Pe scurt
- Amenda pentru conducerea unui vehicul cu deficiențe majore rămâne în lege exact așa cum este, fără ca legiuitorul să fi definit ce înseamnă „major” și ce înseamnă „minor” atunci când mașina e oprită în trafic.
- Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția unui șofer din Sibiu care reclama tocmai lipsa criteriilor. Inadmisibil nu înseamnă constituțional: Curtea nu a validat textul, ci a spus că i se cerea, în realitate, să completeze legea, ceea ce poate face doar Parlamentul.
- Cine este vizat: orice conducător auto oprit în trafic pentru starea tehnică a vehiculului. Contravenția se sancționează cu amenda din clasa I. Decizia este definitivă și general obligatorie de la 24 iulie 2026.
Publicat: M. Of. nr. 606 din 24 iulie 2026
Intră în vigoare: 24 iulie 2026
Ce înseamnă „deficiență majoră” la o mașină oprită în trafic rămâne, în continuare, la aprecierea agentului constatator, iar Curtea Constituțională refuză să pună ea criteriile. Excepția ridicată de Alexandru Csiki în Dosarul nr. 6.309/257/2019 al Tribunalului Sibiu a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru că, în lectura Curții, ceea ce se cerea era completarea legii, nu verificarea ei. Este a doua oară în ultimele luni când Curtea refuză să intervină în materie de circulație rutieră, după ce a stabilit deja că instanța nu poate scurta durata suspendării permisului. Decizia nr. 615 din 20 noiembrie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 606 din 24 iulie 2026.
Textul în discuție este art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. El sancționează cu amenda din clasa I conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu deficiențe majore, altele decât cele de la art. 101 alin. (1) pct. 11, adică altele decât deficiențele la sistemul de frânare, la mecanismul de direcție, la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori lipsa acestora, care se sancționează separat și mai aspru.
Problema semnalată este simplă de formulat și greu de rezolvat. Legea vorbește despre deficiențe majore, deci, per a contrario, deficiențele minore nu constituie contravenție. Numai că textul nu spune care e granița dintre ele, iar agentul care oprește mașina în trafic decide pe loc. Autorul excepției a susținut că, fără criterii, nici șoferul nu își poate adapta conduita, nici judecătorul nu are repere când judecă plângerea împotriva procesului-verbal, invocând art. 1 alin. (5) din Constituție și Decizia CCR nr. 152 din 6 mai 2020 privind calitatea legii în dreptul contravențional.
Neobișnuit este că instanța de trimitere i-a dat dreptate. Tribunalul Sibiu, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a apreciat că excepția este întemeiată și a adăugat un argument propriu: criteriile nu ar trebui raportate doar la natura defecțiunii, ci și la condițiile concrete de trafic. Ministerul Public a cerut respingerea. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere.
Efectele pe care le produce
Primul efect este cel care trebuie citit corect. Soluția este de inadmisibilitate, nu de respingere pe fond. Curtea nu a spus că art. 99 alin. (1) pct. 18 este suficient de clar sau că respectă cerințele de calitate a legii. A spus că nu poate analiza critica, pentru că finalitatea ei concretă era completarea sau modificarea textului.
Al doilea efect este procesual. Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, iar aceeași excepție nu mai poate fi ridicată, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Plângerile contravenționale aflate pe rol își pierd acest argument, dar nu și celelalte apărări.
Al treilea efect ține de repartizarea rolurilor între instituții și e util de reținut. Curtea a arătat, prin trimitere la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, că se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, fără a le putea modifica sau completa. Modificarea conținutului unei norme este prerogativa exclusivă a Parlamentului, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituție, principiu reluat din Decizia nr. 225 din 15 aprilie 2014.
Al patrulea efect indică unde se poate merge în locul Curții. Pentru înțelesul unei norme aplicate neunitar de instanțe există recursul în interesul legii și hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ambele la Înalta Curte de Casație și Justiție. Curtea trimite, pentru această distincție, la Decizia nr. 317 din 11 mai 2021, paragraful 25.
Al cincilea efect este practic și privește fiecare șofer oprit în trafic. Sarcina de a arăta că defecțiunea nu era majoră rămâne o chestiune de probă în fața instanței care judecă plângerea, nu una de constituționalitate. Judecătorul are, în cuvintele Curții, instrumentele necesare pentru a identifica norma aplicabilă, a-i analiza conținutul și a o adapta la faptele stabilite, potrivit Deciziei nr. 838 din 27 mai 2009.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu se schimbă nimic. Textul rămâne în forma pe care o avea, iar practica de constatare rămâne cea de dinainte. Ce se schimbă este poziția procesuală a șoferilor care sperau ca lipsa criteriilor să ducă la desființarea contravenției.
Merită spus limpede ce a rămas nerezolvat, pentru că aici stă miza. Codul rutier nu definește deficiența majoră și nu trimite, în cuprinsul art. 99 alin. (1) pct. 18, la vreo listă de criterii. O clasificare a defecțiunilor în minore, majore și periculoase există totuși în reglementările privind inspecția tehnică periodică, RNTR 1, aprobate prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 2133/2005, care transpun Directiva 2014/45/UE. Acea clasificare este gândită însă pentru stația de inspecție, cu aparatură și proceduri, nu pentru o verificare la marginea drumului, iar Curtea nu a discutat-o, de vreme ce nu a ajuns la fondul criticii.
Distincția pe care legea o face totuși este cea dintre pct. 18 al art. 99 și pct. 11 al art. 101 alin. (1). Deficiențele la frânare, direcție, iluminare și avertizare sonoră, ori lipsa lor, sunt scoase din primul text și tratate separat, ca fiind mai grave. Restul deficiențelor majore intră în clasa I de sancțiuni.
Un reper util pentru a înțelege cuantumul: potrivit art. 98 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, clasa I înseamnă 2 sau 3 puncte-amendă, iar un punct-amendă reprezintă 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului. Valoarea în lei se modifică, deci, odată cu salariul minim, fără ca textul contravenției să fie atins.
Precedentul pe care se sprijinea autorul excepției, Decizia nr. 152 din 6 mai 2020, privea cerințele de calitate a legii și prezumția de nevinovăție în dreptul contravențional. Curtea nu l-a analizat în raport cu textul de față, tocmai pentru că a oprit examinarea la admisibilitate.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Trasează limpede granița dintre control de constituționalitate și legiferare, într-o materie unde cererea de a adăuga criterii în lege apare frecvent.
- Indică soluțiile reale pentru practica neunitară: recursul în interesul legii și hotărârea prealabilă, ambele la Înalta Curte.
- Reamintește că judecătorul plângerii contravenționale are instrumentele necesare pentru a aprecia dacă fapta există așa cum e descrisă în procesul-verbal.
- Fiind o soluție de inadmisibilitate, nu validează textul, deci o critică mai bine construită sau o intervenție a legiuitorului rămân posibile.
Ce rămâne o problemă
- Problema de fond rămâne neatinsă: legea nu spune unde se termină deficiența minoră și unde începe cea majoră, iar aprecierea se face pe marginea drumului.
- Instanța de trimitere considerase excepția întemeiată, deci semnalul de neclaritate a venit chiar de la un tribunal, nu doar de la un șofer nemulțumit.
- Timpul scurs este considerabil. Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea în februarie 2021, decizia a fost pronunțată în noiembrie 2025 și publicată în iulie 2026, adică peste cinci ani de la sesizare.
- Șoferul rămâne să demonstreze în instanță, adesea prin expertiză, că defecțiunea nu era majoră, ceea ce poate costa mai mult decât amenda.
- Fără criterii legale, riscul de aplicare diferită de la un agent la altul și de la un județ la altul rămâne intact.
Sfaturi utile
- Cereți ca procesul-verbal să descrie concret defecțiunea constatată, nu doar să reia formula din lege. O descriere vagă este chiar punctul slab pe care îl puteți ataca în instanță, ca chestiune de fapt.
- Consemnați obiecțiunile în rubrica destinată lor, pe loc. Este singurul moment în care versiunea dumneavoastră intră în act fără a depinde de memoria cuiva.
- Fotografiați vehiculul la fața locului, din mai multe unghiuri, inclusiv piesa reclamată. O fotografie datată cântărește mult mai mult decât o descriere făcută peste o lună.
- Verificați dacă defecțiunea reclamată se încadrează, de fapt, la art. 101 alin. (1) pct. 11, adică la frânare, direcție, iluminare sau avertizare sonoră. Acolo temeiul legal este altul, iar o încadrare greșită se poate contesta.
- Păstrați raportul de la ultima inspecție tehnică periodică și, dacă e cazul, devizul de reparație. Ele arată starea tehnică a vehiculului în raport cu momentul controlului.
- Formulați plângerea în termenul de 15 zile de la înmânarea sau comunicarea procesului-verbal și axați-o pe fapte, nu pe neconstituționalitatea textului, care nu mai poate fi invocată după această decizie.
Întrebări frecvente
Ce a decis, concret, Curtea Constituțională?
De ce inadmisibilă și nu neîntemeiată?
Înseamnă că textul a fost declarat constituțional?
Ce înseamnă, până la urmă, deficiență majoră?
Cât este amenda?
Ce se întâmplă dacă defecțiunea este la frâne sau la direcție?
Mai pot contesta amenda?
De când produce efecte decizia?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 606 din 24 iulie 2026 16 pagini PDF, 117 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
D E C I Z I A Nr. 615 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 24 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Raluca-Alexandra Buterez-Fășie — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Alexandru Csiki în Dosarul nr. 6.309/257/2019 al Tribunalului Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 977D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că intră în marja de apreciere a legiuitorului să stabilească repere abstracte în ceea ce privește aplicarea legii și că aceasta se interpretează și se aplică în funcție de situația concretă. Judecătorul poate aprecia, prin raportare la reperul unui observator obiectiv și rezonabil, care defecțiuni pot avea un caracter major, esențial pentru sistemul de frânare, mecanismul de direcție, sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră, aceste carențe afectând în mod evident eficiența acestor elemente necesare conducerii, în condiții de siguranță, a unui autovehicul pe drumurile publice.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 24 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.309/257/2019, Tribunalul Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Csiki într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de apel împotriva unei sentințe prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de textul legal criticat.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă o serie de aspecte de fapt ale speței și menționează că stabilirea „deficiențelor majore” a căror săvârșire constituie contravenție este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile și condițiile necesare operațiunii de constatare și sancționare. Totodată, în lipsa unei reprezentări clare a elementelor care constituie contravenția, judecătorul însuși nu dispune de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Insuficienta descriere a faptei contravenționale nu le permite persoanelor să realizeze o apărare eficientă în contradictoriu cu organul constatator, punându-le într-o situație de inferioritate față de organul administrativ în ceea ce privește posibilitatea formulării de apărări pentru dovedirea nelegalității sau netemeiniciei constatărilor menționate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. De asemenea, se apreciază că prevederile criticate sunt caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. În final, în susținerea admiterii excepției, autorul acesteia invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 152 din 6 mai 2020 referitoare la cerințele de calitate a legii și la prezumția de nevinovăție în dreptul contravențional.
6. Tribunalul Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția invocată este întemeiată, întrucât stabilirea „deficiențelor majore” ce constituie temeiul aplicării sancțiunii contravenționale este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără stabilirea unor criterii minime care să fie avute în vedere la evaluarea situației de fapt. Legiuitorul face referire în mod expres la noțiunea de deficiență majoră, astfel că, per a contrario, deficiențele minore nu constituie contravenție. Or, în lipsa unor criterii clare de delimitare a celor două tipuri de defecțiuni, norma juridică nu are caracter previzibil, fiind imposibil pentru un conducător auto să își adapteze conduita în mod corespunzător. Mai mult decât atât, stabilirea criteriilor nu trebuie să se raporteze exclusiv la natura defecțiunilor, ci și la existența acestora în raport cu condițiile concrete de trafic.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, având următorul cuprins: „Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice: (…) 18. conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu deficiențe majore, altele decât cele prevăzute la art. 101 alin. (1) pct. 11 (deficiențe majore la sistemul de frânare sau mecanismul de direcție, la sistemul de iluminare sau de avertizare sonoră ori când acestea lipsesc — s.n.).”
11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind cerințele de calitate a legii.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției invocă o serie de aspecte de fapt ale speței, precizând că instanțele judecătorești nu dispun de reperele necesare în aplicarea și interpretarea legii, cu prilejul soluționării plângerii îndreptate asupra procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. O atare critică excedează controlului de constituționalitate, având în vedere că vizează aspecte referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești. Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare — interpretarea, respectiv aplicarea legii —, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).
13. Astfel, printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii, iar prin Decizia nr. 317 din 11 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1037 din 29 octombrie 2021, paragraful 25, s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției, iar interpretarea și aplicarea normelor în litigiul dedus judecății reprezintă atribuția instanțelor de judecată, pentru determinarea înțelesului acestora existând instituția recursului în interesul legii sau instituția hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
14. Pe de altă parte, Curtea observă că, în speță, autorul excepției are în vedere, de fapt, aspecte referitoare la aplicarea normei juridice de către organele competente, menționând că prin formularea „deficiențe majore” din cuprinsul art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 se conferă posibilitatea agentului constatator de a decide, în mod arbitrar, dacă anumite aspecte sunt deficiențe majore sau nu. Or, din ansamblul criticilor astfel formulate, Curtea constată că acestea vizează ca finalitate concretă completarea/modificarea dispozițiilor de lege criticate, or, o asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Modificarea conținutului unei norme juridice reprezintă o prerogativă exclusivă a autorității legislative în lumina dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării” (a se vedea în acest sens și Decizia Curții Constituționale nr. 225 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 6 iunie 2014).
15. Prin urmare, prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Alexandru Csiki în Dosarul nr. 6.309/257/2019 al Tribunalului Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.