Pe scurt

  • Raportarea privind durabilitatea rămâne doar la companiile foarte mari. Obligația se naște numai dacă entitatea depășește, cumulativ, o cifră de afaceri netă de 2.250.000.000 de lei și un număr mediu de 1.000 de salariați. Pragul se aplică identic în Reglementările contabile aprobate prin Ordinul nr. 1.802/2014 și în cele conforme cu standardele internaționale, aprobate prin Ordinul nr. 2.844/2016.
  • Al doilea val se mută cu doi ani, de la 1 ianuarie 2025 la 1 ianuarie 2027. Pentru entitățile care aplică standardele internaționale, pragul de cifră de afaceri urcă de la 35.000.000 de lei la 2.250.000.000 de lei, de 64 de ori, iar cel de salariați de la 50 la 1.000, de 20 de ori.
  • Scutirea vine după fapt. Companiile din primul val care nu trec noile praguri sunt scutite pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2025 și 31 decembrie 2026. Exercițiul 2025 se încheiase la 31 decembrie 2025, cu 286 de zile înaintea publicării ordinului.
  • Furnizorii cu cel mult 1.000 de salariați primesc drept de refuz. Nu trebuie să dea informații care ies din standardele voluntare, o clauză contractuală contrară nu este obligatorie, iar auditorul nu le poate cere mai mult.
  • Companiile din afara Uniunii Europene scapă aproape complet. Pragul grupului urcă de la 150 de milioane de euro la 2.250.000.000 de lei, iar cel al sucursalei de la 40 de milioane de euro la 1.000.000.000 de lei, de cinci ori mai mult.
Act: Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.281/2026 referitor la simplificarea raportării privind durabilitatea
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 13 octombrie 2026, paginile 25-32
Intră în vigoare: 13 octombrie 2026, data publicării, fiindcă art. IV prevede doar publicarea, iar art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă leagă intrarea în vigoare a ordinelor de ministru de data publicării în Monitorul Oficial, în lipsa unei date ulterioare în text

Obligația de a publica un raport de durabilitate rămâne, din 13 octombrie 2026, doar la companiile care depășesc 2,25 miliarde de lei cifră de afaceri și 1.000 de salariați. Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.281/2026, semnat la 24 septembrie 2026 și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 13 octombrie 2026, transpune Directiva (UE) 2026/470 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 februarie 2026, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, la 26 februarie 2026. Este actul pe care piața îl cunoaște sub numele de omnibus, pachetul prin care Uniunea Europeană a redus obligațiile de raportare introduse cu trei ani mai devreme.

Ordinul are patru articole și face 40 de intervenții punctuale în trei acte deja existente: 18 modificări în Reglementările contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014, 20 în cele conforme cu standardele internaționale de raportare financiară, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2.844/2016, și 2 în Ordinul ministrului finanțelor nr. 85/2024, actul care a transpus în ianuarie 2024 obligația de raportare și i-a stabilit calendarul. Ultimele două sunt cele care schimbă cel mai mult: rescriu integral articolele care spun de când și pentru cine se aplică regulile.

Pragul nou se citește pe două criterii care trebuie îndeplinite amândouă. O entitate raportează doar dacă, la data bilanțului, depășește și cifra de afaceri netă de 2.250.000.000 de lei, și media de 1.000 de salariați pe exercițiul financiar. Aceleași două criterii, pe bază consolidată, decid dacă o societate-mamă întocmește raportarea consolidată. Sub oricare dintre ele, obligația nu se naște. Scutirea tranzitorie e scrisă în oglindă, cu „sau” în loc de „și”, pentru entitățile care nu depășesc 2.250.000.000 de lei sau 1.000 de salariați, deci acoperă exact complementul domeniului de aplicare.

Partea a doua a ordinului construiește ceea ce discuția europeană numește plafonul lanțului valoric. O companie aflată sub obligație are nevoie de date de la furnizorii ei, iar textul nou îi limitează dreptul de a le cere. Apare o categorie numită entitate protejată: orice entitate din lanțul valoric al unei entități raportoare care nu depășea, la data bilanțului, media de 1.000 de salariați în exercițiul financiar precedent. Entitatea protejată poate refuza orice informație care iese din sfera standardelor de raportare voluntară, iar o clauză contractuală care spune altceva nu produce efecte, restul contractului rămânând valabil. Compania care cere date trebuie să îi spună furnizorului ce anume depășește standardele voluntare și că are dreptul legal să refuze.

Textul închide și ușa din spate a acestei protecții. Entitatea raportoare se poate baza pe o declarație pe propria răspundere a furnizorului pentru a stabili dacă acesta e entitate protejată și nu are obligația să o verifice, cu o singură rezervă: nu se poate sprijini pe ea dacă știe sau ar trebui să știe că declarația este vădit incorectă. Iar auditorul care emite opinia de asigurare limitată nu poate cere nici el, nici entității raportoare, nici celei protejate, informații peste pragul standardelor voluntare.

Efectele pe care le produce

Primul efect e o restrângere de domeniu. Până la acest ordin, obligația de raportare pornea de la categoria „entități mijlocii și mari”, adică de la praguri de ordinul zecilor de milioane de lei. Din 13 octombrie 2026, discuția începe la 2,25 miliarde de lei cifră de afaceri și 1.000 de salariați, condiții pe care în România le îndeplinește un număr mic de companii. La entitățile care aplică standardele internaționale, unde pragul vechi e scris negru pe alb în textul pe care ordinul îl înlocuiește, saltul se poate măsura: de la 35.000.000 de lei cifră de afaceri netă și 50 de salariați la 2.250.000.000 de lei și 1.000 de salariați.

Al doilea efect e calendaristic. Primul val, entitățile de interes public cu peste 500 de salariați, rămâne la locul lui, dar pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026 și cu posibilitatea de a ieși, prin scutire, din exercițiile 2025 și 2026. Al doilea val, care în forma din ianuarie 2024 începea cu exercițiul financiar 2025, se mută pe 1 ianuarie 2027 și se umple cu alte companii, mult mai puține. Al treilea val, cel al entităților din țări terțe, rămâne la 1 ianuarie 2028. Pentru entitățile care aplică standardele internaționale dispare cu totul valul care ar fi început cu exercițiul financiar 2026, cel al societăților listate care nu ating pragurile de mărime: acel exercițiu era în curs la data publicării ordinului și s-a încheiat 79 de zile mai târziu.

Al treilea efect atinge formatul. Raportul administratorilor și raportul consolidat al administratorilor se întocmesc în continuare în formatul electronic unic prevăzut la art. 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/815 al Comisiei din 17 decembrie 2018, însă marcarea raportării privind durabilitatea, adică etichetarea digitală a fiecărei informații, se amână: până la adoptarea normelor de marcare prin acel regulament delegat, entitățile și societățile-mamă nu au obligația de a marca. Formularea dă o condiție, nu o dată.

Al patrulea efect e unul de răspundere. La secțiunea despre formatul electronic unic, responsabilitatea colectivă a membrilor organelor de administrație, de conducere și de supraveghere se limitează la publicarea raportului, nu și la întocmirea lui potrivit aceleiași secțiuni. Este o delimitare îngustă, dar exact acolo unde eroarea e cea mai probabilă: la marcajul tehnic al unui document de câteva sute de pagini.

Al cincilea efect privește grupurile care se mișcă. O societate-mamă poate să nu includă în raportul consolidat informațiile despre entitățile achiziționate sau fuzionate în cursul exercițiului financiar, respectiv despre filialele care au ieșit din grup, cu condiția să semnaleze orice eveniment semnificativ care a afectat filiala și care are efect asupra impacturilor, riscurilor sau oportunităților grupului. Excepția e rezervată societății-mamă care raportează consolidat.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până la 13 octombrie 2026, capitolul despre raportarea privind durabilitatea din Reglementările contabile se deschidea cu o dispoziție de arie: prevederile capitolului se aplică entităților prevăzute la pct. 9 alin. (4), adică entităților mijlocii și mari. Ordinul abrogă acea dispoziție, iar domeniul de aplicare coboară în fiecare obligație în parte, cu pragul scris explicit. Pe reglementările conforme cu standardele internaționale, unde dispoziția echivalentă definea și categoria „entități mijlocii și mari”, textul nu putea fi abrogat, așa că a fost rescris ca definiție pură, cu praguri majorate de la 17.500.000 de lei la 25.000.000 de lei totalul activelor și de la 35.000.000 de lei la 50.000.000 de lei cifra de afaceri netă, criteriul de 50 de salariați rămânând neschimbat.

S-a schimbat și moneda de referință, fără ca ordinul să o spună. În forma din ianuarie 2024, fiecare prag în lei era însoțit de echivalentul lui în euro: 17.500.000 de lei însemna 3.946.953 de euro, adică un curs de 4,4337 lei pentru un euro. Noile sume nu mai au echivalentul în paranteză, dar se împart toate fără rest la 5: 25.000.000 de lei sunt 5 milioane de euro, 50.000.000 de lei sunt 10 milioane, 1.000.000.000 de lei sunt 200 de milioane, iar 2.250.000.000 de lei sunt exact cele 450 de milioane de euro din directivă. Cursul de conversie a trecut de la 4,4337 la 5,00 lei pentru un euro, cu 12,8% mai mult, iar schimbarea e invizibilă pentru cine citește doar textul nou.

Regimul entităților din afara Uniunii Europene s-a schimbat de trei ori în același punct. Filiala din România a unei societăți-mamă finale dintr-o țară terță raporta, până la 13 octombrie 2026, dacă intra în categoria entităților mijlocii și mari; din acest ordin raportează doar dacă depășește 1.000.000.000 de lei cifră de afaceri netă în exercițiul financiar precedent. Sucursala unei entități dintr-o țară terță raporta peste 40 de milioane de euro; pragul a devenit 1.000.000.000 de lei, adică 200 de milioane de euro, de cinci ori mai mult. Iar condiția legată de grupul din țara terță a urcat de la 150 de milioane de euro cifră de afaceri netă în Uniune la 2.250.000.000 de lei, de trei ori mai mult, condiția celor două exerciții financiare consecutive rămânând.

A apărut, în sfârșit, ceva ce nu exista deloc: perioada de tranziție de trei ani pentru informațiile din lanțul valoric. În forma veche, textul spunea doar că, în primii trei ani, entitatea explică de ce nu are toate informațiile. Acum, după acești trei ani, ea trebuie să îndeplinească cerințele folosind informații obținute direct de la entitățile din lanțul valoric sau estimări. Pentru companiile care intră în val la 1 ianuarie 2027, tranziția acoperă exercițiile 2027, 2028 și 2029, deci primul raport complet pe lanțul valoric privește exercițiul financiar 2030.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Obligația dispare pentru majoritatea companiilor care o pregăteau, iar munca rămâne acolo unde există departamente care o pot duce: peste 2.250.000.000 de lei și 1.000 de salariați.
  • Dreptul de refuz al furnizorului e scris ca normă, nu ca recomandare: o clauză contractuală contrară nu este obligatorie, fără ca restul contractului să cadă.
  • Declarația pe propria răspundere scutește entitatea raportoare de verificări, deci dispare dosarul de probe pe care fiecare furnizor ar fi trebuit să îl producă.
  • Auditorul nu poate cere peste pragul standardelor voluntare, deci presiunea nu se mută de pe companie pe misiunea de asigurare.
  • Marcarea digitală a raportării se amână până la adoptarea normelor de marcare, deci nimeni nu cumpără soluții informatice pentru o cerință care încă nu are format.
  • Ordinul repară discret o trimitere circulară din Ordinul nr. 85/2024, unde articolul despre aplicare trimitea la „prevederile prezentului articol” în loc de articolul care conține modificările.

Ce rămâne o problemă

  • Seria de date publice se întrerupe. Companiile dintre vechile și noile praguri au raportat pentru exercițiul 2024 și nu vor mai raporta nimic, deci comparația în timp devine imposibilă chiar pentru anii deja acoperiți.
  • Scutirea ajunge după ce munca a fost făcută. Exercițiul financiar 2025 s-a încheiat la 31 decembrie 2025, iar ordinul care îl scutește apare 286 de zile mai târziu, fără să spună nimic despre rapoartele deja publicate și despre opiniile de asigurare emise pe ele.
  • Pentru societățile listate care aplică standardele internaționale și nu ating pragurile de mărime, obligația care începea cu exercițiul financiar 2026 dispare cu 79 de zile înainte ca acel exercițiu să se încheie.
  • Dreptul de refuz are ca unitate de măsură standardele de raportare voluntară de la art. 29ca din Directiva 2013/34/UE, iar ordinul nu spune ce se aplică până la adoptarea lor la nivelul Uniunii Europene.
  • Entitatea de interes public care îndeplinește condițiile de scutire, dar alege să raporteze, trebuie să folosească standardele complete și nu poate recurge la cele voluntare, deci varianta intermediară nu există.
  • Pragul entității protejate se citește pe un singur exercițiu financiar, cel precedent, deci un furnizor care trece de 1.000 de salariați într-un an își pierde protecția în anul următor, fără perioadă de grație.
  • Trei trimiteri din anexa reglementărilor conforme cu standardele internaționale nu au fost renumerotate la mutarea textului, iar una dintre ele schimbă populația primului val (vezi erata).

Sfaturi utile

  1. Verifică pragul pe amândouă criteriile deodată. Sub 2.250.000.000 de lei cifră de afaceri netă sau sub 1.000 de salariați în medie, obligația de raportare nu se naște, oricât de mare ar fi celălalt indicator.
  2. Dacă ai raportat pentru exercițiul financiar 2024 și ești sub pragurile noi, citește scutirea exact: ea acoperă exercițiile care încep între 1 ianuarie 2025 și 31 decembrie 2026, nu și exercițiul 2024.
  3. Dacă ești furnizor cu cel mult 1.000 de salariați, pregătește o declarație pe propria răspundere pentru clienții care îți cer date de durabilitate. Este documentul pe care textul îl pune în locul auditului de lanț valoric.
  4. Dacă ești companie raportoare, pune în chestionarele trimise furnizorilor cele două informări pe care textul le cere: ce anume din ce ceri iese din standardele voluntare și că furnizorul are dreptul legal să refuze.
  5. Numără salariații entității protejate la nivel individual și pe exercițiul precedent, fără salariații filialelor și fără cei ai societății-mamă finale. Pentru raportarea exercițiului financiar 2026 se ia media din 2025.
  6. Nu confunda amânarea marcării cu amânarea formatului. Raportul administratorilor se întocmește în continuare în formatul electronic unic; numai etichetarea informațiilor de durabilitate așteaptă normele de marcare.

Întrebări frecvente

Ce companii mai au obligația de a raporta durabilitatea?
Cele care depășesc, la data bilanțului, și o cifră de afaceri netă de 2.250.000.000 de lei, și un număr mediu de 1.000 de salariați în cursul exercițiului financiar. Aceleași două criterii, aplicate pe bază consolidată, decid dacă o societate-mamă întocmește raportarea consolidată. Rămân, pentru exercițiile financiare care încep până la 31 decembrie 2026, și entitățile de interes public cu peste 500 de salariați din primul val, dacă nu intră sub scutirea tranzitorie.
De când se aplică noile praguri?
Pentru exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2027. Entitățile cu exercițiu financiar diferit de anul calendaristic aplică regulile de la începutul primului exercițiu ales care începe după această dată. Pentru entitățile din țări terțe, data rămâne 1 ianuarie 2028.
Am raportat pentru exercițiul financiar 2025. Ce se întâmplă cu raportul?
Ordinul scutește de obligație, pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2025 și 31 decembrie 2026, entitățile din primul val care nu depășesc 2.250.000.000 de lei sau 1.000 de salariați. Textul nu spune nimic despre rapoartele deja întocmite și publicate pentru acele exerciții și nici despre opiniile de asigurare emise asupra lor, deci documentele rămân ce sunt: o raportare făcută sub o obligație care între timp a fost ridicată.
Sunt furnizor al unei companii mari. Ce pot refuza?
Dacă nu ai depășit media de 1.000 de salariați în exercițiul financiar precedent și te afli în lanțul valoric al unei entități raportoare, ești entitate protejată și poți refuza orice informație care iese din sfera standardelor de raportare voluntară, atunci când cererea e făcută în scopul raportării privind durabilitatea. O clauză contractuală care îți impune altceva nu este obligatorie, iar restul contractului rămâne valabil.
Cum se numără cei 1.000 de salariați ai entității protejate?
La nivel individual, fără salariații filialelor, dacă există, și fără cei ai societății-mamă finale, și numai pe exercițiul financiar precedent. Exemplul din textul ordinului: pentru raportarea lanțului valoric aferentă exercițiului financiar 2026, entități protejate sunt cele care nu au depășit media de 1.000 de salariați în 2025. Filialele unei societăți-mamă supuse obligației de raportare nu pot fi entități protejate față de propria societate-mamă.
Mai trebuie marcat raportul în format electronic?
Raportul administratorilor se întocmește în continuare în formatul electronic unic prevăzut la art. 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/815. Marcarea raportării privind durabilitatea, inclusiv a informațiilor prevăzute la art. 8 din Regulamentul (UE) 2020/852, se face în conformitate cu acel format, dar până la adoptarea normelor de marcare prin regulamentul delegat nu există obligația de a marca.
Ce se schimbă pentru filialele companiilor din afara Uniunii Europene?
Filiala din România raportează doar dacă a depășit 1.000.000.000 de lei cifră de afaceri netă în exercițiul financiar precedent, iar sucursala, doar dacă a generat peste aceeași sumă și dacă entitatea din țara terță nu are o filială aici. Peste toate acestea, grupul din țara terță trebuie să fi generat în Uniune o cifră de afaceri netă mai mare de 2.250.000.000 de lei în fiecare dintre ultimele două exerciții financiare consecutive.
Când intră în vigoare ordinul?
La 13 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial. Art. IV prevede doar publicarea, fără o dată ulterioară, iar art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă leagă intrarea în vigoare a ordinelor conducătorilor organelor administrației publice centrale de specialitate de data publicării, în lipsa unei date ulterioare în text. Aplicarea efectivă se face însă pe exerciții financiare, nu de la această dată.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Art. II pct. 13, pct. 4814 alin. (1) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 2.844/2016. Ordinul înlocuiește alineatul care conținea criteriile de mărime ale unui grup mare, 105.000.000 de lei totalul activelor, 210.000.000 de lei cifra de afaceri netă și 250 de salariați, cu pragul nou de 2.250.000.000 de lei și 1.000 de salariați. Alineatul (2) al aceluiași punct, pe care ordinul nu îl atinge, spune că „grupurile prevăzute la alin. (1) sunt denumite în cuprinsul prezentelor reglementări grupuri mari”, deci definiția noțiunii se mută odată cu pragul. Consecința se vede în chiar acest ordin: art. III pct. 2 păstrează primul val pentru „societățile-mamă ale unui grup mare” cu peste 500 de salariați, exerciții financiare care încep între 1 ianuarie 2024 și 31 decembrie 2026, iar al doilea val, de la 1 ianuarie 2027, e descris prin aceleași 2.250.000.000 de lei și 1.000 de salariați. Același grup se încadrează acum în amândouă. În reglementările aprobate prin Ordinul nr. 1.802/2014, unde definiția grupurilor mari stă în afara capitolului despre durabilitate și nu a fost atinsă, aceeași formulare păstrează populația veche, deci primul val înseamnă două lucruri diferite, după setul de reglementări aplicat.
  • Art. II pct. 15, pct. 4816 alin. (1) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 2.844/2016. Textul nou spune că „informațiile menționate la pct. 4820” conțin informații despre operațiunile grupului și despre lanțul său valoric. Punctul 4820 nu enumeră informații, ci stabilește o scutire: art. II pct. 18 din același ordin rescrie pct. 4821 cu formularea „scutirea prevăzută la pct. 4820”. Punctul care enumeră informațiile consolidate este 4815, iar alin. (2) al aceluiași pct. 4816, nemodificat, trimite tocmai la pct. 4815. Numărul provine din textul paralel din Ordinul nr. 1.802/2014, unde dispoziția echivalentă trimite corect la pct. 49220. Rezultatul: obligația privind lanțul valoric la nivel consolidat rămâne, pentru entitățile care aplică standardele internaționale, fără obiect identificabil.
  • Art. II pct. 16, pct. 4816 alin. (15) din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 2.844/2016. Perioada de tranziție de trei ani e legată de „primii trei ani de aplicare a cerințelor de raportare privind durabilitatea în conformitate cu pct. 485”, adică de obligația de raportare individuală. Litera a) din alin. (11), introdusă prin același punct al ordinului, definește însă entitatea raportoare prin trimitere la pct. 4814, obligația consolidată, iar dispoziția oglindă din Ordinul nr. 1.802/2014 trimite la pct. 49219, tot cea consolidată. O societate-mamă care raportează numai la nivel de grup nu are, citind litera textului, un moment de la care să îi curgă cei trei ani.

Analiza redacției

Cifrele acestui ordin spun o poveste pe care textul nu o spune. Toate sumele noi se împart fără rest la 5: 25.000.000, 50.000.000, 1.000.000.000 și 2.250.000.000 de lei înseamnă 5, 10, 200 și 450 de milioane de euro. Sumele pe care le înlocuiesc veneau de la un alt curs. Ordinul nr. 85/2024 își scria echivalentele în paranteză, iar din ele se poate calcula cursul folosit atunci: 17.500.000 de lei declarați egali cu 3.946.953 de euro dau 4,4337 lei pentru un euro, cursul de referință al directivei contabile din 2013. Diferența dintre cele două cursuri e de 12,8%, iar ea se adaugă la fiecare prag, peste majorarea venită din directivă. Noul text nu mai afișează echivalentul în euro, deci schimbarea nu se vede nicăieri. Pentru un singur prag, cel de 2,25 miliarde de lei, diferența înseamnă aproximativ 255 de milioane de lei de cifră de afaceri, adică fix zona în care o companie decide dacă e sau nu înăuntru.

A doua observație privește felul în care a fost făcută munca de redactare, și e în egală măsură un elogiu și un reproș. Ordinul desființează dispoziția care spunea cui i se aplică întreg capitolul despre durabilitate din reglementările generale și restructurează dispoziția echivalentă din reglementările conforme cu standardele internaționale. Amândouă erau citate în alte puncte, iar toate aceste trimiteri, unsprezece la număr, au fost rescrise în același ordin, inclusiv cele din articolele despre calendar. Este o muncă de urmărire pe care puține acte de modificare o duc până la capăt. Cu atât mai vizibil e că la trecerea aceluiași text dintr-un set de reglementări în celălalt, unde punctele au alte numere, trei trimiteri au rămas cu numerotarea sursei. Tiparul arată de unde vine partea a doua a ordinului: din copierea părții întâi, cu renumerotarea făcută manual.

A treia observație iese din calendarul propriu al actului. Ordinul e semnat la 24 septembrie 2026 și publicat 19 zile mai târziu, cu circa cinci luni înaintea termenului de transpunere a directivei. Rapiditatea are un rost: scutirea pe care o aduce acoperă exerciții financiare deja consumate. Exercițiul 2025 se încheiase la 31 decembrie 2025, cu 286 de zile înaintea publicării, iar raportarea pentru el fusese deja întocmită, auditată în regim de asigurare limitată și depusă. Exercițiul 2026 era în curs și s-a încheiat 79 de zile mai târziu. Pentru companiile aflate între vechile și noile praguri, ordinul nu simplifică o obligație viitoare, ci anulează una trecută. Textul nu spune nimic despre ce se întâmplă cu rapoartele publicate și cu opiniile emise pe ele, iar tăcerea aceasta e singurul lucru care rămâne de interpretat într-un act altfel foarte explicit.

A patra observație ține de ce rămâne în picioare. Mecanismul central al simplificării, dreptul entităților cu cel mult 1.000 de salariați de a refuza informații, se măsoară exclusiv prin raportare la standardele de raportare voluntară la care trimite art. 29ca din Directiva 2013/34/UE. Ordinul face trimitere la ele de cinci ori, în cinci puncte diferite, dar nu spune ce se întâmplă până când acele standarde devin aplicabile. Până atunci, un furnizor care vrea să își exercite dreptul de refuz trebuie să arate ce depășește o limită care nu are încă un conținut publicat, iar o companie raportoare care vrea să îl informeze corect trebuie să îi spună ce anume iese dintr-un perimetru nedefinit. Logica domeniului de aplicare e, în schimb, impecabilă: obligația cere depășirea cumulativă a două praguri, iar scutirea e scrisă cu „sau”, deci cele două texte acoperă exact mulțimi complementare, fără zonă liberă între ele.

Ce ar trebui schimbat

  • Îndreptarea celor două trimiteri din pct. 4816. Alineatul (1) ar trebui să trimită la pct. 4815, iar alin. (15) la pct. 4814. Efectul practic: obligația privind lanțul valoric la nivel consolidat își recapătă obiectul, iar societatea-mamă știe de când îi curg cei trei ani de tranziție.
  • Scoaterea definiției grupurilor mari din alineatul care poartă pragul de raportare. Mutată într-un punct propriu, cu criteriile ei de mărime, definiția nu s-ar mai schimba de fiecare dată când se modifică pragul de durabilitate. În practică: primul val ar însemna același lucru în amândouă seturile de reglementări contabile.
  • Reafișarea echivalentului în euro lângă fiecare sumă în lei, cum era în Ordinul nr. 85/2024. Rezultatul: cititorul vede cursul folosit și poate verifica dacă pragul național corespunde celui din directivă, în loc să îl deducă prin împărțire.
  • O dispoziție tranzitorie despre rapoartele deja publicate pentru exercițiile 2025 și 2026 și despre opiniile de asigurare emise asupra lor. Efectul practic: companiile și auditorii nu mai trebuie să deducă din tăcerea textului dacă acele documente rămân valabile și dacă mai pot fi corectate.
  • Precizarea regimului aplicabil până la intrarea în uz a standardelor de raportare voluntară. Rezultatul: dreptul de refuz devine aplicabil din 13 octombrie 2026, nu condiționat de un document viitor pe care niciuna dintre părțile raportului nu îl controlează.
  • Publicarea unei forme consolidate a capitolului despre raportarea privind durabilitatea, în ambele seturi de reglementări. În practică: cele 40 de intervenții punctuale ale acestui ordin, peste cele din ianuarie 2024, ar deveni un text care se poate citi dintr-o bucată, iar trimiterile greșite ar fi mult mai greu de ratat.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 13 octombrie 2026, paginile 25-32 32 de pagini PDF, 185 KB actul începe la pagina 25

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Se încarcă textul actului…

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 858 din 13 octombrie 2026, paginile 25-32

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.