție care spune „cererile de pensionare înregistrate începând cu 15 septembrie 2017, potrivit art. X” ar scuti zeci de oameni de un proces pierdut sau, dimpotrivă, necâștigat din necunoaștere.
- Textele citate în decizii să fie reproduse integral, iar omisiunile să fie explicate. Când o normă enumeră șase categorii și în citat rămâne una, cititorul pierde tocmai informația care i-ar arăta cât de larg se aplică regula. Decizia nr. 302 din 25 mai 2023 a reprodus același text complet, deci nu e vorba de spațiu.
- Enumerarea precedentelor proprii să le cuprindă pe toate. Un paragraf care începe cu „Curtea reține că s-a mai pronunțat” creează așteptarea unei liste exhaustive. Omiterea unei decizii cu obiect identic, publicată cu trei ani înainte, induce în eroare fără să spună nimic neadevărat.
- Deciziile obligatorii ale instanței supreme pe același text să fie menționate, chiar dacă nu schimbă soluția. Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție lucrează pe același art. IX alin. (1). Când una dintre ele a dat deja o dezlegare obligatorie, tăcerea celeilalte lasă impresia că nu există.
- Criticile nereținute să primească o respingere explicită. Dacă sporul de longevitate și calitatea legii nu meritau analiză, decizia ar trebui să spună de ce, într-o frază. Altfel dispozitivul acoperă mai mult decât a examinat motivarea, iar instanțele nu știu ce a rămas deschis.
- Suspendarea anuală a actualizării să intre în legea proprie, nu în legi de măsuri fiscal-bugetare. Șase ani opriți prin șase acte diferite, fiecare cu articolul și alineatul lui, fac dreptul greu de urmărit chiar pentru un jurist. Dacă actualizarea trebuie oprită, locul regulii e în Legea nr. 567/2004.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 29 septembrie 2026, paginile 2-5 8 pagini PDF, 83 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia Curții Constituționale nr. 277 din 26 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. IX din aceasta, în special
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 29 septembrie 2026, paginile 2-5
D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 277 din 26 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. IX din aceasta, în special Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cristian-Lucian Dumitra — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, excepție ridicată de Mariana Scorodeti în Dosarul nr. 1.770/101/2021 al Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.482D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.622D/2021, nr. 163D/2022, nr. 2.140D/2022 și nr. 2.899D/2022, având un obiect al excepției de neconstituționalitate similar, excepții ridicate de Rodica Elisabeta Dudău în Dosarul nr. 1.759/101/2021 al Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Maria Daia în Dosarul nr. 1.778/101/2021 al Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Maria Bungărdean în Dosarul nr. 5.383/30/2021 al Tribunalului Timiș — Secția I civilă și de Szántó Klára în Dosarul nr. 176/119/2022 al Tribunalului Covasna — Secția civilă.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Președintele Curții, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.622D/2021, nr. 163D/2022, nr. 2.140D/2022 și nr. 2.899D/2022 la Dosarul nr. 3.482D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 53 din 25 februarie 2025. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.770/101/2021, Încheierea din 18 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.759/101/2021, Încheierea din 14 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.778/101/2021, Încheierea din 15 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.383/30/2021 și prin Încheierea din 7 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 176/119/2022, Tribunalul Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Timiș — Secția I civilă și, respectiv, Tribunalul Covasna — Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) sau, după caz, a art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu. Excepțiile au fost ridicate de Mariana Scorodeti, Rodica Elisabeta Dudău, Maria Daia, Elena Maria Bungărdean și, respectiv, de Szántó Klára în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor decizii de revizuire a pensiilor, respectiv a unor decizii de pensionare stabilite sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017.
8. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin în esență, încălcarea principiilor egalității în drepturi (art. 16), dreptului de proprietate privată (art. 44) și a condițiilor de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (art. 53), care generează încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) privind principiul legalității. Aceștia arată că modificarea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu consecința diminuării substanțiale a unui drept patrimonial individual numai pentru unii dintre beneficiarii pensiei de serviciu — grefieri și personal auxiliar din instanțe — generează situații de natură să afecteze încrederea cetățeanului în securitatea juridică oferită de stat, prin normele edictate.
9. Această modificare a determinat și apariția unei situații discriminatorii, în care foști grefieri beneficiari de pensii de serviciu au pensiile plafonate conform art. IX alin. (1) din actul normativ criticat, în comparație cu alți grefieri cu aceeași vechime și același stagiu, care au funcționat la aceeași instanță și ale căror drepturi de pensie au fost și au rămas calculate conform dispozițiilor Legii nr. 567/2004, fără să fie însă plafonate, cu consecința unei diferențe de aproximativ 1.000 lei la cuantumul pensiei nete. În acest context, se susține încălcarea principiului egalității în drepturi ale cetățenilor beneficiari ai pensiei de serviciu, care, deși îndeplinesc aceleași condiții de vârstă, stagiu de cotizare și funcție, au pensii substanțial diferite. Totodată, nerecunoașterea sporului de longevitate creează o disproporție și constituie un tratament discriminatoriu, iar prin neacordarea beneficiului dreptului cuvenit sunt restrânse drepturile câștigate.
10. Autorii excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin atât art. 44 din Constituție, cât și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere. Se face trimitere la înțelesul noțiunii de „speranță legitimă” în baza căreia orice pensionar înțelege stabilitatea și coerența legislativă, astfel încât să poată beneficia neîngrădit de drepturile legale dobândite privind salariul, respectiv pensia cuvenită.
11. Autorii excepției mai susțin că intervenția Guvernului asupra Legii nr. 567/2004 prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în sensul scăderii semnificative și definitive a cuantumului pensiilor pentru anumite categorii de personal prin plafonare, reprezintă o soluție care contravine exigențelor stabilite de art. 53 din Constituție, nefiind justificată restrângerea unui drept legal dobândit.
12. Totodată, consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. De asemenea, măsura criticată afectează dreptul fundamental la pensie, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.
13. Tribunalul Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Timiș — Secția I civilă, în dosarele nr. 1.770/101/2021, nr. 1.759/101/2021, nr. 1.778/101/2021 și nr. 5.383/30/2021 apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, criticile aduse de autorii excepției fiind neîntemeiate.
14. Tribunalul Covasna — Secția civilă, în Dosarul nr. 176/119/2022 apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, însușindu-și argumentele autoarei excepției.
15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
16. Guvernul a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 3.622D/2021, în care susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate. Apreciază că nu poate fi reținută susținerea referitoare la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, aspectele prezentate fiind legate de modalitatea în care s-a interpretat și s-a aplicat legea, și nu de neconstituționalitatea normei supuse analizei. Totodată, se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010.
17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, în ansamblul său, pentru motive de neconstituționalitate extrinsecă, și dispozițiile art. IX din această ordonanță de urgență, în special, pentru motive de neconstituționalitate intrinsecă. Prevederile criticate în mod punctual au următorul cuprins:
(1) Cuantumul net al pensiilor de serviciu stabilite în baza prevederilor (…) Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu modificările și completările ulterioare, (…) nu poate fi mai mare decât media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizației pentru limită de vârstă.
(2) Pensia de serviciu netă/Indemnizația pentru limită de vârstă netă reprezintă pensia de serviciu/indemnizația pentru limită de vârstă stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare.
(3) Venitul net reprezintă venitul brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu/indemnizației pentru limită de vârstă din care s-au dedus contribuțiile sociale obligatorii și impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare.
20. Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 — Dreptul de proprietate privată, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, ale art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4)-(6) — Delegarea legislativă. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia sunt persoane care au solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile art. 685 alin. (1) din această lege stabileau că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 31, precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.
22. Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 au introdus o plafonare a cuantumului pensiilor de serviciu prevăzute de actele normative menționate în cuprinsul acestui text de lege, între care și cele reglementate de Legea nr. 567/2004, la media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizației pentru limită de vârstă.
23. Autorii excepției formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, ce privesc Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, referitoare la art. IX din acest act normativ.
24. Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate extrinsecă invocate și în prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, paragraful 35, și Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 15 aprilie 2024.
25. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, precitată, paragraful 35, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată cu respectarea acestor norme fundamentale.
26. Cu privire la criticile de neconstituționalitate în raport cu art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea urmează să stabilească dacă în discuție sunt drepturi și libertăți fundamentale și dacă a avut loc o afectare a acestora. În urma analizei realizate, Curtea va raporta concluzia desprinsă la textul de referință menționat. În consecință, examinarea relației de contrarietate între actul criticat și textul de referință invocat se va efectua subsecvent analizării criticilor de neconstituționalitate intrinsecă.
27. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, privind existența unei pretinse discriminări a autorilor excepției față de alți grefieri, beneficiari ai pensiei de serviciu, cu aceeași vechime, stagiu și funcție și care au funcționat în aceeași instanță, ale căror drepturi au fost și au rămas calculate potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004, fără a fi plafonate conform art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, Curtea reține că dispozițiile criticate care prevăd plafonarea pensiilor de serviciu se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Împrejurarea că, în practică, casele de pensii nu și-au îndeplinit, în unele cazuri, obligația de a calcula drepturile prin aplicarea plafonării prevăzute de art. IX alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, în timp ce în cazul autorilor excepției s-a procedat la revizuirea deciziei de acordare a pensiei de serviciu în temeiul dispozițiilor criticate, constituie un aspect de fapt care nu poate fi reținut ca temei al neconstituționalității art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.
28. Cât privește susținerea referitoare la existența unui regim juridic diferit între grefieri sub aspectul cuantumului pensiei cuvenit, în funcție de data pensionării — anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 —, Curtea reține, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, așa cum este Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Prin urmare, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată.
29. Cu referire punctuală la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a arătat în Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 20 aprilie 2021, paragraful 25, că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maximal al acesteia. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Decizia din 2 martie 2006, pronunțată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei, paragraful 2, articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor, nu poate fi înțeles în sensul că îndreptățește o persoană la o pensie într-un anumit cuantum.
Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil, astfel că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, nu se poate reține încălcarea art. 44 din Constituție (Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011).
30. De asemenea, Curtea reține că, potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu, prin Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 53, și Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Muñoz Díaz împotriva Spaniei, paragraful 44, textul convențional menționat nu presupune și un drept de a dobândi un bun și nici dreptul la o pensie într-un anumit cuantum. Este la libera apreciere a statului să decidă cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau să aleagă tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. În același sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că statele dispun de o marjă largă de apreciere în reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Frimu și alții împotriva României, paragraful 41).
31. Curtea Constituțională observă că, în cauză, nu este avută în vedere situația unor persoane ale căror drepturi la pensie, aflate în plată, au fost diminuate în temeiul unui act normativ ulterior, ci situația unor persoane care au solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă după data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și cărora nu li s-a aplicat plafonarea prevăzută de acest act normativ, în mod eronat. Or, din perspectiva art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu se poate susține că autorii excepției au avut o speranță legitimă la obținerea unui alt cuantum al pensiei, de vreme ce temeiul juridic al acordării și calculării acestui drept, potrivit principiului tempus regit actum, se raporta la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017. Cel mult, se poate aprecia că autorii excepției au avut o simplă speranță de a obține un anumit cuantum al pensiei, potrivit unui regim juridic aplicabil anterior datei pensionării și intrării în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, speranță care nu se bucură însă de protecția normelor convenționale mai sus menționate.
32. Referitor la pretinsa încălcare a art. 47 alin. (2) din Constituție, Curtea a reamintit, în Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023, că legiuitorul este autorizat/îndrituit să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment.
33. În ceea ce privește art. 53 din Constituție, se reține, în prealabil, că acest text se referă la condițiile în care exercițiul unui drept sau al unei libertăți fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, înțeleasă în accepțiunea sa strictă, de act juridic formal adoptat de Parlament, și nu prin alt act normativ. Întrucât prin prezenta excepție de neconstituționalitate sunt criticate dispoziții cuprinse într-o ordonanță de urgență a Guvernului, se reține că art. 53 din Constituție, invocat în motivare, nu poate fi incident, aplicabile fiind, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor și libertăților fundamentale printr-o ordonanță de urgență, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.
34. În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea constată în urma analizei criticilor de neconstituționalitate intrinsecă că nu a fost afectat niciun drept sau nicio libertate fundamentală, fiind astfel respectate aceste norme fundamentale.
35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana Scorodeti, Rodica Elisabeta Dudău și Maria Daia în dosarele nr. 1.770/101/2021, nr. 1.759/101/2021 și nr. 1.778/101/2021 ale Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Maria Bungărdean în Dosarul nr. 5.383/30/2021 al Tribunalului Timiș — Secția I civilă și de Szántó Klára în Dosarul nr. 176/119/2022 al Tribunalului Covasna — Secția civilă și constată că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. IX din aceasta, în special, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Timiș — Secția I civilă și Tribunalului Covasna — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Lucian Dumitra
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.