Pe scurt

  • Un capitol nou, cu cinci articole, pentru vreme de criză. Hotărârea Guvernului nr. 824/2026 introduce în Hotărârea Guvernului nr. 123/2015 capitolul V¹, „Proceduri de urgență”, cu articolele 40¹-40⁵, și adaugă două definiții noi la articolul 2. Regulile privesc cazanele, recipientele, conductele, buteliile și celelalte echipamente a căror presiune maximă admisibilă trece de 0,5 bari.
  • Nimic din capitolul nou nu funcționează până nu decide Uniunea Europeană. Sunt trei condiții care trebuie îndeplinite împreună: Consiliul Uniunii Europene activează regimul de urgență pe piața internă, aceeași decizie trece echipamentele sub presiune pe lista bunurilor relevante în situații de criză, iar Comisia Europeană activează procedurile de urgență. O activare ține cel mult șase luni și poate fi prelungită.
  • Ce se schimbă în ziua activării. Organismele notificate iau înaintea celorlalte cererile de evaluare a conformității pentru aceste echipamente, iar un echipament autorizat în alt stat membru și acceptat de Comisia Europeană pentru toată Uniunea poate ajunge pe piața din România fără evaluarea unui organism notificat și fără marcaj CE, cu o informație scrisă în limba română că este „bun relevant în situații de criză”.
  • Două urme rămân și după ce criza trece. Echipamentele intrate pe derogare nu poartă marcaj CE nici după dezactivarea regimului de urgență, iar cele fabricate după standardele de criză rămân considerate conforme cu cerințele de securitate.
  • Transpunerea vine cu 137 de zile peste termen. Directiva (UE) 2024/2.749 cerea statelor membre să adopte și să publice dispozițiile până la 29 mai 2026 și să le aplice de la 30 mai 2026. Hotărârea a fost publicată la 13 octombrie 2026.
Act: Hotărârea Guvernului nr. 824/2026 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 123/2015 privind stabilirea condițiilor pentru punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 13 octombrie 2026, paginile 8-9
Intră în vigoare: 13 octombrie 2026, data publicării, fiindcă textul hotărârii nu fixează o dată ulterioară, iar art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă leagă intrarea în vigoare a hotărârilor de Guvern de data publicării în Monitorul Oficial al României

Un cazan industrial va putea ajunge pe piața din România fără marcaj CE și fără verdictul unui laborator de certificare, dar numai într-o criză declarată la nivelul Uniunii Europene. Hotărârea Guvernului nr. 824/2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 13 octombrie 2026, adaugă regulilor românești privind echipamentele sub presiune un capitol care stă nefolosit până în momentul în care instituțiile europene constată o situație de urgență pe piața internă. Hotărârea nu schimbă nicio cerință de proiectare sau de fabricație și nu cere nimănui nimic de la data publicării. Ea pregătește terenul pentru o situație în care echipamentele sub presiune devin greu de găsit, iar procedurile obișnuite de verificare ar întârzia aprovizionarea.

Echipamentele sub presiune sunt recipientele, conductele, accesoriile de siguranță și accesoriile sub presiune, adică obiectele care țin un fluid la o presiune mai mare decât cea a aerului din jur. Regulile din Hotărârea Guvernului nr. 123/2015 acoperă echipamentele a căror presiune maximă admisibilă depășește 0,5 bari, pragul fixat de Directiva 2014/68/UE, pe care hotărârea din 2015 o transpune. Intră aici cazanele de abur și cele de apă caldă, recipientele de aer comprimat, buteliile industriale, rețelele de conducte tehnologice, supapele de siguranță. Regula de bază este că, peste anumite praguri de presiune, volum și diametru, producătorul nu își poate semna singur conformitatea: are nevoie de un organism notificat, adică de un laborator sau o firmă de certificare desemnată de stat și anunțată Comisiei Europene, care verifică dacă echipamentul respectă cerințele esențiale de securitate din anexa nr. 1.

În acest mecanism intervine capitolul V¹, dar numai pe timpul unei crize europene. Primele două puncte ale hotărârii merg împreună. La articolul 2, lista definițiilor crește de la 32 la 34 de puncte, cu „bunuri relevante în situații de criză” și „regim de urgență pe piața internă”, amândouă preluate prin trimitere la art. 3 din Regulamentul (UE) 2024/2.747 privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne. Trimiterea se verifică: punctul 6 al articolului 3 definește bunurile relevante în situații de criză ca bunuri care nu pot fi înlocuite și sunt considerate esențiale pentru a răspunde la o criză, enumerate într-un act al Consiliului Uniunii Europene, iar punctul 3 definește regimul de urgență pe piața internă ca un cadru pentru o criză cu impact negativ semnificativ asupra pieței interne.

Al treilea punct al hotărârii nu are nicio legătură cu situațiile de criză: înlocuiește, în tot cuprinsul hotărârii din 2015, denumirea „Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului” cu „Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului”. Numele vechi era cel din martie 2015, când hotărârea a fost publicată, și a rămas în text după ce ministerul a fost reorganizat și redenumit de mai multe ori.

Efectele pe care le produce

Primul efect este unul de calendar, nu de conținut: de la 13 octombrie 2026, România are scris în dreptul intern ce se întâmplă cu echipamentele sub presiune dacă se activează un regim de urgență pe piața internă. Articolul 40¹ fixează cele trei condiții. Comisia Europeană trebuie să fi adoptat un act de punere în aplicare în temeiul art. 28 din Regulamentul (UE) 2024/2.747, articol care chiar poartă titlul „Activarea procedurilor de urgență în dreptul relevant al Uniunii privind produsele”. Echipamentele în discuție trebuie să fi fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză potrivit art. 18 alin. (4) din același regulament, printr-un act al Consiliului adoptat la propunerea Comisiei. Iar măsurile se aplică numai cât ține regimul de urgență, a cărui durată se scrie în actul de activare și nu poate depăși șase luni, cu posibilitatea prelungirii pe perioade succesive de cel mult șase luni.

Ordinea cozii la organismele notificate se schimbă prin articolul 40². Cererile de evaluare a conformității pentru echipamentele enumerate în actul Comisiei Europene se tratează cu prioritate, indiferent dacă au fost depuse înainte sau după activare. Un producător care așteaptă de câteva luni un certificat nu își pierde locul, îl câștigă. În același articol apar două obligații noi: regimul de prioritate nu are voie să ducă la costuri disproporționate pentru producătorii care au depus cererile, iar organismele notificate trebuie să își extindă capacitatea de testare pentru echipamentele care le-au fost notificate.

Articolul 40³ este cel cu efectul comercial cel mai mare. Când Comisia Europeană extinde la nivelul întregii Uniuni valabilitatea unei autorizații emise de un stat membru, echipamentele enumerate în acel act pot fi introduse pe piața din România fără să mai parcurgă procedurile de evaluare care cer un organism notificat. Condițiile de intrare sunt cele din actul Comisiei Europene, nu cele din hotărârea românească. Pe echipament se afișează informația că este introdus pe piață ca „bun relevant în situații de criză”, cu conținutul cerut de actul Comisiei Europene, iar informația și etichetele trebuie să fie clare, lizibile și scrise în limba română. Alineatul (7) trage consecința tehnică: aceste echipamente nu poartă marcaj CE și nu beneficiază de garanția de liberă circulație din art. 5, prin derogare de la articolele 5, 18 și 19 din hotărârea din 2015, adică de la libera circulație și de la regulile de aplicare a marcajului CE. Circulația lor se sprijină pe actul Comisiei Europene, nu pe marcaj.

Pentru acest tip de echipamente, autoritatea de supraveghere a pieței păstrează toate pârghiile: poate lua măsuri corective și restrictive la nivel național, dintre cele prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1.020 și în hotărârea din 2015, și trebuie să informeze imediat Comisia Europeană și autoritățile celorlalte state membre prin ICSMS, sistemul european de informare și comunicare pentru supravegherea pieței. Hotărârea nu numește autoritatea în textul capitolului nou, dar lista semnăturilor o arată: printre cei care contrasemnează se află inspectorul de stat șef al Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, instituția care răspunde în România de acest domeniu.

A doua cale de ocolire a întârzierilor se deschide prin articolul 40⁴. Când nu există standarde armonizate pentru cerințele de securitate aplicabile sau când criza blochează folosirea celor existente, Comisia Europeană poate indica prin acte de punere în aplicare alte standarde sau poate stabili specificații comune, iar echipamentele conforme cu ele sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de securitate din anexa nr. 1. Avantajul se închide a doua zi după expirarea sau dezactivarea regimului de urgență, pentru fabricațiile noi. Pentru echipamentele deja introduse pe piață sau folosite de producător în timpul crizei, prezumția rămâne în picioare și după criză, cu condiția ca ele să nu prezinte un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor.

Ultimul articol al capitolului, 40⁵, așază obligațiile pe autoritate, nu pe firme. Supravegherea pieței pentru echipamentele din lista Comisiei Europene se face cu prioritate, coordonat prin rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită prin art. 29 din Regulamentul (UE) 2019/1.020. Iar autoritatea română trebuie să asigure asistență autorităților din alte state membre pe durata crizei, inclusiv prin trimiterea de echipe de experți și prin sprijin logistic, de pildă prin punerea la dispoziție a capacității proprii de testare.

Un efect merită spus pe cât de limpede se poate: până la o activare europeană, niciun producător, importator, distribuitor sau utilizator nu are ceva de făcut altfel decât înainte de 13 octombrie 2026. Un echipament sub presiune care se vinde în România continuă să aibă nevoie de marcaj CE și de parcurgerea procedurilor obișnuite de evaluare a conformității. Singura modificare cu efect imediat este schimbarea denumirii ministerului.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până la 13 octombrie 2026, regulile românești privind echipamentele sub presiune nu aveau niciun regim de criză. Dacă instituțiile europene ar fi declarat o urgență pe piața internă și ar fi pus echipamentele sub presiune pe lista bunurilor relevante, în România nu ar fi existat temei legal pentru a scurta drumul: evaluarea cu organism notificat ar fi rămas obligatorie, marcajul CE la fel, iar un echipament autorizat în alt stat membru și acceptat de Comisia Europeană pentru toată Uniunea nu ar fi avut cum să fie pus în vânzare aici fără să încalce hotărârea din 2015. Procedurile de urgență există la nivel european, dar pentru produsele armonizate prin directive ele trăiesc în textele naționale de transpunere, nu direct în regulament. Fără capitolul V¹, mecanismul european ar fi rămas fără pârghie pe acest segment.

S-a schimbat și arhitectura hotărârii din 2015. Lista definițiilor de la articolul 2 crește de la 32 la 34 de puncte, iar după capitolul V apare un capitol întreg, cu cinci articole și 22 de alineate: patru la articolul 40¹, patru la 40², nouă la 40³, trei la 40⁴ și două la 40⁵. Cele cinci articole urmează, în aceeași ordine și cu același conținut, articolele 43a-43e introduse în Directiva 2014/68/UE prin art. 10 din Directiva (UE) 2024/2.749. Numerele diferă fiindcă hotărârea românească are mai puține articole decât directiva în partea finală, nu pentru că ar fi aranjat altfel materia.

A rămas neschimbat tot ce ține de securitatea tehnică. Cerințele esențiale din anexa nr. 1 nu sunt atinse. Clasificarea echipamentelor pe categorii și procedurile de evaluare a conformității din articolele 13 și 14 rămân cum erau. Obligațiile producătorilor, importatorilor și distribuitorilor din capitolul dedicat lor nu se modifică. Ce s-a adăugat este o portiță care se deschide din afară, nu o relaxare a regulilor de fond.

Calendarul cere o precizare. Directiva (UE) 2024/2.749 a fost adoptată la 9 octombrie 2024, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 8 noiembrie 2024, și cerea statelor membre să adopte și să publice dispozițiile de transpunere până la 29 mai 2026, cu aplicare de la 30 mai 2026. Regulamentul (UE) 2024/2.747, pe care capitolul nou îl invocă de cinci ori, se aplică de la aceeași dată, 29 mai 2026. Hotărârea a fost adoptată la 9 octombrie 2026 și publicată la 13 octombrie 2026, deci la 137 de zile după termenul de transpunere.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • România are, de la 13 octombrie 2026, temeiul intern pentru procedurile europene de urgență la echipamentele sub presiune. Fără el, o activare decisă la Bruxelles nu ar fi avut efect pe acest segment de piață.
  • Informația și etichetele se scriu în limba română. Directiva lăsa alegerea limbii statului membru, iar hotărârea a ales limba în care citește cumpărătorul sau utilizatorul din România.
  • Obligația de prioritate a organismelor notificate e scrisă ca obligație ferma: „vor trata cu prioritate toate cererile”. Directiva cere doar depunerea tuturor eforturilor necesare.
  • Prioritatea nu se plătește de producător: art. 40² alin. (3) interzice costurile disproporționate pentru cel care a depus cererea.
  • Autoritatea de supraveghere a pieței nu rămâne fără instrumente față de echipamentele intrate pe derogare: poate lua măsuri corective și restrictive, cu obligația de a anunța imediat Comisia Europeană și celelalte state membre prin ICSMS, canal pe care directiva nu îl indica.
  • Regimul are margini clare în timp. Se aplică doar cât durează urgența europeană, iar o activare nu poate trece de șase luni.

Ce rămâne o problemă

  • Hotărârea transpune numai capătul de sosire al derogării. Nu există nicio procedură prin care un producător din România să obțină de la o autoritate română autorizația pe care Comisia Europeană o extinde apoi la nivelul Uniunii, deși directiva o prevede.
  • Ce anume se permite apare în trei feluri diferite în articolul 40³: introducerea pe piață în alineatul (1), introducerea pe piață sau punerea în funcțiune în alineatul (2), introducerea pe piață sau utilizarea de producător în scopuri proprii în alineatul (3).
  • Obligația de prioritate a organismelor notificate e legată de un articol din regulamentul european care reglementează cu totul altceva, cereri adresate de Comisia Europeană unor operatori economici, pe care aceștia pot refuza.
  • Echipamentele fără marcaj CE rămân pe piață și după criză, iar hotărârea nu spune ce se verifică la ele atunci. Dispoziția din directivă care cerea ca autorizația să prevadă măsurile de la încetarea regimului nu a fost transpusă.
  • Prezumția de conformitate de după criză e scrisă ca o condiție în sarcina echipamentului, nu ca o rezervă în sarcina autorității, cum apare în directivă. Diferența se vede la primul control.
  • Între 30 mai și 12 octombrie 2026, adică 136 de zile, România a fost fără aceste proceduri, deși regulamentul european se aplica deja.

Sfaturi utile

  1. Nu schimba nimic în procedurile proprii pe baza acestei hotărâri. Capitolul V¹ se trezește la viață numai după un act al Consiliului Uniunii Europene care activează regimul de urgență și un act al Comisiei Europene adoptat în temeiul art. 28 din Regulamentul (UE) 2024/2.747. Fără amândouă, regulile de dinainte se aplică integral.
  2. Dacă ai o cerere de evaluare a conformității depusă la un organism notificat, păstrează dovada datei de depunere. Prioritatea din art. 40² alin. (2) se aplică „indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență”, deci o cerere veche nu trece în urma celor noi.
  3. Când cineva îți oferă, în criză, un echipament fără marcaj CE, cere actul de punere în aplicare al Comisiei Europene și verifică dacă echipamentul chiar e enumerat în el. În afara acelei liste, lipsa marcajului rămâne o neconformitate obișnuită.
  4. Caută pe echipament informația în limba română că este „bun relevant în situații de criză”. Ea e semnul că a intrat pe derogare și, în același timp, că nu beneficiază de garanția de liberă circulație din art. 5.
  5. Producătorii care folosesc echipamente sub presiune în propriile instalații, fără să le vândă, ar face bine să ceară în scris un punct de vedere autorității de supraveghere înainte să se sprijine pe derogare. Textul articolului 40³ nu lămurește dacă utilizarea în scopuri proprii este acoperită.
  6. La cumpărarea de echipamente folosite după trecerea unei crize, lipsa marcajului CE nu înseamnă automat un echipament nelegal. Potrivit art. 40¹ alin. (3), coroborat cu art. 40³ alin. (7), echipamentele intrate pe derogare rămân permanent fără marcaj.
  7. Păstrează la dosar actul Comisiei Europene pe baza căruia a intrat echipamentul. El conține cerințele de etichetare și de trasabilitate pe care art. 40¹ alin. (4) le face obligatorii, iar hotărârea românească nu le reproduce.

Întrebări frecvente

Ce intră în categoria echipamentelor sub presiune?
Recipientele, conductele, accesoriile de siguranță și accesoriile sub presiune, plus ansamblurile formate din ele, atunci când presiunea maximă admisibilă trece de 0,5 bari. Lista cuprinde cazane de abur și de apă caldă, recipiente de aer comprimat, butelii industriale, rețele de conducte tehnologice, supape de siguranță. Pragurile exacte de la care e nevoie de un organism notificat depind de presiune, de volum, de diametrul nominal și de grupa fluidului.
De la 13 octombrie 2026 pot cumpăra un cazan fără marcaj CE?
Nu. Derogarea din art. 40³ nu se aplică până când Consiliul Uniunii Europene nu activează regimul de urgență pe piața internă, până când echipamentele sub presiune nu sunt trecute pe lista bunurilor relevante în situații de criză și până când Comisia Europeană nu activează procedurile de urgență. Până atunci, un echipament pus la dispoziție pe piață în România are nevoie de marcaj CE și de evaluarea obișnuită a conformității.
Cine decide că echipamentele sub presiune sunt bunuri relevante în situații de criză?
Consiliul Uniunii Europene, printr-un act de punere în aplicare adoptat la propunerea Comisiei Europene, în temeiul art. 18 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2024/2.747. Aceeași decizie activează regimul de urgență și îi fixează durata, care nu poate depăși șase luni. Prelungirea se face tot de Consiliu, pe perioade succesive de cel mult șase luni.
Ce este un organism notificat și ce se schimbă pentru el?
Este un laborator sau o firmă de certificare desemnată de statul membru și anunțată Comisiei Europene, care verifică independent dacă un echipament respectă cerințele esențiale de securitate. În criză, un astfel de organism trebuie să trateze cu prioritate cererile pentru echipamentele din lista Comisiei Europene, fără să încarce producătorul cu costuri disproporționate, și trebuie să își extindă capacitatea de testare.
Ce rămâne după ce criza se termină?
Două lucruri. Echipamentele intrate pe derogare nu poartă marcaj CE și nu intră sub incidența art. 5 nici după încetarea regimului, fiindcă art. 40¹ alin. (3) face din art. 40³ alin. (7) o excepție expresă la regula duratei. Iar echipamentele fabricate după standardele sau specificațiile comune de criză și puse pe piață în timpul ei rămân considerate conforme, dacă nu prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor.
Ce se schimbă pentru producătorii din România?
Mai puțin decât pentru cei din alte state membre. Hotărârea reglementează doar situația în care Comisia Europeană extinde la nivelul Uniunii o autorizație emisă de un stat membru. Procedura prin care o autoritate acordă ea însăși o astfel de autorizație, la cererea unui operator economic, există în directivă, dar nu a fost transpusă, deci nu se poate cere în România.
Când intră în vigoare hotărârea?
La 13 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857. Textul nu prevede o dată ulterioară, iar art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă leagă intrarea în vigoare a hotărârilor de Guvern de data publicării. Termenul de trei zile din aceeași lege se aplică legilor și ordonanțelor, nu hotărârilor.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Articolul 40³, alineatele (1), (2) și (3). Norma care dă permisiunea, alineatul (1), acoperă numai echipamentele „introduse pe piață”. Alineatul (2) atașează condiții „introducerii pe piață sau punerii în funcțiune”, alineatul (3) obligă la afișarea informației pe echipamentele „introduse pe piață sau utilizate de producător în scopuri proprii”, iar art. 40¹ alin. (4) cere respectarea cerințelor de etichetare și trasabilitate pentru „punerea pe piață sau utilizarea în scopuri proprii … în conformitate cu prevederile art. 40³ și 40⁴”. Cele trei operațiuni sunt noțiuni distincte, definite separat la articolul 2 din aceeași hotărâre: introducerea pe piață este prima punere la dispoziție pe piața Uniunii, punerea în funcțiune este prima utilizare de către utilizator, iar producătorul e definit și prin folosirea echipamentului în scop propriu. În Directiva 2014/68/UE, în forma dată de art. 10 din Directiva (UE) 2024/2.749, atât art. 43c alin. (1), cât și art. 43c alin. (2) acoperă în norma de permisiune și utilizarea de producător în scopuri proprii. Un producător care vrea să monteze în propria instalație, în timpul crizei, un echipament neevaluat de un organism notificat nu poate stabili din text dacă derogarea îl acoperă: alineatul (1) spune că nu, alineatul (3) și art. 40¹ alin. (4) presupun că da.
  • Articolul 40², alineatul (2). Obligația organismelor notificate de a trata cu prioritate cererile de evaluare a conformității e condiționată de respectarea „prevederilor art. 29 din Regulamentul (UE) 2024/2.747”. Articolul 29 al acelui regulament se numește „Cereri prioritare” și reglementează altceva: cereri pe care Comisia Europeană le adresează unor operatori economici ca să accepte și să trateze cu prioritate producerea sau furnizarea de bunuri relevante în situații de criză, cu precizarea expresă, la alineatul (3), că operatorul „rămâne liber să refuze cererea respectivă”. Mecanismul cere consultarea statelor membre, acceptul expres al operatorului și un act de punere în aplicare, iar destinatarii lui sunt operatorii economici, categorie care în reglementarea echipamentelor sub presiune cuprinde producătorul, reprezentantul autorizat, importatorul și distribuitorul, nu organismele notificate. Articolul 43b alin. (2) din directivă, pe care alineatul acesta îl transpune, nu conține nicio trimitere la art. 29 din regulament. Un organism notificat poate susține, pe litera textului, că prioritatea i se cere numai în condițiile art. 29, deci numai după o cerere a Comisiei Europene pe care are dreptul să o refuze; cititorul de bună-credință ajunge fie la o obligație fermă, fie la una facultativă.
  • Articolul 40², alineatul (3). Interdicția costurilor disproporționate se referă la „regimul de prioritate prevăzut la alin. (1)”. Alineatul (1) nu prevede niciun regim de prioritate: el delimitează doar echipamentele cărora se aplică articolul, adică cele enumerate în actul Comisiei Europene și supuse procedurilor de evaluare cu organism notificat. Regula de prioritate stă în alineatul (2), iar art. 43b alin. (3) din directivă trimite corect la alineatul (2). Așa cum e scris, protecția producătorului care a depus cererea rămâne fără obiect.

Analiza redacției

Cea mai importantă observație despre această hotărâre iese la vedere abia când o pui lângă directiva pe care o transpune. Mecanismul european are două capete. Primul: la cererea justificată a unui operator economic, o autoritate națională poate autoriza introducerea pe piață sau folosirea în scop propriu a unui echipament care nu a trecut prin organismul notificat, dacă respectarea cerințelor esențiale a fost demonstrată pe altă cale; autorizația e valabilă pe teritoriul statului care a emis-o și pe teritoriul statelor care o recunosc, producătorul declară pe proprie răspundere conformitatea, iar actul de autorizare trebuie să cuprindă cel puțin cinci elemente, printre care data expirării și măsurile de la încetarea crizei. Al doilea capăt: Comisia Europeană extinde acea autorizație la nivelul întregii Uniuni. Din cele două capete, hotărârea transpune numai pe al doilea. Textul articolului 40³ pornește direct de la actul Comisiei Europene și nu spune nicăieri cine, în România, emite autorizația și după ce procedură. Consecința practică e asimetrică: în criză, un producător român de recipiente sau de cazane nu are la cine să ceară autorizația, în timp ce concurentul lui din alt stat membru o obține acasă, iar echipamentul lui poate ajunge, prin actul Comisiei Europene, și pe piața românească. Dispozițiile netranspuse nu sunt un detaliu de redactare: ele conțineau singura cale internă de acces la derogare.

A doua observație iese din comparația cuvânt cu cuvânt. Unde directiva scrie obligații de diligență, hotărârea scrie obligații de rezultat. Organismele notificate „depun toate eforturile necesare pentru a trata cu prioritate” devine „vor trata cu prioritate toate cererile”; „depun eforturi rezonabile pentru a-și spori capacitățile” devine „adoptă măsurile necesare pentru a-și mări capacitatea”; autoritățile care „se asigură că sunt depuse toate eforturile necesare pentru a oferi asistență” devin autoritatea care „asigură asistență”. Întărirea e, în sine, o alegere apărabilă, fiindcă o criză nu se gestionează cu formule elastice. Problema e că mișcarea nu merge în același sens peste tot. La prezumția de conformitate de după criză, directiva păstrează avantajul producătorului și îl pierde doar dacă există motive suficiente să se creadă că echipamentul prezintă un risc, adică pune sarcina pe autoritate. Hotărârea transformă rezerva în condiție: prezumția operează „în condițiile în care aceste echipamente nu prezintă un risc”. Cine trebuie să arate că riscul lipsește nu mai e scris. La un control făcut după doi ani, diferența dintre o rezervă și o condiție decide dacă un recipient deja montat rămâne în funcțiune sau intră din nou în evaluare.

Al treilea lucru care cere socoteală e calendarul, iar aici cifrele sunt simple. Directiva a fost adoptată la 9 octombrie 2024 și cerea publicarea dispozițiilor naționale până la 29 mai 2026, cu aplicare de la 30 mai. Guvernul a adoptat hotărârea la 9 octombrie 2026, exact doi ani de la data directivei, iar publicarea a venit la 13 octombrie 2026, deci la 137 de zile după termen. Între 30 mai și 12 octombrie 2026, adică 136 de zile, Regulamentul (UE) 2024/2.747 se aplica în România, cu tot aparatul lui de activare, dar echipamentele sub presiune nu aveau proceduri de urgență în dreptul intern. Întârzierea nu a produs pagube numai pentru că nu a fost activat nimic în fereastra aceea. Dacă ar fi fost, actul Comisiei Europene adoptat în temeiul art. 28 ar fi vizat o directivă pe care România nu o transpusese, iar derogarea nu ar fi avut temei național. Costul real al întârzierii nu se măsoară în amenzi, ci în scenariul care nu s-a întâmplat.

Rămâne o consecință pe care actul o produce fără să o anunțe. Capitolul V¹ e construit ca regim temporar, însă două dintre efectele lui sunt definitive. Articolul 40¹ alin. (3) face din art. 40³ alin. (7) o excepție expresă la regula duratei, deci echipamentele intrate pe derogare nu vor purta niciodată marcaj CE și nu intră niciodată sub incidența art. 5, nici după dezactivarea regimului. Articolul 40⁴ alin. (2) face același lucru cu prezumția de conformitate bazată pe standardele de criză. Pe de altă parte, alineatele (8) și (9) ale art. 40³, cele care dau autorității măsurile corective și obligația de a anunța prin ICSMS, nu sunt trecute pe lista excepțiilor, deci se opresc odată cu regimul de urgență. Rezultatul, la finalul unei crize, este o populație de echipamente fără marcaj CE rămase în funcțiune, pentru care puterea specială de intervenție nu mai există, iar autoritatea se întoarce la pârghiile generale din Regulamentul (UE) 2019/1.020, care se aplică direct. Directiva are aceeași structură, deci nu e o scăpare românească, dar hotărârea avea la dispoziție tocmai dispozițiile netranspuse despre conținutul autorizației ca să stabilească ce se verifică la acele echipamente după criză.

Ce ar trebui schimbat

  1. Transpuse și dispozițiile despre autorizația națională. O completare care să desemneze autoritatea competentă, procedura de cerere, elementele obligatorii ale autorizației, data expirării ei și regula de recunoaștere a autorizațiilor din alte state membre. În practică: un producător din România ar putea obține derogarea acasă, în loc să aștepte una emisă în altă țară și extinsă apoi de Comisia Europeană.
  2. Scoasă trimiterea la art. 29 din Regulamentul (UE) 2024/2.747 din art. 40² alin. (2). Articolul acela reglementează cereri prioritare adresate operatorilor economici, pe care aceștia pot refuza. Rezultatul: obligația de prioritate a organismelor notificate rămâne fermă, cum e în directivă, și nu mai poate fi citită ca una facultativă.
  3. Aliniate operațiunile acoperite de art. 40³ alin. (1) cu restul capitolului. Fie permisiunea include utilizarea de producător în scopuri proprii, fie alineatul (3) și art. 40¹ alin. (4) se restrâng la introducerea pe piață. Rezultatul: producătorul care montează echipamentul în propria instalație știe din text dacă intră sub derogare.
  4. Corectată trimiterea din art. 40² alin. (3), de la alineatul (1) la alineatul (2). Efectul practic: interdicția costurilor disproporționate capătă obiect, iar un producător poate contesta un tarif majorat pentru tratarea prioritară a cererii lui.
  5. Scrise în act măsurile de la încetarea regimului de urgență. Ce verificări se fac, în ce termen și de către cine, la echipamentele rămase în funcțiune fără marcaj CE. Efectul: proprietarul unui cazan intrat pe derogare știe la ce control se așteaptă, iar autoritatea nu rămâne doar cu pârghiile generale.
  6. Refăcută formularea prezumției de după criză, ca rezervă, nu drept condiție. Prezumția să se piardă atunci când există motive suficiente de a considera că echipamentul prezintă un risc, cum prevede directiva. În practică: un echipament deja montat nu mai e repus în discuție la fiecare control, iar sarcina de a arăta riscul stă la autoritate.
  7. Publicat, pe durata unei activări, un registru al echipamentelor intrate pe derogare. Cu numărul actului Comisiei Europene și cu echipamentele enumerate în el. Rezultatul: un cumpărător poate verifica pe loc dacă lipsa marcajului CE de pe un echipament e acoperită sau nu de o decizie europeană.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 13 octombrie 2026, paginile 8-9 16 pagini PDF, 105 KB actul începe la pagina 8

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Hotărârea Guvernului nr. 824/2026 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 123/2015 privind stabilirea condițiilor pentru punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune

EMITENT: Guvernul României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 13 octombrie 2026, paginile 8-9

În temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articol unic. — Hotărârea Guvernului nr. 123/2015 privind stabilirea condițiilor pentru punerea la dispoziție pe piață a echipamentelor sub presiune, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 17 martie 2015, cu modificările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 2, după punctul 32 se introduc două noi puncte, pct. 33 și 34, cu următorul cuprins: „33. bunuri relevante în situații de criză — bunuri relevante în situații de criză în sensul definiției de la art. 3 pct. 6 din Regulamentul (UE) 2024/2.747 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2024 de instituire a unui cadru de măsuri privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne);

34. regim de urgență pe piața internă — regim de urgență pe piața internă în sensul definiției de la art. 3 pct. 3 din Regulamentul (UE) 2024/2.747 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2024 de instituire a unui cadru de măsuri privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2.679/98 al Consiliului (Regulamentul privind situațiile de urgență pe piața internă și reziliența pieței interne).”

2. După capitolul V se introduce un nou capitol, cap. V1, cu următorul cuprins: „CAPITOLUL V1 Proceduri de urgență

ARTICOLUL 401 Aplicarea procedurilor de urgență

(1) Măsurile prevăzute la art. 402-405 se aplică numai în situația în care Comisia Europeană a adoptat un act de punere în aplicare în temeiul art. 28 din Regulamentul (UE) 2024/2.747, în ceea ce privește echipamentele sub presiune și ansamblele care fac obiectul prezentei hotărâri.

(2) Măsurile prevăzute la art. 402-405 se aplică exclusiv echipamentelor sub presiune și ansamblelor care au fost desemnate drept bunuri relevante în situații de criză, potrivit art. 18 alin. (4) din Regulamentul (UE) 2024/2.747.

(3) Măsurile de urgență se aplică doar pe perioada de valabilitate a regimului de urgență activat la nivelul Uniunii Europene. Prin excepție, prevederile art. 403 alin. (7) rămân aplicabile și după încetarea sau dezactivarea regimului de urgență pe piața internă.

(4) Punerea pe piață sau utilizarea în scopuri proprii a echipamentelor sub presiune și a ansamblelor în conformitate cu prevederile art. 403 și 404 se realizează cu respectarea măsurilor corective sau restrictive, a procedurilor și a cerințelor specifice de etichetare și trasabilitate, stabilite prin actele de punere în aplicare ale Comisiei Europene.

ARTICOLUL 402 Evaluarea cu prioritate a conformității echipamentelor sub presiune și ansamblelor desemnate drept bunuri relevante în situații de criză

(1) Prezentul articol se aplică tuturor echipamentelor sub presiune sau ansamblelor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la art. 401 alin. (1) care fac obiectul procedurilor de evaluare a conformității menționate la art. 14 care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat.

(2) Organismele notificate vor trata cu prioritate toate cererile de evaluare a conformității pentru echipamentele sub presiune și ansamblele menționate la alin. (1), în conformitate cu prevederile art. 29 din Regulamentul (UE) 2024/2.747, indiferent dacă cererile respective au fost depuse înainte sau după activarea procedurilor de urgență în temeiul art. 401.

(3) Aplicarea regimului de prioritate prevăzut la alin. (1) nu trebuie să determine costuri disproporționate pentru producătorii care au depus cererile respective.

(4) Organismele notificate adoptă măsurile necesare pentru a-și mări capacitatea de testare a echipamentelor sub presiune și ansamblelor menționate la alin. (1) care le-au fost notificate.

ARTICOLUL 403 Derogare de la procedurile de evaluare a conformității care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat

(1) În cazul în care Comisia adoptă un act de punere în aplicare prin care aceasta extinde valabilitatea unei autorizații emise de un stat membru la nivelul întregii Uniuni pot fi introduse pe piață pe teritoriul național echipamente sub presiune sau ansamble specifice enumerate în respectivul act, fără a mai parcurge procedurile de evaluare care presupun implicarea obligatorie a unui organism notificat menționat la art. 14.

(2) Introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a echipamentelor sub presiune sau a ansamblelor specifice prevăzute la alin. (1) se realizează cu respectarea condițiilor stabilite prin actul de punere în aplicare adoptat de Comisie.

(3) Pe echipamentele sub presiune sau ansamblele specifice care fac obiectul extinderii valabilității menționate la alin. (1) și (2) se afișează informația că sunt introduse pe piață sau utilizate de producător în scopuri proprii ca «bun relevant în situații de criză».

(4) Informația prevăzută la alin. (3) se redactează și conține toate cerințele stabilite prin actul de punere în aplicare adoptat de Comisie.

(5) Informația prevăzută la alin. (3), precum și orice etichete sunt clare, ușor de înțeles, lizibile și formulate în limba română.

(6) Din motive imperioase de urgență justificate corespunzător privind protecția sănătății și securității persoanelor, actele de punere în aplicare adoptate de Comisie sunt puse în aplicare imediat.

(7) Prin derogare de la art. 5, 18 și 19, echipamentele sub presiune sau ansamblele introduse pe piață pe teritoriul național în temeiul alin. (1) și (2) nu poartă marcajul CE și nu cad sub incidența art. 5.

(8) Pentru echipamentele sub presiune sau ansamblele specifice introduse pe piață pe teritoriul național în temeiul alin. (1) și (2), autoritatea de supraveghere a pieței poate lua măsuri corective și restrictive la nivel național, așa cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1.020 al Parlamentului European și al Consiliului și în prezenta hotărâre.

(9) Autoritatea de supraveghere a pieței informează imediat Comisia și autoritățile de supraveghere a pieței din toate celelalte state membre cu privire la măsurile prevăzute la alin. (8), prin intermediul Sistemului de informare și comunicare pentru supravegherea pieței — ICSMS.

ARTICOLUL 404 Prezumția de conformitate pe baza standardelor și a specificațiilor comune

(1) Cu respectarea prevederilor art. 12, echipamentele sub presiune sau ansamblele care sunt conforme cu standardele sau cu specificațiile comune prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană sau cu anumite părți ale acestora sunt considerate a fi conforme cu cerințele esențiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1, care fac obiectul standardelor respective, al specificațiilor comune respective sau al unor părți ale acestora. Începând cu ziua următoare expirării sau dezactivării regimului de urgență, producătorii nu mai beneficiază de prezumția de conformitate prevăzută de standardele sau de specificațiile comune prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie.

(2) Prin excepție de la prevederile art. 401 alin. (3), echipamentele sub presiune sau ansamblele conforme cu standardele ori specificațiile comune aplicabile în situații de criză, care au fost introduse pe piață sau utilizate de producător în scopuri proprii în perioada de valabilitate a regimului de urgență, sunt considerate conforme cu cerințele esențiale de securitate din anexa nr. 1 și după expirarea, abrogarea actului de punere în aplicare sau dezactivarea regimului de urgență pe piața internă, în condițiile în care aceste echipamente nu prezintă un risc pentru sănătatea sau securitatea persoanelor conform standardelor sau specificațiilor comune menționate la alin. (1).

(3) Atunci când autoritatea de supraveghere a pieței consideră că un standard sau o specificație comună prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie nu satisface în totalitate cerințele esențiale de securitate prevăzute în anexa nr. 1, aceasta informează în mod detaliat Comisia în acest sens.

ARTICOLUL 405 Realizarea cu prioritate a activităților de supraveghere a pieței și asistența reciprocă între autorități

(1) Autoritatea de supraveghere a pieței acordă prioritate activităților de supraveghere a pieței pentru echipamentele sub presiune și ansamblele enumerate în actul de punere în aplicare menționat la art. 401 alin. (1). Coordonarea eforturilor de realizare cu prioritate a activităților respective se va realiza prin intermediul rețelei Uniunii pentru conformitatea produselor, instituită în temeiul art. 29 din Regulamentul (UE) 2019/1.020.

(2) Autoritatea de supraveghere a pieței asigură asistență altor autorități de supraveghere a pieței pe durata regimului de urgență pe piața internă, inclusiv prin mobilizarea și trimiterea unor echipe de experți care să susțină temporar personalul autorităților de supraveghere a pieței care solicită asistență sau prin furnizarea de sprijin logistic, cum ar fi consolidarea capacității de testare a echipamentelor sub presiune și ansamblelor enumerate în actul de punere în aplicare menționat la art. 401 alin. (1)”.

3. În cuprinsul hotărârii sintagma „Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului” se modifică și se înlocuiește cu sintagma „Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului”. *** Prezenta hotărâre transpune art. 10 din Directiva (UE) 2024/2.749 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 octombrie 2024 de modificare a Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2010/35/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/33/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE în ceea ce privește procedurile de urgență pentru evaluarea conformității, prezumția de conformitate, adoptarea specificațiilor comune și supravegherea pieței ca urmare a unei situații de urgență pe piața internă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, din 8 noiembrie 2024.

PRIM-MINISTRU ILIE-GAVRIL BOLOJAN Contrasemnează: p. Viceprim-ministru, ministrul apărării naționale, Cristian-Gabriel Seidler, secretar de stat p. Ministrul economiei, digitalizării, antreprenoriatului și turismului, Marius-Andrei Miftode, secretar de stat p. Inspectorul de stat șef al Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, Daniel Cătălin Motounu Ministrul afacerilor externe, Oana-Silvia Țoiu București, 9 octombrie 2026.

Nr. 824.

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 13 octombrie 2026, paginile 8-9

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.