Pe scurt

  • Art. 862 din Codul civil rămâne constituțional. Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată, cu unanimitate de voturi, excepția ridicată de o firmă din București împotriva articolului care fixează limitele exercitării dreptului de proprietate publică.
  • Proprietarul privat afectat păstrează un temei de despăgubire. Alineatul (3) al articolului îi dă dreptul la o „justă și promptă despăgubire” din partea titularului proprietății publice, iar Curtea îl numește element de protecție a proprietății private, nu simplă favoare.
  • Calea e acordul, apoi instanța. Potrivit alineatului (2), incompatibilitatea dintre o limită obișnuită și uzul public al bunului se constată prin acord între titularul proprietății publice și persoana interesată, iar în caz de divergență pe cale judecătorească.
  • Decizia obligă din 14 octombrie 2026. A fost pronunțată pe 12 martie 2026, deci publicarea a venit după 216 zile, iar până la acea dată soluția nu producea efecte în afara dosarului Curții.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 237 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 862 din Codul civil
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 14 octombrie 2026, paginile 4-5
Intră în vigoare: 14 octombrie 2026, data publicării, fiindcă decizia este definitivă și general obligatorie în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat în chiar dispozitivul ei

Curtea Constituțională a decis că articolul din Codul civil care spune până unde se întinde exercitarea dreptului de proprietate publică nu atinge proprietatea privată și nu dă administrației mână liberă. Decizia nr. 237 din 12 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 14 octombrie 2026, respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, adică mijlocul prin care o parte dintr-un proces cere verificarea textului de lege aplicat în cauza ei. Pentru un proprietar privat, linia care contează este tocmai cea dintre acest articol și o preluare de teren cu despăgubiri calculate pe metru pătrat, așa cum s-a întâmplat la exproprierile de pe ocolitoarea Buftea: art. 862 lasă bunul acolo unde este și stabilește doar ce limite obișnuite ale proprietății se pot opune unui bun al statului sau al unei primării.

Excepția a fost ridicată de Societatea Dy Angello International S.R.L. din București, într-un proces în care firma cerea constatarea situației juridice a unor construcții ale sale și a raporturilor cu autoritățile administrației publice locale. Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, a sesizat Curtea Constituțională prin încheierea din 20 mai 2021, în dosarul de fond nr. 6.916/3/2019, iar cauza a primit numărul 1.970D/2021 pe rolul Curții. De la sesizare la pronunțare au trecut 1.757 de zile, adică 4 ani, 9 luni și 20 de zile, iar de la sesizare până la publicare 1.973 de zile.

Firma a susținut că art. 862 creează o inegalitate între proprietatea publică și cea privată și că permite autorităților să invoce interesul public pentru a limita proprietatea privată, fără o bază legală suficient determinată. Curtea de Apel București, Guvernul și procurorul au apreciat, toți trei, că excepția este neîntemeiată. Dintre cei patru destinatari cărora încheierea de sesizare le-a fost comunicată potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, adică președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului, numai Guvernul a trimis un punct de vedere.

Pe 16 octombrie 2026, Curtea Constituțională a confirmat amenda minimă pentru construcția fără autorizație, fără posibilitatea avertismentului.

Efectele pe care le produce

Din 14 octombrie 2026, atât soluția, cât și motivele pe care se sprijină, numite în limbajul Curții considerente, sunt obligatorii pentru toate instanțele și autoritățile. Practic, trei lucruri devin greu de contestat în fața unui judecător.

Întâi, diferența de regim juridic între proprietatea publică și cea privată nu mai poate fi atacată ca încălcare a egalității în drepturi. Curtea reține că Legea fundamentală ocrotește ambele forme de proprietate, dar că asta nu implică regimuri juridice identice: bunurile publice sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile tocmai pentru a le proteja destinația publică, deci regulile diferite sunt rezonabile.

Al doilea, art. 862 alin. (1) nu poate fi citit ca o autorizare generală de a restrânge proprietatea privată în numele interesului public. Textul spune că dreptul de proprietate publică suportă limitele prevăzute de lege pentru proprietatea privată numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile. Curtea precizează explicit că articolul nu acordă autorităților o putere discreționară de limitare a proprietății private.

Al treilea, mecanismul din alineatele (2) și (3) rămâne la dispoziția proprietarului privat. Dacă o limită care în raporturile dintre doi particulari ar funcționa, de exemplu o servitute sau o distanță impusă de vecinătate, se dovedește incompatibilă cu uzul public al bunului, incompatibilitatea se constată prin acord cu titularul proprietății publice sau, dacă acordul nu se face, de către instanță. În aceste cazuri persoana interesată are dreptul la o justă și promptă despăgubire din partea titularului proprietății publice. Cu alte cuvinte, limita cade, dar nu gratuit.

Ce nu rezolvă decizia: paguba care vine din felul în care o autoritate aplică sau nu aplică legea. Curtea spune răspicat că eventualele atingeri ale proprietății private rezultă din aplicarea ori neaplicarea legislației speciale și din faptele autorităților, nu din conținutul art. 862, și trimite la Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, la Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, și la articolele din Codul civil care reglementează proprietatea privată.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Textul legii nu s-a schimbat cu nimic. Cele trei alineate ale art. 862 au după publicare exact conținutul pe care îl aveau înainte de ea, iar nicio obligație nouă nu apare pentru nimeni. S-a schimbat altceva: întrebarea dacă articolul încalcă egalitatea în drepturi și dreptul de proprietate privată este închisă, cu considerente care se aplică dincolo de dosarul în care a fost ridicată.

Diferența față de intervalul 12 martie 2026, data pronunțării, și 14 octombrie 2026 este și ea practică. În cele 216 zile dintre cele două momente, decizia exista, dar nu obliga în afara cauzei, pentru că art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat în dispozitiv, leagă forța general obligatorie de publicare. Un judecător sesizat cu aceeași critică în acel interval nu avea pe ce să se sprijine, iar o parte nu putea invoca decizia ca argument decisiv.

Se schimbă și ce se mai poate susține. După 14 octombrie 2026, argumentul că art. 862 ar reglementa deopotrivă proprietatea publică și cea privată, deci ar institui tratamente diferite pentru situații identice, este un argument deja respins. Curtea observă, în plus, că articolul criticat privește exclusiv limitele proprietății publice, în timp ce litigiul din care a pornit excepția avea ca obiect situația juridică a unor bunuri din domeniul privat și raporturile dintre un particular și autoritățile locale.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Previzibilitate: cele trei alineate ale art. 862 rămân în forma lor, deci dosarele în curs care se sprijină pe ele nu trebuie reconstruite.
  • Curtea scrie negru pe alb că alineatul (1) nu dă autorităților o putere discreționară de a limita proprietatea privată, ceea ce e un argument de folosit în apărare.
  • Dreptul la despăgubire justă și promptă din alineatul (3) este calificat ca mijloc de protecție a proprietarului privat, nu ca o concesie a titularului proprietății publice.
  • Controlul din alineatul (2) e confirmat: incompatibilitatea cu uzul public nu o constată singur titularul bunului public, ci acordul părților sau judecătorul.
  • Decizia separă explicit două situații care se confundă frecvent: limitarea exercitării proprietății publice și preluarea unui bun privat prin expropriere, fiecare cu temeiul ei.
  • Unanimitatea de voturi nu lasă nicio opinie separată de care să se prindă, mai târziu, o reinterpretare.

Ce rămâne o problemă

  • Cuvântul „promptă” nu are termen: nici art. 862, nici decizia nu spun în câte zile se plătește despăgubirea după ce incompatibilitatea a fost constatată.
  • Cuvântul „justă” nu are criterii de calcul în text, deci suma se negociază sau se stabilește prin expertiză, în fiecare caz de la zero.
  • Procedura de acord din alineatul (2) nu are formă: nu se arată cum se face cererea, în cât timp răspunde titularul proprietății publice și din ce moment există divergență.
  • Între pronunțare și publicare au trecut 216 zile, iar în tot acest interval chestiunea era lămurită doar în dosarul Curții.
  • Proprietarul care se plânge de fapte concrete ale unei autorități nu găsește aici o soluție: e trimis la legislația specială și la instanța de drept comun.
  • Decizia nu precizează cine este „persoana interesată” din alineatele (2) și (3), deci calitatea de a cere despăgubirea se stabilește în continuare caz cu caz.

Sfaturi utile

  1. Verifică întâi în ce situație ești: dacă bunul tău rămâne al tău, dar o limită obișnuită a proprietății nu poate fi folosită împotriva unui bun public, ești pe art. 862; dacă bunul îți este preluat, ești pe legile exproprierii, cu altă procedură și alt termen.
  2. Pornește de la cererea scrisă către titularul proprietății publice, adică statul, județul sau unitatea administrativ-teritorială care deține bunul. Alineatul (2) așază acordul înaintea procesului, iar o cerere clară, cu limita invocată și cu motivul, este punctul de la care se măsoară totul.
  3. Păstrează dovada divergenței. Refuzul scris sau lipsa răspunsului într-un interval rezonabil este ceea ce deschide calea judecătorească din alineatul (2).
  4. Documentează paguba înainte de a cere o sumă. „Justă” înseamnă măsurată, iar evaluarea, fotografiile, expertizele tehnice și dovezile de folosință anterioară se adună mai ușor înainte de litigiu decât în timpul lui.
  5. Nu construi apărarea numai pe egalitatea în drepturi din art. 16 din Constituție. Argumentul că proprietatea publică ar fi reglementată preferențial a fost respins, iar considerentele sunt obligatorii din 14 octombrie 2026.
  6. Dacă nemulțumirea ta vine din felul în care o autoritate a folosit sau a desființat un bun al tău, caută temeiul în legislația specială a exproprierii sau în răspunderea pentru fapta proprie, nu în neconstituționalitatea art. 862.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă concret art. 862 pentru mine, dacă vecinul meu este o instituție publică?
Înseamnă că limitele pe care legea și Codul civil le prevăd pentru proprietatea privată se aplică și bunului public de alături, dar numai în măsura în care nu intră în conflict cu uzul sau interesul public căruia îi este destinat acel bun. Dacă intră în conflict, limita nu se aplică, iar tu ai dreptul la despăgubire din partea titularului proprietății publice.
Pot cere despăgubirea direct, fără proces?
Da, și aceasta este chiar ordinea pe care o prevede alineatul (2): incompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietății publice și persoana interesată. Instanța intervine în caz de divergență, adică atunci când acordul nu se realizează.
Este același lucru cu exproprierea?
Nu. La expropriere bunul trece din proprietatea ta în proprietate publică, pe baza Legii nr. 33/1994 sau a Legii nr. 255/2010, cu procedura și despăgubirea prevăzute acolo. Art. 862 lasă proprietatea neatinsă și spune doar care limite obișnuite ale proprietății se pot opune unui bun public, plus ce primești dacă nu se pot opune.
De la ce dată obligă decizia?
Din 14 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial. Decizia a fost pronunțată pe 12 martie 2026, însă forța general obligatorie este legată de publicare prin art. 147 alin. (4) din Constituție, pe care Curtea îl invocă în dispozitivul deciziei.
Mai poate cineva ridica aceeași excepție?
Soluția privește art. 862 „în raport cu criticile formulate”, adică inegalitatea în fața legii, dreptul de proprietate privată și restrângerea exercițiului unor drepturi. O critică întemeiată pe alte argumente constituționale rămâne teoretic posibilă, dar cele deja examinate sunt închise prin considerente obligatorii.
Ce se întâmplă cu procesul din care a pornit excepția?
Dosarul nr. 6.916/3/2019 a rămas pe rolul Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, care primește comunicarea deciziei. Cum excepția a fost respinsă, textul se aplică mai departe, iar instanța judecă pe fond acțiunea privind situația juridică a construcțiilor firmei.

Analiza redacției

Decizia e scurtă, unanimă și, ca raționament, solidă: regimul diferit al proprietății publice decurge din faptul că bunurile sunt afectate unui uz public. Interesant este însă ce face Curtea în paragraful 15, aproape în trecere. Observă că art. 862 reglementează exclusiv limitele proprietății publice, în timp ce litigiul în care excepția a fost ridicată privea bunuri din domeniul privat și raporturile unui particular cu autoritățile locale. Este, în fond, constatarea că textul atacat nu guverna obiectul procesului. Cu toate acestea, soluția nu este respingerea ca inadmisibilă, pentru lipsă de legătură cu cauza, ci respingerea ca neîntemeiată, după un examen complet. Diferența nu e academică: o respingere pe fond consumă criticile pentru toată lumea, nu doar pentru autoarea excepției, și fixează considerente obligatorii pornind de la un dosar în care textul oricum nu se aplica.

A doua observație iese din combinarea a două fraze din același paragraf 16. Prima spune că art. 862 „nu produce niciun efect juridic asupra proprietății private”. A treia spune că același articol „protejează proprietatea privată” prin instituirea posibilității de a obține o despăgubire justă și promptă. Citite împreună, ele dau unui proprietar privat două răspunsuri opuse la singura întrebare care îl interesează: pot sau nu pot invoca art. 862 alin. (3) ca temei al cererii mele de despăgubire? Reconcilierea există, prima frază se referă la efecte nefavorabile, a doua la unul favorabil, dar ea cere o lectură atentă pe care o parte fără avocat nu o va face. Într-o decizie ale cărei considerente sunt general obligatorii, o formulare absolută care se contrazice trei rânduri mai jos ajunge, previzibil, citată de ambele părți în procesele următoare.

A treia observație ține de ceasuri. Articolul 862 alin. (3) îi cere titularului proprietății publice o despăgubire „promptă”, fără să spună în câte zile, iar decizia nu adaugă nimic la acest cuvânt. În paralel, chiar instanța care îl interpretează a avut nevoie de 1.757 de zile de la sesizarea din 20 mai 2021 până la pronunțarea din 12 martie 2026 și de încă 216 zile până la publicare, adică 1.973 de zile în total, aproape cinci ani și jumătate. Dosarul de fond are număr din 2019, deci firma care a ridicat excepția se judecă de șapte ani. Când singura garanție de ritm pe care textul o dă cetățeanului este un adjectiv, iar aparatul care îl aplică se mișcă în ani, promptitudinea rămâne o promisiune fără unitate de măsură.

Ce ar trebui schimbat

  1. Legiuitorul să înlocuiască „promptă” din alineatul (3) cu un termen exprimat în zile de la data la care incompatibilitatea a fost constatată prin acord sau prin hotărâre. Efect practic: proprietarul privat capătă o dată de la care poate cere dobândă și penalități, în loc să depindă de bunăvoința titularului.
  2. Alineatul (2) să primească o procedură minimă de acord: cerere scrisă, termen de răspuns, refuz motivat. În practică, divergența devine dovedibilă cu un înscris, iar procesul pornește de la o dată certă, nu de la tăcere.
  3. Despăgubirea „justă” să fie raportată explicit la un reper de evaluare deja existent, de exemplu cel folosit în legile exproprierii la care trimite chiar Curtea. Efect practic: evaluările nu se mai construiesc de la zero în fiecare dosar, iar diferențele dintre instanțe se reduc.
  4. Considerentele să evite formulările absolute de tipul „nu produce niciun efect juridic asupra proprietății private”, când același paragraf recunoaște apoi un drept în favoarea proprietarului privat. Urmarea: instanțele inferioare nu mai primesc două citate opuse din același text obligatoriu.
  5. Publicarea deciziilor să se facă într-un termen fix de la pronunțare. Efect practic: dispar intervalele de felul celor 216 zile în care o chestiune constituțională este lămurită, dar nu obligă pe nimeni în afara dosarului.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 14 octombrie 2026, paginile 4-5 16 pagini PDF, 111 KB actul începe la pagina 4

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Decizia Curții Constituționale nr. 237 din 12 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 862 din Codul civil

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 14 octombrie 2026, paginile 4-5

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 862 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Dy Angello International — S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.916/3/2019 al Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.970D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată, în acest sens, că diferența între regimul juridic al dreptului de proprietate publică și regimul juridic al dreptului de proprietate privată este una justificată, fiind întemeiată, în mod obiectiv, pe specificul dreptului de proprietate publică. Art. 862 din Codul civil stabilește limitele exercitării dreptului de proprietate publică, în baza unor criterii clare și predictibile, și anume prin raportare la reperul uzului și al interesului public căruia îi sunt destinate bunurile vizate.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.916/3/2019, Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 862 din Codul civil, excepție ridicată de Societatea Dy Angello International — S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în constatarea situației juridice a unor construcții aparținând reclamantei și a raporturilor juridice dintre aceasta și autoritățile administrației publice locale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 862 din Codul civil creează o situație de inegalitate între proprietatea publică și cea privată, întrucât determină o inegalitate în fața legii în ceea ce privește limitele exercitării dreptului de proprietate publică. Autoarea excepției arată că și proprietatea publică, și cea privată sunt garantate și ocrotite de lege, deși au regimuri juridice diferite, dreptul de proprietate publică fiind, de fapt, o excepție de la dreptul comun referitor la protecția proprietății. Susține că dreptul de proprietate publică nu este reglementat preferențial față de dreptul de proprietate privată, iar acțiunile justificate de nevoia de protecție a interesului public trebuie realizate cu respectarea strictă a legii.

În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate permit autorităților publice să invoce interesul public pentru a limita dreptul de proprietate privată, fără o bază legală suficient determinată.

6. Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă consideră că dispozițiile art. 862 din Codul civil sunt constituționale, deoarece nu reglementează deopotrivă dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată. Titlul marginal al articolului se referă la limitele exercitării dreptului de proprietate publică. Prin urmare, textul de lege menționat nu instituie tratamente juridice diferite pentru situații identice.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 862 din Codul civil, care au următorul conținut: „(1) Dreptul de proprietate publică este susceptibil de orice limite reglementate de lege sau de prezentul cod pentru dreptul de proprietate privată, în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.

(2) Incompatibilitatea se constată prin acordul dintre titularul proprietății publice și persoana interesată sau, în caz de divergență, pe cale judecătorească.

(3) În aceste cazuri, persoana interesată are dreptul la o justă și promptă despăgubire din partea titularului proprietății publice.”

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 — Statul român, art. 16 — Egalitatea în drepturi, art. 44 — Dreptul de proprietate privată și art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că norma criticată reglementează exclusiv limitele exercitării dreptului de proprietate publică, fără a stabili raporturi între proprietatea publică și cea privată și fără a permite ingerințe în garanțiile constituționale ale dreptului de proprietate privată. Prevederile art. 862 din Codul civil nu instituie un regim juridic privilegiat pentru exercitarea dreptului de proprietate publică, ci adaptează limitele dreptului de proprietate la natura juridică diferită a bunurilor publice, fără a înlătura principiul egalității în drepturi. Este adevărat că Legea fundamentală ocrotește atât proprietatea publică, cât și proprietatea privată, dar aceasta nu implică existența unor regimuri juridice identice.

Proprietatea publică are o finalitate proprie, bunurile fiind afectate unui uz sau interes public. Regimul său special derivă din natura bunurilor aparținând proprietății publice, care sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, având ca scop tocmai protejarea destinației lor publice. Ca atare, este rezonabil ca legiuitorul să instituie reguli juridice diferite, justificate de necesitatea protecției unui interes diferit, de ordin public/general.

14. Totodată, Curtea constată că art. 862 din Codul civil nu acordă autorităților publice o putere discreționară de limitare a proprietății private. Astfel, alin. (1) din textul menționat nu poate fi interpretat în sensul că interesul public ar putea justifica orice limitare a dreptului de proprietate privată, ci prevede expres că limitele proprietății publice sunt admisibile numai în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile. Mai mult, alin. (2) din articolul criticat introduce un mecanism de control, precizând că această compatibilitate se stabilește prin acord între titularul dreptului de proprietate publică și persoana interesată sau, în caz de divergență, pe cale judiciară.

15. Orice eventuale atingeri ale dreptului de proprietate privată rezultă din aplicarea ori neaplicarea legislației speciale în materie, iar nu din conținutul textului criticat. Eventualele probleme rezultate din folosirea ori desființarea unor bunuri aparținând proprietății private de către autoritățile publice țin de faptele acestora din urmă și de aplicarea legislației speciale, iar nu de constituționalitatea textului criticat. Toate aceste situații sunt reglementate în alte legi, ca, de exemplu, Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 5 iulie 2011, Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, art. 555-568 din Codul civil, care reglementează proprietatea privată, și altele asemenea. Curtea observă, în acest context, că dispozițiile art. 862 din Codul civil reglementează exclusiv limitele exercitării dreptului de proprietate publică, în timp ce litigiul în care a fost invocată prezenta excepție privește situația juridică a unor bunuri aparținând domeniului privat și raporturile juridice între particulari și autoritățile locale.

16. Curtea constată că art. 862 din Codul civil nu produce niciun efect juridic asupra proprietății private. Textul precizează doar că dreptul de proprietate publică se exercită în limitele prevăzute de Codul civil și de lege, ceea ce constituie o garanție, nu o încălcare a dreptului de proprietate privată. Mai mult, art. 862 din Codul civil, supus controlului de constituționalitate, protejează proprietatea privată prin chiar instituirea posibilității obținerii unei despăgubiri — juste și prompte — de către persoana căruia i-a fost afectat acest drept prin exercițiul dreptului de proprietate publică. Așadar, norma criticată nu permite afectarea dreptului de proprietate privată în favoarea interesului public, ci asigură un echilibru între interesul public și cel privat.

17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Dy Angello International — S.R.L. din București în Dosarul nr. 6.916/3/2019 al Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 862 din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 14 octombrie 2026, paginile 4-5

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.