Pe scurt

  • De la 12 septembrie 2026, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor trebuie să scoată din aria naturală protejată suprafața unei amenajări hidroenergetice, în 60 de zile de la cererea beneficiarului, dacă la 29 iunie 2007 obiectivul de investiții era aprobat prin hotărâre a Guvernului sau prin decret de stat și era început ori în curs de execuție.
  • Excepția e copiată după cea din 2018 pentru exploatările miniere, dar fără obligația de compensare. La mine, titularul de licență aduce în schimb, pe cheltuiala lui, o suprafață cel puțin egală cu cea scoasă. La hidrocentrale, legea nu cere nimic în schimb; rămâne doar zona tampon de 100 de metri.
  • Al doilea articol scoate de sub evaluarea impactului asupra mediului proiectele de apărare și de securitate națională fără analiza de la caz la caz cerută din 2018, iar în plus lucrările de mentenanță, retehnologizare și modernizare la capacitățile existente de producere sau transport al energiei electrice aflate în arii protejate.
Act: Legea nr. 185/2026 pentru completarea art. 561 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, precum și pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului
Publicat: M. Of. nr. 767 din 9 septembrie 2026
Intră în vigoare: 12 septembrie 2026, la 3 zile de la publicare

Cine are o amenajare hidroenergetică începută înainte de 2007 în interiorul unui parc național poate cere ca aria protejată să fie retrasă de pe amplasament, iar ministerul are 60 de zile ca să o retragă. Legea nr. 185/2026 adaugă un alineat nou, alin. (8), la articolul 561 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 și rescrie articolul 5 alineatul (1) din Legea nr. 292/2018. Decizia îi revine Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, aceeași instituție a cărei organigramă a fost înlocuită cu două zile înainte, prin Hotărârea Guvernului nr. 698/2026, care îi lasă cel mult 511 posturi.

Condiția de intrare e fixată pe o singură dată: 29 iunie 2007, ziua în care Ordonanța de urgență nr. 57/2007 a apărut în Monitorul Oficial nr. 442. Ca să se poată cere mutarea limitei, la acea dată trebuie să fi existat, pentru suprafața în cauză, un obiectiv de investiții pentru o amenajare hidroenergetică aprobat prin hotărâre a Guvernului sau prin decrete de stat, iar lucrarea trebuie să fi fost în curs de execuție ori demarată mai devreme. Legea nu spune câte astfel de obiective există, nu le enumeră și nu trimite la nicio listă.

Ce iese din aria protejată nu e doar barajul. Textul cere ca noile limite să fie trasate astfel încât în afara ariei să rămână perimetrul schemei de amenajare hidroenergetică, drumurile de acces aferente, stațiile și rețelele de transport și distribuție legate de ele. Între noua limită a ariei și limita amenajării se păstrează o zonă minimă, tampon, de 100 de metri, pe toată lungimea de graniță.

Articolul II schimbă cu totul altceva: lista proiectelor scutite de evaluarea impactului asupra mediului. Din 2018 și până acum, scutirea funcționa numai dacă autoritățile pentru apărare, securitate națională sau situații de urgență stabileau, împreună cu autoritatea de mediu și printr-o analiză de la caz la caz, că evaluarea ar avea efect negativ asupra acelor obiective. Analiza dispare. În locul ei, textul nou scutește direct proiectele cu obiectiv unic de apărare, securitate națională sau reacție la urgențe, adaugă proiectele care contribuie la aceste obiective și sunt desemnate ca atare prin hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, și adaugă mentenanța, retehnologizarea și modernizarea capacităților existente de producere sau transport al energiei electrice aflate în arii protejate.

Legea are un drum lung în spate. Propunerea a fost respinsă de Senat pe 19 decembrie 2022 și a stat trei ani la Camera Deputaților, care e cameră decizională. Guvernul a dat un punct de vedere negativ în aprilie 2023, comisiile sesizate în fond au dat raport de respingere pe 30 aprilie 2024, iar textul a fost readus la raport suplimentar în septembrie 2025 și adoptat pe 15 octombrie 2025, cu 262 de voturi pentru și 33 împotrivă. Președintele a sesizat Curtea Constituțională, care a respins obiecția prin Decizia nr. 735 din 24 iunie 2026, apoi a cerut reexaminarea legii pe 12 august 2026. Parlamentul a refuzat cererea și a adoptat legea în aceeași formă: Senatul pe 24 august, Camera pe 26 august, cu cele două amendamente depuse respinse. Între respingerea din Senat și publicarea în Monitorul Oficial au trecut 1.360 de zile.

Efectele pe care le produce

Legea intră în vigoare pe 12 septembrie 2026. Nu prevede ea însăși o dată, deci se aplică regula din articolul 78 din Constituție și din articolul 12 alineatul (1) din Legea nr. 24/2000: termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice de la publicare și expiră la ora 24,00 a celei de a treia zi. Prima cerere depusă în ziua intrării în vigoare ar avea, prin urmare, termen de răspuns pe 11 noiembrie 2026.

Ministerul nu are de ales. Alineatul nou spune că autoritatea centrală de mediu dispune modificarea limitelor, nu că o poate dispune. Prin comparație, excepția pentru exploatările miniere din alineatul (4), în vigoare din 2018, spune că modificarea limitelor este posibilă, iar alineatul (5) o condiționează de compensare. Aici nu există nici condiție de compensare, nici termen de opoziție, nici motiv pentru care ministerul ar putea refuza, atât timp cât cele trei condiții de fapt sunt îndeplinite: obiectiv de investiții aprobat prin hotărâre a Guvernului sau prin decret de stat, existent la 29 iunie 2007, cu lucrarea începută sau în curs.

Legea nu spune ce trebuie să conțină cererea beneficiarului și nici prin ce act se dispune modificarea. La exploatările miniere, alineatul (5) spune expres că se face prin act administrativ al conducătorului autorității centrale de mediu, iar alineatul (6) enumeră documentele care însoțesc cererea, inclusiv documentația în sistem STEREO 70 sau GIS. Ambele alineate trimit însă, prin text, numai la alineatul (4), adică numai la mine. Pentru amenajările hidroenergetice, cele 60 de zile curg de la o cerere al cărei conținut nu e definit nicăieri.

Ce nu se schimbă e regimul siturilor Natura 2000. Curtea Constituțională a reținut, în Decizia nr. 735/2026, că articolul I privește ariile naturale protejate de interes național, adică rezervațiile științifice, parcurile naționale, monumentele naturii, rezervațiile naturale și parcurile naturale enumerate la articolul 5 alineatul (1) litera a) din Ordonanța de urgență nr. 57/2007, nu siturile de interes comunitar. Acolo unde un parc național se suprapune cu un sit Natura 2000, iar suprapunerea e regula în România, mutarea limitei parcului nu atinge situl, iar articolul 28 alineatul (2) din aceeași ordonanță cere în continuare evaluare adecvată pentru orice plan sau proiect care ar putea afecta semnificativ situl.

Pe latura celui de al doilea articol, efectul e mai larg decât pare. Scutirea de evaluare a impactului nu mai are filtru: proiectele cu obiectiv unic de apărare sau de reacție la urgențe ies din sfera Legii nr. 292/2018 fără ca cineva să mai constate, în concret, că evaluarea ar strica ceva. Pentru proiectele care doar contribuie la aceste obiective, filtrul devine o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, act care nu se publică integral. Iar lucrările de mentenanță, retehnologizare și modernizare la liniile și centralele existente din arii protejate nu au nevoie nici măcar de o astfel de hotărâre.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Articolul 561 avea până acum șapte alineate. A fost introdus în 2011, prin Legea nr. 49/2011 de aprobare a ordonanței, și a primit în 2018, prin Legea nr. 158/2018, alineatele (4)-(7), între care regimul exploatărilor miniere. Forma anterioară acestei legi nu e cea din 2011 și nici cea din 2018: alineatul (3), cel de la care se face acum excepție, a fost rescris pe 7 aprilie 2026, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 25/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 282.

Alineatul (3) rămâne în vigoare și, în forma din aprilie 2026, permite modificarea limitelor unei arii de interes național exclusiv pentru delimitarea cu o precizie mai bună sau pentru corectarea unor erori materiale ori științifice de la delimitarea inițială. Inițiativa aparține autorității centrale de mediu, Agenției Naționale pentru Mediu și Arii Protejate sau structurii de administrare, e nevoie de un studiu științific, de avizul consiliului științific, după caz, și al Academiei Române, iar modificarea se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Alineatul nou înlătură toate aceste elemente deodată: scopul nu mai e corectarea unei erori, ci scoaterea unei suprafețe; inițiativa vine de la beneficiar, nu de la administrator; nu se cere studiu științific și niciun aviz; nu se mai adoptă hotărâre a Guvernului.

Diferența cea mai concretă se vede însă în comparația cu excepția minieră, pe care legea nouă o copiază aproape frază cu frază. Alineatul (4) folosește aceeași dată de referință, 29 iunie 2007, aceeași logică a perimetrului scos în afara ariei și aceeași zonă tampon de 100 de metri pe toată lungimea de graniță. Alineatul (5) adaugă însă ceva ce alineatul (8) nu are: modificarea se avizează numai dacă, prin grija și pe cheltuiala titularului de licență, se instituie regim de arie protejată pe o altă suprafață adiacentă, iar suprafața minimă adusă în compensare trebuie să fie echivalentă cu cea scoasă, majorată cu zona tampon. La amenajările hidroenergetice, această contrapartidă lipsește cu totul. Aria protejată se micșorează, iar nimic nu ia locul suprafeței pierdute.

La articolul 5 alineatul (1) din Legea nr. 292/2018, forma anterioară era cea originală, din 3 decembrie 2018, netulburată de nicio modificare în aproape opt ani. Ea spunea că legea nu se aplică proiectelor sau părților de proiecte cu obiectiv unic de apărare și securitate națională ori de reacție la situații de urgență, dar numai dacă autoritățile centrale de resort stabileau, împreună cu autoritatea de mediu și printr-o analiză de la caz la caz, că evaluarea impactului ar avea efect negativ asupra acelor obiective. Condiția venea direct din articolul 1 alineatul (3) al Directivei 2011/92/UE, care lasă statelor membre posibilitatea de a excepta astfel de proiecte tocmai „de la caz la caz” și numai dacă apreciază că aplicarea directivei ar avea efecte negative. În textul nou, ambele elemente au dispărut.

Nu s-a atins, în schimb, restul articolului 5. Alineatele (2) și (3) rămân cum erau: în situații excepționale, autoritatea centrală de mediu poate excepta un anumit proiect, dar atunci trebuie să analizeze dacă o altă formă de evaluare e potrivită, să pună la dispoziția publicului informațiile și motivele exceptării și să informeze Comisia Europeană înainte de emiterea aprobării de dezvoltare. Aceste garanții există mai departe, dar nu se aplică scutirilor din alineatul (1), care operează de drept.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Rezolvă o situație blocată de aproape două decenii. Investiții aprobate legal înainte de 29 iunie 2007 s-au trezit, după acea dată, în interiorul unor arii protejate declarate ulterior, iar alineatul (3) nu oferă nicio cale de ieșire, fiindcă permite modificarea limitelor doar pentru corectarea erorilor de delimitare.
  • Termenul de 60 de zile e ferm și verificabil. Beneficiarul știe când poate considera că administrația a rămas în pasivitate, ceea ce e mai mult decât oferă alineatul (3), unde procedura nu are niciun termen.
  • Zona tampon de 100 de metri se păstrează, la fel ca la exploatările miniere, și e singura dimensiune scrisă în cifre din tot articolul.
  • Perimetrul scos e definit tehnic, nu la nivel de principiu: schema de amenajare, drumurile de acces, stațiile și rețelele aferente. Ministerul nu poate trasa limita unde vrea.
  • Pentru capacitățile energetice existente, articolul II așază în lege un răspuns acolo unde practica lucra pe interpretare: mentenanța, retehnologizarea și modernizarea unei linii sau centrale aflate deja într-o arie protejată nu mai trec prin procedura de evaluare a impactului.

Ce rămâne o problemă

  • Nu există compensare. Excepția minieră, pe care textul o copiază, obligă titularul să aducă în schimb o suprafață cel puțin egală, majorată cu zona tampon. Aici, suprafața scoasă din aria protejată se pierde definitiv.
  • Cuvântul „beneficiar” nu e definit nici în lege, nici în ordonanța pe care o completează. La exploatările miniere, solicitantul e „titularul de licență”, o calitate stabilită prin legea minelor. Aici, cine poate cere rămâne o chestiune de interpretare.
  • Legea nu spune ce documente însoțesc cererea și prin ce act se dispune modificarea limitelor. Alineatele (5) și (6), care rezolvă exact aceste două lucruri, trimit prin text numai la alineatul (4).
  • Sintagma „decrete de stat” nu corespunde niciunei categorii de act normativ din nomenclatorul actual. Se înțelege din context că e vorba despre decretele emise înainte de 1990, dar textul nu o spune.
  • Scutirea de evaluare a impactului nu mai are niciun filtru pentru proiectele cu obiectiv unic de apărare, deși condiția analizei de la caz la caz vine din directiva europeană pe care Legea nr. 292/2018 o transpune.
  • Pentru proiectele care doar contribuie la obiectivele de securitate națională, filtrul devine o hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, act care nu se publică integral, deci publicul nu poate verifica de ce un anumit proiect a fost scutit.

Sfaturi utile

  1. Dacă administrați o arie naturală protejată, verificați acum dacă în interiorul ei există amenajări hidroenergetice cu obiective de investiții aprobate până la 29 iunie 2007. Sunt singurele suprafețe la care se poate ajunge o cerere, iar termenul de 60 de zile începe fără ca administratorul să fie înștiințat de lege.
  2. Beneficiarii care intenționează să depună cerere ar face bine să atașeze din proprie inițiativă documentația de delimitare în sistem STEREO 70 sau GIS și dovada actului de aprobare din perioada anterioară anului 2007. Legea nu le cere, dar fără ele ministerul nu poate trasa noua limită în 60 de zile.
  3. Verificați separat dacă suprafața se suprapune cu un sit Natura 2000. Ieșirea din parcul național nu scoate terenul din situl de interes comunitar, iar articolul 28 alineatul (2) din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 cere în continuare evaluare adecvată pentru proiectele care l-ar putea afecta semnificativ.
  4. Organizațiile de mediu care vor să conteste o decizie ar trebui să ceară din timp actul prin care se dispune modificarea limitelor și motivarea lui. Legea nu stabilește forma actului, deci termenul de contestare depinde de natura pe care i-o dă ministerul.
  5. Operatorii de rețea care planifică lucrări de retehnologizare în arii protejate pot invoca articolul II de la 12 septembrie 2026, dar numai pentru capacități existente. Pentru o linie nouă sau o extindere, evaluarea impactului rămâne obligatorie.
  6. Dacă urmăriți dosarul acestei legi, rețineți numărul PL-x 14/2023 la Camera Deputaților și numărul de dosar 4510A/2025 la Curtea Constituțională. Ambele duc la formele succesive ale textului și la motivarea deciziei prin care obiecția a fost respinsă.

Întrebări frecvente

De când se aplică legea?
De la 12 septembrie 2026. Legea nu prevede o dată proprie de intrare în vigoare, deci se aplică termenul de 3 zile din articolul 78 din Constituție, calculat pe zile calendaristice de la publicarea din 9 septembrie 2026.
Ce condiții trebuie îndeplinite ca o suprafață să poată fi scoasă din aria protejată?
Trei, cumulativ. La data de 29 iunie 2007 trebuia să existe pentru acea suprafață un obiectiv de investiții pentru o amenajare hidroenergetică; obiectivul trebuia aprobat prin hotărâre a Guvernului sau prin decrete de stat, în temeiul legislației de atunci; iar lucrarea trebuia să fie în curs de execuție ori demarată înainte de acea dată.
Ministerul poate refuza cererea?
Textul spune că autoritatea centrală de mediu dispune modificarea limitelor în 60 de zile de la solicitare, nu că o poate dispune. Dacă cele trei condiții de fapt sunt îndeplinite, legea nu îi lasă o marjă de apreciere. Refuzul se poate întemeia doar pe neîndeplinirea uneia dintre condiții.
Trebuie adusă altă suprafață în schimbul celei scoase?
Nu. Obligația de compensare există numai pentru exploatările miniere, la alineatul (5) al aceluiași articol, unde titularul de licență trebuie să instituie regim de arie protejată pe o suprafață adiacentă cel puțin egală cu cea scoasă, majorată cu zona tampon. Alineatul (5) trimite expres la alineatul (4), deci nu acoperă amenajările hidroenergetice.
Ce se întâmplă dacă parcul se suprapune cu un sit Natura 2000?
Situl rămâne neatins. Curtea Constituțională a reținut că textul privește ariile de interes național, nu siturile de interes comunitar. Pentru orice proiect care ar putea afecta semnificativ situl, articolul 28 alineatul (2) din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 cere mai departe evaluare adecvată.
Ce anume iese din aria protejată?
Perimetrul schemei de amenajare hidroenergetică, drumurile de acces aferente, stațiile și rețelele de transport și distribuție legate de amenajare. Între noua limită a ariei și limita amenajării rămâne o zonă tampon de minimum 100 de metri, pe toată lungimea de graniță.
Cine mai are nevoie de evaluarea impactului asupra mediului după modificarea articolului 5?
Toți cei care nu intră în cele trei categorii scutite. Ies din sfera Legii nr. 292/2018 proiectele cu obiectiv unic de apărare, securitate națională sau reacție la urgențe, proiectele care contribuie la aceste obiective și sunt desemnate prin hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, și lucrările de mentenanță, retehnologizare sau modernizare la capacități existente de producere ori transport al energiei electrice aflate în arii protejate.
Ce era înainte la articolul 5 alineatul (1)?
Textul original din 2018, nemodificat până acum. El scutea aceleași proiecte cu obiectiv unic, dar numai dacă autoritățile pentru apărare, securitate națională sau situații de urgență stabileau, împreună cu autoritatea de mediu și printr-o analiză de la caz la caz, că evaluarea ar avea efect negativ asupra acelor obiective. Analiza a fost eliminată.
Legea a trecut de Curtea Constituțională?
Da. Președintele a sesizat Curtea pe 13 noiembrie 2025, iar obiecția a fost respinsă cu majoritate de voturi prin Decizia nr. 735 din 24 iunie 2026, în dosarul nr. 4510A/2025. Ulterior, președintele a cerut reexaminarea legii, iar Parlamentul a respins cererea.
Câte amenajări hidroenergetice sunt vizate?
Legea nu spune. Nu conține nicio listă, niciun număr și nicio trimitere la un inventar. Numărul rezultă abia din aplicarea condițiilor de la 29 iunie 2007, iar verificarea lor cade în sarcina ministerului, la fiecare cerere în parte.

Analiza redacției

Problema pe care legea o rezolvă e reală și veche. Amenajări hidroenergetice începute cu decenii în urmă s-au trezit, după 2007, în interiorul unor arii protejate declarate ulterior, iar textul în vigoare nu oferea nicio ieșire: alineatul (3) al articolului 561, rescris chiar în aprilie 2026 prin Ordonanța de urgență nr. 25/2026, permite mutarea limitelor exclusiv pentru corectarea unei erori de delimitare. Un obiectiv de investiții aprobat legal înainte de 2007 nu e o eroare de delimitare, deci nu avea cum să treacă pe acolo. Din acest punct de vedere, legea acoperă un gol pe care nimeni nu îl contestă.

Ce nu se vede citind actul de la cap la coadă e ce anume a fost lăsat afară din copie. Legea nouă reproduce excepția minieră din 2018 aproape cuvânt cu cuvânt: aceeași dată de referință, 29 iunie 2007, aceeași construcție a perimetrului scos în afara ariei, aceeași zonă tampon de 100 de metri pe toată lungimea de graniță. Diferența e că excepția minieră nu stă singură. Alineatul (5) o condiționează de compensare, iar alineatul (6) impune documentația care însoțește cererea, inclusiv delimitarea în sistem STEREO 70 sau GIS. Amândouă trimit, prin propriul text, numai la alineatul (4). Punând excepția hidroenergetică la alineatul (8), după alineatul (7), legiuitorul a lăsat-o în afara ambelor. Propunerea inițiatorilor, așa cum apare în fișa legislativă a Camerei Deputaților, era să introducă noua excepție ca alineat (41), adică imediat după cea minieră. Nici acolo trimiterile din alineatele (5) și (6) nu ar fi ajuns automat, dar diferența de plasare arată că problema garanțiilor a existat de la început și nu a fost rezolvată în cei aproape patru ani de dezbatere.

Rezultatul practic e o asimetrie greu de justificat între două activități economice. Cine scoate o suprafață dintr-o arie protejată pentru o mină trebuie să cumpere sau să obțină acordul proprietarilor pentru o suprafață cel puțin egală, majorată cu zona tampon, și să suporte instituirea regimului de protecție pe ea. Cine o scoate pentru o hidrocentrală nu datorează nimic. Aria protejată se micșorează, iar bilanțul de suprafață rămâne negativ. Nicio dispoziție a legii noi nu explică de ce cele două situații se tratează diferit, iar expunerea de motive, depusă în 2022, nici nu abordează comparația.

A doua observație ține de calendar. Camera Deputaților a lucrat pe acest text 987 de zile, din februarie 2023 până în octombrie 2025, cu un raport de respingere de la comisiile sesizate în fond în aprilie 2024 și un punct de vedere negativ al Guvernului în 2023. Reexaminarea cerută de președinte pe 12 august 2026 a fost lichidată în 14 zile: Senatul a votat pe 24 august, iar la Camera Deputaților proiectul a fost prezentat în Biroul permanent pe 25 august, cu termen de depunere a amendamentelor și termen de raport fixate amândouă pe 26 august, adică a doua zi. Cele două amendamente depuse au fost respinse, iar legea a fost adoptată în forma criticată. Aceeași instituție care a avut nevoie de aproape trei ani ca să se hotărască a avut nevoie de o zi ca să refuze obiecțiile motivate ale președintelui. Promulgarea a venit pe 9 septembrie, la nouă zile de la trimiterea legii la Cotroceni, în interiorul termenului de zece zile din articolul 77 alineatul (3) din Constituție, iar publicarea s-a făcut în aceeași zi.

Ce ar trebui schimbat

  • Extinderea obligației de compensare la alineatul (8). Ar fi de ajuns o trimitere expresă: alineatele (5) și (6) se aplică în mod corespunzător. Efect: suprafața de arie protejată nu mai scade, ci se mută, iar costul mutării îl suportă beneficiarul, nu bugetul de mediu, exact ca la exploatările miniere din 2018.
  • Definirea beneficiarului. Legea ar trebui să spună cine poate depune cererea: titularul obiectivului de investiții aprobat înainte de 29 iunie 2007 sau succesorul lui în drepturi, dovedit prin acte. Efect: ministerul nu mai trebuie să decidă, în 60 de zile și fără criterii, dacă solicitantul are calitatea de a cere.
  • Lista documentelor care însoțesc cererea și forma actului de răspuns. Copia actului de aprobare din perioada anterioară anului 2007, dovada stadiului lucrărilor la acea dată și delimitarea în sistem STEREO 70 sau GIS, iar răspunsul, ordin al ministrului, publicat. Efect: termenul de 60 de zile devine aplicabil, iar decizia devine contestabilă în instanță după reguli clare.
  • Înlocuirea sintagmei „decrete de stat”. Formularea corectă ar trimite la decretele Consiliului de Stat și la celelalte acte cu putere normativă din perioada anterioară anului 1990. Efect: dispare discuția despre ce categorie de act intră sub normă, iar ministerul nu mai riscă să respingă o cerere pe motive de nomenclator.
  • Reintroducerea analizei de la caz la caz la articolul 5 alineatul (1) din Legea nr. 292/2018. Condiția nu e o invenție românească, ci vine din articolul 1 alineatul (3) al Directivei 2011/92/UE, care permite exceptarea numai de la caz la caz și numai dacă statul apreciază că evaluarea ar avea efecte negative asupra obiectivelor de apărare. Efect: scutirea rămâne, dar redevine o decizie motivată, nu o categorie automată.
  • Delimitarea lucrărilor de mentenanță, retehnologizare și modernizare. Cei trei termeni nu sunt definiți în Legea nr. 292/2018, iar o modernizare poate însemna și o creștere semnificativă de capacitate. Efect: se închide riscul ca o extindere reală să fie prezentată drept modernizare a unei capacități existente și să iasă astfel de sub evaluarea impactului.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 767 din 9 septembrie 2026 16 pagini PDF, 118 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

LEGE pentru completarea art. 561 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, precum și pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR, SENATUL

Publicat în: M. Of. nr. 767 din 9 septembrie 2026

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. I. — La articolul 561 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 442 din 29 iunie 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările și completările ulterioare, după alineatul (7) se introduce un nou alineat, alin. (8), cu următorul cuprins:

„(8) Prin excepție de la prevederile alin. (3), autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, apelor și pădurilor dispune modificarea limitelor ariilor naturale protejate în termen de 60 de zile de la solicitarea de către beneficiar prin scoaterea unor suprafețe din interiorul ariilor naturale protejate, dacă, pentru suprafețele respective, la data de 29 iunie 2007, erau aprobate, prin hotărâre a Guvernului sau decrete de stat, obiective de investiții pentru realizarea de amenajări hidroenergetice, obiectivele fiind în curs de execuție sau demarate anterior acestei date, în temeiul legislației în vigoare. Noile limite ale ariilor naturale protejate vor fi trasate astfel încât perimetrul schemei de amenajare hidroenergetică, inclusiv al drumurilor de acces aferente amenajărilor hidroenergetice, stațiilor și rețelelor de transport și distribuție aferente acestora, să fie în afara ariei naturale protejate. Suplimentar, între noile limite ale ariei naturale protejate și limitele amenajării hidroenergetice va fi păstrată o zonă minimă, tampon, de lățime 100 metri, pe toată lungimea de grănițuire.”

Art. II. — La articolul 5 din Legea nr. 292/2018 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1043 din 10 decembrie 2018, cu modificările ulterioare, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:

„Art. 5. — (1) Prevederile prezentei legi nu se aplică proiectelor sau părților proiectelor care au ca obiectiv unic apărarea și securitatea națională ori reacția la situații de urgență, nici proiectelor care contribuie la realizarea acestor obiective, din punctul de vedere al securității naționale, desemnate astfel prin hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, și nici capacităților de producere sau transport al energiei electrice existente aflate în arii protejate, asupra cărora se efectuează lucrări de mentenanță, retehnologizare sau modernizare a acestora.”

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condițiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
SORIN-MIHAI GRINDEANU

PREȘEDINTELE SENATULUI
MIRCEA ABRUDEAN

București, 9 septembrie 2026.
Nr. 185.

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 9 septembrie 2026

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.