Pe scurt

  • Statul avansează integral taxele și onorariile dintr-un proces civil dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie din ultimele două luni e sub 1.081,25 lei, și jumătate dacă e sub 2.162,50 lei. Cele două praguri din art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 sunt 25% și 50% din salariul de bază minim brut pe țară, care de la 1 iulie 2026 e 4.325 de lei. În prima jumătate a anului 2026, cu salariul minim la 4.050 de lei, pragurile au fost 1.012,50 lei și 2.025 de lei.
  • Ajutorul are patru forme: avocat, expert sau traducător, executor judecătoresc și facilități la plata taxelor judiciare, de la scutire până la eșalonare în cel mult 48 de rate lunare. Primele trei sunt plafonate împreună la 10 salarii de bază minime brute pe țară într-un an, adică 43.250 de lei la nivelul lunii octombrie 2026. Facilitățile la taxe, inclusiv scutirea de taxa judiciară de timbru, nu intră în acest plafon.
  • Decizia publicată pe 27 octombrie 2026 verifică însă pragul fix de 300 de lei, care a ieșit din lege pe 15 ianuarie 2023. Curtea Constituțională respinge excepția cu unanimitate de voturi și constată că art. 6, art. 8 alin. (1) și art. 14 alin. (1), plus ordonanța de urgență în ansamblul său, sunt constituționale. Nicio normă nu se schimbă și niciun drept nu se naște din decizie.
  • Cererea de ajutor public judiciar e scutită de taxă de timbru, se judecă fără citarea părților, iar respingerea se atacă în 5 zile. Cererea de reexaminare se soluționează de un alt complet, prin încheiere irevocabilă. Când ajutorul se cere pentru o cale de atac, termenul de apel sau de recurs se întrerupe o singură dată, cu condiția depunerii actelor doveditoare în cel mult 10 zile.
  • De la sesizarea Curții până la publicarea deciziei au trecut 1.925 de zile, iar textul validat nu mai era în vigoare de 3 ani și 285 de zile la data publicării. Excepția a fost ridicată într-un dosar înregistrat în 2015, Tribunalul București a sesizat Curtea pe 20 iulie 2021, decizia s-a pronunțat pe 9 decembrie 2025 și s-a publicat pe 27 octombrie 2026, adică 322 de zile mai târziu.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 715 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a ordonanței de urgență, în ansamblul său
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 27 octombrie 2026, paginile 2-5
Pronunțată: 9 decembrie 2025, cu unanimitate de voturi
Definitivă și general obligatorie: 27 octombrie 2026, data publicării

Un om cu venituri mici care are un proces civil poate cere statului să îi plătească avocatul, expertul, executorul și taxele de timbru, dar numai dacă venitul net pe fiecare membru al familiei rămâne sub un sfert din salariul minim brut, adică sub 1.081,25 lei de la 1 iulie 2026. Pragul acesta a fost confirmat indirect de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 715 din 9 decembrie 2025, publicată pe 27 octombrie 2026, care respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 6, art. 8 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și împotriva ordonanței în ansamblul său. E a doua decizie pe aceleași praguri de venit publicată în două luni: Decizia nr. 169/2026, apărută pe 4 septembrie 2026, a validat exact aceleași limite de 300 și 600 de lei, cu mențiunea expresă, în titlul deciziei, că textul verificat e cel anterior Legii nr. 31/2023.

Diferența dintre cele două decizii e tocmai mențiunea aceea. Decizia nr. 715/2025 reproduce art. 8 alin. (1) la timpul prezent, în forma cu pragul fix de 300 de lei, și nu spune nicăieri că textul a fost înlocuit. Un cititor de bună-credință care deschide ediția din 27 octombrie 2026 ca să afle cât poate câștiga fără să piardă ajutorul găsește acolo o cifră pe care instanțele nu o mai aplică din ianuarie 2023.

Cifrele care se aplică se obțin din salariul minim. Art. 8 alin. (1), în forma dată de Legea nr. 31/2023, acordă ajutorul integral avansat de stat persoanelor al căror venit mediu net lunar pe membru de familie din ultimele două luni anterioare cererii se situează sub 25% din salariul de bază minim brut pe țară, iar alin. (2) acordă jumătate din sume la un venit sub 50%. Salariul minim e 4.325 de lei de la 1 iulie 2026, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 146/2026, deci pragurile sunt 1.081,25 lei și 2.162,50 lei. Pentru cererile din perioada 1 ianuarie-30 iunie 2026, cu salariul minim la 4.050 de lei, ele erau 1.012,50 lei și 2.025 de lei.

Excepția a venit din partea a doi soți, Iosif și Constanța Puiu, într-un dosar al Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, care avea ca obiect chiar o cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel. Criticile lor au avut două etaje. Pe fond extrinsec, au susținut că Guvernul nu putea reglementa prin ordonanță de urgență o materie rezervată legii prin art. 139 alin. (1) din Constituție și că a atins drepturi fundamentale, interzis de art. 115 alin. (6). Pe fond intrinsec, au atacat pragul de venit drept criteriu discriminatoriu și lista de documente din art. 14 alin. (1) drept obstacol suplimentar la accesul în justiție, plus lipsa de previzibilitate a normelor.

Curtea a respins fiecare critică, pe jurisprudența proprie. Taxele judiciare pot fi instituite prin ordonanță fiindcă sintagma „numai prin lege” din art. 139 alin. (1) exclude actele inferioare legii, adică hotărârile de Guvern și ordinele de ministru, nu ordonanțele. Accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitatea serviciului prestat de instanțe, regula fiind timbrarea acțiunilor, iar excepțiile, cele stabilite de legiuitor. Stabilirea condițiilor de eligibilitate ține de opțiunea legiuitorului, care alege sfera persoanelor îndreptățite la sprijinul statului. Cerința documentelor din art. 14 alin. (1) a fost impusă pentru transparență și pentru buna administrare a fondului, nu ca piedică. Iar previzibilitatea unei norme se verifică în contextul întregii reglementări, nu pe un articol izolat.

Despre scutirile de taxă judiciară de timbru, Curtea a decis separat, prin Decizia nr. 623/2025, că județele și comunele plătesc taxa judiciară de timbru când procesul nu privește venituri publice.

Efectele pe care le produce

Decizia e definitivă și general obligatorie de la 27 octombrie 2026, data publicării, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat chiar ca temei în dispozitiv, alături de art. 146 lit. d). Efectul practic cel mai important e că nu se schimbă nimic, iar asta e chiar știrea. O respingere ca neîntemeiată nu scoate nicio normă din ordinea juridică și nu îi retușează înțelesul: art. 6, art. 8 alin. (1) și art. 14 alin. (1) rămân aplicabile exact cum erau, în forma lor actuală, iar ordonanța de urgență rămâne în vigoare în ansamblul său.

Pentru cel care depune o cerere de ajutor public judiciar după 27 octombrie 2026, testul rămâne neschimbat: se calculează venitul mediu net lunar pe membru de familie din ultimele două luni anterioare cererii, se compară cu 1.081,25 lei pentru ajutorul integral și cu 2.162,50 lei pentru jumătate, iar la stabilirea venitului se iau în calcul, potrivit art. 9, toate veniturile periodice, dar și sumele datorate periodic pentru necesități de bază, cum sunt chiriile și obligațiile de întreținere. Familia e definită în art. 5: soțul sau soția, copiii și ceilalți descendenți în linie dreaptă de până la 18 ani aflați în întreținere, cei de peste 18 ani dar sub 26 dacă își continuă studiile, plus persoana care are domiciliul comun și gospodărește împreună cu solicitantul.

Pragurile nu sunt însă singura cale de intrare, iar decizia nu atinge celelalte două. Art. 8 alin. (3), în forma dată de Legea nr. 268/2024, permite acordarea ajutorului și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, când costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, prin raportare la veniturile realizate și la cheltuielile dovedite. Art. 8^1 acordă ajutorul independent de starea materială, atunci când o lege specială prevede dreptul la asistență judiciară gratuită ca măsură de protecție, pentru situații precum minoritatea, handicapul sau un anumit statut.

Partea extrinsecă a deciziei are efectul cel mai larg, deși trece neobservată. Validând ordonanța în ansamblul său în raport cu art. 115 alin. (6) și art. 139 alin. (1) din Constituție, Curtea închide ruta prin care s-ar putea contesta însăși alegerea Guvernului de a reglementa prin ordonanță de urgență materia ajutorului public judiciar și, prin extensie, raportul dintre taxele judiciare și rezerva legii. Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 interzice doar reluarea excepției pe texte deja constatate neconstituționale, deci o excepție nouă pe aceleași articole nu e inadmisibilă de plano, dar Curtea s-a pronunțat pe aceleași dispoziții de cel puțin trei ori în doi ani, prin deciziile nr. 118/2025, nr. 169/2026 și nr. 715/2025.

Pentru dosarul concret, decizia se comunică Tribunalului București, Secția a IV-a civilă. Textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu prevede suspendarea judecății cauzei pe durata soluționării excepției, deci cei doi soți nu au așteptat cele 1.925 de zile cu procesul oprit, dar cererea lor de scutire de la taxa de timbru pentru apel s-a soluționat cu mult înaintea răspunsului Curții.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Textul pe care Curtea l-a verificat a fost înlocuit de Legea nr. 31/2023 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 12 ianuarie 2023 și intrată în vigoare pe 15 ianuarie 2023. Legea a scos cele două sume fixe, 300 de lei pentru ajutorul integral și 600 de lei pentru cel de 50%, și le-a legat de salariul de bază minim brut pe țară, la 25% și la 50%. În aceeași trecere a rescris art. 7, care plafonează valoarea cumulată a ajutorului în formele de la art. 6 lit. a)-c) la 10 salarii de bază minime brute pe țară pe an, a rescris art. 9 despre modul de stabilire a venitului și a abrogat art. 16 alin. (2) și art. 22 alin. (1).

Mecanismul nou are un efect care se vede numai punând cifrele cap la cap. Când ordonanța de urgență a fost adoptată, pe 21 aprilie 2008, salariul de bază minim brut pe țară era 500 de lei, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.507/2007, deci pragul de 300 de lei era 60% din salariul minim, iar cel de 600 de lei era 120%. Sumele au rămas însă neschimbate aproape 15 ani, în timp ce salariul minim a crescut de șase ori. Pe 1 ianuarie 2023, cu salariul minim la 3.000 de lei, pragul de 300 de lei scăzuse la 10% din el, iar cel de 600 de lei la 20%. Cu alte cuvinte, sfera persoanelor îndreptățite se restrânsese de șase ori fără ca niciun articol să fi fost modificat. Legea nr. 31/2023 a dus pragul la 750 de lei și 1.500 de lei peste noapte, iar indexarea automată l-a adus la 1.081,25 lei și 2.162,50 lei.

A doua modificare importantă e Legea nr. 268/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 31 octombrie 2024 și aplicabilă de la 3 noiembrie 2024. Ea a deschis ajutorul public judiciar și persoanelor juridice fără scop lucrativ cu sediul în România, în cazurile prevăzute prin lege, când acestea acționează fără interes personal pentru apărarea drepturilor unor persoane aflate în situații speciale sau pentru ocrotirea unui interes de grup. A introdus, în art. 8 alin. (3), ruta proporțională cu nevoile solicitantului, inclusiv pentru diferențele de cost al vieții între statul de domiciliu și România. Și a mai adăugat, în art. 11 alin. (4), o obligație care contează mai mult decât pare: la primul termen la care părțile sunt legal citate, instanța le informează despre posibilitatea de a cere ajutor public judiciar și despre condițiile și formele concrete în care acesta poate fi solicitat.

Față de jurisprudența Curții, decizia nu aduce nimic nou și nici nu pretinde altceva. La paragraful 30 se spune explicit că nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței, deci considerentele și soluția se preiau. Noutatea stă doar în paragraful 31, unde Curtea răspunde separat la critica de previzibilitate ridicată pe art. 1 alin. (5) din Constituție, pe care deciziile anterioare pe art. 8 nu o tratau. Răspunsul e că claritatea unei norme se examinează în contextul întregii reglementări și că o precizie absolută ar produce o rigiditate excesivă.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Pragurile se mișcă singure cu salariul minim de la 15 ianuarie 2023, deci nu mai e nevoie de o lege nouă ca să nu rămână în urmă. Ultima ajustare a venit automat pe 1 iulie 2026, când salariul minim a trecut la 4.325 de lei.
  • Niciun ban nu se cere pentru cererea însăși: ea e scutită de taxă de timbru, potrivit art. 12 alin. (2), deci cel care nu are bani de taxă nu are nevoie de bani ca să ceară scutirea de ea.
  • Plafonul anual de 10 salarii minime brute, adică 43.250 de lei la nivelul lunii octombrie 2026, acoperă numai onorariile avocatului, expertului, traducătorului, interpretului și executorului. Scutirile, reducerile și eșalonările de taxe judiciare din art. 6 lit. d) rămân în afara lui, deci un proces cu taxe de timbru mari nu consumă plafonul.
  • Ajutorul se poate cere oricând în cursul judecății și se menține pe toată etapa procesuală în care a fost solicitat, potrivit art. 12 alin. (1).
  • La o cale de atac, art. 13 alin. (3) întrerupe o singură dată termenul de apel sau de recurs, dacă actele doveditoare se depun în cel mult 10 zile, iar un termen nou începe să curgă de la comunicarea încheierii. Când ajutorul e sub forma asistenței prin avocat, baroul e obligat să desemneze avocatul în 48 de ore.
  • Respingerea nu e definitivă pe loc: cererea de reexaminare se face în 5 zile de la comunicare și se judecă de un alt complet, nu de cel care a respins.
  • Cine îndeplinește condițiile de venit și a trecut prin mediere înainte de proces sau înainte de prima zi de înfățișare primește înapoi onorariul plătit mediatorului, potrivit art. 20.
  • Eșalonarea taxelor merge până la 48 de rate lunare, iar când taxele depășesc dublul venitului net lunar pe familie, rata se calculează astfel încât să nu treacă de jumătate din acest venit.
  • Din 3 noiembrie 2024, instanța e obligată să informeze părțile la primul termen despre dreptul de a cere ajutor public judiciar, deci informația nu mai depinde de cât de bine își cunoaște cineva drepturile.

Ce rămâne o problemă

  • Pragul se calculează ca procent din salariul minim brut, dar venitul solicitantului se măsoară net. Pentru o familie de patru persoane, ajutorul integral cere un venit net total sub 4.325 de lei, adică sub un singur salariu minim brut, iar jumătatea de ajutor cere sub 8.650 de lei, adică sub două salarii minime brute.
  • Măsurat în salarii minime, pragul de intrare e de 2,4 ori mai strâns decât la adoptarea ordonanței: 25% în loc de 60%. Păstrarea proporției din 2008 ar duce pragul, în octombrie 2026, la 2.595 de lei pe membru de familie, în loc de 1.081,25 lei.
  • Decizia validează o cifră care nu se mai aplică. Pragul de 300 de lei ieșise din lege de 3 ani și 285 de zile la data publicării deciziei, iar textul publicat nu spune nicăieri ce versiune a fost verificată.
  • Decalajul de timp face controlul aproape inutil pentru autorii excepției: 1.603 zile de la încheierea de sesizare până la pronunțare și încă 322 până la publicare.
  • Judecata se face fără citarea părților, în camera de consiliu, iar reexaminarea tot așa. Solicitantul nu are niciun moment în care să explice oral de ce cifrele lui nu spun întreaga poveste.
  • Riscul unei cereri greșite e disproporționat: dacă instanța constată rea-credință prin ascunderea adevărului, art. 17 alin. (2) obligă la restituirea sumelor și la o amendă de până la 5 ori suma pentru care s-a obținut scutirea.
  • Ajutorul nu e un transfer definitiv. Dacă beneficiarul pierde procesul, cheltuielile avansate de stat rămân, ca regulă, în sarcina statului, dar instanța poate dispune restituirea totală sau parțială pentru comportament nediligent sau pentru acțiune exercitată abuziv.
  • Pentru cererile depuse în prima jumătate a anului 2026, pragurile au fost 1.012,50 lei și 2.025 de lei, fiindcă majorarea salariului minim s-a aplicat de la 1 iulie. Cine a fost respins în iunie și ar fi intrat în iulie nu are nicio cale de reluare, fiindcă ajutorul se acordă de la data formulării cererii.

Sfaturi utile

  1. Calculați venitul mediu net lunar pe membru de familie pentru ultimele două luni anterioare cererii, nu pentru ultimul an și nu pentru luna cea mai bună. Comparați rezultatul cu 1.081,25 lei pentru ajutorul integral și cu 2.162,50 lei pentru jumătate, atât timp cât salariul minim e 4.325 de lei.
  2. Numărați corect familia, fiindcă fiecare membru coboară media. Intră copiii de până la 18 ani aflați în întreținere, cei între 18 și 26 de ani care își continuă studiile și persoana cu care gospodăriți împreună, chiar dacă nu e rudă.
  3. Scădeți din calcul ce aveți de plătit periodic. Art. 9 cere să se ia în calcul și sumele datorate în mod periodic pentru necesități de bază, printre care chiriile și obligațiile de întreținere, deci o chirie plătită lunar nu e un detaliu de omis din dosar.
  4. Dacă venitul vă trece cu puțin peste prag, nu renunțați: cereți ajutorul pe art. 8 alin. (3). Textul permite acordarea proporțional cu nevoile, când costurile certe sau estimate ale procesului limitează accesul efectiv la justiție, prin raportare la venituri și la cheltuielile dovedite.
  5. Când cereți ajutorul pentru apel sau recurs, depuneți cererea la instanța a cărei hotărâre o atacați, înăuntrul termenului căii de atac, și pregătiți actele doveditoare din timp: termenul se întrerupe o singură dată, iar întreruperea funcționează numai dacă depuneți înscrisurile în cel mult 10 zile.
  6. Treceți în cerere, de la început, declarația pe propria răspundere despre ajutorul primit în ultimele 12 luni, cu forma, cauza și cuantumul. E cerută expres de art. 14 alin. (1), iar lipsa ei vă întoarce dosarul tocmai când termenele sunt scurte.
  7. Puneți-vă în calendar 5 zile de la comunicarea încheierii de respingere. Reexaminarea se judecă de un alt complet și se pronunță prin încheiere irevocabilă, deci e singura ocazie de a corecta un calcul sau un act lipsă.
  8. Dacă vă așteptați la o taxă de timbru mare, cereți eșalonarea, nu doar scutirea. Când taxele depășesc dublul venitului net lunar pe familie din luna anterioară, rata lunară nu poate trece de jumătate din acest venit, iar plata se poate întinde pe până la 48 de luni.
  9. Dacă aveți un drept la asistență juridică gratuită dintr-o lege specială, pentru minoritate, handicap sau un anumit statut, invocați art. 8^1 și nu mai depuneți calculul de venit: acolo ajutorul se acordă independent de starea materială, dar numai pentru drepturile legate de situația specială.
  10. Nu construiți cererea pe cifra de 300 de lei pe care o găsiți în decizia din 27 octombrie 2026 sau în decizii mai vechi ale Curții. Textul aplicabil e cel dat de Legea nr. 31/2023, iar un dosar întocmit pe pragul vechi se respinge fără discuție.

Întrebări frecvente

Care sunt pragurile de venit în vigoare?
Sub 25% din salariul de bază minim brut pe țară pe membru de familie, statul avansează integral sumele; sub 50%, le avansează pe jumătate. Cu salariul minim la 4.325 de lei de la 1 iulie 2026, înseamnă 1.081,25 lei și 2.162,50 lei. Venitul se calculează ca medie netă lunară pe membru de familie din ultimele două luni anterioare formulării cererii.
De ce decizia vorbește despre 300 de lei?
Pentru că excepția a fost ridicată în 2021, când art. 8 alin. (1) prevedea pragul fix de 300 de lei. Legea nr. 31/2023 a înlocuit sumele fixe cu procente din salariul minim, de la 15 ianuarie 2023. Decizia reproduce totuși textul vechi la timpul prezent și nu precizează ce versiune a verificat, spre deosebire de Decizia nr. 169/2026, care spune acest lucru chiar în titlu.
Ce forme poate lua ajutorul public judiciar?
Patru, separat sau cumulat: plata onorariului de avocat, plata expertului, traducătorului sau interpretului, plata onorariului executorului judecătoresc și facilități la plata taxelor judiciare, adică scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări, inclusiv pentru taxele datorate în faza de executare silită. Primele trei sunt plafonate împreună la 10 salarii de bază minime brute pe țară pe an, adică 43.250 de lei la nivelul lunii octombrie 2026.
Ce fac dacă mi se respinge cererea?
Aveți 5 zile de la comunicarea încheierii ca să faceți cerere de reexaminare, care se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, prin încheiere irevocabilă. Dacă ajutorul a fost cerut pentru o cale de atac, un nou termen pentru exercitarea căii de atac începe să curgă de la data comunicării încheierii prin care s-a soluționat cererea sau reexaminarea, indiferent dacă răspunsul a fost de admitere sau de respingere.
Statul îmi dă banii sau mi-i împrumută?
Îi avansează. Dacă pierde cealaltă parte, cheltuielile pentru care ați beneficiat de ajutor se pun în sarcina ei, iar ea le plătește statului. Dacă pierdeți dumneavoastră, ca regulă cheltuielile avansate rămân în sarcina statului, dar instanța poate dispune restituirea totală sau parțială dacă prin comportament nediligent ați cauzat pierderea procesului sau dacă s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.
Pot cere ajutorul dacă venitul meu e puțin peste prag?
Da. Art. 8 alin. (3), în forma din 3 noiembrie 2024, permite acordarea ajutorului și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, când costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să limiteze accesul efectiv la justiție, prin raportare la veniturile realizate și la cheltuielile dovedite. Aprecierea o face instanța, pe baza probelor care însoțesc cererea.
O asociație sau o fundație poate primi ajutor public judiciar?
Da, din 3 noiembrie 2024, prin art. 4 alin. (2). Condițiile sunt stricte: persoană juridică fără scop lucrativ cu sediul în România, acțiune pornită în cazurile și condițiile prevăzute exclusiv prin lege, fără interes personal, pentru apărarea drepturilor unor persoane aflate în situații speciale sau pentru ocrotirea unui interes de grup ori general. Instanța verifică dacă, față de situația economico-financiară, costurile procesului i-ar afecta semnificativ activitatea curentă.
Ce riscuri am dacă declar venituri mai mici?
Art. 17 alin. (2) prevede restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care ați fost scutit și o amendă de până la 5 ori suma pentru care ați obținut nejustificat scutirea, dacă instanța constată că cererea a fost făcută cu rea-credință, prin ascunderea adevărului. Împotriva încheierii se poate face numai cerere de reexaminare, în 5 zile de la comunicare.
Decizia schimbă ceva pentru mine?
Nu. O respingere ca neîntemeiată lasă legea exact cum era. Art. 6, art. 8 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 rămân aplicabile în forma lor actuală, iar ordonanța rămâne în vigoare în ansamblul său. Utilitatea deciziei e alta: închide, pentru viitor, discuția dacă taxele judiciare și condițiile ajutorului public judiciar puteau fi reglementate prin ordonanță de urgență.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Paragraful 13, pagina 3: textul art. 8 alin. (1) e reprodus la timpul prezent în forma abrogată, iar dispozitivul validează articolul fără să spună ce versiune. Textul anunță dispozițiile criticate cu formula „care au următorul conținut normativ” și citează art. 8 alin. (1) în varianta cu prag fix, de 300 de lei pe membru de familie. Această variantă a fost înlocuită de pct. 2 al art. I din Legea nr. 31/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 12 ianuarie 2023, cu formula „sub nivelul echivalentului a 25% din salariul de bază minim brut pe țară”, aplicabilă din 15 ianuarie 2023, adică 3 ani și 285 de zile înaintea publicării deciziei. Nici titlul deciziei, nici vreun paragraf nu menționează modificarea, iar dispozitivul de la pagina 5 constată că „dispozițiile art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1)” sunt constituționale, fără marcaj de versiune, deși decizia e general obligatorie de la publicare, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Examinarea formei de la data sesizării e firească și ține de practica obișnuită a instanței constituționale. Defectul stă în altă parte: textul publicat nu permite să se stabilească ce anume a fost validat, pragul de 300 de lei sau cel de 25% din salariul minim, ajuns în octombrie 2026 la 1.081,25 lei. Contrastul e verificabil în aceeași materie: Decizia nr. 169 din 26 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 4 septembrie 2026, poartă în titlu mențiunea „în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 31/2023”. În plus, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cere ca excepția să privească o dispoziție „în vigoare”, iar decizia nu arată de ce condiția e îndeplinită pentru un text înlocuit cu aproape trei ani înaintea pronunțării.
  • Paragraful 30, pagina 5: considerentele preluate se atribuie unei „decizii menționate” pe care textul nu o identifică. Fraza de încheiere a analizei spune că, întrucât nu au intervenit elemente noi, „atât considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată sunt aplicabile și în prezenta cauză”. Până la acel punct, Curtea citează în considerentele proprii opt decizii ale sale: nr. 462/2019, nr. 299/2001, nr. 649/2014, nr. 109/2011, nr. 118/2025, nr. 39/2015, nr. 264/2009 și nr. 187/2017. Singularul nu poate fi raportat la niciuna dintre ele fără o alegere a cititorului, iar considerentele unei decizii a Curții sunt obligatorii în aceeași măsură ca dispozitivul. O instanță care va invoca mai târziu „considerentele deciziei menționate la paragraful 30” nu are de unde să știe pe care le preia.

Analiza redacției

Pe fond, soluția e corectă și previzibilă. Niciuna dintre criticile aduse nu avea cum să treacă: taxele judiciare sunt venituri bugetare stabilite în condițiile legii, ordonanța de urgență e lege în sens material, iar pragul de venit e, prin natura lui, o alegere de politică publică mărginită de resursele fondului administrat de Ministerul Justiției. Curtea răspunde și la critica de previzibilitate, pe care deciziile anterioare din aceeași materie nu o tratau, și o face cu argumentul potrivit: claritatea unei norme se examinează în contextul întregii reglementări, iar o listă exhaustivă de situații ar face textul inaplicabil la primul caz neprevăzut.

Problema actului nu e soluția, e fotografia pe care o lasă în Monitorul Oficial. O decizie a Curții Constituționale nu e doar un act de justiție între părți, e și sursă de informare pentru oricine citește legea, iar aici cifra care ajunge sub ochii cititorului în octombrie 2026 e una pe care nicio instanță nu o mai aplică din ianuarie 2023. Că se putea altfel o arată propria practică a Curții: Decizia nr. 169/2026, pronunțată pe 26 februarie 2026, adică 79 de zile mai târziu decât aceasta, a fost publicată după numai 190 de zile de la pronunțare, pe 4 septembrie 2026, cu 53 de zile înaintea ei, și poartă versiunea verificată chiar în titlu. Aceeași Curte, aceeași ordonanță, același articol, două feluri de a identifica obiectul controlului.

Observația care nu se vede citind actul de la cap la coadă e însă alta și explică de ce pragul atacat ajunsese atât de mic. Când Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 a fost adoptată, pe 21 aprilie 2008, salariul de bază minim brut pe țară era 500 de lei, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1.507/2007, deci pragul de 300 de lei însemna 60% din salariul minim, iar cel de 600 de lei, 120%. Cele două sume au rămas neatinse până pe 15 ianuarie 2023, în timp ce salariul minim a ajuns la 3.000 de lei: pragul de 300 de lei reprezenta doar 10% din salariul minim, adică o proporție de șase ori mai mică decât la adoptare. Autorii excepției au atacat, în 2021, un criteriu care la adoptare nu avea nimic discriminatoriu și care devenise aproape imposibil de atins prin simpla trecere a timpului. Curtea nu avea instrumentul să repare asta, fiindcă sfera beneficiarilor ține de legiuitor, dar nici nu o spune nicăieri, iar fără cifrele acestea soluția de respingere pare să confirme un prag de 300 de lei ca fiind rezonabil în 2026.

Al doilea calcul care lipsește din toate aceste decizii e cel pe care îl face cititorul când se întreabă dacă intră. Pragul se exprimă ca procent din salariul minim brut, dar venitul solicitantului se măsoară net, iar numărătoarea se face pe membru de familie. Pentru o familie de patru persoane, ajutorul integral cere ca tot venitul net al gospodăriei să fie sub 4.325 de lei, adică sub un singur salariu minim brut, iar ajutorul de 50% cere sub 8.650 de lei, adică sub două. Dacă s-ar fi păstrat proporția din 2008, pragul de intrare ar fi în octombrie 2026 de 2.595 de lei pe membru de familie, de peste două ori mai mare decât cel real. Mecanismul de indexare a oprit eroziunea, dar a înghețat-o la nivelul la care ajunsese în 2023, nu la cel din 2008.

Un al treilea dezechilibru stă în raportul dintre termenele impuse solicitantului și cele pe care administrarea controlului de constituționalitate și le asumă. Omul care cere scutirea pentru o cale de atac are 10 zile ca să depună actele doveditoare, altfel întreruperea termenului nu operează, și 5 zile ca să atace respingerea. De cealaltă parte, de la încheierea de sesizare din 20 iulie 2021 până la pronunțare au trecut 1.603 zile, iar de la pronunțare până la publicare încă 322, în total 1.925 de zile. Niciun text din Legea nr. 47/1992 nu fixează un termen pentru soluționarea excepției sau pentru publicarea deciziei, deși de la publicare curge caracterul general obligatoriu.

Ce ar trebui schimbat

  • Versiunea textului controlat se trece în titlul și în dispozitivul deciziei, nu doar în unele cazuri. Formula e folosită deja de instanța constituțională, în Decizia nr. 169/2026, și ar fi suficient să devină regulă de redactare. În practică: un avocat sau o instanță care caută în Monitorul Oficial ar vedea din prima linie dacă decizia acoperă textul aplicabil în prezent sau pe cel aplicabil în dosarul din care a venit excepția.
  • Când dispoziția controlată a fost modificată între sesizare și pronunțare, decizia arată expres de ce rămâne în competența Curții. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 cere o dispoziție „în vigoare”, iar motivul pentru care se examinează totuși forma veche, adică faptul că ea continuă să producă efecte în cauză, se scrie într-un paragraf, nu se presupune. Consecința: din același text nu s-ar mai putea deduce nici că a fost depășită competența Curții, nici că pragul abrogat ar fi încă aplicabil.
  • Paragraful 30 numește decizia de la care preia considerentele, cu numărul, data și locul publicării. Preluarea prin „decizia menționată”, după opt decizii citate, lasă fără obiect chiar mecanismul care dă forță obligatorie considerentelor. Rezultatul ar fi că o instanță sesizată mai târziu cu aceeași problemă ar putea cita sursa exactă, nu o trimitere pe care trebuie să o ghicească.
  • Pragurile din art. 8 se raportează la salariul minim net, nu la cel brut, sau venitul solicitantului se măsoară brut. Așa cum e scris, textul compară mărimi de natură diferită și face bariera mai joasă decât sună: un sfert din salariul minim brut e, în bani de buzunar, mai puțin decât un sfert din ce încasează efectiv un om plătit cu salariul minim. Alinierea celor două baze ar face pragul verificabil de solicitant cu o singură împărțire, fără interpretări la nivel de complet.
  • Legiuitorul fixează un prag de intrare raportat la pragul de sărăcie sau la salariul minim net, nu la procentul moștenit din 2023. Procentul de 25% reproduce nivelul la care ajunsese suma fixă erodată, fără nicio evaluare publicată în spate. O recalibrare, fie și cu aceeași cheltuială totală, ar repartiza altfel fondul, de pildă prin creșterea pragului de 50% care decide jumătatea de ajutor.
  • Plafonul din art. 7 se extinde explicit sau se exclude explicit pentru forma de la art. 6 lit. d). În forma actuală, limita de 10 salarii minime brute e scrisă numai pentru lit. a)-c), iar un cititor grăbit o aplică și la scutirea de taxă de timbru. O propoziție de clarificare ar scuti atât solicitanții, cât și compartimentele economice ale tribunalelor de un calcul făcut în două feluri.
  • Legea nr. 47/1992 primește un termen de publicare a deciziei după pronunțare, de pildă 30 de zile. Caracterul general obligatoriu curge de la publicare, deci întârzierea mută momentul de la care soluția devine opozabilă tuturor și depășește o chestiune de administrare internă. Cele 322 de zile din acest caz ar deveni imposibile, iar o decizie pronunțată mai târziu nu ar mai apărea în Monitorul Oficial înaintea unei decizii pronunțate mai devreme.
Publicitate
edupress.ro: școala ta n-are site? Îl primește gratuit. Solicită site-ul școlii.
edupress.ro: site gratuit pentru școala ta, pentru grădinițe, școli și universități. Solicită site-ul școlii.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 27 octombrie 2026, paginile 2-5 16 pagini PDF, 121 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Decizia Curții Constituționale nr. 715 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a ordonanței de urgență, în ansamblul său

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 27 octombrie 2026, paginile 2-5

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 715 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și a ordonanței de urgență, în ansamblul său Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Gabriela-Lenuța Dimitriu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Iosif Puiu și Constanța Puiu în Dosarul nr. 30.046/301/2015** al Tribunalului București — Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.641D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În sensul constituționalității dispozițiilor legale contestate, invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 118 din 27 februarie 2025. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 20 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 30.046/301/2015**, Tribunalul București — Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de către Iosif Puiu și Constanța Puiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la modul de adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și la competența Guvernului în raport cu dispozițiile art. 115 și 139 din Constituție, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, acestea din urmă vizând conținutul normativ al articolelor criticate, apreciate ca fiind contrare principiilor constituționale privind egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție și predictibilitatea normei juridice.

6. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă autorii excepției susțin că, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, Guvernul a depășit limitele delegării legislative, intervenind într-un domeniu rezervat exclusiv legii având în vedere art. 139 alin. (1) din Constituție. În raport cu dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție, autorii excepției apreciază că Guvernul nu putea adopta o ordonanță de urgență care afectează drepturile și libertățile fundamentale. Actul normativ contestat reglementează condițiile de acordare a ajutorului public judiciar, care au un impact direct asupra dreptului de acces la justiție, ceea ce depășește cadrul constituțional al delegării legislative. Nu în ultimul rând, autorii excepției critică ordonanța de urgență, în ansamblul său, și prin raportare la dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât doar în acest mod poate fi integrată „cererea de analiză a conflictului constituțional” în contextul garanțiilor europene privind dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenție, precum și al principiului nediscriminării prevăzut de art. 14.

7. Criticile de neconstituționalitate intrinseci formulate de autori privesc dispozițiile art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008. În opinia lor, aceste prevederi stabilesc condiții restrictive pentru accesul la ajutorul public judiciar, respectiv limitează beneficiarii la persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie este sub pragul de 300 lei și impun obligativitatea prezentării unor documente detaliate privind situația materială a solicitantului și a familiei sale. Dispozițiile art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, prin impunerea baremului de acordare a ajutorului public judiciar de maximum 300 lei doar pentru venitul lunar pe membru de familie, reprezintă un criteriu discriminatoriu, care, în practică, restrânge accesul la justiție la o categorie limitată de cetățeni și, prin urmare, norma contravine prevederilor art. 4 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituția României, care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și interzic discriminarea pe criterii de avere sau origine socială.

Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 impun prezentarea veniturilor familiei și a dovezilor privind obligațiile de întreținere; deși scopul declarat al acestei cerințe este de a verifica criteriile de eligibilitate, în practică aceasta creează un obstacol suplimentar pentru accesul liber la justiție, intrând în contradicție cu art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, care garantează tuturor cetățenilor dreptul de a se adresa justiției și interzic restrângerea nejustificată a acestui drept.

8. De asemenea, autorii excepției susțin că formularea vagă a dispozițiilor art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 lasă o marjă excesivă de apreciere instanțelor, ceea ce conduce la aplicarea neuniformă a legii. Astfel, modul în care este stabilit baremul de venit (300 lei pe membru de familie), precum și documentația justificativă impusă prin art. 14 alin. (1) anterior menționat sunt considerate imprecise și arbitrare, afectând previzibilitatea și accesibilitatea normei. Prin urmare, autorii excepției afirmă că aceste dispoziții încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât nu permit cetățenilor să prevadă consecințele juridice și nu asigură o aplicare coerentă și uniformă a legii privind ajutorul public judiciar.

9. Tribunalul București — Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015 sau Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017), precum și a Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei), reglementarea ajutorului public judiciar are ca scop asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție prin stabilirea unor condiții rezonabile, fără să instituie un drept necondiționat la asistență gratuită din partea statului.

10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul conținut normativ: — Art. 6. — „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistență prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviințarea instanței sau a autorității cu atribuții jurisdicționale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc;

d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.”; — Art. 8 alin. (1): „Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat.”; — Art. 14 alin. (1): „Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.” Având în vedere că autorii excepției formulează și critici de natură extrinsecă, Curtea reține că obiectul excepției vizează atât dispozițiile art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, cât și ordonanța de urgență, în ansamblul său.

14. Autorii excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea cetățenilor și nediscriminarea acestora în funcție de avere sau de origine socială, ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea și ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității în drepturi. De asemenea, aceștia invocă și dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) privind accesul liber la justiție, ale art. 115 alin. (6) referitoare la limitele adoptării ordonanțelor de urgență și ale art. 139 alin. (1) potrivit cărora impozitele, taxele și celelalte venituri bugetare se stabilesc numai prin lege.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii au formulat critici atât de natură extrinsecă, referitoare la modul de adoptare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și la competența Guvernului, cât și critici de natură intrinsecă, referitoare la conținutul normativ al articolelor contestate, considerate neconforme.

16. În ceea ce privește critica de natură extrinsecă potrivit căreia, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008, Guvernul a depășit limitele delegării legislative și a intervenit într-un domeniu rezervat exclusiv legii, Curtea constată că, prin Decizia nr. 462 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 28 octombrie 2019, paragrafele 19-22, s-a reținut, pe de o parte, că, sintagma „numai prin lege” din cuprinsul art. 139 alin. (1) din Constituție are semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare ca forță juridică legii. În această categorie nu intră ordonanțele adoptate de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniștrilor etc. (a se vedea Decizia nr. 299 din 6 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 17 ianuarie 2002). De asemenea, din coroborarea prevederilor constituționale ale art. 139 cu cele ale art. 56, Curtea a observat că acestea instituie garanția că obligația constituțională a cetățenilor de a contribui prin impozite, taxe și alte contribuții, venituri la bugetul de stat, se face în condițiile legii.

17. Pe de altă parte, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanțele judecătorești, legiuitorul având deplina legitimitate constituțională de a impune taxe judiciare de timbru (a se vedea în acest sens Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2015), respectiv taxe de timbru fixe sau calculate la valoare în funcție de obiectul litigiului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011). Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

18. De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal” nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, paragraful 57). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Larco împotriva României, paragraful 56, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanță, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aceeași instanță a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 649 din 11 noiembrie 2014, precitată).

19. Față de aceste considerente, Curtea constată că instituirea unor taxe judiciare de timbru prin ordonanțe de urgență nu este contrară prevederilor constituționale ale art. 21, art. 115 alin. (6) și ale art. 139, iar critica autorilor este neîntemeiată.

20. În ceea ce privește critica referitoare la dispozițiile art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, prin Decizia nr. 118 din 27 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 22 iulie 2025, paragrafele 16-21, Curtea a statuat că plata taxelor judiciare de timbru, fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupun declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar.

21. Reținând că dispozițiile art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 conțin elementele necesare identificării practice a situațiilor în care se poate acorda ajutorul public judiciar în materie civilă, Curtea a precizat că normele legale criticate reglementează criteriile în funcție de care beneficiul ajutorului public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din ordonanța de urgență menționată se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporție de 50%.

22. Totodată, menținând jurisprudența sa anterioară în materie, Curtea a observat că prevederile art. 7 și 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 stabilesc acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege acelor persoane care îndeplinesc condițiile legale, reținând că aceasta reprezintă opțiunea legiuitorului, care stabilește, astfel, sfera persoanelor îndreptățite să solicite sprijinul statului (a se vedea și Decizia nr. 39 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2015, paragrafele 15-17).

23. În acest context, Curtea a amintit că, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 59, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dreptul efectiv de acces la un tribunal nu înseamnă însă un drept necondiționat de a obține un ajutor judiciar gratuit din partea statului în materie civilă și nici dreptul la o procedură gratuită în această materie. Așa fiind, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă o garanție suplimentară a accesului efectiv la justiție, fiind adoptată pentru îmbunătățirea accesului la justiție și pentru a se acorda sprijin din partea statului persoanelor care sunt parte într-un litigiu și se află într-o dificultate materială. Reglementarea posibilității acordării ajutorului public judiciar vizează tocmai acele situații în care partea nu poate face față cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale sau a celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale, constituind o garanție a accesului liber la justiție.

Aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.

24. Curtea a mai reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă transpunerea în planul legislației interne a Directivei 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 din ordonanța de urgență antereferită și constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii” (a se vedea Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009).

25. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.

26. Prin urmare, critica autorilor potrivit căreia impunerea unei limite fixe de 300 lei pe membru de familie pentru acordarea ajutorului public judiciar ar reprezenta un criteriu discriminatoriu, de natură să restrângă accesul la justiție pentru o categorie de cetățeni, și ar încălca principiile constituționale referitoare la egalitatea în fața legii și interzicerea discriminării pe criterii de nivel economic sau social nu poate fi primită. Aceasta întrucât stabilirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului public judiciar ține de opțiunea legiuitorului, exercitată în considerarea necesității de a asigura accesul efectiv la justiție al persoanelor care nu dispun de mijloacele materiale necesare pentru susținerea unui proces, precum și utilizarea corespunzătoare a resurselor publice destinate finanțării acestui sprijin. Totodată, instituirea unui asemenea mecanism de sprijin se înscrie în cadrul normativ în care regula o constituie plata taxelor judiciare de timbru, iar acordarea ajutorului public judiciar reprezintă o măsură destinată să faciliteze accesul la justiție al persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.

27. Dispozițiile art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, spre exemplu, Decizia nr. 187 din 21 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 16 mai 2017, paragrafele 15-17, prin care Curtea a reținut că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii”. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor determinate de un proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare s-a urmărit asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții. Curtea a statuat că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 10 salarii minime brute pe țară, la nivelul anului în care a fost formulată cererea, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură a împiedica accesul liber la justiție sau exercitarea dreptului la un proces echitabil. Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului, în formele prevăzute la art. 6 din această ordonanță de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susținere din partea statului, fără a se îngrădi însă, în acest mod, accesul efectiv la justiție.

28. Totodată, Curtea a reținut că, întrucât ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de către stat, este firesc ca acesta să stabilească anumite condiții, precum și o procedură de urmat pentru acordarea acestui ajutor. Așadar, Curtea a constatat că furnizarea datelor și a documentelor prevăzute la art. 14 alin. (1) din actul normativ criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar și a unei transparențe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum și pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinație.

29. Prin urmare, critica referitoare la obligația impusă de art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, constând în declararea veniturilor familiei și prezentarea documentelor care dovedesc obligațiile de întreținere, în vederea îndeplinirii condițiilor pentru acordarea ajutorului public judiciar, cerințe care, în opinia autorilor, restrâng nejustificat dreptul de acces liber la justiție, nu poate fi reținută.

30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale mai sus invocate, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în decizia menționată sunt aplicabile și în prezenta cauză.

31. Distinct de considerentele avute în vedere anterior, examinând excepția de neconstituționalitate și susținerea autorilor acesteia, potrivit cărora formularea vagă a dispozițiilor art. 6, art. 8 alin. (1) și art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 lasă instanțelor o marjă excesivă de apreciere și conduce la aplicări neuniforme ale legii, iar pragul de venit de 300 lei pe membru de familie și cerințele privind documentele justificative sunt imprecise și arbitrare, afectând previzibilitatea normei și determinând încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că, în jurisprudența sa, spre exemplu Decizia nr. 836 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 12 martie 2018, paragraful 22, a statuat că respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate ale legii presupune examinarea normelor juridice în contextul întregii reglementări din care fac parte. În ceea ce privește principiul previzibilității normei legale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere unei rigidități excesive a reglementării. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, aceeași instanță supranațională a arătat că însemnătatea noțiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul normei juridice, de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și calitatea destinatarilor săi, iar previzibilitatea legii nu se opune ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea decurge dintr-o anumită acțiune. Totodată, din cauza principiului generalității legilor, conținutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puțin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă și a se putea adapta la schimbările de situație. Interpretarea și aplicarea unor asemenea texte depind de practică (în acest sens sunt hotărârile din 25 mai 1993 și din 15 noiembrie 1996, pronunțate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, și Cantoni împotriva Franței, paragraful 31). Funcția decizională acordată instanțelor servește tocmai pentru a îndepărta îndoielile ce ar putea exista în privința interpretării normelor, ținând cont de evoluțiile practicii cotidiene, cu condiția ca rezultatul să fie coerent (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 491 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2016, paragraful 19).

32. Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile legale criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 reprezintă norme procedurale prin care legiuitorul a reglementat cadrul legal pentru acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, stabilind criteriile de eligibilitate pentru acordarea acestui sprijin. Examinarea acestor dispoziții în contextul reglementării din care fac parte permite identificarea condițiilor în care poate fi acordat ajutorul public judiciar și a cerințelor pe care solicitanții trebuie să le îndeplinească. Prin urmare, dispozițiile criticate prezintă un grad suficient de claritate și precizie, astfel încât critica raportată la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție nu poate fi reținută.

33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de către Iosif Puiu și Constanța Puiu în Dosarul nr. 30.046/301/2015** al Tribunalului București — Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 6, ale art. 8 alin. (1) și ale art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, precum și ordonanța de urgență, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București — Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Gabriela-Lenuța Dimitriu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 27 octombrie 2026, paginile 2-5

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.