Pe scurt

  • Ordinul ministrului culturii nr. 3.180/2026 redeschide, până la 31 decembrie 2027, posibilitatea ca un muzeu, un institut de cercetare sau o universitate care nu are propria autorizație de scufundare să facă cercetare arheologică sub apă, colaborând cu o unitate autorizată de Centrul de Scafandri. Regula obișnuită, de la care se derogă, cere ca instituția organizatoare să fie ea însăși autorizată pentru activități cu scafandri.
  • Derogarea nu e nouă, e a treia. Prima a fost dată în 2022 și a expirat pe 2 noiembrie 2023, a doua a fost dată în decembrie 2023 și a expirat pe 15 noiembrie 2024. Între expirarea celei de a doua și publicarea acestui ordin au trecut 665 de zile în care excepția pur și simplu nu a existat, iar ordinul nu spune nimic despre ce se întâmplă cu dosarele din acel interval.
  • Miza trece dincolo de arheologie. Cercetarea arheologică se face numai pe baza autorizației Ministerului Culturii, iar până la descărcarea de sarcină arheologică terenul cercetat este protejat ca sit, potrivit art. 5 alin. (9) și (14) din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000. Pentru un port, un cablu submarin, o conductă sau o fundație de eoliană offshore, blocajul din autorizare se transformă direct în blocaj de șantier.
Act: Ordinul ministrului culturii nr. 3.180/2026 pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2.562/2010 privind aprobarea Procedurii de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică
Publicat: M. Of. nr. 773 din 11 septembrie 2026
Intră în vigoare: 11 septembrie 2026, data publicării

Instituțiile publice care nu au scafandri proprii pot din nou să ceară autorizație de cercetare arheologică sub apă, după aproape doi ani în care nu aveau cum. Ordinul ministrului culturii nr. 3.180 din 7 septembrie 2026, publicat în Monitorul Oficial nr. 773 din 11 septembrie 2026, adaugă în procedura de autorizare un alineat nou, care le permite să colaboreze cu o unitate autorizată de Centrul de Scafandri până la 31 decembrie 2027. Este al doilea ordin al Ministerului Culturii cu efect direct asupra șantierelor pe care MonitorLegal îl analizează anul acesta, după cel care a fixat termene ferme pentru lucrările la clădirile monument istoric.

Procedura modificată este anexa la Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2.562/2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 768 din 17 noiembrie 2010. Ea stabilește ce documente se depun, unde și în cât timp se răspunde pentru fiecare dintre autorizațiile de cercetare arheologică: sistematică, preventivă, de supraveghere, de diagnostic și pentru folosirea detectorului de metale.

Capitolul despre patrimoniul cultural subacvatic a fost adăugat abia în 2022, prin Ordinul ministrului culturii nr. 3.444/2022. Patrimoniul cultural subacvatic înseamnă, în definiția din Convenția UNESCO acceptată de România prin Legea nr. 99/2007, urmele existenței umane cu caracter cultural, istoric sau arheologic care au stat sub apă, parțial sau total, mai mult de 100 de ani. În practică: epave, porturi înecate, așezări acoperite de lacuri de acumulare, încărcături de corabie de pe platoul continental al Mării Negre.

Regula de fond introdusă atunci este exigentă. Art. 182 alin. (3) din procedură spune că, la cercetările subacvatice care implică scufundări, prin instituție organizatoare se înțelege instituția publică de profil muzeal, de cercetare sau de învățământ superior care este autorizată să execute activități cu scafandri de către Centrul de Scafandri, structură de specialitate din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Cu alte cuvinte, nu ajunge să ai arheologi, îți trebuie și o autorizație militară de scufundare pe numele instituției.

Ce schimbă ordinul, punct cu punct

Ordinul are trei puncte, toate în Art. I, și un Art. II care spune doar că se publică în Monitorul Oficial.

Punctul 2 este cel care face treaba. La art. 183 se introduce un alineat nou, alin. (12): până la data de 31 decembrie 2027, prin excepție de la art. 182 alin. (3), instituțiile organizatoare care nu sunt autorizate să execute activități cu scafandri pot colabora cu o unitate autorizată de Centrul de Scafandri pentru prospectare, cercetare științifică și arheologie subacvatică sau pentru alte activități subacvatice în sprijinul arheologiei subacvatice. Textul dă și exemple de asemenea activități: cercetarea mediului subacvatic, culegerea și înregistrarea de informații despre construcții, instalații, ecosisteme sau fundul apei.

Punctul 3 corelează consecința. Art. 183 alin. (2) se rescrie ca să trimită la alin. (12) și păstrează limita: prin colaborare, instituția organizatoare încredințează unității autorizate doar activitățile de sprijinire a cercetării, prin derularea activităților subacvatice. Cercetarea arheologică rămâne, juridic, a instituției organizatoare.

Punctul 1 corelează documentul de la dosar. Art. 182 alin. (5) lit. a) cere ca instituția să depună, odată cu documentația, o declarație pe propria răspundere că îndeplinește una dintre condiții: fie e ea însăși autorizată, potrivit alin. (3), fie se încadrează în derogare. Trimiterea din declarație se mută de la alin. (11) la alin. (12).

Semnătura de pe act este a ministrului culturii, Demeter András István, iar data actului este 7 septembrie 2026. Au trecut patru zile de la semnare până la publicare.

Efectele pe care le produce

Noua formă se aplică de la 11 septembrie 2026, data publicării. Art. II nu prevede o dată ulterioară, iar art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 spune că actele normative de la art. 11 alin. (1), cu excepția legilor și a ordonanțelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Termenul de 3 zile, pe care cititorii îl asociază cu intrarea în vigoare, privește legile și ordonanțele emise în baza unei legi speciale de abilitare, nu ordinele de ministru.

Primul efect este că un dosar depus după 11 septembrie 2026 poate conține o declarație care trimite la o dispoziție în vigoare. Până în acea zi, formularul cerea declarație despre îndeplinirea condițiilor de la alin. (3) sau de la art. 183 alin. (11), iar a doua variantă expirase pe 15 noiembrie 2024. Cine nu era autorizat de Centrul de Scafandri nu avea ce să declare.

Al doilea efect privește cercetarea preventivă, adică pe cea care se face înaintea unei investiții. Potrivit art. 2 alin. (9) din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000, cercetarea arheologică prealabilă este obligatorie în toate cazurile de emitere a acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, iar costurile ei sunt, potrivit alin. (11) al aceluiași articol, în sarcina titularului de investiție. Pentru lucrările din apă, această cercetare are nevoie de o instituție organizatoare care să o poată face legal, iar cu excepția redeschisă lista instituțiilor care pot fi angajate ca organizator se lărgește din nou.

Al treilea efect este cel care interesează un constructor. Descărcarea de sarcină arheologică este, în definiția de la art. 5 alin. (2) din aceeași ordonanță, procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidențiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităților umane curente, iar certificatul care o consfințește este actul administrativ prin care se anulează regimul de protecție instituit anterior. Alin. (14) spune limpede că, până la descărcare, terenul cercetat este protejat ca sit arheologic, iar alin. (15) leagă autorizarea lucrărilor de construire sau de desființare din zonele cu patrimoniu arheologic de avizul Ministerului Culturii. Certificatul se emite de serviciile deconcentrate ale ministerului, adică de direcțiile județene pentru cultură, potrivit art. 13 lit. d), iar pentru investiții, cu excepția locuințelor particulare aflate în afara zonelor de interes arheologic prioritar, raportul de cercetare merge la Comisia Națională de Arheologie. Certificatele emise fără aprobarea ei sunt nule de drept, potrivit art. 6 alin. (6).

Al patrulea efect este cel care lipsește: dispozițiile tranzitorii. Nu se spune ce se întâmplă cu un dosar depus în august 2026 pe care direcția de specialitate îl soluționează în septembrie și nici cu cercetările începute între 15 noiembrie 2024 și 10 septembrie 2026 în colaborare cu o unitate autorizată, fără acoperire în text. Cum ordinul nu retroactivează, situațiile acelea rămân să fie apreciate de la caz la caz.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Comparația cu formele anterioare arată că nu avem în față o măsură nouă, ci a treia repetare a aceleiași măsuri, cu al treilea termen.

Ordinul ministrului culturii nr. 3.444 din 1 noiembrie 2022, publicat în Monitorul Oficial nr. 1.063 din 2 noiembrie 2022, a introdus în procedură punctul IV, „Autorizarea cercetării arheologice a patrimoniului cultural subacvatic”, cuprinzând articolele 182 la 184. Tot el a scris derogarea, în art. 183 alin. (1), cu termen până la 2 noiembrie 2023. Fereastra de atunci a fost de exact 365 de zile de la publicare.

Un an mai târziu, Ordinul ministrului culturii nr. 3.621 din 5 decembrie 2023, publicat în Monitorul Oficial nr. 1.125 din 13 decembrie 2023, a repetat operațiunea: a adăugat alin. (11), cu termen până la 15 noiembrie 2024, și a mutat pe el trimiterile din art. 182 alin. (5) lit. a) și din art. 183 alin. (2). Acel ordin a apărut însă la 41 de zile după ce prima derogare expirase, iar fereastra pe care a deschis-o a ținut 338 de zile.

Ordinul nr. 3.180/2026 face exact ce a făcut cel din 2023, cu trei deosebiri. Termenul e mai lung, 476 de zile de la publicare până la 31 decembrie 2027. Întârzierea e mult mai mare, 665 de zile de la expirarea derogării precedente. Iar preambulul, spre deosebire de cel al ordinului din 2022, nu mai invocă art. 7 pct. 1 din Convenția asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic, ci numai temeiurile din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 și din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010.

Un lucru nu s-a schimbat: niciunul dintre cele două alineate expirate nu a fost abrogat. După acest ordin, art. 183 conține trei alineate care spun aproape același lucru, alin. (1) cu termen în 2023, alin. (11) cu termen în 2024 și alin. (12) cu termen în 2027, plus un alin. (2) care trimite doar la ultimul dintre ele.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Repară un blocaj real. Din 15 noiembrie 2024, o instituție publică fără autorizație proprie de scufundare nu mai avea temei ca să depună dosarul pentru cercetare subacvatică.
  • Termenul este cel mai generos din cele trei, 476 de zile de la publicare, față de 365 în 2022 și 338 în 2023.
  • Corelarea internă e completă. Ordinul modifică în același text și declarația din art. 182 alin. (5) lit. a), și trimiterea din art. 183 alin. (2), deci solicitantul nu rămâne cu un document care trimite la un alineat expirat.
  • Exigența de fond rămâne. Unitatea colaboratoare trebuie autorizată tot de Centrul de Scafandri, iar ce i se poate încredința se limitează la activitățile subacvatice de sprijin, nu la cercetarea arheologică însăși.
  • Muzeele județene și universitățile redevin organizatori posibili pentru cercetările preventive cerute la lucrările din apă, fără să fie nevoite să întrețină un corp propriu de scafandri.

Ce rămâne o problemă

  • Nu acoperă golul. Cele 665 de zile fără derogare rămân netratate, iar ordinul nu conține nicio dispoziție tranzitorie pentru dosarele depuse sau cercetările începute în acel interval.
  • Este a treia prelungire a unei măsuri numite excepție. Dintre cele 1.885 de zile scurse de la 2 noiembrie 2022 până la 31 decembrie 2027, derogarea acoperă 1.179, iar 706 rămân descoperite.
  • Alineatele (1) și (11), cu termene expirate în 2023 și 2024, rămân în text. Cine deschide art. 183 citește trei alineate aproape identice și trebuie să deducă singur care dintre ele mai produce efecte.
  • Data de 31 decembrie 2027 este o dată fixă, nu un mecanism. Nimic din act nu leagă expirarea derogării de numărul instituțiilor care între timp s-au autorizat, deci nimic nu împiedică o a patra prelungire, tot cu întârziere.
  • Din act nu se poate afla câte instituții publice de profil muzeal, de cercetare sau de învățământ superior au obținut între timp autorizarea proprie de la Centrul de Scafandri, adică exact cifra care ar justifica sau ar infirma prelungirea.

Sfaturi utile

  1. Dacă instituția dumneavoastră nu este autorizată de Centrul de Scafandri, verificați întâi autorizația partenerului. Derogarea funcționează numai cu o unitate autorizată chiar de Centrul de Scafandri pentru prospectare, cercetare științifică și arheologie subacvatică ori pentru alte activități subacvatice în sprijinul arheologiei.
  2. Actualizați declarația pe propria răspundere. Din 11 septembrie 2026 ea trebuie să trimită la art. 183 alin. (12), nu la alin. (11). Un model vechi de formular trimite la un alineat expirat.
  3. Nu confundați colaborarea cu subcontractarea cercetării. Art. 183 alin. (2) permite să încredințați unității autorizate doar activitățile subacvatice de sprijin. Responsabilitatea științifică și autorizația rămân ale instituției organizatoare.
  4. Notificați Centrul de Scafandri înainte de începerea cercetării. Art. 182 alin. (5) lit. c) cere comunicarea perioadei estimate, a locului de desfășurare și a personalului cu atribuții în activitatea de scufundare.
  5. Pregătiți proiectul științific în forma cerută de anexa la Convenția asupra protecției patrimoniului cultural subacvatic, potrivit art. 182 alin. (4). Fără el dosarul nu este complet, iar termenul de soluționare nici nu începe să curgă.
  6. Ca investitor, așezați cercetarea arheologică în graficul de proiect, nu la coada lui. Costurile sunt ale titularului de investiție, iar certificatul de descărcare de sarcină arheologică emis fără aprobarea Comisiei Naționale de Arheologie este nul de drept.
  7. Calculați termenele procedurii înainte să promiteți o dată de începere a lucrărilor. Ministerul are 15 zile calendaristice ca să vă spună ce lipsește din dosar, dumneavoastră aveți 10 zile ca să completați, sub sancțiunea respingerii, iar decizia vine în maximum 30 de zile calendaristice de la dosarul complet.

Întrebări frecvente

Pe cine privește, concret, acest ordin?
Instituțiile publice de profil muzeal, de cercetare sau de învățământ superior care vor să facă cercetare arheologică sub apă și nu sunt autorizate să execute activități cu scafandri. Indirect îi privește și pe investitorii care au nevoie de o asemenea cercetare pentru lucrări în apă: porturi, cabluri, conducte, poduri, fundații de eoliene în larg, amenajări pe lacuri de acumulare.
Ce înseamnă descărcarea de sarcină arheologică și de ce contează pentru un șantier?
Este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidențiat patrimoniul arheologic poate fi redat activităților umane curente, potrivit art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000. Până la ea, terenul cercetat este protejat ca sit arheologic, potrivit alin. (14), iar lucrările de construire din zonele cu patrimoniu arheologic se autorizează numai pe baza avizului Ministerului Culturii, potrivit alin. (15). Fără certificat, șantierul nu pornește.
De când se aplică?
De la 11 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial. Ordinul nu prevede o dată ulterioară, iar art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 stabilește că ordinele miniștrilor intră în vigoare la publicare dacă nu spun altfel.
Ce se întâmplă cu un dosar depus înainte de 11 septembrie 2026?
Ordinul nu spune. Nu conține dispoziții tranzitorii și nu retroactivează. Un dosar depus în august 2026 cuprindea o declarație care trimitea la art. 183 alin. (11), expirat pe 15 noiembrie 2024. Calea cea mai prudentă este depunerea unei declarații noi, care să trimită la alin. (12).
De ce este a treia oară când se prelungește aceeași excepție?
Pentru că regula de fond cere o autorizație de scufundare emisă de o structură a Ministerului Apărării Naționale pe numele instituției, iar instituțiile culturale nu au obținut-o în ritmul presupus în 2022. Prima derogare a ținut până la 2 noiembrie 2023, a doua până la 15 noiembrie 2024, a treia ține până la 31 decembrie 2027. Actul nu explică de ce, iar cifrele care ar explica nu se publică odată cu el.
Unde găsesc textul integral al ordinului?
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 11 septembrie 2026, la pagina 5. Textul este reprodus integral și în acest articol, în secțiunea cu textul original al actului.

Analiza redacției

Ordinul rezolvă o problemă reală și o rezolvă corect din punct de vedere tehnic. Cele trei puncte se leagă între ele: se introduce alineatul nou, se mută pe el trimiterea din declarația de la art. 182 alin. (5) lit. a) și se rescrie art. 183 alin. (2), astfel încât cine citește procedura de la un capăt la altul nu rămâne cu o trimitere moartă. E mai mult decât se face în multe ordine de modificare, unde corelarea se uită tocmai la documentul pe care îl completează solicitantul.

Problema nu e ce scrie în act, ci ritmul lui. Derogarea a fost scrisă în 2022 cu termen la 2 noiembrie 2023 și a fost prelungită abia pe 13 decembrie 2023, la 41 de zile după expirare. A doua oară termenul a fost 15 noiembrie 2024, iar prelungirea vine acum, la 665 de zile după. Adunate, de la 2 noiembrie 2022 până la 31 decembrie 2027 sunt 1.885 de zile, din care excepția acoperă 1.179 și lasă descoperite 706. Altfel spus, în peste o treime din perioada pe care Ministerul Culturii o tratează ca tranziție, tranziția nu a existat în drept. Nu e o scăpare izolată, e un tipar care se repetă identic, iar de fiecare dată cine plătește nu e ministerul, ci instituția care a pregătit un dosar și nu a avut ce să declare.

A doua observație iese din alăturarea termenelor din aceeași procedură, nu din citirea ordinului. Art. 16 alin. (2) dă direcției de specialitate 15 zile calendaristice numai ca să constate că dosarul e incomplet și să îl anunțe pe solicitant. Art. 16 alin. (3) îi dă solicitantului 10 zile ca să depună ce i se cere, iar alin. (4) sancționează întârzierea cu respingerea cererii. Art. 17 alin. (1) adaugă maximum 30 de zile calendaristice de la dosarul complet până la decizie. Administrația își ia deci până la 45 de zile, de patru ori și jumătate mai mult decât cele 10 pe care i le lasă solicitantului, iar singura sancțiune de întârziere din procedură apasă pe solicitant. Același raport se vede la contestații: 5 zile pentru cel nemulțumit, 10 zile pentru comisia care îi analizează contestația.

A treia observație ține de vechimea procedurii. Anexa la Ordinul nr. 2.562/2010 are, la data publicării acestui ordin, 5.777 de zile, adică 15 ani și aproape 10 luni, și a mai fost modificată de patru ori, portalul legislativ păstrând forme consolidate cu datele de 3 mai 2011, 19 martie 2021, 2 noiembrie 2022 și 13 decembrie 2023. Peste un text scris pentru cercetarea pe uscat s-a adăugat în 2022 un capitol despre scufundări, iar peste el se suprapun acum trei alineate de excepție, dintre care două expirate și niciunul abrogat. Nu e o problemă de legalitate, e una de lizibilitate, și se plătește la ghișeu, de cine trebuie să întocmească dosarul fără să greșească trimiterea.

Ce ar trebui schimbat

  • Abrogarea expresă a art. 183 alin. (1) și (11). Sunt alineate cu termene expirate în 2023 și 2024, pe care le mai citește doar cine caută greșeala. Efect: art. 183 ar avea un singur text de derogare, iar riscul ca un solicitant să trimită în declarație la alineatul greșit ar dispărea.
  • Înlocuirea datei fixe cu o condiție verificabilă. În loc de „până la 31 decembrie 2027”, derogarea ar putea funcționa până când numărul instituțiilor publice autorizate de Centrul de Scafandri atinge un prag anunțat, cu evaluare anuală publicată. Efect: prelungirea ar înceta să fie o surpriză administrativă și ar deveni o decizie argumentată cu cifre.
  • O dispoziție tranzitorie pentru dosarele în curs. O singură frază care să spună că declarațiile depuse înainte de intrarea în vigoare se consideră date în temeiul alin. (12) și că nu se cere refacerea documentației. Efect: cererile aflate în cele 30 de zile de soluționare nu se resping pentru o trimitere care s-a schimbat între depunere și decizie.
  • Clauză de reactivare, pentru cazul în care prelungirea întârzie din nou. Derogarea ar putea fi scrisă ca aplicabilă până la data la care instituția obține autorizarea proprie, dar nu mai târziu de un termen anume, cu efect care se reia de drept la fiecare prelungire. Efect: un gol ca cel de 665 de zile nu ar mai lăsa fără temei nici dosarele depuse, nici cercetările deja începute.
  • Reechilibrarea termenelor din art. 16 și 17 ale procedurii. Zece zile pentru completarea unui dosar cu piese tehnice, plan de situație și ortofotoplan, contra 15 zile în care administrația doar semnalează lipsurile, e un raport greu de susținut. Efect: mai puține respingeri pe motive formale și mai puține reluări de dosar de la zero.
  • Republicarea procedurii în formă consolidată. După cinci modificări în aproape 16 ani, textul ar merita republicat cu numerotare curată, în locul șirului de articole cu indici. Efect: solicitantul, arheologul și investitorul citesc același text, iar trimiterile din formulare nu mai trebuie verificate pe patru acte diferite.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 773 din 11 septembrie 2026 16 pagini PDF, 103 KB actul începe la pagina 5

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Ordinul ministrului culturii nr. 3.180/2026 pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2.562/2010 privind aprobarea Procedurii de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică

EMITENT: Ministerul Culturii

Publicat în: M. Of. nr. 773 din 11 septembrie 2026

MINISTERUL CULTURII O R D I N pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2.562/2010 privind aprobarea Procedurii de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică În temeiul prevederilor art. 2 alin. (3), art. 3 alin. (2), art. 5 alin. (9) și ale art. 12 lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) și (4) din Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificările și completările ulterioare, ministrul culturii emite prezentul ordin.

Art. I. — Anexa la Ordinul ministrului culturii și patrimoniului național nr. 2.562/2010 privind aprobarea Procedurii de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu nr. 768 din 17 noiembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. La articolul 182 alineatul (5), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: „a) transmite, împreună cu documentația de acordare a autorizațiilor pentru cercetarea arheologică prevăzută de prezenta procedură, o declarație pe propria răspundere privind îndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute la alin. (3) sau la art. 183 alin. (12);”.

2. La articolul 183, după alineatul (11) se introduce un nou alineat, alin. (12), cu următorul cuprins: „(12) Până la data de 31 decembrie 2027, prin excepție de la art. 182 alin. (3), pentru realizarea cercetării arheologice a patrimoniului cultural subacvatic prin activități de scufundare, instituțiile organizatoare care nu sunt autorizate să execute activități cu scafandri conform reglementărilor în vigoare pot colabora cu o unitate autorizată de către Centrul de Scafandri pentru prospectare, cercetare științifică și arheologie subacvatică sau pentru alte activități subacvatice în sprijinul arheologiei subacvatice, cum ar fi, dar fără a se limita la cercetarea mediului subacvatic sau culegerea și înregistrarea de informații legate de diverse obiective subacvatice (construcții, instalații, ecosisteme, fundul apei), denumită în continuare unitate autorizată.”

3. La articolul 183, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: „(2) Prin forma de colaborare prevăzută la alin. (12) instituția organizatoare încredințează unității autorizate doar activitățile de sprijinire a cercetării arheologice a patrimoniului cultural în mediul subacvatic, prin derularea activităților subacvatice.”

Art. II. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul culturii, Demeter András István

București, 7 septembrie 2026.

Nr. 3.180.

Sursă: monitoruloficial.ro

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.