Pe scurt
- Consiliul Uniunii Europene a rescris mecanismul prin care Uniunea reacționează când un sistem spațial este amenințat și a înlocuit decizia care îl guverna din 2021. Noul act poartă numele de arhitectura Uniunii Europene de răspuns la amenințările spațiale, prescurtată STRA după inițialele denumirii engleze, și are 15 articole grupate în trei secțiuni, față de cele 10 articole fără secțiuni ale actului abrogat.
- Vizați sunt Consiliul, Înaltul Reprezentant, Serviciul European de Acțiune Externă, Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial și statele membre, printre ele România. Nu există transpunere în dreptul intern și nicio obligație nouă pentru cetățeni sau pentru firme. România capătă însă două lucruri pe care nu le avea: dreptul de a cere ea însăși declanșarea mecanismului, chiar și pentru o amenințare la adresa propriilor sisteme, și obligația de a desemna puncte de contact în rețeaua STRA.
- Setul de răspunsuri crește de la unul la cinci, iar Consiliul are cel mult patru săptămâni să se pronunțe asupra unui răspuns provizoriu. Decizia intră în vigoare pe 29 septembrie 2026, în ziua publicării. Termenul de reexaminare pe care Consiliul și-l dă sieși urcă de la trei la cinci ani, deci până pe 29 septembrie 2031, după ce termenul de trei ani din actul vechi se împlinise pe 12 mai 2024, cu 869 de zile înaintea adoptării înlocuitorului.
Publicat: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2195 din 29 septembrie 2026
Intră în vigoare: 29 septembrie 2026, în ziua publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, potrivit articolului 15
Consiliul Uniunii Europene a adoptat pe 28 septembrie 2026, la Bruxelles, o decizie care schimbă cine apasă butonul și cât de repede atunci când un satelit, o stație de la sol sau o legătură radio de care depinde Uniunea este amenințată. Actul se numește Decizia (PESC) 2026/2195, prescurtarea PESC venind de la politica externă și de securitate comună, domeniul în care statele membre decid împreună și prin unanimitate. Printre cele cinci feluri de răspuns pe care le pune la dispoziție se află și măsurile restrictive, adică sancțiunile de tipul celor adoptate în aceeași săptămână pe dosarul copiilor ucraineni deportați, cu înghețarea fondurilor și interdicția de intrare pe care ele le aduc.
Miza nu stă în obligații noi pentru cineva anume. Decizia nu se transpune printr-o lege românească, nu fixează termene pentru cetățeni și nu apare în relația niciunei firme cu vreo autoritate. Miza stă în lanțul de decizie: cine află primul, cui îi spune, cine propune, cine hotărăște, în cât timp și ce anume poate ieși la capătul procedurii. Toate acestea existau și înainte, în Decizia (PESC) 2021/698, pe care actul de față o abrogă, însă existau într-o formă mult mai îngustă.
Ce era înainte. Decizia (PESC) 2021/698, adoptată pe 30 aprilie 2021 și publicată pe 12 mai 2021, se ocupa exclusiv de sistemele și serviciile Programului spațial al Uniunii, adică Galileo și EGNOS, Copernicus, supravegherea spațială și comunicațiile guvernamentale prin satelit, plus, după o singură modificare, Programul Uniunii privind conectivitatea securizată. Răspunsul pe care îl permitea era unul singur: o instrucțiune adresată agenției sau structurii desemnate să monitorizeze securitatea, decisă de Consiliu în unanimitate. Am verificat lanțul de modificări în baza oficială a Uniunii, nu într-un rezumat: singura modificare adusă acelui act a fost Decizia (PESC) 2023/598 a Consiliului din 14 martie 2023, aplicabilă de la 20 martie 2023, care a extins mecanismul la conectivitatea securizată. Nu a existat nicio a doua modificare, iar versiunea consolidată este una singură.
Ce se schimbă la temelie. Noul act definește pentru prima dată, într-o dispoziție obligatorie, ce înseamnă amenințare spațială. Definiția de la articolul 1 alineatul (2) are două ramuri: fie o amenințare la adresa securității Uniunii sau a unuia ori a mai multor state membre, generată de desfășurarea, operarea sau utilizarea oricărui sistem spațial, fie o amenințare la adresa funcționării oricărui sistem spațial sau a furnizării oricărui serviciu spațial, a cărui indisponibilizare ar dăuna intereselor fundamentale. Cuvântul care contează este „oricărui”. Considerentul (6) îl explică fără ocolișuri: intră în calcul și sistemele operate de state terțe, și cele operate de societăți comerciale.
Efectele pe care le produce
Primul efect este o hartă limpede a informării. Articolul 2 alineatul (1) enumeră cine trebuie să anunțe imediat Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate: statele membre, Comisia Europeană, entitățile și agențiile politicii externe și de securitate comune, operațiile și misiunile politicii de securitate și apărare comune, Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial și orice structură desemnată să monitorizeze securitatea potrivit articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/696. Am deschis acel articol: el este chiar temeiul pentru care Comisia poate înființa o astfel de structură, iar pentru Galileo structura este Centrul de monitorizare a securității Galileo. Bucla se închide la alineatul (2): Înaltul Reprezentant informează imediat Consiliul.
Al doilea efect este existența a două uși de intrare, nu a uneia. Articolul 1 alineatul (3) litera (a) deschide mecanismul pentru o amenințare la adresa securității unui stat membru sau a unui grup de state membre, inclusiv a teritoriului, a sistemelor și serviciilor spațiale proprii sau a altor capacități aflate sub autoritatea lor. Litera (b) păstrează ușa veche, cea a sistemelor și serviciilor din Programul spațial al Uniunii și din Programul Uniunii privind conectivitatea securizată. Considerentul (11) spune că activarea pe prima ușă este decizia suverană și voluntară a statului sau a grupului de state.
Al treilea efect privește cine pornește procedura și cu ce marjă. Pe ușa (a), articolul 3 alineatul (1) cere o solicitare a statului, însoțită de informațiile relevante, de răspunsul pe care statul îl are în vedere, de măsurile deja luate și de impactul preconizat al acestora; Înaltul Reprezentant „poate” prezenta apoi Consiliului o propunere. Pe ușa (b), alineatul (2) folosește indicativul, deci Înaltul Reprezentant prezintă propunerea. Diferența dintre „poate” și „prezintă” este singura care contează în practică: pe amenințările proprii ale statelor, filtrul politic rămâne la Bruxelles.
Al patrulea efect este setul de instrumente, adică miezul noutății. Articolele 5-9 enumeră cinci categorii de răspuns. Articolul 5, răspunsuri diplomatice: contacte cu state terțe sau cu organizații internaționale, un demers oficial, o declarație în numele Uniunii, o campanie diplomatică. Articolul 6, măsuri tehnice, singurele legate strict de programele Uniunii, luate printr-o instrucțiune adresată agenției sau structurii de monitorizare. Articolul 7, un plan de acțiune de comunicare strategică. Articolul 8, măsuri restrictive împotriva persoanelor și entităților relevante. Articolul 9, modificarea mandatului unei misiuni sau operații a politicii de securitate și apărare comune ori instituirea uneia noi. Actul abrogat avea o singură pârghie, cea tehnică.
Al cincilea efect este evaluarea obligatorie de impact înaintea fiecărui răspuns. Articolul 3 alineatul (3) cere ca propunerea să includă o evaluare a impactului. La articolele 5, 7, 8 și 9, Serviciul European de Acțiune Externă evaluează impactul mai amplu al măsurii avute în vedere. La articolul 6 sarcina se împarte altfel: agenția sau structura de monitorizare și Comisia Europeană consiliază Înaltul Reprezentant asupra efectelor asupra sistemelor și serviciilor, iar alineatul (3) îl obligă să întrebe statele membre, prin rețeaua STRA, ce efecte ar avea măsura asupra utilizatorilor lor guvernamentali. Alineatul (4) prevede că informațiile relevante se comunică utilizatorilor care ar putea fi afectați, dar numai „după caz”.
Al șaselea efect este regimul de urgență. Articolul 4 alineatul (1) îl autorizează pe Înaltul Reprezentant să adopte un răspuns provizoriu al Uniunii înainte de hotărârea Consiliului și îi permite să îl însărcineze pe secretarul general al Serviciului European de Acțiune Externă cu emiterea instrucțiunilor către agenție. Considerentul (13) explică graba: un prim răspuns ar putea fi necesar în termen de câteva ore de la informare. Alineatul (2) cere informarea imediată a Consiliului și a Comisiei, alineatul (3) îi impune Înaltului Reprezentant o reexaminare permanentă, iar alineatul (4) îi dă Consiliului cel mult patru săptămâni de la adoptarea răspunsului provizoriu ca să îl confirme, să îl modifice sau să îl revoce. Pentru un răspuns provizoriu adoptat chiar pe 29 septembrie 2026, ultima zi a celor patru săptămâni ar fi 27 octombrie 2026.
Al șaptelea efect este partea de pregătire, cea care se vede cel mai puțin și care decide dacă mecanismul funcționează la prima folosire. Articolul 10 alineatul (1) îl însărcinează pe Înaltul Reprezentant cu pregătirea procedurilor operaționale pentru răspunsurile de la articolele 5-9 și le trimite Comitetului politic și de securitate spre aprobare; comitetul, prescurtat COPS, este formatul de ambasadori în care statele membre pregătesc deciziile de politică externă. Procedurile pot cuprinde instrucțiuni predefinite, potrivit alineatului (2). Agenția primește apoi, prin alineatul (3), un an socotit de la data la care comitetul programului reunit în configurația de securitate stabilește dacă un sistem sau un serviciu este sensibil, ca să pregătească procedurile pentru articolul 6. Reexaminarea vine cel puțin o dată la doi ani, potrivit alineatului (4), pe baza unui exercițiu anual, iar alineatul (5) cere o informare a COPS cel puțin o dată pe an.
Al optulea efect este rețeaua. Articolul 12 cere statelor membre să ia măsurile necesare în domeniul lor de responsabilitate, cu trimitere la articolul 34 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/696, care le obligă să protejeze infrastructurile terestre ale programului aflate pe teritoriul lor cel puțin la nivelul infrastructurilor critice. Urmează, la alineatul (2), desemnarea unor puncte de contact, care pot fi persoane fizice sau juridice. Acestea primesc, prin alineatul (3), acces la un sistem securizat de videoconferință care urmează să fie stabilit de Consiliu. Niciuna dintre cele trei obligații nu are termen.
Al nouălea efect ține de exterior. Articolul 11 alineatul (2) îi dă Înaltului Reprezentant autoritatea de a încheia acorduri administrative cu autorități din state terțe și cu organizații internaționale, sub aprobarea Consiliului hotărând în unanimitate, iar alineatul (3) leagă accesul la informații clasificate ale Uniunii de acorduri încheiate potrivit normelor de securitate ale Consiliului. Considerentul (24) numește explicit cooperarea cu Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și principiile ei directoare, între care autonomia decizională a ambelor organizații.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Comparația cu Decizia (PESC) 2021/698 se face pe text, nu pe impresie, așa că am pus cele două acte alături. Actul vechi avea 15 considerente și 10 articole, fără împărțire pe secțiuni. Actul nou are 24 de considerente și 15 articole, grupate în trei secțiuni: mecanismul STRA, setul de instrumente și pregătirea. Creșterea nu e decorativă, fiindcă articolele adăugate sunt exact cele patru instrumente noi și rețeaua.
Domeniul de aplicare este prima schimbare de fond. Articolul 1 din actul vechi acoperea numai amenințările legate de sistemele stabilite și serviciile furnizate în cadrul componentelor programelor Uniunii. Un atac asupra unui satelit național sau asupra unei stații de la sol aflate sub autoritatea unui singur stat nu intra în mecanism. Articolul 1 alineatul (3) litera (a) din actul nou îl aduce înăuntru.
A doua schimbare privește declanșarea. În actul vechi nu exista nicio dispoziție prin care un stat membru să ceară ceva; totul pornea de la Înaltul Reprezentant. Cererea statului sau a grupului de state care acționează împreună o creează articolul 3 alineatul (1) din actul nou.
A treia schimbare este trecerea de la un instrument la cinci. Articolul 3 alineatul (1) din actul vechi se referea la „instrucțiunile necesare adresate agenției sau oricărei structuri desemnate să monitorizeze securitatea”. Atât. Diplomația, comunicarea strategică, sancțiunile și misiunile politicii de securitate și apărare comune nu figurau nicăieri.
A patra schimbare este cea mai ușor de trecut cu vederea și privește ce se întâmplă cu o măsură luată în grabă. Articolul 4 alineatul (4) din actul abrogat spunea limpede că instrucțiunile provizorii expiră în termen de patru săptămâni de la emitere sau pe baza unei decizii a Consiliului. Expirarea era automată, iar Consiliul se pronunța „cât mai curând posibil”, fără termen. Noul act răstoarnă raportul: articolul 4 alineatul (4) îi impune Consiliului termenul de patru săptămâni, însă expirarea automată a răspunsului provizoriu nu mai apare nicăieri. Combinată cu lărgirea setului de instrumente, schimbarea înseamnă că un răspuns provizoriu care poate fi acum un demers diplomatic, un plan de comunicare strategică sau o măsură tehnică nu se mai stinge de la sine în lipsa unei pronunțări a Consiliului.
A cincea schimbare privește cine scrie procedurile. În actul vechi, articolul 5 alineatul (1) îi dădea Înaltului Reprezentant un an de la stabilirea caracterului sensibil ca să pregătească procedurile și să le trimită COPS spre aprobare. Sarcina se rupe acum în două: Înaltul Reprezentant pregătește procedurile generale pentru articolele 5-9 și le duce la COPS, fără niciun termen, iar agenția pregătește procedurile pentru articolul 6, în termen de un an, și le transmite Înaltului Reprezentant, fără să se spună că merg la COPS.
A șasea schimbare este termenul de reexaminare. Articolul 7 din actul vechi cerea Consiliului să reexamineze normele și procedurile în cel mult trei ani de la intrarea în vigoare, adică până pe 12 mai 2024. Articolul 13 din actul nou urcă termenul la cel mult cinci ani, deci până pe 29 septembrie 2031. Fereastra pe care administrația europeană și-o rezervă crește cu două treimi.
A șaptea schimbare ține de punctele de contact. Articolul 8 din actul vechi cerea statelor să desemneze unul sau mai multe puncte de contact pentru sprijinirea gestionării operaționale a unei amenințări, fără altceva. Articolul 12 din actul nou le așază într-o structură numită rețeaua STRA, le dă un rol de consultare la articolul 6 alineatul (3) și le promite un canal securizat de videoconferință.
A opta schimbare este una de cooperare externă. Articolul 6 alineatul (1) din actul vechi vorbea numai despre acorduri administrative cu state terțe, legate de accesul la serviciul public reglementat al sistemului Galileo. Articolul 11 din actul nou adaugă organizațiile internaționale și încurajarea schimbului de informații și a participării reciproce la exerciții spațiale.
În fine, o schimbare de calendar. Actul vechi se aplica retroactiv, de la 1 ianuarie 2021, adică din urmă cu 119 zile față de ziua adoptării lui. De data aceasta nu există retroactivitate: articolul 15 îl pune în vigoare la data publicării, iar articolul 14 al doilea paragraf păstrează aplicabile procedurile operaționale scrise sub decizia abrogată până la actualizarea lor, ca să nu existe o zi fără reguli.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Pentru prima dată există o definiție obligatorie a amenințării spațiale, la articolul 1 alineatul (2), iar ea acoperă și sistemele operate de state terțe sau de societăți comerciale. Actul abrogat lucra cu noțiunea nedefinită de amenințare, legată exclusiv de programele Uniunii.
- Un stat membru sau un grup de state pot cere ele declanșarea, pentru o amenințare la adresa propriilor sisteme, servicii sau teritoriu. România nu mai depinde de faptul că atacul atinge, întâmplător, o componentă a Programului spațial al Uniunii.
- Răspunsul devine gradual. Între a nu face nimic și a emite o instrucțiune tehnică se așază diplomația, comunicarea strategică și, la celălalt capăt, măsurile restrictive și misiunile politicii de securitate și apărare comune.
- Fiecare instrument are o evaluare de impact atașată, prin articolul 3 alineatul (3) și prin alineatele finale ale articolelor 5-9, iar la măsurile tehnice statele membre sunt întrebate în avans ce efecte ar simți utilizatorii lor guvernamentali.
- Nu există zi fără reguli. Articolul 14 al doilea paragraf ține aplicabile procedurile operaționale elaborate sub decizia abrogată până la actualizarea lor.
- Mecanismul se antrenează, nu doar se scrie. Exercițiul anual și reexaminarea cel puțin o dată la doi ani stau la articolul 10 alineatul (4), iar informarea anuală a COPS la alineatul (5).
Ce rămâne o problemă
- Abrogarea nu vine cu o clauză de corespondență, deși patru dispoziții obligatorii din alte două regulamente trimit încă la Decizia (PESC) 2021/698. Cine le aplică trebuie să facă singur raționamentul.
- Unanimitatea de la articolul 3 alineatul (4) lasă un singur stat să oprească răspunsul Uniunii. Un stat care se abține poate însoți abținerea de o declarație oficială, în condițiile articolului 31 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, și atunci nu este obligat să aplice decizia.
- Răspunsul provizoriu nu mai expiră de la sine, iar termenul de patru săptămâni impus Consiliului nu are nicio consecință atașată dacă trece neonorat.
- Termenele sunt împărțite inegal. Agenția primește exact un an pentru procedurile de la articolul 6, în timp ce Înaltul Reprezentant nu are niciun termen pentru procedurile de la articolul 10 alineatul (1), iar Consiliul niciunul pentru sistemul securizat de videoconferință de la articolul 12 alineatul (3).
- Articolul 9 alineatul (1) limitează instrumentul misiunilor la amenințările care provin de pe teritoriul unei țări terțe, deci exact amenințarea din orbită, pe care articolul 1 o definește, rămâne în afara lui.
- Tot ce contează operațional este clasificat. Analiza peisajului amenințărilor, pomenită la considerentul (8), instrucțiunile predefinite și procedurile operaționale nu ajung public, iar singura fereastră spre mecanism, informarea anuală de la articolul 10 alineatul (5), se oprește la COPS.
Sfaturi utile
- Nu căuta o lege românească de transpunere și nu aștepta un termen pentru cetățeni, fiindcă nu există. Decizia este adoptată pe temeiul articolului 28 din Tratatul privind Uniunea Europeană, iar alineatul (2) al aceluiași articol spune doar atât: astfel de decizii angajează statele membre în luările lor de poziții și în desfășurarea acțiunilor lor.
- Dacă folosești servicii guvernamentale prin satelit, reține că o măsură tehnică adoptată în temeiul articolului 6 poate ajunge la tine ca degradare sau întrerupere, fără anunț public prealabil. Articolul 6 alineatul (4) prevede comunicarea către utilizatorii care ar putea fi afectați numai „după caz”.
- Canalul prin care România poate spune cât o costă o astfel de măsură este consultarea de la articolul 6 alineatul (3), purtată prin rețeaua STRA. Cine depinde operațional de un serviciu are interesul să știe cine este punctul național de contact și să îi fi spus în avans ce anume nu suportă să piardă.
- Nu confunda cele două uși de intrare. Amenințarea la adresa unui sistem național trece pe articolul 1 alineatul (3) litera (a) și cere o cerere a statului, iar acolo Înaltul Reprezentant poate propune, fără să fie obligat. Amenințarea la adresa unui sistem al Uniunii trece pe litera (b), unde propunerea este obligatorie.
- Termenul de patru săptămâni de la articolul 4 alineatul (4) curge de la adoptarea răspunsului provizoriu, nu de la publicarea deciziei. Pentru un răspuns adoptat chiar pe 29 septembrie 2026, ultima zi ar fi 27 octombrie 2026.
- Procedurile interne care citează Decizia (PESC) 2021/698 nu trebuie rescrise imediat, fiindcă articolul 14 al doilea paragraf le ține aplicabile până la actualizare. Trimiterea la actul abrogat va trebui însă schimbată, iar momentul potrivit este actualizarea lor, nu o rundă separată.
Întrebări frecvente
Decizia se aplică direct în România, ca un regulament european?
Ce trebuie să facă România, concret?
Poate România să blocheze un răspuns al Uniunii?
Ce se întâmplă când Consiliul nu se pronunță în cele patru săptămâni?
Înseamnă că Uniunea poate acum să lovească un satelit ostil?
De ce se schimbă mecanismul tocmai acum?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Articolul 14, abrogare fără clauză de corespondență. Articolul spune doar „Decizia (PESC) 2021/698 se abrogă”, fără fraza obișnuită prin care trimiterile la actul abrogat se citesc ca trimiteri la cel nou. Am căutat în textele în vigoare ale celor două regulamente vizate și am găsit patru dispoziții obligatorii care trimit mai departe la decizia dispărută: articolul 34 alineatul (4), articolul 34 alineatul (5) litera (b) și articolul 79 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (UE) 2021/696, plus articolul 31 din Regulamentul (UE) 2023/588, care spune că, ori de câte ori exploatarea sistemului de conectivitate securizată poate aduce atingere securității Uniunii, „se aplică Decizia (PESC) 2021/698”. Primele două se răsfrâng și asupra conectivității securizate, fiindcă articolul 30 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2023/588 declară aplicabile acelui program alineatele (3)-(7) ale articolului 34 din Regulamentul (UE) 2021/696. Un cititor de bună-credință ajunge la două concluzii opuse: fie obligația respectivă a rămas fără obiect odată cu abrogarea, fie se citește ca trimitere la noua decizie. Niciuna nu se sprijină pe text.
- Considerentul (19), care atribuie Regulamentului (UE) 2021/696 un text pe care acesta nu îl are. Considerentul afirmă că, în conformitate cu articolul 34 alineatul (5) litera (b) din acel regulament, agenția asigură funcționarea Centrului de monitorizare a securității Galileo „în conformitate cu instrucțiunile elaborate în cadrul domeniului de aplicare al prezentei decizii”. Am deschis dispoziția citată: ea spune „în cadrul domeniului de aplicare al Deciziei (PESC) 2021/698”. La fel, considerentul prezintă articolul 79 alineatul (1) litera (j) ca referindu-se la instrucțiuni emise „în temeiul prezentei decizii”, în timp ce regulamentul scrie „instrucțiunile prevăzute în Decizia (PESC) 2021/698”. Un considerent nu modifică un regulament, iar decizia nu conține niciun articol care să îl modifice, deci substituirea rămâne fără suport normativ.
- Articolul 10 alineatele (1) și (3), două autorități și două trasee pentru aceleași proceduri. Alineatul (1) îl însărcinează pe Înaltul Reprezentant să pregătească și să transmită COPS, spre aprobare, procedurile operaționale pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind un răspuns „menționat la articolele 5-9”, formulare care include articolul 6. Alineatul (3) îi cere agenției să pregătească și să transmită Înaltului Reprezentant procedurile pentru punerea în aplicare a dispozițiilor „stabilite la articolul 6”, fără să pomenească aprobarea COPS. Nicăieri textul nu distinge între proceduri generale și proceduri pe sistem, iar alineatul (4) vorbește nediferențiat despre „procedurile operaționale” care se transmit COPS spre aprobare la reexaminare. Rezultă două răspunsuri posibile la aceeași întrebare, cine scrie procedurile de la articolul 6 și dacă ele trec prin COPS înainte de a produce efecte.
Analiza redacției
Actul acesta nu îi cere nimic cititorului obișnuit și tocmai de aceea merită citit cu atenție. El descrie ce se întâmplă în orele în care nimeni nu îl citește: un semnal ciudat pe o frecvență, o stație de la sol care nu mai răspunde, un satelit care se apropie prea mult de altul. Până pe 29 septembrie 2026, tot ce putea face Uniunea în astfel de ore era să dea agenției o instrucțiune tehnică. De la această dată poate face cinci lucruri, dintre care trei sunt politice: un demers diplomatic, o campanie de comunicare și sancțiuni. Mutarea sancțiunilor din registrul geopolitic clasic în cel spațial este noutatea cea mai grea a actului, chiar dacă articolul 8 o formulează în doar două alineate.
A doua observație nu se vede citind actul de la cap la coadă, ci punând două date una lângă alta. Articolul 7 din decizia abrogată obliga Consiliul la o reexaminare în cel mult trei ani de la intrarea ei în vigoare, adică până pe 12 mai 2024. Rezultatul vizibil al acelei reexaminări, actul de față, a fost adoptat pe 28 septembrie 2026, la 869 de zile după termen. Iar articolul 13 din noul act urcă fereastra de la trei la cinci ani, până pe 29 septembrie 2031. Aceeași administrație care a depășit un termen de trei ani cu peste doi ani și-l lungește pe următorul cu două treimi. În paralel, singurul termen ferm din tot actul, un an, cade pe agenție, la articolul 10 alineatul (3), iar sistemul securizat de videoconferință pe care Consiliul îl datorează punctelor de contact naționale, la articolul 12 alineatul (3), nu are nicio dată.
A treia observație iese din combinarea a două dispoziții și privește măsura luată în grabă. În decizia abrogată, răspunsul de urgență era o instrucțiune tehnică adresată agenției și expira automat la patru săptămâni de la emitere, dacă între timp Consiliul nu se pronunța. În noua decizie, răspunsul provizoriu poate fi oricare dintre cele cinci instrumente, deci inclusiv un demers diplomatic sau un plan de comunicare strategică, și nu mai expiră. Ce a rămas este un termen de patru săptămâni pus în sarcina Consiliului, fără nicio consecință atașată depășirii lui. Schimbarea lărgește puterea de urgență a Înaltului Reprezentant în două direcții deodată, ca întindere și ca durată, iar cele două se compun. Considerentul (13) descrie doar prima jumătate a acestei schimbări, pe cea a reexaminării de către Consiliu, și tace despre dispariția expirării.
A patra observație privește distanța dintre ambiție și acoperire. Articolul 1 alineatul (2) litera (a) definește amenințarea ca fiind generată de desfășurarea, operarea sau utilizarea oricărui sistem spațial, deci inclusiv în orbită. Articolul 9 alineatul (1), singurul instrument cu componentă militară, se aplică însă doar amenințărilor care provin de pe teritoriul unei țări terțe. Considerentul (21) merge chiar mai departe și vorbește despre comandantul care atenuează amenințările provenind din zona de operații, o noțiune care nu apare în niciun articol. Pentru amenințarea tipic spațială, cea care nu pleacă de pe niciun teritoriu, rămân patru instrumente din cinci.
Ce ar trebui schimbat
- O clauză de corespondență în articolul 14. O singură frază, prin care trimiterile la decizia abrogată se citesc ca trimiteri la cea nouă, ar închide cele patru trimiteri rămase fără obiect din Regulamentele (UE) 2021/696 și (UE) 2023/588. În lipsa ei, fiecare structură care aplică articolul 31 din Regulamentul (UE) 2023/588 trebuie să refacă singură raționamentul, iar rezultatul depinde de cine îl face.
- Repunerea expirării automate a răspunsului provizoriu. Formula din articolul 4 alineatul (4) al deciziei abrogate transforma cele patru săptămâni într-o limită efectivă, nu într-o obligație de diligență. Cu setul de instrumente lărgit, nevoia de limită este mai mare decât era în 2021, nu mai mică.
- Un termen pentru sistemul securizat de videoconferință. Articolul 12 alineatul (3) creează obligația și nu o datează. O rețea fără canalul ei nu este o rețea, iar consultarea statelor membre de la articolul 6 alineatul (3) depinde tocmai de existența canalului.
- Aceeași poartă de aprobare pentru toate procedurile. Procedurile de la articolul 6, singurele care se materializează în instrucțiuni obligatorii pentru agenție, ar trebui să treacă prin COPS la fel ca cele de la articolul 10 alineatul (1). Aprobarea politică nu poate lipsi tocmai acolo unde efectul este cel mai direct.
- Acoperirea amenințărilor din orbită la articolul 9. Limitarea la teritoriul unei țări terțe ar trebui completată cu amenințarea generată de un sistem spațial, ca să nu rămână o categorie definită la articolul 1 și lipsită de un instrument la articolul 9.
- O versiune publică a informării anuale. Înaltul Reprezentant este obligat, prin articolul 10 alineatul (5), să informeze COPS cel puțin o dată pe an. O variantă publică, fie și de o pagină, cu numărul de activări, de răspunsuri provizorii și de exerciții desfășurate, ar da cetățeanului o măsură a mecanismului fără să atingă nimic din ce este clasificat.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2195 din 29 septembrie 2026 9 pagini PDF, 887 KB
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia (PESC) 2026/2195 a Consiliului din 28 septembrie 2026 privind arhitectura Uniunii Europene de răspuns la amenințările spațiale (STRA) și de abrogare a Deciziei (PESC) 2021/698
EMITENT: Consiliul Uniunii Europene
Publicat în: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/2195 din 29 septembrie 2026
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 28,
având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,
întrucât:
(1) Având în vedere natura strategică a spațiului, este necesar să abordăm, în calitate de europeni, provocările actuale și viitoare din domeniul spațial.
(2) Tehnologia, datele și serviciile spațiale au devenit indispensabile pentru societățile și economiile europene și în viața de zi cu zi a europenilor. Tehnologia, datele și serviciile spațiale sunt vectori ai cercetării, dezvoltării și inovării tehnologice, creând oportunități de locuri de muncă și creștere economică, sporind competitivitatea europeană, sprijinind tranziția verde și tranziția digitală, protejând și apărând Uniunea și cetățenii săi și consolidând reziliența și securitatea Uniunii.
(3) Spațiul cosmic este un domeniu din ce în ce mai congestionat și mai contestat, în care ordinea internațională bazată pe dreptul internațional și pe supremația legii a fost din ce în ce mai contestată în ultimii ani, ceea ce a condus la creșterea riscului unor efecte de propagare asupra cetățenilor, organizațiilor, industriilor și întreprinderilor europene.
(4) Comportamentele iresponsabile și ostile în spațiu, inclusiv încercările de a desfășura, a manipula, a perturba, a distruge infrastructura, sistemele și serviciile spațiale sau a interfera cu acestea, pot împiedica funcționarea serviciilor spațiale esențiale. Comportamentele iresponsabile și ostile în spațiu au potențialul de a submina siguranța și securitatea Uniunii, a statelor sale membre și a cetățenilor săi, inclusiv securitatea sa economică, și de a afecta serviciile esențiale, inclusiv serviciile care sprijină instituțiile și procesele democratice, precum și de a pune în pericol securitatea și stabilitatea internațională.
(5) Prin urmare, pe baza experienței dobândite în ultimii ani în punerea în aplicare a Deciziei (PESC) 2021/698 a Consiliului (1), este necesar să se consolideze arhitectura Uniunii Europene de răspuns la amenințările spațiale (STRA) cu răspunsuri suplimentare și să se extindă domeniul de aplicare al acesteia pentru a aborda noile amenințări din domeniul spațial.
(6) Atunci când se definesc amenințările spațiale, este necesar să se ia în considerare amenințările cauzate de sistemele spațiale, inclusiv de sistemele spațiale operate de state terțe sau de societăți comerciale, precum și amenințările la adresa serviciilor spațiale esențiale furnizate în cadrul Uniunii.
(7) Atunci când se abordează amenințările din domeniul spațial, este necesar să se ia în considerare toate aspectele relevante pentru funcționarea sistemelor spațiale și furnizarea de servicii spațiale în Uniune și în statele membre ale acesteia, de exemplu mediul spațiului cosmic, diferitele orbite relevante și vehicule spațiale, și să se ia în considerare informațiile conexe privind sistemele mai ample din care fac parte sistemele spațiale, infrastructurile terestre și de lansare, legăturile de radiofrecvență, terminalele utilizatorilor și spațiul cibernetic. De asemenea, este necesar să se țină seama de sectorul spațial industrial subiacent.
(8) Analiza clasificată a peisajului amenințărilor spațiale furnizată de Capabilitatea unică de analiză a informațiilor (SIAC) servește drept referință pentru identificarea tipologiei amenințărilor spațiale. Analiza clasificată a peisajului amenințărilor spațiale este completată de informații privind cunoașterea domeniului spațial în timp aproape real furnizate în mod voluntar de comandamentele spațiale ale statelor membre și de centrele relevante de monitorizare a securității din cadrul Programului spațial al Uniunii.
(9) Informațiile și cunoștințele de specialitate care determină dacă un eveniment legat de un sistem sau de un serviciu conex spațiului reprezintă o amenințare spațială la adresa Uniunii sau a statelor membre, inclusiv la adresa sistemelor și serviciilor spațiale, ar trebui să fie transmise Consiliului și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) de entitățile și agențiile relevante din cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), inclusiv de SIAC, de Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial (denumită în continuare „agenția”) sau de structura relevantă desemnată să monitorizeze securitatea unui sistem stabilit, sau securitatea unui serviciu furnizat, în cadrul unei componente a Programului spațial al Uniunii în temeiul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și Consiliului (2) (denumită în continuare „structura desemnată să monitorizeze securitatea”), de către statele membre sau de către Comisie. În plus, statele terțe și organizațiile internaționale, cum ar fi NATO, ar trebui să fie încurajate să sprijine analiza riscurilor efectuată de Uniune.
(10) Rolurile respective ale Consiliului, ale Înaltului Reprezentant, ale entităților și agențiilor relevante din domeniul PESC, ale agenției, ale oricărei structuri desemnate să monitorizeze securitatea și ale statelor membre ar trebui să fie clarificate în cadrul lanțului de responsabilități operaționale care urmează să fie stabilit pentru a reacționa la o amenințare spațială.
(11) Este decizia suverană și voluntară a fiecărui stat membru sau a unui grup de state membre acționând împreună să propună activarea STRA în cazul unei amenințări la adresa securității statului sau a grupului de state, inclusiv la adresa teritoriului său sau al lor, sau la adresa sistemelor și serviciilor spațiale sau a altor capacități relevante aflate sub autoritatea sau sub controlul direct al statului sau grupului de state respectiv.
(12) Este necesar ca răspunsul Uniunii la amenințările spațiale să se coordoneze cu statele membre, respectând în același timp competențele naționale ale statelor membre și fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre.
(13) În cazuri urgente, un prim răspuns ar putea fi necesar în termen de câteva ore după ce Înaltul Reprezentant a fost informat cu privire la o amenințare spațială. În cazul în care circumstanțele nu permit Consiliului să ia o decizie cu privire la un astfel de răspuns, Înaltul Reprezentant ar trebui să aibă competența de a decide cu privire la unul sau mai multe răspunsuri provizorii. În astfel de circumstanțe, Consiliul ar trebui să fie informat imediat și să reexamineze decizia Înaltului Reprezentant privind răspunsurile provizorii cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru săptămâni de la adoptarea răspunsului provizoriu.
(14) Semnalarea clară a consecințelor probabile ale unui răspuns al Uniunii la amenințările spațiale influențează comportamentul potențialilor agresori, consolidând astfel securitatea Uniunii și a statelor sale membre.
(15) Prezenta decizie stabilește un set specific de instrumente pentru securitatea spațială pentru un răspuns al Uniunii la comportamentele iresponsabile și ostile din domeniul spațial, în strânsă coordonare cu statele membre.
(16) Setul de instrumente pentru securitatea spațială completează cadrele de securitate deja stabilite în alte domenii strategice și, în special, setul de instrumente pentru diplomația cibernetică și setul de instrumente pentru contracararea amenințărilor hibride și se bazează pe experiența dobândită în urma instituirii respectivelor seturi de instrumente.
(17) O gamă de amenințări potențiale pentru securitatea și interesele esențiale ale Uniunii și ale statelor sale membre ar putea decurge din desfășurarea, funcționarea și utilizarea fiecăreia dintre componentele Programului spațial al Uniunii și ale Programului Uniunii privind conectivitatea securizată. Prin urmare, este oportun să se răspundă în mod specific amenințărilor la adresa sistemelor și serviciilor stabilite în cadrul programelor și componentelor programelor respective și care au fost evaluate ca fiind sensibile din punctul de vedere al securității de către comitetul constituit în temeiul articolului 107 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2021/696, reunit în configurația de securitate, și ținând seama de diferențele dintre componentele programelor, în special în ceea ce privește autoritatea și controlul statelor membre asupra senzorilor, sistemelor sau altor capacități relevante pentru programe.
(18) Prezenta decizie ar trebui să stabilească responsabilitățile care revin Consiliului și Înaltului Reprezentant de a preveni amenințările care decurg din desfășurarea, funcționarea și utilizarea sistemelor și serviciilor conexe spațiului, sau în cazul apariției unei amenințări la adresa respectivelor sisteme sau servicii. Respectivele responsabilități ar trebui să fie puse în aplicare fără a afecta responsabilitatea generală a Comisiei pentru punerea în aplicare a programelor, inclusiv în domeniul securității, astfel cum se prevede la articolul 28 din Regulamentul (UE) 2021/696 și la articolul 30 din Regulamentul (UE) 2023/588 al Parlamentului European și al Consiliului (3).
(19) În conformitate cu articolul 34 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) 2021/696, agenția asigură, în domeniul său de competență, funcționarea Centrului de monitorizare a securității Galileo (CMSG) în conformitate cu cerințele menționate la alineatul (2) de la articolul menționat și asigură funcționarea CMSG în conformitate cu instrucțiunile elaborate în cadrul domeniului de aplicare al prezentei decizii. În conformitate cu articolul 79 alineatul (1) litera (j) din Regulamentul (UE) 2021/696, directorul executiv al agenției se asigură că agenția, în calitate de operator al CMSG, este capabilă să urmeze instrucțiunile emise în temeiul prezentei decizii.
(20) Structurile relevante desemnate să monitorizeze securitatea funcționează în conformitate cu cerințele de securitate menționate la articolul 34 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2021/696 și ar trebui să funcționeze în conformitate cu instrucțiunile elaborate în temeiul prezentei decizii.
(21) Amenințările spațiale pot avea un impact direct asupra desfășurării operațiilor și misiunilor politicii de securitate și apărare comune (PSAC). După caz, comandantul forței, comandantul misiunii sau șeful misiunii ar trebui să fie în măsură să ia măsurile necesare, în cadrul mandatului operației sau al misiunii, pentru a atenua amenințările spațiale care provin din zona de operații a operației sau a misiunii respective, în conformitate cu conceptele relevante. Comandantul forței, comandantul misiunii sau șeful misiunii ar putea beneficia, de asemenea, de setul de instrumente pentru securitatea spațială. În acest scop, este necesar să se stabilească o interacțiune adecvată între misiuni și operații și actorii relevanți din cadrul STRA.
(22) Pentru a permite un răspuns rapid, coerente și eficace al Uniunii la o amenințare spațială, în special într-o situație de urgență care necesită o acțiune imediată, este necesar să se stabilească proceduri operaționale convenite în prealabil pentru punerea în aplicare practică a prezentei decizii, incluzând, după caz, instrucțiuni predefinite pentru a sprijini un răspuns provizoriu al Uniunii adoptat în conformitate cu prezenta decizie.
(23) Parteneriatele externe sunt esențiale pentru a promova o viziune comună pentru comportamente pașnice și responsabile în spațiu și pentru a îmbunătăți răspunsul la amenințările spațiale.
(24) STRA ar trebui să beneficieze de cooperarea spațială sporită dintre Uniune și NATO, cu respectarea deplină a principiilor directoare convenite, și anume transparența și deschiderea reciprocă, reciprocitatea și incluziunea, precum și autonomia decizională a ambelor organizații, și ținând seama de necesitatea de a evita suprapunerile inutile și de a menține coerența și interoperabilitatea adecvată între cele două organizații,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Obiect
(1) Prezenta decizie instituie arhitectura Uniunii Europene de răspuns la amenințările spațiale (STRA) ca mecanism de răspuns la amenințările spațiale. Prezenta decizie stabilește responsabilitățile care urmează să fie îndeplinite de Consiliu și de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”) în ceea ce privește amenințările spațiale.
(2) În sensul prezentei decizii, „amenințare spațială” înseamnă:
(a) o amenințare la adresa securității Uniunii sau a unuia sau mai multor state membre, generată de desfășurarea, operarea sau utilizarea oricărui sistem spațial; sau
(b) o amenințare la adresa funcționării oricărui sistem spațial sau a furnizării oricărui serviciu spațial, a căror indisponibilizare sau întrerupere ar dăuna intereselor fundamentale ale Uniunii sau ale unuia sau mai multor state membre ale acesteia.
(3) STRA poate fi utilizată pentru a răspunde la:
(a) o amenințare la adresa securității unui stat membru sau a unui grup de state membre, inclusiv a teritoriului, a sistemelor și serviciilor spațiale sau a altor capacități relevante aflate sub autoritatea sau controlul unui stat membru sau a unui grup de state membre; sau
(b) o amenințare care decurge din desfășurarea, funcționarea sau utilizarea sistemelor stabilite și a serviciilor furnizate în cadrul componentelor Programului spațial al Uniunii sau ale Programului Uniunii privind conectivitatea securizată sau o amenințare la adresa operării oricăruia dintre aceste sisteme sau a furnizării serviciilor respective.
SECȚIUNEA 1
MECANISMUL STRA
Articolul 2
Cunoașterea situației
(1) În cazul unei amenințări spațiale, statele membre, Comisia, entitățile și agențiile relevante ale politicii externe și de securitate comune (PESC), operațiile și misiunile relevante ale politicii de securitate și apărare comune (PSAC), Agenția Uniunii Europene pentru Programul spațial (denumită în continuare „agenția”) sau orice structură desemnată să monitorizeze securitatea în conformitate cu articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2021/696 (denumită în continuare „structura desemnată să monitorizeze securitatea”), după caz, informează imediat Înaltul Reprezentant cu privire la toate informațiile pe care le au la dispoziție și pe care le consideră relevante.
(2) Înaltul Reprezentant informează imediat Consiliul cu privire la amenințarea spațială și la impactul ei potențial asupra securității Uniunii sau a unuia sau mai multor state membre ale acesteia și asupra funcționării sistemelor sau a furnizării serviciilor vizate.
Articolul 3
Inițierea unui răspuns
(1) În cazul unei amenințări spațiale astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (3) litera (a), statul membru sau grupul de state membre în cauză, acționând împreună, poate solicita Înaltului Reprezentant să prezinte Consiliului o propunere de răspuns al Uniunii. Statul membru sau grupul de state membre în cauză furnizează Înaltului Reprezentant informațiile relevante, inclusiv răspunsul lor preconizat și măsurile luate pentru a aborda amenințarea spațială, precum și informații cu privire la impactul preconizat al măsurilor respective. Înaltul Reprezentant poate prezenta Consiliului o propunere de răspuns al Uniunii, în strânsă cooperare cu statul membru sau cu grupul de state membre în cauză.
(2) În cazul unei amenințări spațiale astfel cum se prevede la articolul 1 alineatul (3) litera (b), Înaltul Reprezentant prezintă Consiliului o propunere de răspuns al Uniunii. Răspunsul Uniunii poate consta în una sau mai multe dintre măsurile din setul de instrumente pentru securitatea spațială prevăzut la articolele 5-9 (denumit în continuare „setul de instrumente pentru securitatea spațială”).
(3) Propunerea Înaltului Reprezentant menționată la alineatele (1) și (2) include o evaluare a impactului răspunsului propus al Uniunii.
(4) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Înaltului Reprezentant, decide cu privire la răspunsul propus al Uniunii.
(5) Comitetul politic și de securitate (COPS) prezintă un aviz Consiliului cu privire la răspunsul propus al Uniunii, după caz.
Articolul 4
Situații de urgență
(1) În cazul în care urgența situației impune o acțiune imediată înaintea adoptării unei decizii de către Consiliu în temeiul articolului 3 alineatul (4), Înaltul Reprezentant este autorizat să adopte un răspuns provizoriu al Uniunii. Înaltul Reprezentant îl poate însărcina pe secretarul general al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) să emită instrucțiuni adresate agenției sau să ia alte măsuri adecvate.
(2) Înaltul Reprezentant informează imediat Consiliul și Comisia cu privire la orice răspuns provizoriu al Uniunii adoptat în temeiul alineatului (1) și transmite Consiliului informațiile relevante referitoare la urgența situației.
(3) Înaltul Reprezentant reexaminează în mod constant răspunsul provizoriu al Uniunii, îl modifică în funcție de necesități sau îl revocă în cazul în care o astfel de acțiune urgentă nu mai este necesară.
(4) Consiliul confirmă, modifică sau revocă răspunsul provizoriu al Uniunii cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru săptămâni de la adoptarea răspunsului provizoriu al Uniunii.
SECȚIUNEA 2
SETUL DE INSTRUMENTE PENTRU SECURITATEA SPAȚIALĂ
Articolul 5
Răspunsuri diplomatice
(1) În cazul unei amenințări spațiale, Înaltul Reprezentant poate propune adoptarea unui răspuns al Uniunii care poate include, printre altele, stabilirea de contacte cu state terțe sau cu organizații internaționale, efectuarea unui demers către unul sau mai multe state terțe, emiterea unei declarații în numele Uniunii sau lansarea unei campanii diplomatice.
(2) SEAE evaluează impactul mai amplu pe care este probabil să îl aibă răspunsul pe care Înaltul Reprezentant intenționează să îl propună Consiliului în temeiul alineatului (1).
Articolul 6
Răspunsuri tehnice legate de Programul spațial al Uniunii și de Programul Uniunii privind conectivitatea securizată
(1) În cazul unei amenințări spațiale generate sau legate de desfășurarea, funcționarea sau utilizarea sistemelor stabilite, precum și a serviciilor furnizate în cadrul componentelor Programului spațial al Uniunii sau ale Programului Uniunii privind conectivitatea securizată, Înaltul Reprezentant poate propune o măsură tehnică printr-o instrucțiune adresată agenției sau structurii relevante desemnate să monitorizeze securitatea.
(2) Agenția sau structura relevantă desemnată să monitorizeze securitatea și Comisia oferă consiliere Înaltului Reprezentant cu privire la impactul mai amplu pe care este probabil să îl aibă asupra sistemelor stabilite și asupra serviciilor furnizate în cadrul Programului spațial al Uniunii și al componentelor acestuia și al Programului Uniunii privind conectivitatea securizată oricare dintre instrucțiunile pe care Înaltul Reprezentant intenționează să le propună Consiliului în temeiul alineatului (1).
(3) Înaltul Reprezentant invită statele membre să ofere consiliere, prin intermediul rețelei STRA, cu privire la efectele probabile ale măsurilor tehnice pe care Înaltul Reprezentant intenționează să le propună asupra utilizatorilor guvernamentali din statele membre.
(4) După caz, în cadrul măsurii tehnice menționate la alineatul (1), se comunică informații relevante utilizatorilor care ar putea fi afectați.
Articolul 7
Acțiuni de comunicare strategică
(1) În cazul unei amenințări spațiale, Înaltul Reprezentant poate propune, ca parte a răspunsului Uniunii, un plan de acțiune în materie de comunicare strategică în sprijinul obiectivelor prezentei decizii.
(2) Un astfel de plan de acțiune în materie de comunicare strategică se pune în aplicare în timp util, în mod coerent și proporțional, în concordanță cu obiectivele răspunsului Uniunii și în strânsă coordonare cu statele membre, cu SEAE, cu Comisia, cu agenția și, după caz, cu structurile desemnate să monitorizeze securitatea.
(3) SEAE evaluează impactul mai amplu pe care este probabil să îl aibă planul de acțiune în materie de comunicare strategică pe care Înaltul Reprezentant intenționează să îl propună Consiliului în temeiul alineatului (1).
Articolul 8
Măsuri restrictive
(1) În cazul unei amenințări spațiale, Înaltul Reprezentant poate propune Consiliului să adopte măsuri restrictive care să vizeze persoanele și entitățile relevante în vederea abordării unei astfel de amenințări și a protejării intereselor fundamentale ale Uniunii.
(2) SEAE evaluează impactul răspunsului avut în vedere pe care Înaltul Reprezentant intenționează să îl propună Consiliului în temeiul alineatului (1).
Articolul 9
Misiunile și operațiile politicii de securitate și apărare comune
(1) În cazul unei amenințări spațiale care provine de pe teritoriul unei țări terțe, Înaltul Reprezentant poate propune Consiliului să modifice mandatul misiunii sau al operației PSAC relevante sau să instituie o nouă misiune sau operație PSAC.
(2) Mandatul modificat poate include consiliere civilă sau militară și sarcini de asistență, de prevenire, de formare sau executive civile sau militare, după caz.
(3) SEAE evaluează impactul răspunsului preconizat pe care Înaltul Reprezentant intenționează să îl propună Consiliului în temeiul alineatului (1).
SECȚIUNEA 3
PREGĂTIRE
Articolul 10
Proceduri operaționale
(1) Înaltul Reprezentant pregătește și transmite COPS, spre aprobare, procedurile operaționale necesare pentru punerea concretă în aplicare a dispozițiilor prevăzute în prezenta decizie în ceea ce privește un răspuns al Uniunii menționat la articolele 5-9. În acest scop, Înaltul Reprezentant este sprijinit, după caz, de experți din statele membre, de Comisie, de agenție și de structura relevantă desemnată să monitorizeze securitatea.
(2) Procedurile operaționale menționate la alineatul (1) pot include instrucțiuni predefinite care urmează să fie puse în aplicare de SEAE, de agenție sau, după caz, de orice structură relevantă desemnată să monitorizeze securitatea.
(3) În termen de un an de la data la care comitetul constituit în temeiul articolului 107 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2021/696, reunit în configurația de securitate, a stabilit, pe baza analizei riscurilor și amenințărilor realizate de Comisie în temeiul articolului 34 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2021/696, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (3) din regulamentul menționat, dacă un sistem stabilit sau un serviciu furnizat, sau ambele, în cadrul unei componente specifice a programului Uniunii, este sensibil din punctul de vedere al securității, agenția pregătește și transmite Înaltului Reprezentant procedurile necesare pentru punerea concretă în aplicare a dispozițiilor stabilite la articolul 6 din prezenta decizie în ceea ce privește sistemul sau serviciul vizat, sau ambele. În acest scop, Agenția este sprijinită, după caz, de experți din statele membre, de Comisie, de SEAE și de structura relevantă desemnată să monitorizeze securitatea.
(4) Procedurile operaționale se reexaminează de către Înaltul Reprezentant cel puțin o dată la fiecare doi ani, în special pe baza unui proces de analiză a experienței dobândite în urma unui exercițiu anual privind punerea în aplicare a prezentei decizii, sau la cererea unui stat membru, și sunt transmise către COPS spre aprobare.
(5) Înaltul Reprezentant informează COPS cel puțin o dată pe an cu privire la activitățile în curs desfășurate în vederea punerii concrete în aplicare a prezentei decizii.
Articolul 11
Cooperarea cu țări terțe și cu organizații internaționale
(1) Pentru a maximiza impactul răspunsurilor prevăzute în prezenta decizie, Uniunea încurajează, printre altele, statele terțe și organizațiile internaționale relevante să facă schimb de informații cu privire la amenințările spațiale, să coordoneze răspunsurile la amenințările spațiale cu Uniunea și să încurajeze participarea reciprocă la activități și exerciții spațiale.
(2) Înaltul Reprezentant are autoritatea de a încheia acorduri administrative cu autoritățile competente din state terțe și cu organizații internaționale relevante privind cooperarea acestora în scopul punerii în aplicare a prezentei decizii. Astfel de acorduri fac obiectul aprobării de către Consiliu, care hotărăște în unanimitate.
(3) În cazul în care cooperarea cu state terțe sau organizații internaționale necesită accesul acestora la informații clasificate ale UE, un astfel de acces poate avea loc numai în temeiul unor acorduri sau înțelegeri încheiate în conformitate cu normele de securitate ale Consiliului.
Articolul 12
Rețeaua STRA
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a prezentei decizii în domeniul lor de responsabilitate, în conformitate, printre altele, cu articolul 34 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) 2021/696.
(2) În sensul alineatului (1), statele membre desemnează puncte de contact. Punctele de contact respective pot fi persoane fizice sau juridice.
(3) Fiecare punct de contact desemnat are acces la un sistem securizat de videoconferință care urmează să fie stabilit de Consiliu.
Articolul 13
Reexaminare
Consiliul reexaminează și, dacă este necesar, modifică normele și procedurile stabilite prin prezenta decizie în termen de cel mult cinci ani de la data intrării sale în vigoare sau la solicitarea unui stat membru.
Articolul 14
Dispoziții tranzitorii
Decizia (PESC) 2021/698 se abrogă.
Procedurile operaționale elaborate în temeiul Deciziei (PESC) 2021/698 rămân aplicabile până în momentul actualizării lor în temeiul prezentei decizii.
Articolul 15
Intrarea în vigoare
Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Adoptată la Bruxelles, 28 septembrie 2026.
Pentru Consiliu
Președintele
K. KALLAS
(1) Decizia (PESC) 2021/698 a Consiliului din 30 aprilie 2021 privind securitatea sistemelor și a serviciilor care sunt desfășurate, care funcționează și care sunt utilizate în cadrul Programului spațial al Uniunii și al Programului Uniunii privind conectivitatea securizată și care ar putea afecta securitatea Uniunii și de abrogare a Deciziei 2014/496/PESC (JO L 170, 12.5.2021, p. 178, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2021/698/oj).
(2) Regulamentul (UE) 2021/696 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 aprilie 2021 de instituire a Programului spațial al Uniunii și a Agenției Uniunii Europene pentru Programul spațial și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 912/2010, (UE) nr. 1285/2013 și (UE) nr. 377/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE (JO L 170, 12.5.2021, p. 69, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/696/oj).
(3) Regulamentul (UE) 2023/588 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2023 de instituire a Programului Uniunii privind conectivitatea securizată pentru perioada 2023-2027 (JO L 79, 17.3.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/588/oj).
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.