Pe scurt
- De la 1 octombrie 2026, lista europeană a proiectelor transfrontaliere selecționate în domeniul energiei din surse regenerabile are 15 proiecte, iar România apare pe ea cu două: complexul hidraulic Turnu Măgurele – Nicopole, împreună cu Bulgaria, și un proiect de integrare a energiei eoliene pentru decarbonizarea rețelei, împreună cu Ucraina.
- Numai unul dintre cele două e nou. Proiectul cu Bulgaria stă pe listă din 21 octombrie 2024, adică de 710 zile, iar actul nu îl schimbă deloc. Proiectul cu Ucraina intră acum, între cele trei adăugate, în timp ce un proiect spaniolo-olandez e scos.
- Statutul nu aduce bani, aduce dreptul de a cere bani. Plicul de referință pentru această categorie e de 15 % din cele 5.838.000.000 de euro ale componentei de energie a Mecanismului pentru interconectarea Europei, adică 875,7 milioane de euro pentru toate proiectele din Uniune, iar solicitantul trebuie să dovedească în plus că proiectul nu s-ar realiza fără grant.
Publicat: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/1470 din 11 septembrie 2026
Intră în vigoare: 1 octombrie 2026
Se aplică: direct, în toate statele membre, fără măsuri naționale de punere în aplicare
Un tabel de 15 rânduri decide cine poate cere bani europeni pentru energie verde construită în cooperare cu vecinii, iar România apare în el de două ori. Regulamentul delegat (UE) 2026/1470 al Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/1470 din 11 septembrie 2026, înlocuiește articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2022/2202 și rescrie integral lista proiectelor transfrontaliere selecționate în domeniul energiei din surse regenerabile. Pe lista nouă, în vigoare de la 1 octombrie 2026, intră un proiect româno-ucrainean de integrare a energiei eoliene, iar complexul hidraulic de la Turnu Măgurele rămâne acolo unde era. Pentru partea hidro, contextul juridic intern s-a mișcat în vara lui 2026, când amenajările hidroenergetice începute înainte de 2007 au primit o cale de ieșire din ariile naturale protejate.
Cele două intrări românești se citesc exact așa cum le scrie actul. Prima are numărul de proiect 2023-6 și denumirea „TMNHSA – Complexul hidraulic Turnu Măgurele – Nicopole”, cu dezvoltatorii Natsionalna Elektricheska Kompania EAD, compania națională de electricitate a Bulgariei, și S.P.E.E.H. Hidroelectrica S.A., iar țările participante sunt Bulgaria și România. A doua are numărul 2025-2 și denumirea „Integrarea energiei eoliene pentru decarbonizarea rețelei – WIND”, dezvoltatorul trecut în tabel e DTEK, iar țările participante sunt România și Ucraina. Mai mult decât atât, actul nu spune: nu dă nici capacitatea instalată, nici stadiul lucrărilor, nici costul, nici vreo sumă de finanțare. Tabelul are patru coloane, numărul proiectului, denumirea, dezvoltatorii și țările participante, și se oprește la ele pentru toate cele 15 poziții.
Partea care cere atenție e cuvântul „nou”. Considerentul (5) spune că, după o cerere de propuneri publicată la 2 septembrie 2025 și încheiată la 5 februarie 2026, au fost selecționate trei proiecte transfrontaliere noi, iar considerentul (8) spune că un proiect aflat deja pe listă se retrage, fiindcă punerea lui în aplicare nu va continua în configurația transfrontalieră actuală, din cauza unor dificultăți și incertitudini semnificative. Niciunul dintre cele două considerente nu numește proiectele. Textul publicat conține doar lista consolidată, în care intrările noi arată exact ca cele vechi. Cine citește numai acest act nu poate stabili care rânduri s-au adăugat, deci nu poate spune dacă proiectele românești sunt noi sau nu.
Se poate stabili însă prin comparație, iar rezultatul e limpede. Lista aflată în vigoare până la 30 septembrie 2026 inclusiv venea din Regulamentul delegat (UE) 2025/2514 al Comisiei din 29 iulie 2025, aplicabil din 12 ianuarie 2026, și avea 13 proiecte. Pe ea, poziția 2023-6 exista deja, cu aceiași doi dezvoltatori și aceleași două țări. Pe lista nouă au apărut trei numere care nu existau înainte, 2025-2, 2025-4 și 2025-5, iar poziția 2023-9, proiectul „PONTIS”, dezvoltat de Iberdrola Clientes SAU și Mitsubishi Corporation, cu Spania și Țările de Jos ca țări participante, a dispărut. Aritmetica se închide: 13 proiecte, minus unul retras, plus trei noi, fac 15.
Prin urmare, dintre cele două proiecte românești, numai 2025-2 WIND e nou. Complexul hidraulic Turnu Măgurele – Nicopole a intrat pe listă prin Regulamentul delegat (UE) 2024/2613 al Comisiei din 24 iulie 2024, publicat la 1 octombrie 2024 și aplicabil din 21 octombrie 2024, când lista avea 8 proiecte. La 1 octombrie 2026 el se află acolo de 710 zile. Actul din 2026 nu îi atinge nici dezvoltatorii, nici țările, nici numărul. Îi schimbă un singur lucru, și acela în tăcere: denumirea românească, din „Complexul hidrotehnic Turnu Măgurele – Nicopole”, forma din 2024 și din 2025, în „Complexul hidraulic Turnu Măgurele – Nicopole”. Numărul 2023-6 și cei doi dezvoltatori rămân aceiași, deci identificarea proiectului nu suferă, dar în limba română denumirea oficială a unui proiect de pe listă s-a schimbat fără ca vreun considerent să o pomenească.
Despre tehnologii, actul spune mai puțin decât pare. Considerentul (5) arată că evaluarea a examinat punerea în aplicare a proiectelor prin diferite tehnologii, între care energia geotermică, energia eoliană onshore și energia solară fotovoltaică, dar nu leagă nicio tehnologie de niciun proiect. Singura indicație rămâne denumirea: proiectul 2025-2 se cheamă „Integrarea energiei eoliene pentru decarbonizarea rețelei”, deci are în centru energia eoliană. Pentru celelalte două intrări noi, 2025-4 „DEPLOY”, dezvoltat de ENERTRAG SE în regiunea de frontieră germano-poloneză, și 2025-5 „ZEGA-LINNK”, dezvoltat de Geothermie-Wärmegesellschaft Braunau-Simbach mbH între Austria și Germania, repartizarea celor trei tehnologii pe proiecte nu se poate face din textul publicat.
Efectele pe care le produce
Primul efect e cel scris de Comisie însăși, la considerentul (4): includerea pe listă face proiectele eligibile pentru a solicita finanțare în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei. Verbul contează. Statutul deschide dreptul de a depune cerere, nu dreptul la bani. Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2021/1153 declară eligibile pentru finanțare studiile care vizează dezvoltarea și identificarea de proiecte transfrontaliere, iar alineatul (4) adaugă, pentru lucrări, două condiții suplimentare pe care statutul nu le acoperă: analiza cost-beneficiu a proiectului trebuie să ofere dovezi de economii de costuri sau de beneficii semnificative pentru integrarea sistemelor, durabilitatea mediului, siguranța alimentării ori inovare, iar solicitantul trebuie să demonstreze că proiectul nu s-ar materializa fără grant sau că nu ar fi viabil comercial fără el. Un proiect poate deci sta pe listă și să nu primească niciun euro.
Al doilea efect e dimensiunea plicului, iar aici cifrele se pot calcula. Articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1153 fixează pachetul mecanismului pentru 2021-2027 la 33.710.000.000 de euro în prețuri curente. Alineatul (2) litera (b) alocă 5.838.000.000 de euro componentei de energie, din care 15 %, sub rezerva absorbției de către piață, pentru proiecte transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile, iar dacă pragul de 15 % e atins, Comisia îl majorează până la 20 %. Rezultă 875.700.000 de euro ca reper inițial și cel mult 1.167.600.000 de euro ca plafon. Împărțit la cele 15 proiecte de pe listă, reperul inițial dă o medie de 58.380.000 de euro pe proiect, o cifră pe care actul nu o scrie și care arată ordinul de mărime real al competiției. Verificate, componentele bugetului se adună: 25.807 plus 5.838 plus 2.065 de milioane de euro fac exact cele 33.710 de milioane din alineatul (1).
Al treilea efect e că plicul nu e garantat. Articolul 7 alineatul (7) din același regulament prevede că, dacă piața nu absoarbe în măsură suficientă fondurile rezervate proiectelor transfrontaliere de energie regenerabilă, partea neutilizată se mută la obiectivele legate de rețelele energetice transeuropene și, din 2024, poate cofinanța mecanismul Uniunii de finanțare a energiei din surse regenerabile instituit prin articolul 33 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Cu alte cuvinte, dacă proiectele de pe listă nu depun cereri bune, banii nu rămân să îi aștepte.
Al patrulea efect privește direct proiectul româno-ucrainean și e singurul care atinge modul în care se măsoară ținta de energie verde a României. Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1153 cere ca un proiect transfrontalier să fie inclus într-un acord de cooperare între două sau mai multe state membre ori între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe, astfel cum se prevede la articolele 8, 9, 11 și 13 din Directiva (UE) 2018/2001. Dintre cele patru, articolul 8 reglementează transferurile statistice între statele membre, articolul 9 proiectele comune între state membre, articolul 13 schemele de sprijin comune, iar articolul 11 e singurul care acoperă proiectele comune între state membre și țări terțe. Ucraina e țară terță, deci temeiul nu poate fi decât articolul 11, care se referă exclusiv la producția de energie electrică din surse regenerabile.
Condițiile din articolul 11 alineatul (2) sunt cele care transformă un proiect de hârtie în kilowați care contează. Energia electrică produsă în țara terță se ia în calcul la ponderea de energie din surse regenerabile a statului membru numai dacă e consumată în interiorul Uniunii, iar cerința se consideră îndeplinită doar când o cantitate echivalentă a fost afectată definitiv capacității de interconexiune alocate de toți operatorii de transport și de sistem responsabili, din țara de origine, din țara de destinație și din eventualele țări de tranzit, și a fost înregistrată definitiv în balanța de energie programată de operatorul de transport din partea Uniunii a liniei de interconexiune. Se mai cere ca instalația să fi fost pusă în funcțiune după 25 iunie 2009 sau să fi fost modernizată după acea dată, ca energia exportată să nu fi primit din țara terță alt sprijin în afara ajutorului pentru investiție, și ca producția să respecte dreptul internațional, într-o țară parte la Convenția europeană a drepturilor omului sau la alte tratate privind drepturile omului. Ucraina e parte la Convenție, deci ultima condiție e îndeplinită; celelalte se verifică la fiecare megawatt-oră, prin alocare de capacitate și nominalizare la Transelectrica, nu prin apariția pe listă.
Al cincilea efect e supravegherea. Grupul pentru proiecte transfrontaliere, alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru și unul al Comisiei, are, potrivit părții IV punctul 4 litera (h) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153, sarcina de a monitoriza punerea în aplicare a proiectelor de pe lista finală și de a recomanda cum pot fi evitate întârzierile, iar promotorii sunt obligați să trimită informații despre stadiul lucrărilor. Litera (j) adaugă pârghia: un proiect pierde statutul dacă informațiile care au cântărit decisiv la evaluare s-au dovedit incorecte sau dacă proiectul nu respectă dreptul Uniunii. Retragerea proiectului spaniolo-olandez din acest act e primul exemplu de folosire a mecanismului de la litera (h): raportul anual privind progresele a identificat proiectul, grupul a fost de acord, iar poziția a dispărut de pe listă.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până la 30 septembrie 2026 inclusiv, lista aplicabilă era cea stabilită de Regulamentul delegat (UE) 2025/2514, cu 13 proiecte, pe care România apărea o singură dată. De la 1 octombrie 2026, lista are 15 proiecte și România apare de două ori. Numeric, singura schimbare care interesează un cititor din România e adăugarea poziției 2025-2, proiectul cu Ucraina, fiindcă poziția 2023-6 trece neatinsă dintr-o versiune în alta.
S-a schimbat și geografia listei, într-o direcție care merită citită pe cifre. Dintre cele 15 proiecte, 14 state membre apar cel puțin o dată, deci 13 dintre cele 27 nu apar nicăieri. Germania e în 6 proiecte, adică în 40 % din listă. Cele trei state baltice, Estonia, Letonia și Lituania, apar împreună în 5 proiecte, iar regiunea de frontieră germano-poloneză în 3, toate trei privind termoficarea urbană sau decarbonizarea industriei. Cele două grupuri acoperă împreună 8 din 15 poziții, mai mult de jumătate. Țări terțe sunt trei: Algeria și Tunisia, în proiectul mediteraneean MedGen, și Ucraina, prin proiectul nou. În sud-estul Europei, singurele state membre prezente rămân România și Bulgaria, legate de același proiect hidro.
S-a schimbat, în al treilea rând, ritmul. Lista trebuie revizuită, potrivit părții IV punctul 4 litera (g) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153, în funcție de necesități și cel puțin o dată la doi ani. Actualizările reale au venit mai des: lista a fost stabilită la 29 august 2022 și modificată la 19 septembrie 2023, la 24 iulie 2024, la 29 iulie 2025 și acum la 2 iulie 2026, deci la intervale de 386, 309, 370 și 338 de zile. Ritmul e, practic, anual, iar un dezvoltator care ratează o rundă nu așteaptă doi ani, ci în jur de unul.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- România are acum două proiecte pe listă în loc de unul, iar al doilea deschide o direcție nouă, cooperarea cu Ucraina pe producția de electricitate din surse regenerabile, nu doar pe interconectare și pe tranzit.
- Statutul e o poartă reală de finanțare, nu un titlu onorific. Fără el, un proiect nu poate concura pentru cei 875,7 milioane de euro rezervați acestei categorii în Mecanismul pentru interconectarea Europei, iar pragul poate urca până la 20 % din componenta de energie.
- Pentru proiectul hidro de la Turnu Măgurele, continuitatea are valoare în sine. Poziția 2023-6 trece a treia actualizare consecutivă fără modificări, ceea ce arată că evaluarea anuală a progreselor nu a ridicat semnale, în vreme ce un alt proiect a fost scos chiar în acest act.
- Mecanismul de curățare funcționează. Un proiect care nu mai poate fi dus la capăt în configurația transfrontalieră iese din listă în urma raportului anual și a acordului grupului de experți, deci plicul nu rămâne blocat pe poziții moarte.
- Lista se publică și pe site-ul Comisiei, conform părții IV punctul 4 litera (g), deci un dezvoltator sau o autoritate locală poate verifica statutul unui proiect fără să deschidă Jurnalul Oficial.
- La proiectul cu Ucraina, condiția de la articolul 11 alineatul (2) litera (d) din Directiva (UE) 2018/2001 e deja îndeplinită, fiindcă Ucraina e parte la Convenția europeană a drepturilor omului. Rămâne de rezolvat partea tehnică, nu cea de eligibilitate de principiu.
Ce rămâne o problemă
- Actul nu numește proiectele adăugate și nici pe cel retras, deși considerentele vorbesc despre trei intrări și o ieșire. Singura cale de a afla cine e nou e compararea manuală cu versiunea anterioară a listei, pe care cititorul trebuie să o caute singur.
- Lista nu conține nicio cifră. Lipsesc capacitatea estimată, producția anuală, costul total și costul eligibil, deși partea IV punctul 4 litera (d) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153 cere ca exact aceste date să fie puse la dispoziția grupului de experți. Informația există, dar nu ajunge la public.
- La poziția 2025-2, coloana dezvoltatorilor conține un singur cuvânt, „DTEK”, fără formă juridică, în timp ce toate celelalte intrări private din tabel sunt scrise cu denumirea completă, de la „S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A.” la „Geothermie-Wärmegesellschaft Braunau-Simbach mbH”. Entitatea care duce proiectul nu se poate identifica din act.
- Între închiderea cererii de propuneri, la 5 februarie 2026, și intrarea în vigoare a listei, la 1 octombrie 2026, au trecut 238 de zile. Un dezvoltator selectat a așteptat aproape opt luni până să poată invoca statutul.
- Echilibrul geografic cerut de partea IV punctul 4 litera (i) rămâne declarativ. Treisprezece state membre nu apar pe listă, Germania apare în 40 % din proiecte, iar jumătatea de sud-est a Uniunii e reprezentată de un singur proiect.
- Statutul nu scurtează nimic din autorizare. Considerentul (7) spune explicit că includerea pe listă e condiționată de respectarea legislației Uniunii, inclusiv de rezultatul evaluării de mediu și al procedurilor de autorizare, deci un proiect poate fi pe listă și blocat în avize.
Sfaturi utile
- Dacă urmăriți un anumit proiect, rețineți numărul, nu denumirea. Numerele 2023-6 și 2025-2 au trecut neschimbate prin actualizări, în timp ce denumirea românească a primului s-a modificat din „hidrotehnic” în „hidraulic” fără explicație.
- Nu confundați statutul cu finanțarea. Înainte de a anunța un proiect ca finanțat european, verificați dacă există un grant atribuit printr-o cerere de propuneri a Mecanismului pentru interconectarea Europei. Lista din Regulamentul delegat (UE) 2022/2202 arată doar cine are dreptul să concureze.
- Dezvoltatorii care vor pe listă pregătesc întâi acordul de cooperare. Fără un acord în sensul articolelor 8, 9, 11 sau 13 din Directiva (UE) 2018/2001 între statele participante, cererea nu trece criteriul general de la partea IV punctul 2 litera (a) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153, oricât de bun ar fi proiectul tehnic.
- Pregătiți analiza cost-beneficiu de la început, nu la final. Anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153 enumeră, la partea IV punctul 3, șapte componente obligatorii, de la costurile de producție și de integrare în sistem până la emisii, siguranța alimentării, poluarea locală și inovare, iar articolul 7 alineatul (4) face din ea o condiție de eligibilitate pentru lucrări.
- Pentru un proiect cu o țară terță, planificați devreme capacitatea de interconexiune. Articolul 11 alineatul (2) litera (a) din Directiva (UE) 2018/2001 cere afectarea definitivă a capacității alocate și înregistrarea în balanța programată de operatorul de transport din partea Uniunii, deci partea de rețea nu poate fi lăsată pe ultimul loc.
- Urmăriți calendarul cererilor de propuneri, nu doar pe cel al listei. Comisia e obligată, prin partea IV punctul 4 litera (a), să dea promotorilor posibilitatea de a cere statutul cel puțin o dată pe an, iar runda care a produs proiectele noi a fost deschisă 156 de zile, de la 2 septembrie 2025 până la 5 februarie 2026.
- Dacă aveți deja statutul, tratați raportarea ca pe o obligație, nu ca pe o formalitate. Litera (h) de la partea IV punctul 4 cere promotorilor să transmită informații despre punerea în aplicare, iar litera (j) permite retragerea statutului pentru informații incorecte sau pentru nerespectarea dreptului Uniunii.
Întrebări frecvente
Sunt noi ambele proiecte românești?
Cum se poate ști care proiecte sunt noi, dacă actul nu le numește?
Ce primește concret un proiect aflat pe listă?
Cât de mari sunt banii la care se poate ajunge?
Spune actul ce capacitate are proiectul cu Ucraina?
Energia produsă în Ucraina intră în ținta de energie verde a României?
De ce apare Luxemburg în proiecte de energie eoliană offshore?
Cât de des se actualizează lista?
Analiza redacției
Actul rezolvă o problemă administrativă reală, ținerea la zi a unei liste care decide accesul la un plic european, și o rezolvă cu economie de mijloace: un singur articol de fond, care înlocuiește articolul 1 al regulamentului de bază cu lista completă. Problema e că economia de mijloace se plătește de cititor. Două considerente anunță trei intrări și o ieșire, iar niciunul nu spune care sunt. Textul publicat nu poartă nicio marcă de noutate: pozițiile 2025-2, 2025-4 și 2025-5 sunt tipărite exact ca pozițiile din 2022. Pentru a afla că proiectul românesc de la Turnu Măgurele e vechi de 710 zile pe listă, iar cel cu Ucraina e nou, trebuie să deschizi trei acte, Regulamentul delegat (UE) 2024/2613, Regulamentul delegat (UE) 2025/2514 și pe acesta, și să compari 13 rânduri cu 15. Un act delegat care își ascunde propriul obiect nu încalcă nicio regulă de redactare, dar mută costul lecturii pe destinatar.
A doua observație iese din combinarea listei cu bugetul, iar ea arată că statutul valorează mai puțin decât sună. Componenta de energie a Mecanismului pentru interconectarea Europei are 5.838.000.000 de euro, din care 15 % pentru această categorie, deci 875.700.000 de euro. Împărțit la 15 proiecte, iese o medie de 58.380.000 de euro, pentru un orizont care se termină la 31 decembrie 2027, adică la 456 de zile de la intrarea în vigoare a listei. Un complex hidraulic pe Dunăre nu se finanțează din 58 de milioane de euro, iar articolul 7 alineatul (7) permite ca partea neabsorbită să fie mutată la rețelele energetice transeuropene. Lista e, în acest cadru financiar, mai ales o condiție de admitere la concurs, iar concursul e scurt și mic în raport cu obiectele care figurează pe ea.
A treia observație privește echilibrul geografic, pe care partea IV punctul 4 litera (i) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153 îl pune în sarcina Comisiei. Numărat pe tabelul publicat, el nu există. Treisprezece dintre cele 27 de state membre nu apar pe nicio poziție. Germania apare în 6 din 15 proiecte, iar trei dintre ele sunt în același coridor, frontiera germano-poloneză, cu termoficare la Görlitz și Zgorzelec, termoficare la Słubice și Frankfurt pe Oder și decarbonizarea clusterelor industriale din aceeași regiune. Statele baltice adaugă 5 proiecte. Cele două concentrări fac 8 din 15. Sud-estul Uniunii are un singur proiect, cel bulgaro-român, la care se adaugă acum, pentru România, proiectul cu Ucraina. Interpretarea cea mai blândă e că lista reflectă unde există deja capacitate administrativă de a pregăti dosare transfrontaliere, nu unde e nevoia de decarbonizare. Interpretarea asta nu reiese din act, dar iese din numărătoarea rândurilor lui.
A patra observație privește singura intrare care contează pentru România și despre felul în care e scrisă. Proiectul 2025-2 are, în coloana dezvoltatorilor, un singur cuvânt: DTEK. Toate celelalte intrări private din tabel poartă denumirea completă, cu forma juridică, de la „Natsionalna Elektricheska Kompania EAD” și „S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A.” până la „Geothermie-Wärmegesellschaft Braunau-Simbach mbH” și „ENERTRAG SE”, iar proiectul MedGen merge până la a preciza rolul fiecărei societăți, coordonator sau promotor. Pentru proiectul cu Ucraina, actul numește un grup, nu o persoană juridică. Nu e o contradicție, fiindcă statutul se atașează proiectului, identificat prin număr și denumire, nu dezvoltatorului. E însă o asimetrie care lasă fără răspuns, pe cel mai nou proiect al României, întrebarea cea mai simplă: cine îl duce.
Ce ar trebui schimbat
- Marcarea intrărilor noi și a celei retrase, în chiar textul actului. O coloană cu actul prin care fiecare proiect a intrat pe listă, sau măcar enumerarea numerelor adăugate și a celui retras în considerentele (5) și (8), ar face inutilă compararea manuală cu două regulamente anterioare și ar închide eroarea previzibilă, prezentarea unui proiect vechi de doi ani ca noutate.
- Publicarea datelor pe care grupul de experți le primește oricum. Partea IV punctul 4 litera (d) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153 cere capacitatea estimată, producția anuală, costul total și costul eligibil. Două coloane în plus în tabel ar da publicului, autorităților locale și presei baza minimă de evaluare, fără să atingă informațiile sensibile comercial, care sunt deja exceptate prin aceeași literă.
- Denumirea completă a dezvoltatorului, cu formă juridică, pentru fiecare poziție. „DTEK” nu identifică o persoană juridică, iar pentru proiectele cu ministere nu se precizează nici statul, deși la „Insula energetică Bornholm” apar două țări. O regulă unică de redactare a coloanei ar elimina diferența de tratament dintre poziții.
- Fixarea denumirii românești a proiectelor și corectarea schimbării tăcute. Proiectul 2023-6 a fost numit „Complexul hidrotehnic Turnu Măgurele – Nicopole” în 2024 și 2025, iar acum „Complexul hidraulic Turnu Măgurele – Nicopole”. Fie se revine la forma consacrată, fie noua formă se asumă printr-o rectificare, ca urmărirea proiectului în documente să nu depindă de versiunea lingvistică deschisă.
- Un termen maxim între închiderea cererii de propuneri și intrarea în vigoare a listei. Între 5 februarie 2026 și 1 octombrie 2026 au trecut 238 de zile, din care 71 numai între adoptarea actului, la 2 iulie 2026, și publicarea lui, la 11 septembrie 2026, adică mai mult decât vacatio legis de 20 de zile pe care actul își impune singur. Un termen de publicare ar scurta așteptarea dezvoltatorilor deja selecționați.
- O trimitere expresă la mecanismul de cooperare aplicabil fiecărui proiect. Un proiect cu o țară terță nu se poate întemeia decât pe articolul 11 din Directiva (UE) 2018/2001, cu toate condițiile lui de consum în Uniune, iar un proiect între state membre poate sta pe articolul 8, 9 sau 13, cu consecințe complet diferite. Menționarea articolului în tabel ar arăta cititorului, dintr-o privire, ce trebuie să se întâmple fizic pentru ca proiectul să conteze în ținta unui stat membru.
Textul original al actului normativ
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2026/1470 AL COMISIEI din 2 iulie 2026 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2022/2202 prin actualizarea listei de proiecte transfrontaliere selecționate în domeniul energiei din surse regenerabile (Text cu relevanță pentru SEE)
EMITENT: Comisia Europeană
Publicat în: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, 2026/1470 din 11 septembrie 2026
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului din 7 iulie 2021 de instituire a Mecanismului pentru interconectarea Europei și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 (1), în special articolul 25 alineatul (1) litera (b),
întrucât:
(1) Regulamentul (UE) 2021/1153 stabilește o categorie de proiecte transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile care contribuie la decarbonizare, la finalizarea pieței interne a energiei și la îmbunătățirea securității aprovizionării cu energie. În temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2021/1153, proiectele transfrontaliere respective sunt instituite printr-un acord de cooperare între două sau mai multe state membre sau între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe, astfel cum se prevede la articolele 8, 9, 11 și 13 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (2).
(2) Selecționarea proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile face obiectul criteriilor și procedurilor generale prevăzute în Regulamentul (UE) 2021/1153 și al unor criterii de selecție specifice și detalii suplimentare ale procesului de selecție prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2022/342 al Comisiei (3).
(3) Proiectele transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile sunt selecționate și incluse pe o listă elaborată în acest scop prin intermediul actelor delegate.
(4) Includerea pe listă a proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei regenerabile le face eligibile pentru solicitarea de finanțare în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei.
(5) În urma unei cereri de propuneri publicate la 2 septembrie 2025 și încheiate la 5 februarie 2026, au fost selecționate trei noi proiecte transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile. Proiectele selecționate au fost evaluate de experți externi și de experți din cadrul Agenției Executive Europene pentru Climă, Infrastructură și Mediu și al Comisiei Europene. Evaluarea a examinat în special exploatarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile și punerea în aplicare a proiectelor prin diferite tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile, inclusiv energia geotermică, energia eoliană onshore și energia solară fotovoltaică.
(6) Comisia a notificat rezultatele evaluării referitoare la noile proiecte transfrontaliere selecționate în domeniul energiei din surse regenerabile Grupului de experți pentru proiecte transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile (4) (denumit în continuare „grupul de experți”). În urma acordului grupului de experți, noile proiecte transfrontaliere selecționate în domeniul energiei din surse regenerabile trebuie incluse pe listă.
(7) Includerea proiectelor pe lista proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile face obiectul conformității acestora cu legislația Uniunii, inclusiv cu rezultatul evaluării de mediu și al procedurilor de autorizare relevante.
(8) În scopul punerii în aplicare a părții IV punctul 4 litera (h) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153, Comisia a prezentat grupului de experți raportul anual privind progresele înregistrate în ceea ce privește proiectele aflate deja pe lista proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile. Raportul privind progresele înregistrate a identificat un proiect a cărui punere în aplicare nu va continua în configurația sa transfrontalieră actuală din cauza unor dificultăți și incertitudini semnificative. În urma acordului grupului, respectivul proiect transfrontalier în domeniul energiei din surse regenerabile trebuie retras de pe listă.
(9) Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2022/2202 al Comisiei (5) trebuie modificat în consecință,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2022/2202 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 1
Lista proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile selecționate în temeiul părții IV punctul 4 litera (g) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153 este următoarea:
| Numărul proiectului | Denumirea proiectului | Dezvoltatorii proiectului | Țările participante |
| 2022-05 | ELWIND – Proiect comun și hibrid de energie eoliană offshore între Estonia și Letonia | Ministerul Afacerilor Economice și Comunicațiilor din Estonia; Ministerul Economiei Republicii Letonia | Estonia și Letonia |
| 2022-07 | CICERONE – CEO-Alianța pentru un lanț valoric european și transfrontalier al hidrogenului verde | Essent Hydrogen B.V.; IBERDROLA CLIENTES S.A.U. | Germania, Țările de Jos și Spania |
| 2022-10 | UNITED HEAT – Termoficare urbană neutră din punctul de vedere al schimbărilor climatice în orașul european Goerlitz Zgorzelec | Stadtwerke Görlitz AG; SEC Zgorzelec Sp. z o.o. | Germania și Polonia |
| 2023-2 | ULP-RES WP – Parcul eolian Utilitas Lode-Penuja RES | Utilitas Wind SIA; Utilitas Wind OÜ | Estonia și Letonia |
| 2023-3 | SLOWP – Parcul eolian offshore Saare-Liivi | Utilitas Wind OÜ | Estonia și Luxemburg |
| 2023-6 | TMNHSA – Complexul hidraulic Turnu Măgurele – Nicopole | Natsionalna Elektricheska Kompania EAD; S.P.E.E.H. HIDROELECTRICA S.A. | Bulgaria și România |
| 2023-7 | BEI – Insula energetică Bornholm | Ministerul Climei, Energiei și Utilităților Publice | Danemarca și Germania |
| 2024-1 | CORES – Studii cuprinzătoare privind potențialul energiei din surse regenerabile offshore | DGEG – Direção Geral de Energia e Geologia | Luxemburg și Portugalia |
| 2024-2 | Generare de energie din surse regenerabile Medlink – MedGen | Zhero Europe B.V: entitate juridică privată într-un stat membru (NL – coordonator) Medlinks Algeria B.V.: entitate juridică privată într-un stat membru (NL – promotor) Medlinks Tunisia B.V: entitate juridică privată într-un stat membru (NL – promotor) | Algeria, Italia și Tunisia |
| 2024-3 | Parcul eolian Utilitas Eleja-Joniski – UELJO WP | Utilitas Wind SIA; Utilitas Wind UAB | Letonia și Lituania |
| 2024-4 | Parcul eolian offshore LiiviBay | Enefit Green AS | Estonia și Letonia |
| 2024-6 | Transformarea ecologică a încălzirii centralizate în orașele înfrățite Słubice și Frankfurt (Oder) – Twin Heat | SEC Region Sp. z o.o și Stadtwerke Frankfurt (Oder) GmbH | Germania și Polonia |
| 2025-2 | Integrarea energiei eoliene pentru decarbonizarea rețelei – WIND | DTEK | România și Ucraina |
| 2025-4 | Decarbonizarea clusterelor industriale din regiunea de frontieră germano-poloneză prin instalarea unei centrale electrice transfrontaliere integrate – DEPLOY | ENERTRAG SE | Germania și Polonia |
| 2025-5 | Rețea de termoficare cu emisii zero care leagă Germania și Austria – ZEGA-LINNK | Geothermie-Wärmegesellschaft Braunau-Simbach mbH | Austria și Germania” |
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 2 iulie 2026.
Pentru Comisie
Președinta
Ursula VON DER LEYEN
(1) JO L 249, 14.7.2021, p. 38, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1153/oj.
(2) Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2018/2001/oj).
(3) Regulamentul delegat (UE) 2022/342 al Comisiei din 21 decembrie 2021 de completare a Regulamentului (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește criteriile de selecție specifice și detaliile procesului de selecție a proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile (JO L 62, 1.3.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2022/342/oj).
(4) Menționat în partea IV punctul 4 litera (b) din anexa la Regulamentul (UE) 2021/1153 și specificat în detaliu în Regulamentul delegat (UE) 2022/342.
(5) Regulamentul delegat (UE) 2022/2202 al Comisiei din 29 august 2022 de completare a Regulamentului (UE) 2021/1153 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste de proiecte transfrontaliere selecționate în domeniul energiei din surse regenerabile (JO L 293, 14.11.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2022/2202/oj).
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.