Pe scurt

  • De la 28 octombrie 2026 nu mai este vorba numai despre bani și servicii: regulamentul european interzice direct și marfa. Vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de produse militare și de arme de foc civile către orice entitate neguvernamentală sau persoană care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Democratice Congo (RDC) sunt interzise prin alineatul nou introdus la art. 1a din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005, „indiferent dacă acestea provin sau nu din Uniune”. Până la această dată, regulamentul oprea asistența tehnică, intermedierea și finanțarea, nu livrarea însăși.
  • Cine din România e atins, concret: producătorii și exportatorii de armament și muniție, intermediarii, băncile, asigurătorii și reasigurătorii, casele de expediție. Interdicția de la alin. (1) lit. (b) prinde finanțarea și asistența financiară legate de activități militare, iar definiția nouă de la art. 1 lit. (k) numără, în aceeași frază, granturile, împrumuturile, garanțiile, cauțiunile, obligațiunile, acreditivele, creditele-furnizor, creditele-cumpărător, avansurile la import sau la export și „toate tipurile de asigurări și de reasigurări, inclusiv asigurarea creditului la export”.
  • Cele două liste citate nu se suprapun, se completează. Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare acoperă categoriile ML1-ML22, de la pistol la navă de război și la tehnologia de fabricație. Regulamentul (UE) nr. 258/2012 acoperă exact restul, armele de foc pentru uz civil, piesele, componentele esențiale și munițiile, fiindcă propriul considerent (8) îl scoate din domeniul său pe cele destinate utilizării în scop militar. Puse împreună, nu mai rămâne pe dinafară nici pușca de vânătoare, nici cutia de cartușe.
  • O obligație dispare: notificarea prealabilă către Comitetul de sancțiuni al Organizației Națiunilor Unite. Alineatul (2) al art. 1a, care cerea anunțarea în avans a asistenței tehnice, a finanțării și a serviciilor de intermediere legate de activități militare, cu beneficiarul final, data livrării și traseul transporturilor, se elimină. Temeiul stă în Rezoluția 2667 (2022) a Consiliului de Securitate, adoptată pe 20 decembrie 2022, deci cu 1.408 zile înaintea momentului în care dreptul Uniunii o urmează.
  • Secretul profesional nu mai acoperă refuzul de a comunica, iar eludarea se pedepsește și când e doar acceptată. Vechea rezervă generală privind „normele aplicabile în materie de raportare, confidențialitate și secret profesional” din art. 6 alin. (1) se desființează și e înlocuită cu una îngustă, numai pentru autoritățile judiciare și pentru comunicările dintre avocat și client. Iar art. 7b, rescris, prinde participarea la activități de eludare chiar și fără intenție directă, dacă participantul avea „conștiința faptului că participarea poate avea acest scop sau efect” și a acceptat posibilitatea.
Act: Regulamentul (UE) 2026/2374 al Consiliului din 26 octombrie 2026 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1183/2005 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Democratică Congo
Publicat: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2374 din 27 octombrie 2026; CELEX 32026R2374, 7 pagini
Intră în vigoare: 28 octombrie 2026, ziua următoare datei publicării, potrivit art. 2
Se aplică: direct în toate statele membre, fără act de transpunere, și în afara teritoriului Uniunii, resortisanților statelor membre și societăților înregistrate în temeiul dreptului unui stat membru, potrivit art. 11 din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 în forma nouă

Consiliul Uniunii Europene a adoptat pe 26 octombrie 2026, la Luxemburg, un regulament care schimbă arhitectura măsurilor restrictive pentru Republica Democratică Congo, nu lista de nume supuse lor. Spre deosebire de actualizările de liste, cum a fost cea prin care Uniunea a rescris în octombrie 2026 regimul de inspecții navale pentru embargoul asupra armelor în Libia, aici se modifică regula însăși: unsprezece puncte de intervenție în Regulamentul (CE) nr. 1183/2005, actul care poartă aceste măsuri din 23 iulie 2005, data publicării lui în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Textul a apărut în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2374, pe 27 octombrie 2026, și intră în vigoare pe 28 octombrie 2026. Articolul 2 nu lasă loc de interpretare: „Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”. O singură zi între publicare și aplicare, deci nu există perioadă de adaptare pentru operatorii economici, iar un contract în derulare pe 27 octombrie 2026 trebuie să fie în regulă pe 28.

Actul pune în aplicare, pe latura comercială și financiară, Decizia (PESC) 2026/2372 a Consiliului, adoptată în aceeași zi și publicată cu o zi înaintea regulamentului, pe 26 octombrie 2026. Mecanismul e cel obișnuit al politicii externe a Uniunii: decizia politică se ia în unanimitate, în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană, iar partea care atinge comerțul, capitalurile și serviciile se transpune printr-un regulament fundamentat pe articolul 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ca să se aplice uniform și direct în toate statele membre. Considerentul (5) o spune exact așa: e nevoie de o acțiune de reglementare la nivelul Uniunii „în special pentru a se asigura aplicarea uniformă în toate statele membre”.

În spatele celor două acte europene stau două rezoluții ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Rezoluția 2667 (2022), din 20 decembrie 2022, a desființat cerințele de notificare prevăzute la punctul 5 din Rezoluția 1807 (2008) pentru embargoul asupra armelor impus entităților neguvernamentale și persoanelor fizice care activează în RDC. Rezoluția 2825 (2026), din 29 iunie 2026, a modificat criteriile după care persoanele și entitățile intră pe listă. Prima ajunge în dreptul Uniunii după 1.408 zile, a doua după 121.

Cealaltă măsură restrictivă europeană intrată în vigoare pe 28 octombrie merge în sens invers, spre menținere: Decizia (PESC) 2026/2397 prelungește până în 2027 sancțiunile pentru conducerea transnistreană, pe o listă goală din 2012.

Efectele pe care le produce

Marfa intră sub interdicție, nu doar serviciile. Alineatul nou, numerotat (-1) ca să stea înaintea celui existent, interzice „vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul, în mod direct sau indirect, către orice entitate neguvernamentală sau persoană care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Democrate Congo (RDC)” de produse și tehnologii din Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare și de arme de foc, piese și componente esențiale și muniții din Regulamentul (UE) nr. 258/2012. Două expresii cântăresc aici. „Direct sau indirect” prinde lanțul de intermediari, nu doar vânzătorul final. „Indiferent dacă acestea provin sau nu din Uniune” înseamnă că o societate românească nu scapă pentru că marfa a fost cumpărată în altă parte a lumii și nu a atins niciodată teritoriul Uniunii: ceea ce atrage interdicția e persoana care face operațiunea, nu originea produsului.

Destinatarul interdicției e privat, nu statul congolez. Oprirea vizează entitățile neguvernamentale și persoanele care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Democratice Congo. Livrările către forțele armate și către structurile de stat ale țării nu sunt atinse de acest alineat. Distincția e de fond și e cea care deosebește un embargo total de unul țintit pe grupările armate: cine vinde unui partener contractual din RDC trebuie să stabilească mai întâi dacă acesta e organ al statului sau nu, iar sarcina stabilirii cade pe exportator.

Ce cuprinde Lista comună, pe înțelesul cuiva care nu lucrează în apărare. Versiunea cea mai recentă publicată, cea pe care actul o citează, a apărut în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, C/2026/1640, pe 13 martie 2026. Are douăzeci și două de categorii. ML1 și ML2 sunt armele propriu-zise, primele până la calibrul de 12,7 mm și cu țeavă lisă sub 20 mm, următoarele peste aceste valori, împreună cu lansatoarele. ML3 sunt munițiile și dispozitivele de reglare a focosului. ML4 adună bombele, torpilele, grenadele, minele, rachetele dirijate și nedirijate și încărcăturile explozive. ML5 e conducerea focului, supravegherea și avertizarea. ML6 sunt vehiculele terestre militare. ML7 cuprinde agenții chimici și biologici, agenții pentru combaterea dezordinii publice și materialele radioactive. ML8 sunt materialele energetice, adică explozivii și propulsanții. ML9 sunt navele de război. ML10 sunt aeronavele, vehiculele aeriene fără pilot și motoarele de aviație. Mai departe, de la ML11 la ML22, lista acoperă electronica și vehiculele spațiale, armele cu energie cinetică, blindajele și echipamentele de protecție, simulatoarele de instruire militară, echipamentele de formare a imaginii, semifabricatele forjate și turnate pentru produsele de mai sus, echipamentele de producție și de testare în condiții de mediu, armele cu energie dirijată, echipamentele criogenice și supraconductoare, software-ul și tehnologia necesară dezvoltării, producției sau utilizării oricăruia dintre ele.

Ce adaugă Regulamentul (UE) nr. 258/2012. Acest al doilea act european, din 14 martie 2012, pune în aplicare articolul 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite privind armele de foc și reglementează autorizațiile de export, importul și tranzitul pentru arme de foc, piese, componente esențiale și muniții. Definițiile lui, de la art. 2, sunt cele la care trimite interdicția nouă. „Armă de foc” e orice armă portabilă cu țeavă care expulzează un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, dintre cele enumerate în anexa I a regulamentului, plus orice obiect care are aspectul unei arme de foc și poate fi transformat în una. „Piese” sunt țeava, cadrul, recuperatorul, manșonul mobil, cilindrul, cuiul percutor, închizătorul și orice dispozitiv conceput să reducă zgomotul tragerii. „Componente esențiale” sunt mecanismul de închidere, camera cartușului și țeava, luate separat. „Muniții” sunt muniția completă sau componentele ei, tubul cartușului, capsele de inițiere, pulberea, gloanțele și proiectilele. Anexa I numără treisprezece poziții, de la pistolul semiautomat la arma de vânătoare cu țeavă lisă, cu codurile tarifare aferente.

Finanțarea primește, în sfârșit, o definiție scrisă. Litera (k) nouă de la art. 1 e a unsprezecea definiție a regulamentului, după cele zece existente, de la „pretenție” la „teritoriul Uniunii”. Spune că finanțarea sau asistența financiară e „orice acțiune, indiferent de mijloacele specifice alese”, prin care cineva plătește sau se angajează să plătească propriile fonduri ori resurse economice, condiționat sau necondiționat. Enumerarea care urmează e deschisă, formula fiind „inclusiv, dar fără a se limita la”, și cuprinde granturi, împrumuturi, garanții, cauțiuni, obligațiuni, acreditive, credite-furnizor, credite-cumpărător, avansuri la import sau la export, precum și toate tipurile de asigurări și de reasigurări, cu mențiunea expresă a asigurării creditului la export. Pentru o bancă sau un asigurător din România, asta înseamnă că nu mai e loc de discuție dacă o scrisoare de garanție sau o poliță de reasigurare intră sub interdicție: intră nominal.

Excepția care rămâne și cât de îngustă e. Aceeași literă (k) scoate din definiție „plata, precum și clauzele și condițiile aferente plății prețului convenit pentru un produs sau un serviciu, efectuate în concordanță cu practicile comerciale obișnuite”. Deci achitarea unei facturi comerciale nu e, prin ea însăși, finanțare. Cuvântul care face toată munca e „obișnuite”: un termen de plată de treizeci de zile e practică obișnuită, o finanțare pe trei ani cu garanție bancară nu, iar între ele actul nu trasează nicio linie.

Serviciile interzise se lărgesc. Alineatul (1) rescris oprește furnizarea, directă sau indirectă, de „asistență tehnică, servicii de brokeraj sau alte servicii legate de activități militare” ori de furnizarea, fabricarea, întreținerea și utilizarea produselor de la alin. (-1), precum și de finanțare sau asistență financiară pentru aceleași operațiuni. Expresia „alte servicii” nu exista înainte și e o categorie deschisă: transport, depozitare, expediție, asigurare de transport, consultanță, mentenanță. Litera (a) leagă interdicția și de „activități militare” în general, nu numai de produsele listate, deci instruirea sau mentenanța oferită unei grupări armate intră chiar dacă niciun produs din liste nu schimbă proprietarul.

Patru derogări, cu autorizare prealabilă. Articolul 1b, rescris integral, dă autorităților competente puterea de a autoriza operațiuni care altfel ar fi interzise. Litera (a) acoperă ce e destinat exclusiv sprijinirii Misiunii Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în RDC, cunoscută ca MONUSCO, sau a Grupului operativ regional al Uniunii Africane. Litera (b), nouă în regulament, acoperă îmbrăcămintea de protecție, inclusiv vestele antiglonț și căștile militare, exportate temporar în RDC de personalul Organizației Națiunilor Unite, de reprezentanții mijloacelor de informare în masă și de agenții umanitari sau de sprijinire a dezvoltării, exclusiv pentru uzul lor personal. Litera (c) acoperă echipamentul militar neletal destinat exclusiv unor scopuri umanitare sau de protecție. Litera (d) acoperă orice altceva, dar numai cu aprobarea prealabilă a Comitetului de sancțiuni instituit prin punctul 8 din Rezoluția 1533 (2004) a Consiliului de Securitate. A doua teză a articolului închide ușa din spate: „Nu se acordă autorizații pentru activități care s-au desfășurat deja”.

Un criteriu nou de punere pe listă. La art. 2a alin. (1), unde stăteau unsprezece litere cu motive de desemnare, de la încălcarea embargoului până la implicarea în dispozitive explozive improvizate, se adaugă litera (l): „obstrucționarea deliberată și gravă a punerii în aplicare a mandatului MONUSCO, inclusiv prin refuzarea accesului, restricționarea libertății de circulație sau perturbarea activităților de patrulare și de monitorizare”. E urmarea directă a Rezoluției 2825 (2026). Consecința practică pentru operatorii europeni e indirectă, dar reală: lista de persoane cu fonduri înghețate se poate lungi cu nume legate de blocarea unei patrule, fără nicio atingere cu comerțul de arme.

Obligația de a comunica devine mai greu de ocolit. Articolul 6 alin. (1) cere persoanelor fizice și juridice, grupurilor și entităților să comunice „de îndată” autorității competente a statului în care își au reședința sau sediul orice informație care ar facilita respectarea regulamentului, cum ar fi informațiile privind conturile și sumele înghețate, și să transmită aceleași informații Comisiei, direct sau prin statul membru, apoi să coopereze la orice verificare. Alineatul (1a), nou, păstrează doar două rezerve: confidențialitatea informațiilor deținute de autoritățile judiciare și confidențialitatea comunicărilor dintre avocați și clienții lor, garantată de articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, extinsă la alți profesioniști certificați autorizați să reprezinte clientul în proceduri judiciare și numai pentru proceduri în curs sau viitoare.

Autoritățile își pun datele în comun. Alineatul (3) al aceluiași articol obligă la schimb de informații fără întârziere, inclusiv de date cu caracter personal, între autoritățile competente, autoritățile de aplicare a legii, autoritățile vamale în înțelesul Regulamentului (UE) 2026/2108, noul Cod vamal al Uniunii adoptat pe 16 septembrie 2026 în locul Regulamentului (UE) nr. 952/2013, autoritățile prudențiale în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, cele de pe piețele instrumentelor financiare în înțelesul Directivei 2014/65/UE și cele din domeniul prevenirii spălării banilor în înțelesul Directivei (UE) 2015/849, plus administratorii registrelor oficiale de persoane și de bunuri imobile sau mobile. Textul numește expres scopul: detectarea cazurilor de încălcare, de eludare sau de încercare de eludare.

Eludarea prinde și acceptarea riscului. Articolul 7b, în forma veche, interzicea participarea „cu bună știință și în mod intenționat” la activități care aveau ca obiect sau efect eludarea măsurilor de la art. 1a și de la art. 2 alin. (1) și (2). Textul de la 28 octombrie 2026 interzice participarea la activități care au drept scop sau efect eludarea oricărei interdicții din regulament și adaugă o teză care schimbă standardul: intră în interdicție și participarea „fără a urmări în mod deliberat scopul sau efectul de eludare, dar având conștiința faptului că participarea poate avea acest scop sau efect și acceptând această posibilitate”.

Statele membre trebuie să prevadă confiscarea. Articolul 10 rescris cere norme privind sancțiunile, „inclusiv, după caz, sancțiuni penale”, efective, proporționale și disuasive, și adaugă o obligație care nu exista: statele membre „prevăd, de asemenea, măsuri adecvate de confiscare a produselor provenite din săvârșirea unor astfel de încălcări”. În România, latura asta e deja acoperită pe două etaje. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 202/2008 privind punerea în aplicare a sancțiunilor internaționale prevede, la art. 26 alin. (1), amendă contravențională de la 10.000 la 30.000 de lei și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție, iar la art. 26 alin. (4) suspendarea licenței sau a avizului de la o lună la șase luni ori retragerea lor. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/1999 privind regimul de control al exporturilor, importurilor și altor operațiuni cu produse militare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 2 august 2021, merge mai departe: art. 32 pedepsește operațiunile fără drept cu produse din categoriile ML1, ML2, ML3, ML4, ML6, ML9 și ML10, fără accesoriile și componentele aferente, cu închisoare de la 5 la 12 ani, iar pe celelalte produse militare cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă, tentativa fiind și ea pedepsită.

Unde se duce exportatorul român. Anexa II a Regulamentului (CE) nr. 1183/2005 indică pentru România o pagină a Ministerului Afacerilor Externe, iar articolul 8a nou obligă statele membre să își desemneze autoritățile competente, să le identifice pe acele pagini și să notifice Comisiei orice modificare. Autoritatea națională pentru operațiunile cu produse militare e Ministerul Afacerilor Externe prin Departamentul pentru Controlul Exporturilor, cunoscut sub acronimul ANCEX, desemnat astfel prin art. 7 alin. (1) și art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/1999. Acolo se face înregistrarea prealabilă obligatorie și de acolo se obțin licențele, care pot fi individuale, globale sau generale, potrivit art. 13 alin. (1). Regimul acoperă exportul, importul și transferul, definitiv sau temporar, intermedierea, tranzitul prin România și transbordarea pe teritoriul României, potrivit art. 1 alin. (1).

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Până pe 27 octombrie 2026, regulamentul european nu interzicea livrarea. Articolul 1a, în forma în vigoare până atunci, avea un singur alineat de interdicție, iar acesta oprea furnizarea de asistență tehnică sau de servicii de brokeraj în legătură cu produsele din Lista comună cuprinzând produsele militare, precum și finanțarea și asistența financiară pentru vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul acestor produse. Marfa însăși nu apărea ca obiect al unei interdicții în regulament; embargoul pe produse stătea în Decizia 2010/788/PESC, deci într-un act al politicii externe și de securitate comune, care obligă statele membre, nu direct persoanele. Diferența e de adresă: o decizie în temeiul politicii externe se pune în aplicare prin dreptul național, un regulament se aplică direct societății și persoanei fizice, fără intermediar.

Enumerarea de instrumente financiare s-a mutat din interdicție în definiție, și s-a dublat. Interdicția veche de la art. 1a alin. (1) lit. (b) menționa, exemplificativ, „granturi, împrumuturi și asigurări ale creditelor de export, precum și asigurarea și reasigurarea”, patru tipuri de operațiuni. Definiția nouă de la art. 1 lit. (k) numără unsprezece categorii nominalizate și adaugă formula deschisă. În plus, fiind definiție, se aplică oriunde apare sintagma în regulament, inclusiv la derogările din art. 1b, nu doar la interdicția de la art. 1a.

Notificarea prealabilă dispare după 1.408 zile. Alineatul (2) al art. 1a cerea, până la modificare, notificarea prealabilă a Comitetului de sancțiuni pentru orice asistență tehnică, finanțare, asistență financiară sau serviciu de brokeraj legat de activități militare, destinat unei entități neguvernamentale ori altor persoane, entități sau organisme în RDC, cu excepția celor pentru MONUSCO, pentru Grupul operativ regional al Uniunii Africane sau pentru echipamentele militare neletale. Notificarea trebuia să conțină, textual, beneficiarul final, data propusă a livrării și traseul transporturilor. Alineatul se elimină în întregime, fiindcă Rezoluția 2667 (2022) a desființat cerința la nivelul Organizației Națiunilor Unite pe 20 decembrie 2022.

Derogările acopereau doar serviciile, acum acoperă și marfa. În forma anterioară, art. 1b permitea autorizarea furnizării de asistență tehnică, finanțare, asistență financiară sau servicii de brokeraj, nimic mai mult, fiindcă nimic mai mult nu era interzis prin regulament. Forma nouă a art. 1b permite autorizarea vânzării, furnizării, transferului sau exportului produselor, pe lângă serviciile conexe. Litera (b), cu îmbrăcămintea de protecție pentru personalul Organizației Națiunilor Unite, pentru jurnaliști și pentru agenții umanitari, e nouă în regulament.

Secretul profesional nu mai e apărare. Articolul 6 alin. (1) începea, în forma veche, cu o rezervă largă: „Fără a aduce atingere normelor aplicabile în materie de raportare, confidențialitate și secret profesional”. Formula aceea acoperea secretul bancar, secretul profesional al contabilului, al auditorului, al brokerului de asigurare. Ea se desființează, iar alin. (1a) nou lasă în loc doar confidențialitatea autorităților judiciare și privilegiul avocat-client, acesta limitat la consultanța juridică legată de proceduri judiciare în curs sau viitoare.

Schimbul de informații între autorități trece de la o regulă de curtoazie la o listă de destinatari. Textul vechi al art. 6 alin. (2) spunea doar că informațiile primite direct de Comisie se pun la dispoziția autorităților statului membru în cauză, iar alin. (3) că informațiile se folosesc numai în scopul pentru care au fost furnizate. A doua regulă s-a mutat, neschimbată în fond, la noul art. 8b. În locul ei a venit alineatul (3) care obligă la circulația informației între vamă, supraveghere prudențială, piețe financiare, autoritățile antispălare și registrele de bunuri.

Standardul de vinovăție la eludare coboară. Trecerea de la „cu bună știință și în mod intenționat” la o formulă care include conștiința posibilității și acceptarea ei mută interdicția din zona intenției directe în cea a intenției indirecte. Pentru un operator financiar sau un transportator, diferența e că „nu am urmărit asta” încetează să fie un răspuns suficient dacă semnalele existau și au fost trecute cu vederea.

Domeniul de aplicare teritorial se modernizează și se lărgește. Până pe 27 octombrie 2026, art. 11 vorbea despre „teritoriul Comunității, inclusiv spațiul aerian” și se aplica persoanelor juridice „care exercită o activitate economică în cadrul Comunității”. Textul nou vorbește despre teritoriul Uniunii și se aplică oricărei persoane juridice, entități sau organism „în legătură cu orice activitate desfășurată integral sau parțial pe teritoriul Uniunii”. Nu mai e nevoie ca activitatea să fie economică, și nu mai e nevoie ca ea să se desfășoare integral în Uniune: o parte e de ajuns.

Articolul 8 trece de la o frază la o structură. Forma veche era un singur paragraf despre informarea reciprocă între Comisie și statele membre. Forma nouă a art. 8 alin. (1) enumeră trei categorii obligatorii de informații: fondurile înghețate în temeiul art. 2 alin. (1), autorizațiile acordate în temeiul derogărilor și problemele legate de încălcări, de asigurarea respectării regulamentului și de hotărârile instanțelor naționale. Al doilea alineat cere comunicarea imediată a oricărei informații care ar putea afecta punerea în aplicare efectivă.

Prelucrarea datelor personale primește, în sfârșit, un articol. Articolul 9a nou desemnează Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate drept operatori în înțelesul art. 3 pct. 8 din Regulamentul (UE) 2018/1725 și le enumeră atribuțiile: pregătirea și efectuarea modificărilor anexelor I și Ia, iar pentru Comisie adăugarea conținutului lor pe lista consolidată electronică a sancțiunilor financiare ale Uniunii și pe harta interactivă a sancțiunilor, ambele publice, plus prelucrarea informațiilor privind valoarea fondurilor înghețate și autorizațiile acordate.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Oprirea livrărilor intră într-un regulament direct aplicabil, deci un exportator, o bancă sau un asigurător din România nu mai trebuie să citească o decizie de politică externă și apoi dreptul național ca să afle ce nu are voie să facă.
  • Definiția de la art. 1 lit. (k) numește unsprezece instrumente financiare, de la acreditiv la reasigurare, și scoate din discuție întrebarea dacă o poliță sau o garanție intră sub interdicție.
  • Notificarea prealabilă către Comitetul de sancțiuni se desființează, cu tot ce cerea ea: beneficiarul final, data livrării și traseul transportului. Operațiunile autorizate scapă de un pas administrativ care nu mai are temei în dreptul internațional.
  • Derogarea nouă pentru îmbrăcăminte de protecție rezolvă o situație reală: un jurnalist sau un lucrător umanitar care intră în RDC cu vestă antiglonț și cască are, de la 28 octombrie 2026, un temei scris în regulament, nu doar în decizia de politică externă.
  • Formula „indiferent dacă acestea provin sau nu din Uniune” închide ruta prin care o marfă cumpărată în afara Uniunii și livrată direct din afara ei ieșea din discuție pe motiv de origine.
  • Obligația statelor membre de a prevedea confiscarea produselor provenite din încălcări urcă la nivel european o măsură pe care dreptul românesc o are deja, deci pune România în fața unui standard pe care îl îndeplinește, nu al unuia pe care îl datorează.

Ce rămâne o problemă

  • O singură zi între publicare și intrarea în vigoare. Un contract, o livrare sau o poliță aflate în derulare pe 27 octombrie 2026 trebuie să fie conforme pe 28, fără nicio perioadă de tranziție și fără nicio clauză care să protejeze operațiunile începute.
  • Excepția pentru „practicile comerciale obișnuite” din definiția finanțării nu are nicio măsură. Un avans la comandă poate fi plata prețului sau credit-cumpărător, iar între cele două stă diferența dintre o operațiune permisă și o încălcare a unui regulament european.
  • Obligația de comunicare de la art. 6 alin. (1) nu are termen în zile. „De îndată” nu se poate măsura, deci nici operatorul nu știe când a greșit, nici autoritatea nu poate dovedi că s-a întârziat.
  • Expresia „alte servicii” de la art. 1a alin. (1) lit. (a) e deschisă și nedefinită, deși restul regulamentului definește minuțios asistența tehnică și serviciile de brokeraj. Un transportator, un depozitar sau un consultant trebuie să decidă singur dacă intră în ea.
  • Textul alin. (-1) scrie „Republicii Democrate Congo”, iar titlul regulamentului și restul textului „Republica Democratică Congo”. Denumirea oficială nu se regăsește în chiar alineatul care conține interdicția.
  • Stabilirea calității de entitate neguvernamentală a partenerului congolez cade pe exportator, fără niciun registru public european de referință și fără niciun criteriu scris în act.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți contracte, oferte sau licitații în derulare cu parteneri din RDC, verificați-le pe clasificarea destinatarului: dacă nu e organ al statului congolez, operațiunea intră sub interdicția de la art. 1a alin. (-1) de la 28 octombrie 2026, iar o livrare făcută după această dată nu se salvează prin data contractului.
  2. Verificați produsele pe amândouă listele, nu doar pe una. Partea militară e acoperită de Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, în versiunea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, C/2026/1640 din 13 martie 2026, iar anexa I a Regulamentului (UE) nr. 258/2012 acoperă armele de foc pentru uz civil, piesele, componentele esențiale și munițiile. Un amortizor de zgomot și o cutie de cartușe de vânătoare sunt pe a doua, nu pe prima.
  3. Pentru bănci, societăți de asigurare și reasigurare și agenții de credit la export: puneți cele unsprezece instrumente din art. 1 lit. (k) în lista de verificare internă pe nume, nu pe categorii. Acreditivul, cauțiunea, creditul-furnizor, creditul-cumpărător, avansul la export și reasigurarea apar explicit, iar asigurarea creditului la export e numită separat.
  4. Dacă aveți nevoie de o derogare, cereți autorizarea înainte de operațiune, nu după. Articolul 1b alin. (2) spune că nu se acordă autorizații pentru activități care s-au desfășurat deja, deci o cerere depusă după livrare nu se poate rezolva în niciun fel. Pentru produse militare, autoritatea e Ministerul Afacerilor Externe prin Departamentul pentru Controlul Exporturilor, ANCEX, iar înregistrarea prealabilă e obligatorie potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/1999.
  5. Dacă operațiunea presupune aprobarea prealabilă a Comitetului de sancțiuni al Organizației Națiunilor Unite, cazul literei (d) din art. 1b, calculați-o în calendarul proiectului ca pe o etapă separată de licența națională: sunt două autorizări, nu una, iar cea internațională nu se obține prin cererea depusă la ANCEX.
  6. Pentru compartimentele de conformitate: revizuiți politica de raportare în ipoteza în care secretul profesional nu mai e un motiv de refuz. După 28 octombrie 2026, singurele rezerve din art. 6 alin. (1a) sunt confidențialitatea autorităților judiciare și comunicările cu avocatul legate de proceduri judiciare în curs sau viitoare.
  7. Documentați verificările pe care le faceți, nu doar concluzia. Noul art. 7b prinde participarea la eludare chiar și când nu a fost urmărită, dacă participantul a acceptat posibilitatea; un dosar care arată ce ați verificat și ce ați aflat e singura dovadă că semnalele nu au fost trecute cu vederea.
  8. Țineți minte că regulamentul vă urmărește și în afara Uniunii. Articolul 11, în forma nouă, se aplică resortisanților statelor membre oriunde se află și societăților înregistrate în temeiul dreptului unui stat membru, inclusiv pentru activități desfășurate numai parțial pe teritoriul Uniunii. O filială care operează exclusiv în afara Uniunii nu scoate operațiunea de sub normă dacă societatea-mamă e românească și a decis-o.

Întrebări frecvente

Regulamentul interzice orice livrare de arme către RDC?
Nu. Oprirea prevăzută la art. 1a alin. (-1) vizează entitățile neguvernamentale și persoanele care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Democratice Congo. Livrările către forțele armate și structurile de stat ale țării nu intră sub acest alineat. Stabilirea calității destinatarului cade pe cel care face operațiunea.
Ce se întâmplă cu un contract semnat înainte de 28 octombrie 2026?
Regulamentul nu prevede nicio clauză de protecție pentru contractele în derulare și intră în vigoare la o zi de la publicare. Deci data contractului nu salvează o livrare, o plată sau o poliță emise după intrarea în vigoare. Mai mult, art. 7a din Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 nu admite pretențiile legate de contracte a căror executare a fost afectată de măsurile impuse prin regulament, atunci când sunt formulate de persoanele desemnate ori de cei care acționează pentru ele.
O bancă poate executa plata unei facturi comerciale către un partener din RDC?
Definiția scoate din noțiunea de finanțare plata prețului convenit pentru un produs sau un serviciu, efectuată în concordanță cu practicile comerciale obișnuite. Deci achitarea unei facturi nu e, prin ea însăși, finanțare. Dacă însă plata e însoțită de un credit, de o garanție, de un acreditiv sau de un avans care depășește practica obișnuită, operațiunea intră în definiție. Oprirea de la art. 1a alin. (1) lit. (b) se aplică finanțării legate de activități militare și de produsele din cele două liste, nu oricărei plăți către acea țară.
Armele de vânătoare și munițiile pentru uz civil sunt acoperite?
Da, prin trimiterea la Regulamentul (UE) nr. 258/2012. Acel act se aplică tocmai armelor de foc pentru uz civil, pieselor, componentelor esențiale și munițiilor, fiindcă propriul considerent (8) îl scoate din domeniul său pe cele destinate utilizării în scop militar. Anexa I a regulamentului numără treisprezece poziții, inclusiv armele cu țeavă lisă cu tragere foc cu foc și dispozitivele de reducere a zgomotului.
Mai trebuie notificat Comitetul de sancțiuni înainte de o operațiune?
Pentru asistență tehnică, finanțare, asistență financiară și servicii de brokeraj, nu: alineatul (2) al art. 1a, care cerea notificarea prealabilă cu beneficiarul final, data livrării și traseul transportului, se elimină. Rămâne însă cerința de aprobare prealabilă a Comitetului de sancțiuni la derogarea de la art. 1b alin. (1) lit. (d), care acoperă vânzările și furnizările care nu se încadrează în celelalte trei litere.
Cine e autoritatea competentă în România?
Anexa II a Regulamentului (CE) nr. 1183/2005 indică pentru România o pagină a Ministerului Afacerilor Externe, iar art. 8a nou obligă statele membre să își identifice acolo autoritățile competente. Pentru operațiunile cu produse militare, autoritatea națională e Ministerul Afacerilor Externe prin Departamentul pentru Controlul Exporturilor, ANCEX, potrivit art. 7 alin. (1) și art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/1999, republicată. Pentru raportarea fondurilor și resurselor înghețate, art. 18 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 202/2008 trimite de îndată la Agenția Națională de Administrare Fiscală și la autoritățile de supraveghere de la art. 17 alin. (1).
Ce riscă cine încalcă interdicția?
Articolul 10 din regulament lasă sancțiunile în competența statelor membre, cerând să fie efective, proporționale și disuasive, să includă după caz sancțiuni penale și să fie însoțite de măsuri de confiscare a produselor provenite din încălcări. În România, art. 26 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 202/2008 prevede amendă contravențională de la 10.000 la 30.000 de lei și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenție, iar art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/1999 pedepsește operațiunile fără drept cu produse din categoriile ML1, ML2, ML3, ML4, ML6, ML9 și ML10 cu închisoare de la 5 la 12 ani, iar pe celelalte produse militare cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Ce înseamnă că interdicția se aplică „indiferent dacă acestea provin sau nu din Uniune”?
Că originea mărfii nu mai e un criteriu. O societate românească sau un cetățean al unui stat membru nu scapă de interdicție pentru că produsele au fost cumpărate în afara Uniunii și livrate direct dintr-o țară terță. Ceea ce atrage norma e persoana care efectuează operațiunea, pe criteriile din art. 11, nu traseul mărfii.
Reasigurarea unui risc de transport intră sub interdicție?
Definiția de la art. 1 numește „toate tipurile de asigurări și de reasigurări, inclusiv asigurarea creditului la export”, iar interdicția de la art. 1a alin. (1) lit. (b) acoperă finanțarea și asistența financiară legate de activități militare și de produsele din cele două liste. Deci reasigurarea unui transport de produse interzise către o entitate neguvernamentală din RDC intră, iar nominalizarea reasigurării în definiție scoate din discuție argumentul că reasigurătorul e prea departe de operațiune.

Analiza redacției

Actul rezolvă o problemă reală și o rezolvă corect: până pe 27 octombrie 2026, regulamentul european pentru RDC interzicea banii și serviciile, dar nu marfa, iar embargoul pe produse stătea într-o decizie de politică externă, care obligă statele, nu societățile. Un operator care voia să afle ce nu are voie să facă trebuia să citească trei straturi: decizia, regulamentul și dreptul național. De la 28 octombrie 2026 interdicția e în regulament, deci în textul care îl obligă direct. Același lucru se poate spune despre definiția finanțării: unsprezece instrumente nominalizate, inclusiv reasigurarea, înlocuiesc o enumerare de patru care lăsa loc de negociere în fiecare dosar de conformitate.

Ce nu se vede citind actul de la cap la coadă e că cele două liste citate în alineatul nou nu se suprapun, se completează, și că împreună nu lasă nimic pe dinafară. Categoriile ML1-ML22 ale Listei comune a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare acoperă latura militară. Regulamentul (UE) nr. 258/2012 acoperă exact restul, fiindcă propriul considerent (8) spune că nu se aplică armelor de foc, pieselor, componentelor esențiale și munițiilor „care sunt destinate utilizării în scop militar”. Cu alte cuvinte, Consiliul a citat două acte care se exclud reciproc prin domeniu și a obținut, prin însumare, o acoperire completă: de la tehnologia de fabricație a unei nave de război până la amortizorul unei puști de vânătoare. Nicio frază a regulamentului nu spune asta, dar un comerciant de arme civile din România care citește doar trimiterea la Lista comună va crede, greșit, că nu îl privește.

A doua observație ține de viteze. Rezoluția 2667 (2022) a Consiliului de Securitate, care a desființat cerința de notificare prealabilă, a fost adoptată pe 20 decembrie 2022, iar dreptul Uniunii o urmează la 1.408 zile. Rezoluția 2825 (2026), care a adăugat criteriul de desemnare, e din 29 iunie 2026 și ajunge în regulament la 121 de zile. Același Consiliu, aceeași procedură, un raport de aproape douăsprezece la unu între cele două întârzieri, iar diferența dintre ele nu e tehnică: prima rezoluție ușura o obligație a operatorilor, a doua lărgea lista de persoane sancționate. Patru ani cu o formalitate desființată la nivelul Organizației Națiunilor Unite și încă în vigoare în dreptul Uniunii nu e o scăpare de redactare, e o ordine de priorități.

A treia privește termenele și pe cine îi apasă. Operatorul comunică „de îndată”, potrivit art. 6 alin. (1). Statele membre transmit Comisiei autoritățile competente și normele de sancționare „fără întârziere”, potrivit art. 8a alin. (2) și art. 10 alin. (2). Nicio zi calendaristică, în niciunul din cazuri. Peste asta, punctul de pornire al obligațiilor noi de notificare e scris „După intrarea în vigoare a prezentului regulament”, iar „prezentul regulament” e, în textul modificat, Regulamentul (CE) nr. 1183/2005, în vigoare de pe 23 iulie 2005, adică de 7.767 de zile la data la care obligația apare. Formula e preluată mecanic din șablonul regulamentelor de sancțiuni și nu produce o contradicție, fiindcă „fără întârziere” acoperă oricum înțelesul, dar arată ceva despre atenția acordată: același act care cere exportatorului să își clasifice partenerul congolez fără niciun criteriu scris nu a observat că își trimite propriile obligații la o dată din 2005.

Un detaliu de curățenie merită notat, fiindcă e dovada aceleiași redactări pe șablon. Articolul 11 lit. (a) spune acum „pe teritoriul Uniunii” și renunță la precizarea veche „inclusiv spațiul aerian”. Nimic nu se pierde: art. 1 lit. (j) din același regulament definește teritoriul Uniunii ca fiind teritoriile statelor membre „inclusiv spațiul lor aerian”. În schimb, cuvântul „Comunității”, rămas în textul articolului de la 2005, a supraviețuit 6.175 de zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și a plecat abia acum, odată cu rescrierea articolului.

Ce ar trebui schimbat

  • Un termen în zile pentru comunicarea de la art. 6 alin. (1). „De îndată” nu se poate măsura, deci nici operatorul nu știe când a greșit, nici autoritatea nu poate dovedi întârzierea. Un termen de cinci sau de zece zile lucrătoare de la aflarea informației ar face obligația verificabilă și sancționabilă, ceea ce acum nu e.
  • Un reper pentru excepția „practicilor comerciale obișnuite” din art. 1 lit. (k). În forma actuală, un avans de treizeci la sută la comandă poate fi plata prețului sau credit-cumpărător, iar între cele două interpretări stă diferența dintre o operațiune permisă și încălcarea unui regulament european. O orientare a Comisiei pe praguri de durată și de pondere ar scoate decizia din biroul fiecărui ofițer de conformitate.
  • Definirea sintagmei „alte servicii” de la art. 1a alin. (1) lit. (a). Regulamentul definește minuțios asistența tehnică și serviciile de brokeraj, apoi adaugă o categorie deschisă fără nicio limită. Transportatorul, depozitarul și consultantul trebuie să decidă singuri dacă intră în ea, iar standardul nou de vinovăție de la art. 7b îi pedepsește dacă ghicesc greșit.
  • Publicarea, pe pagina indicată în anexa II pentru România, a autorității care primește cererile de derogare de la art. 1b, a formularului și a unui termen de răspuns. Un exportator care trimite echipament de protecție unui lucrător umanitar din RDC are nevoie să știe la cine merge și în cât timp primește răspuns; art. 8a cere doar identificarea autorității, nu și procedura.
  • O situație publică agregată a autorizațiilor acordate în temeiul art. 1b, pe categorii și fără date comerciale. Articolul 8 alin. (1) lit. (b) le face deja să circule între Comisie și statele membre. Publicarea numărului lor ar arăta dacă derogarea umanitară e practicabilă sau rămâne pe hârtie, informație pe care nici organizațiile umanitare, nici exportatorii nu o au acum.
  • Alinierea denumirii statului în alineatul nou. Textul alin. (-1) scrie „Republicii Democrate Congo”, în timp ce titlul regulamentului și restul textului folosesc „Republica Democratică Congo”. Consecința practică e că o căutare pe denumirea oficială în corpusul juridic nu găsește chiar alineatul care conține interdicția.
Publicitate
edupress.ro: școala ta n-are site? Îl primește gratuit. Solicită site-ul școlii.
edupress.ro: site gratuit pentru școala ta, pentru grădinițe, școli și universități. Solicită site-ul școlii.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2374 din 27 octombrie 2026; CELEX 32026R2374 7 pagini PDF, 884 KB

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Regulamentul (UE) 2026/2374 al Consiliului din 26 octombrie 2026 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1183/2005 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Democratică Congo

EMITENT: Consiliul Uniunii Europene

Publicat în: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2374 din 27 octombrie 2026; CELEX 32026R2374

REGULAMENTUL (UE) 2026/2374 AL CONSILIULUI

din 26 octombrie 2026

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1183/2005 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Democratică Congo

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 215,

având în vedere Decizia 2010/788/PESC a Consiliului din 20 decembrie 2010 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Democratică Congo (1),

având în vedere propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene,

întrucât:

(1) Prin Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 al Consiliului (2) sunt puse în aplicare mai multe măsuri prevăzute în Decizia 2010/788/PESC, inclusiv înghețarea fondurilor și a resurselor economice ale persoanelor și entităților desemnate.

(2) La 20 decembrie 2022, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU) a adoptat Rezoluția 2667 (2022), prin care se elimină cerințele de notificare prevăzute la punctul 5 din Rezoluția 1807 (2008) a CSONU în ceea ce privește embargoul asupra armelor impus entităților neguvernamentale și persoanelor fizice care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Democratice Congo.

(3) La 29 iunie 2026, CSONU a adoptat Rezoluția 2825 (2026) de modificare a criteriilor de desemnare a persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive prevăzute la punctele 9 și 11 din Rezoluția 1807 (2008) a CSONU.

(4) Decizia (PESC) 2026/2372 a Consiliului (3) modifică Decizia 2010/788/PESC în consecință.

(5) Unele dintre modificările prevăzute în Decizia (PESC) 2026/2372 intră în domeniul de aplicare al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. Prin urmare, este necesară o acțiune de reglementare la nivelul Uniunii pentru a pune în aplicare decizia menționată, în special pentru a se asigura aplicarea uniformă în toate statele membre.

(6) Pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și în scopul asigurării unui nivel maxim de securitate juridică în Uniune, ar trebui să fie făcute publice numele și alte date relevante referitoare la persoanele fizice și juridice, la grupurile și la entitățile ale căror fonduri și resurse economice urmează să fie înghețate în conformitate cu prezentul regulament. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ar trebui să fie efectuată în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 (4) și (UE) 2018/1725 (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(7) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 ar trebui să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 se modifică după cum urmează:

1. La articolul 1 se adaugă următoarea literă:

„(k) «finanțare sau asistență financiară» înseamnă orice acțiune, indiferent de mijloacele specifice alese, prin care persoana fizică sau juridică, entitatea sau organismul în cauză, condiționat sau necondiționat, plătește sau se angajează să plătească propriile fonduri sau resurse economice, inclusiv, dar fără a se limita la granturi, împrumuturi, garanții, cauțiuni, obligațiuni, acreditive, credite-furnizor, credite-cumpărător, avansuri la import sau la export și toate tipurile de asigurări și de reasigurări, inclusiv asigurarea creditului la export; plata, precum și clauzele și condițiile aferente plății prețului convenit pentru un produs sau un serviciu, efectuate în concordanță cu practicile comerciale obișnuite, nu constituie finanțare sau asistență financiară.”

2. Articolul 1a se modifică după cum urmează:

(a) se introduce următorul alineat: „(-1) Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul, în mod direct sau indirect, către orice entitate neguvernamentală sau persoană care își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Democrate Congo (RDC), de produse și tehnologii enumerate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare (*1) (denumită în continuare «Lista comună cuprinzând produsele militare»), de arme de foc, de piese și de componente esențiale ale acestora, precum și de muniții, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (*2), indiferent dacă acestea provin sau nu din Uniune. (*1) Ultima versiune publicată în JO C, C/2026/1640, 13.3.2026, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2026/1640/oj.” (*2) Regulamentul (UE) nr. 258/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind punerea în aplicare a articolului 10 din Protocolul Organizației Națiunilor Unite împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (Protocolul ONU privind armele de foc) și de stabilire a măsurilor privind autorizațiile de export, importul și tranzitul pentru arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și muniții (JO L 94, 30.3.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/258/oj).”;”

(b)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Se interzice furnizarea, în mod direct sau indirect, de:

(a) asistență tehnică, servicii de brokeraj sau alte servicii legate de activități militare sau de furnizarea, fabricarea, întreținerea și utilizarea produselor menționate la alineatul (-1) către orice entitate neguvernamentală sau persoană care își desfășoară activitatea pe teritoriul RDC;

(b) finanțare sau asistență financiară în legătură cu activități militare, pentru vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul produselor menționate la alineatul (-1) sau pentru furnizarea de asistență tehnică, de servicii de brokeraj sau de alte servicii conexe către orice entitate neguvernamentală sau persoană care își desfășoară activitatea pe teritoriul RDC.”

;

(c) alineatul (2) se elimină.

3. Articolul 1b se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1b

(1) Prin derogare de la articolul 1a, autoritățile competente pot autoriza:

(a) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul produselor menționate la articolul 1a ori furnizarea de asistență tehnică, de finanțare sau de asistență financiară conexe, de servicii de brokeraj sau de alte servicii destinate exclusiv sprijinirii Misiunii Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în RDC (MONUSCO) sau a Grupului operativ regional al Uniunii Africane sau utilizării de către acestea;

(b) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de îmbrăcăminte de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar în RDC de personalul Organizației Națiunilor Unite, de reprezentanții mijloacelor de informare în masă și de agenții umanitari sau de sprijinire a dezvoltării și personalul asociat acestora, exclusiv pentru uzul lor personal;

(c) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de echipament militar neletal, destinat exclusiv unor scopuri umanitare sau de protecție, ori furnizarea de asistență tehnică, de finanțare sau de asistență financiară conexe, de servicii de brokeraj sau de alte servicii;

(d) alte vânzări sau furnizări de produse menționate la articolul 1a ori furnizarea de asistență tehnică, de finanțare sau de asistență financiară conexe, de servicii de brokeraj sau de alte servicii, cu condiția ca Comitetul de sancțiuni instituit în temeiul punctului 8 din Rezoluția 1533 (2004) a Consiliului de Securitate al ONU (denumit în continuare «Comitetul de sancțiuni») să fi aprobat în prealabil o astfel de vânzare sau furnizare ori furnizarea de asistență tehnică, de finanțare sau de asistență financiară, de servicii de brokeraj sau de alte servicii.

(2) Nu se acordă autorizații pentru activități care s-au desfășurat deja.”

4. La articolul 2a alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(l) obstrucționarea deliberată și gravă a punerii în aplicare a mandatului MONUSCO, inclusiv prin refuzarea accesului, restricționarea libertății de circulație sau perturbarea activităților de patrulare și de monitorizare.”

5. Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Persoanele fizice și juridice, grupurile și entitățile:

(a) comunică de îndată autorității competente a statului membru în care își au reședința sau sediul orice informație care ar facilita respectarea prezentului regulament, cum ar fi informațiile cu privire la conturile și sumele înghețate în conformitate cu articolul 2 alineatul (1), și transmit aceste informații Comisiei, direct sau prin intermediul statului membru; și

(b) cooperează cu autoritatea competentă cu privire la orice verificare a informațiilor menționate la litera (a).”

;

(b) se introduce următorul alineat: „(1a) Obligația prevăzută la alineatul (1) se aplică sub rezerva normelor privind confidențialitatea informațiilor deținute de autoritățile judiciare și cu respectarea confidențialității comunicărilor dintre avocați și clienții lor garantată prin articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În acest scop, astfel de comunicări le includ pe cele referitoare la consultanța juridică acordată de alți profesioniști certificați, autorizați în temeiul dreptului intern să reprezinte clientul în cadrul procedurilor judiciare, în măsura în care această consultanță juridică este acordată în legătură cu proceduri judiciare în curs sau viitoare.” ;

(c) alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Orice informație suplimentară primită direct de Comisie este pusă la dispoziția statelor membre. (3) Autoritățile competente ale statelor membre, inclusiv autoritățile de aplicare a legii, autoritățile vamale în înțelesul Regulamentului (UE) 2026/2108 al Parlamentului European și al Consiliului (*3), autoritățile competente în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*4) și al Directivelor 2014/65/UE (*5) și (UE) 2015/849 (*6) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și administratorii registrelor oficiale în care sunt înregistrate persoane fizice, persoane juridice, grupuri și entități, precum și bunuri imobile sau mobile, prelucrează și fac schimb fără întârziere de informații, inclusiv de date cu caracter personal și, dacă este necesar, de informațiile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, cu alte autorități competente din statul lor membru, cu autorități competente din alte state membre și cu Comisia, în cazul în care o astfel de prelucrare sau un astfel de schimb de informații este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor autorității care le prelucrează sau care le primește în temeiul prezentului regulament, în special atunci când detectează cazuri de încălcare sau de eludare ori încercări de încălcare sau de eludare a interdicțiilor prevăzute în prezentul regulament. (*3) Regulamentul (UE) 2026/2108 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2026 de instituire a Codului vamal al Uniunii, de înființare a Autorității Vamale a Uniunii Europene și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (JO L, 2026/2108, 19.9.2026, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2026/2108/oj).” (*4) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/575/oj).” (*5) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/65/oj).” (*6) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2015/849/oj).””

6. Articolul 7b se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 7b Se interzice participarea în cunoștință de cauză și deliberată la activități care au drept scop sau efect eludarea interdicțiilor prevăzute în prezentul regulament, inclusiv participarea la astfel de activități fără a urmări în mod deliberat scopul sau efectul de eludare, dar având conștiința faptului că participarea poate avea acest scop sau efect și acceptând această posibilitate.”

7. Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

(1) Comisia și statele membre se informează reciproc cu privire la măsurile luate în temeiul prezentului regulament și fac schimb de orice alte informații relevante de care dispun în legătură cu prezentul regulament, în special informații privind:

(a) fondurile înghețate în temeiul articolului 2 alineatul (1);

(b) autorizațiile acordate în temeiul derogărilor prevăzute în prezentul regulament;

(c) problemele legate de încălcări ale prezentului regulament și de asigurarea respectării aplicării acestuia și privind hotărârile pronunțate de instanțele naționale.

(2) Statele membre comunică imediat celorlalte state membre și Comisiei orice alte informații relevante de care dispun și care ar putea afecta punerea în aplicare efectivă a prezentului regulament.”

8. Se introduc următoarele articole: „Articolul 8a (1) Statele membre desemnează autoritățile competente menționate în prezentul regulament și le identifică pe site-urile web care figurează pe lista din anexa II. Statele membre notifică Comisiei orice modificare a adreselor site-urilor lor web care figurează pe lista din anexa II. (2) După intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre notifică fără întârziere Comisiei autoritățile lor competente, inclusiv datele de contact ale acestora, precum și orice modificare ulterioară a acestora. (3) În cazul în care prezentul regulament prevede o obligație de a notifica, a informa sau a comunica în alt mod cu Comisia, adresa și celelalte date de contact care trebuie să fie utilizate în vederea efectuării acestei comunicări sunt cele indicate în anexa II. Articolul 8b Toate informațiile comunicate sau primite în conformitate cu prezentul regulament se utilizează numai în scopul pentru care au fost comunicate sau primite.”

9. Se introduce următorul articol:

„Articolul 9a

(1) Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare «Înaltul Reprezentant») pot prelucra datele cu caracter personal pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament. Respectivele atribuții includ:

(a) în ceea ce privește Consiliul, pregătirea și efectuarea modificărilor anexelor I și Ia;

(b) în ceea ce privește Înaltul Reprezentant, pregătirea modificărilor anexelor I și Ia; și

(c)

în ceea ce privește Comisia:

(i) adăugarea conținutului anexelor I și Ia pe lista consolidată în format electronic a persoanelor fizice și juridice, a grupurilor și a entităților cărora li se aplică sancțiunile financiare ale Uniunii și în harta interactivă a sancțiunilor, ambele fiind publice;

(ii) prelucrarea informațiilor privind impactul măsurilor prevăzute în prezentul regulament, precum valoarea fondurilor înghețate, și a informațiilor privind autorizațiile acordate de autoritățile competente.

(2) În sensul prezentului regulament, Consiliul, Comisia și Înaltul Reprezentant sunt desemnați drept «operator» în înțelesul articolului 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2018/1725 în ceea ce privește activitățile de prelucrare necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor menționate la alineatul (1).”

10. Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 10 (1) Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile, inclusiv, după caz, sancțiuni penale, care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și disuasive. Statele membre prevăd, de asemenea, măsuri adecvate de confiscare a produselor provenite din săvârșirea unor astfel de încălcări. (2) După intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre notifică fără întârziere Comisiei normele menționate la alineatul (1), precum și toate modificările ulterioare aduse acestora.”

11. Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 11

Prezentul regulament se aplică:

(a) pe teritoriul Uniunii;

(b) la bordul oricărei aeronave sau nave aflate sub jurisdicția unui stat membru;

(c) oricărei persoane fizice aflate pe teritoriul sau în afara teritoriului Uniunii care este resortisant al unui stat membru;

(d) oricărei persoane juridice, oricărei entități sau oricărui organism aflat pe teritoriul sau în afara teritoriului Uniunii care este înregistrat sau constituit în temeiul dreptului unui stat membru;

(e) oricărei persoane juridice, oricărei entități sau oricărui organism, în legătură cu orice activitate desfășurată integral sau parțial pe teritoriul Uniunii.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Luxemburg, 26 octombrie 2026.

Pentru Consiliu

Președintele

M. HEYDON

(1) JO L 336, 21.12.2010, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2010/788/oj.

(2) Regulamentul (CE) nr. 1183/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Democratică Congo (JO L 193, 23.7.2005, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2005/1183/oj).

(3) Decizia (PESC) 2026/2372 a Consiliului din 26 octombrie 2026 de modificare a Deciziei 2010/788/PESC privind măsuri restrictive având în vedere situația din Republica Democratică Congo (JO L, 2026/2372, 26.10.2026, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2026/2372/oj).

(4) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj).

(5) Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1725/oj).

Sursă: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2374 din 27 octombrie 2026; CELEX 32026R2374

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.