Pe scurt

  • Expertul judiciar poate ataca singur hotărârea prin care instanța i-a dat mai puțin decât a cerut. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea art. 458 din Codul de procedură civilă, expertul numit de instanță are calitate procesuală activă să declare cale de atac împotriva hotărârii prin care i-a fost soluționată cererea de majorare a onorariului provizoriu. Soluția e obligatorie pentru toate instanțele de la 21 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României.
  • Două sesizări, aceeași sumă tăiată la 2.500 de lei. În dosarul de la Judecătoria Petroșani expertul a cerut 4.500 de lei și a primit 2.500, după un onorariu provizoriu de 1.500 de lei împărțit egal între părți. În dosarul de la Judecătoria Pașcani expertul a cerut 4.931 de lei și a primit tot 2.500. Reducerile sunt de 44,4% și, respectiv, de 49,3% din decont.
  • Practica era împărțită chiar în interiorul instanței supreme. Secția I civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal respingeau ca inadmisibile căile de atac ale experților, Secția a II-a civilă le admitea. Decizia aliniază cele trei secții la soluția minoritară de până atunci, iar judecătorii-raportori propuseseră, în subsidiar, o soluție de inadmisibilitate a sesizării.
Act: Decizia nr. 87 din 21 septembrie 2026 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în Dosarul nr. 623/1/2026
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 octombrie 2026, paginile 9-16
Pe cine privește: experții tehnici judiciari numiți de instanțe, părțile din procesele civile care suportă onorariul de expertiză, avocații, judecătoriile, tribunalele și curțile de apel
Produce efecte: 21 octombrie 2026, data publicării, pentru că art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă declară decizia obligatorie pentru instanțe de la această dată

Un expert tehnic judiciar care depune raportul și decontul, iar apoi vede că instanța i-a acordat jumătate din suma cerută, are de la 21 octombrie 2026 un drum clar: poate declara el însuși apel sau recurs împotriva hotărârii, fără să depindă de vreuna dintre părțile din proces. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a dat Decizia nr. 87 din 21 septembrie 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 octombrie 2026, prin care a admis două sesizări conexate și a stabilit această soluție de principiu.

Formularea exactă a dispozitivului e aceasta: în interpretarea dispozițiilor art. 458 din Codul de procedură civilă, expertul judiciar are calitatea procesuală activă de a declara cale de atac împotriva hotărârii judecătorești prin care instanța a soluționat cererea sa de majorare a onorariului provizoriu stabilit inițial. Cuvintele contează, pentru că acoperă o ipoteză mai îngustă decât cea din care au plecat instanțele care au cerut lămurirea.

Cele două dosare din care s-a născut decizia arată cum funcționează în practică problema. La Judecătoria Petroșani, într-un litigiu de despăgubiri pentru o inundație între doi vecini, instanța a încuviințat la 15 mai 2024 o expertiză în construcții și a stabilit un onorariu provizoriu de 1.500 de lei, câte 750 de lei în sarcina fiecărei părți. La 15 octombrie 2024 expertul a depus raportul împreună cu nota de evaluare a onorariului definitiv, 4.500 de lei. La termenul din 27 noiembrie 2024, la cererea părților, instanța a stabilit decontul final la 2.500 de lei și le-a pus în vedere să achite diferența de 1.000 de lei peste provizoriu. Expertul a declarat apel, Tribunalul Hunedoara i-a dat dreptate prin Decizia nr. 402 din 16 iunie 2025 și i-a acordat integral cei 4.500 de lei, iar atât reclamantul, cât și pârâtul au atacat cu recurs exact acest lucru: că o instanță a recunoscut unui terț dreptul de a exercita o cale de atac.

La Judecătoria Pașcani, într-un litigiu de rectificare a unui titlu de proprietate, expertul topocadastral a depus lucrarea la 17 februarie 2025 cu un onorariu definitiv de 4.931 de lei. Prin Încheierea din 11 martie 2025 instanța a stabilit 2.500 de lei. Expertul a declarat apel, iar comisia județeană intimată a ridicat excepția inadmisibilității, pe motiv că art. 458 din Codul de procedură civilă recunoaște dreptul de a ataca numai părților din proces.

Efectele pe care le produce

Decizia e obligatorie pentru instanțe de la 21 octombrie 2026, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Asta înseamnă că o judecătorie, un tribunal sau o curte de apel nu mai poate respinge ca inadmisibil apelul declarat de un expert judiciar împotriva hotărârii care i-a soluționat cererea de majorare a onorariului provizoriu. Excepția inadmisibilității, invocată până acum cu succes în fața mai multor completuri, rămâne fără obiect în această ipoteză.

Mecanismul juridic prin care Înalta Curte ajunge aici e cheia pentru cine vrea să aplice decizia corect. Instanța supremă nu spune că expertul devine parte în litigiul dintre reclamant și pârât. Spune că cererea prin care expertul solicită majorarea onorariului provizoriu, formulată în temeiul art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă și al art. 22 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, e o cerere cu configurație proprie, în care expertul are poziția de reclamant, iar partea sau părțile obligate la plata onorariului au poziția de pârât. În cadrul acestei cereri, și numai al ei, expertul e asimilat unei părți în sensul art. 458 din Codul de procedură civilă.

De aici decurg trei limite practice. Prima: obiectul căii de atac e strict componenta hotărârii care îl privește direct pe expert, adică dreptul lui de creanță. Nu poate ataca fondul litigiului dintre părți, nu poate repune în discuție concluziile propriului raport și nu poate folosi apelul ca să obțină altceva. A doua: restul dispozițiilor din hotărâre devin definitive dacă părțile nu le atacă, iar Înalta Curte precizează expres că art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă, despre soluțiile dependente de partea atacată, nu se aplică. Partea care a câștigat procesul își poate executa hotărârea chiar dacă expertul se judecă în paralel pe onorariu. A treia: hotărârea asupra cererii de majorare se comunică expertului potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă, indiferent dacă soluția stă într-o încheiere premergătoare sau în hotărârea finală, iar măsura e executorie potrivit art. 339 alin. (2) din același cod.

Pentru partea care plătește, efectul e mai puțin plăcut. Până acum, dacă instanța reducea onorariul expertului, discuția se închidea la acel moment. De la 21 octombrie 2026, aceeași parte poate fi chemată ca intimată într-un apel declarat de expert, cu termen, întâmpinare și, în caz de pierdere, cu obligația de a achita diferența. Suma în joc e de regulă de ordinul a câteva mii de lei, iar în dosarul de la Petroșani diferența era de 2.000 de lei.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Înainte de această decizie nu exista o regulă unică, ci trei practici paralele, dintre care două se excludeau reciproc. Chiar la nivelul secțiilor nonpenale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit Adresei nr. 178 din 8 mai 2026 a Direcției legislație, jurisprudență și contencios, Secția I civilă reținea în recurs că expertul, neavând calitatea de parte, nu poate exercita cale de atac împotriva hotărârii care i-a stabilit sau micșorat onorariul, rămânându-i doar procedura completării hotărârii. Secția de contencios administrativ și fiscal mergea în același sens. Secția a II-a civilă, în schimb, admitea calea extraordinară de atac a expertului. Decizia de principiu aliniază toate instanțele la poziția care era, până la 21 octombrie 2026, minoritară în interiorul instanței supreme.

Mai mult, decizia schimbă și temeiul pe care se discuta problema. Întrebarea Curții de Apel Alba Iulia era formulată pe art. 458 raportat la art. 451 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, iar Judecătoria Petroșani redusese efectiv onorariul în temeiul art. 451 alin. (2). Înalta Curte reformulează întrebarea și precizează în considerente că art. 451 alin. (3) nu poate constitui temeiul juridic pentru reducerea onorariului expertului numit de instanță: acel text vizează cheltuielile de judecată pretinse de o parte celeilalte, inclusiv onorariile experților consilieri ai părților, numiți potrivit art. 330 alin. (5) din Codul de procedură civilă și art. 18 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, nu cheltuielile de administrare a probei dispuse de instanță. Pentru expertul numit prin tragere la sorți, cuantumul se stabilește pe art. 331 alin. (2) și art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă, raportat la art. 17, art. 22 și art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000.

Un al doilea punct de ruptură față de trecut e explicat chiar de Înalta Curte: sub Codul de procedură civilă din 1865, art. 274 alin. (2) interzicea judecătorilor să micșoreze cheltuielile privind plata experților. Codul actual a eliminat interdicția, iar problema calității procesuale a expertului a apărut tocmai din această schimbare. Argumentul a fost decisiv și pentru condiția noutății sesizării.

Se închide, în fine, o diferență greu de justificat între procesul civil și cel penal. Art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală prevede expres că expertul e subiect al apelului cu privire la cheltuielile judiciare și indemnizațiile cuvenite. Onorariul se stabilește, în ambele proceduri, după aceleași criterii din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, iar Înalta Curte constată că natura civilă sau penală a litigiului nu justifică soluții diferite.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Expertul judiciar are, de la 21 octombrie 2026, un remediu procesual real împotriva reducerii onorariului, nu doar procedura de completare a hotărârii din art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care funcționa numai când instanța omitea complet să se pronunțe.
  • Practica se unifică pe trei secții ale instanței supreme care judecau diferit aceeași chestiune, iar excepția inadmisibilității nu mai poate fi ridicată în ipoteza acoperită de dispozitiv.
  • Calea de atac e limitată expres la componenta bănească, deci litigiul dintre reclamant și pârât nu se redeschide pe fond din cauza unui apel al expertului.
  • Restul hotărârii rămâne definitiv dacă părțile nu o atacă, pentru că art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă e declarat inaplicabil. Partea câștigătoare nu rămâne cu executarea blocată.
  • Decizia clarifică faptul că reducerea onorariului unui expert numit de instanță nu se întemeiază pe art. 451 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, text care privește experții consilieri ai părților.
  • Se elimină asimetria față de procesul penal, unde art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală recunoaște expres expertului dreptul de apel pe cheltuieli și indemnizații.
  • Comunicarea hotărârii către expert, potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă, devine punctul de la care el își poate calcula termenul, inclusiv când soluția stă într-o încheiere premergătoare.

Ce rămâne o problemă

  • Dispozitivul acoperă numai ipoteza cererii de majorare a onorariului provizoriu. Expertul căruia instanța i-a redus onorariul din oficiu, fără ca el să fi cerut majorarea, nu e menționat, deși decizia recunoaște că această situație există.
  • Decizia nu spune care e calea de atac și care e termenul în fiecare configurație procesuală, iar formularea din considerente despre curgerea termenului e la condițional.
  • Partea care plătește onorariul devine pârât într-un litigiu adiacent, cu cheltuieli de apărare care pot depăși suma disputată. În dosarul de la Petroșani diferența era de 2.000 de lei.
  • Durata rămâne neatinsă. Onorariul provizoriu din dosarul de la Petroșani a fost stabilit la 15 mai 2024, iar recursul în care s-a formulat sesizarea era încă pe rol la 21 octombrie 2026, adică la peste 29 de luni.
  • Decizia nu atinge cauza reală a conflictului, adică onorariul provizoriu subevaluat. Art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă cere ca el să fie stabilit ținând cont de estimările expertului, dar în dosarul de la Petroșani provizoriul de 1.500 de lei a fost fixat înainte ca expertului să i se ceară, la 24 mai 2024, decontul estimativ.
  • Criteriile din art. 23 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 rămân la fel de generale. Ambele instanțe de fond au aterizat pe exact 2.500 de lei, din deconturi de 4.500 și, respectiv, 4.931 de lei.
  • Pentru hotărârile pronunțate înainte de 21 octombrie 2026 și deja definitive pe soluția de inadmisibilitate, decizia nu oferă niciun mecanism de reparație.

Sfaturi utile

  1. Dacă sunteți expert judiciar și onorariul definitiv e stabilit sub decont, verificați întâi data la care vi s-a comunicat hotărârea sau încheierea. De la comunicare se calculează termenul de atac, iar comunicarea e obligatorie potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
  2. Formulați cererea de majorare a onorariului provizoriu în scris, expres, în temeiul art. 339 alin. (2) din Codul de procedură civilă și al art. 22 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000. Dispozitivul deciziei se leagă de această cerere, iar fără ea poziția procesuală de reclamant e mai greu de susținut.
  3. Detaliați decontul pe elementele din art. 23 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000: complexitatea lucrării, volumul de lucru în ore, gradul profesional sau științific. În dosarul de la Petroșani instanța de apel a reținut tocmai că prima instanță nu a cenzurat nici cele 35 de ore indicate, nici tariful de 125 de lei pe oră.
  4. Limitați criticile din calea de atac strict la dispozițiile despre onorariu. Decizia spune explicit că obiectul nu se poate extinde la fondul litigiului dintre părți, iar o cale de atac care atacă și altceva riscă să fie respinsă în acea parte.
  5. Dacă sunteți parte în proces și instanța a redus onorariul expertului, luați în calcul că hotărârea poate fi atacată de el. Nu considerați suma stabilită ca definitivă până nu expiră termenul de atac calculat de la comunicarea făcută expertului.
  6. Cereți instanței, la momentul încuviințării expertizei, ca onorariul provizoriu să fie stabilit după estimarea expertului, cum prevede art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Un provizoriu apropiat de costul real reduce șansele unui litigiu ulterior pe diferență.
  7. Dacă instanța a omis complet să se pronunțe asupra onorariului, folosiți mai întâi completarea hotărârii din art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Hotărârea de completare e supusă, potrivit art. 446, acelorași căi de atac ca hotărârea completată.
  8. Invocați decizia prin numărul și data publicării, pentru că e obligatorie de la 21 octombrie 2026. Hotărârile pronunțate înainte de această dată rămân guvernate de practica divergentă descrisă în decizie.

Întrebări frecvente

De când se aplică decizia?
De la 21 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883. Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă prevede că dezlegarea dată chestiunilor de drept e obligatorie pentru instanțe de la publicare.
Ce a stabilit concret Înalta Curte?
Că, în interpretarea art. 458 din Codul de procedură civilă, expertul judiciar are calitate procesuală activă să declare cale de atac împotriva hotărârii prin care instanța i-a soluționat cererea de majorare a onorariului provizoriu stabilit inițial.
Expertul devine parte în proces?
Nu în litigiul dintre reclamant și pârât. Devine parte doar în cererea proprie de majorare a onorariului, în care are poziția de reclamant, iar partea sau părțile obligate la plata onorariului au poziția de pârât. Calitatea de parte e asimilată, limitată la dreptul lui de creanță.
Ce poate critica expertul în calea de atac?
Numai dispozițiile din hotărâre care îl privesc direct, adică stabilirea, reducerea sau refuzul drepturilor lui bănești. Decizia exclude expres extinderea controlului judiciar asupra fondului litigiului dintre părți.
Hotărârea rămâne suspendată până se judecă apelul expertului?
Nu. Celelalte dispoziții devin definitive dacă părțile nu le atacă, iar Înalta Curte arată că art. 477 alin. (1) din Codul de procedură civilă, privind soluțiile dependente de partea atacată, nu se aplică în această situație.
Ce se întâmplă dacă instanța a redus onorariul din oficiu, fără ca expertul să fi cerut majorarea?
Dispozitivul deciziei nu acoperă expres această ipoteză. Institutul Național al Magistraturii a susținut în opinia transmisă că soluția e valabilă și acolo, iar considerentele recunosc că reducerea din oficiu sau la cererea părților e posibilă, dar formularea obligatorie se referă la cererea de majorare.
De când curge termenul de atac pentru expert?
Considerentele leagă începutul termenului de comunicarea hotărârii către expert, obligatorie potrivit art. 427 alin. (1) din Codul de procedură civilă, inclusiv când soluția se află într-o încheiere premergătoare. Formularea din decizie e însă la condițional, iar durata termenului depinde de calea de atac aplicabilă hotărârii atacate.
Se aplică și onorariilor experților consilieri ai părților?
Nu. Pentru aceia se aplică art. 451 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, iar reducerea dispusă de instanță nu afectează raportul contractual dintre parte și expertul sau specialistul pe care l-a nominalizat. Decizia privește expertul numit de instanță.
Ce se întâmplă cu dosarele în care apelul expertului a fost deja respins ca inadmisibil?
Hotărârile rămase definitive înainte de 21 octombrie 2026 nu sunt afectate de decizie. Dezlegarea e obligatorie pentru instanțe de la publicare și se aplică proceselor în curs.
Expertul avea și înainte un remediu dacă instanța nu se pronunța asupra onorariului?
Da, procedura de completare a hotărârii din art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă, iar hotărârea de completare e supusă, potrivit art. 446, acelorași căi de atac ca hotărârea completată. Tocmai acest argument, și logica lui, au cântărit în soluția Înaltei Curți.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Dispozitivul față de paragraful 99 și paragraful 69. Dispozitivul se referă exclusiv la hotărârea prin care instanța a soluționat „cererea sa de majorare a onorariului provizoriu stabilit inițial”. Paragraful 99 descrie însă două ipoteze distincte, cererea de majorare și reducerea onorariului provizoriu de către instanță „din oficiu sau la cererea părților”, iar paragraful 69 arată că Institutul Național al Magistraturii a susținut expres că soluția e valabilă și în a doua ipoteză. Dispozitivul nu o preia. Un expert căruia instanța i-a tăiat onorariul fără ca el să fi formulat cerere de majorare rămâne în afara dezlegării obligatorii, iar două instanțe pot ajunge la concluzii opuse: una respinge apelul ca inadmisibil pentru că ipoteza nu e acoperită, alta îl admite extinzând raționamentul din paragrafele 102 și 111. E exact tipul de divergență pe care decizia urma să îl prevină.
  • Paragrafele 93-95 față de paragrafele 99-100. Paragraful 93 precizează că art. 451 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă „nu poate constitui temeiul juridic pentru reducerea onorariului provizoriu al expertului judiciar numit de către instanță”, iar paragrafele 94 și 95 restrâng textul la onorariile experților consilieri ai părților. Paragrafele 99 și 100 admit în continuare că instanța poate reduce onorariul, din oficiu sau la cererea părților, fără să indice temeiul pe care o face, iar singurul text invocat acolo e art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, care fixează criteriile de evaluare, nu o competență de reducere. Încheierea Judecătoriei Petroșani din 27 noiembrie 2024, descrisă la paragraful 17, s-a întemeiat tocmai pe art. 451 alin. (2). Rezultă două lecturi posibile: fie toate încheierile de acest tip sunt date pe un temei declarat inaplicabil, fie precizarea de la paragraful 93 e lipsită de consecințe practice.
  • Paragraful 107 și fraza care îl urmează. Textul despre curgerea termenului de atac e formulat la condițional, „ar începe să curgă și termenul în care expertul poate exercita cale de atac, în condițiile legii”. Pentru destinatarul normei chestiunea nu e ipotetică: de ea depinde dacă apelul e în termen sau tardiv. Decizia nu spune nici care e calea de atac în fiecare configurație, deși paragraful 107 recunoaște că soluția poate figura într-o încheiere premergătoare sau în hotărârea de dezînvestire, situații care nu presupun același regim. Un expert de bună-credință nu poate stabili din textul publicat de când și cât timp are la dispoziție.

Analiza redacției

Decizia rezolvă problema de principiu și o rezolvă convingător, dar lasă neatinsă cauza care produce litigiile. Cifrele din cele două dosare spun mai mult decât argumentele: la Petroșani, onorariu provizoriu 1.500 de lei, decont 4.500 de lei, acordat 2.500 de lei; la Pașcani, decont 4.931 de lei, acordat 2.500 de lei. Ambele instanțe de fond au aterizat pe exact aceeași cifră rotundă, din deconturi diferite cu 431 de lei între ele. Reducerile sunt de 44,4% și de 49,3%. Un prag care apare identic în două dosare fără nicio legătură, pe materii diferite și la judecătorii din județe diferite, arată mai mult ca o cifră de obicei decât ca rezultatul unei evaluări pe criteriile din art. 23 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000.

Al doilea element care nu se vede din dispozitiv ține de aritmetica decontului de la Petroșani. Paragraful 26 arată că instanța de apel a reproșat primei instanțe că nu a cenzurat nici perioada de 35 de ore indicată de expert, nici tariful de 125 de lei pe oră. Cele două cifre dau 4.375 de lei, nu 4.500. Diferența de 125 de lei, adică exact o oră, rămâne nejustificată în textul publicat, iar tribunalul a acordat totuși întreaga sumă din decont. Când un onorariu se taie la jumătate fără motivare, dar se acordă integral fără verificarea componentelor, problema nu e calitatea procesuală a expertului, ci lipsa unui barem verificabil pentru ambele părți ale discuției.

Al treilea element e raportul dintre termene, și el e cel mai greu. Onorariul provizoriu din dosarul de la Petroșani a fost stabilit la 15 mai 2024, încheierea contestată e din 27 noiembrie 2024, iar recursul în care s-a formulat sesizarea era încă pe rol la 21 octombrie 2026. Sunt peste 29 de luni de la stabilirea provizoriului și aproape 23 de luni de la încheierea atacată, pentru o diferență de 2.000 de lei. În dosarul de la Pașcani, între Încheierea din 11 martie 2025 și data publicării deciziei au trecut peste 19 luni, pentru 2.431 de lei. Instanța supremă, în schimb, a avut dosarul de la 26 martie 2026 și a pronunțat la 21 septembrie 2026, cu un termen preschimbat de la 18 mai, iar publicarea a venit la 30 de zile după pronunțare. Expertul are, în oglindă, un termen de atac de ordinul zilelor, calculat de la o comunicare pe care decizia o descrie la condițional.

Merită notat și cum arată harta jurisprudențială pe care decizia o rescrie. Dintre cele trei secții nonpenale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, două, Secția I civilă și Secția de contencios administrativ și fiscal, respingeau calea de atac a expertului, iar una, Secția a II-a civilă, o admitea. Judecătorii-raportori propuseseră în subsidiar o soluție de inadmisibilitate a sesizării, pe lipsa noutății. Completul a mers totuși pe poziția minoritară, și bine a făcut, pentru că argumentul decisiv e greu de combătut: dacă art. 444 alin. (3) și art. 446 din Codul de procedură civilă îi dau expertului cale de atac atunci când instanța uită să se pronunțe, e lipsit de logică procesuală să nu i-o dea atunci când instanța se pronunță și îi dă mai puțin. Cine pierde sunt părțile care plătesc onorariul: ele devin pârâte într-un litigiu adiacent, cu cheltuieli de apărare care în sume de 2.000 de lei pot depăși obiectul.

Ce ar trebui schimbat

  • Completarea art. 458 din Codul de procedură civilă cu o teză expresă despre expert. Soluția ar intra în text, pe modelul art. 409 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală, și ar acoperi și ipoteza reducerii din oficiu, pe care dispozitivul deciziei nu o cuprinde. Instanțele nu ar mai trebui să extindă prin interpretare o dezlegare formulată restrictiv.
  • Un termen și o cale de atac numite în text pentru contestația pe onorariu. Un termen unic, de pildă 15 zile de la comunicarea făcută expertului, ar elimina incertitudinea din paragraful 107 și riscul de decădere. În practică ar însemna că expertul nu mai pierde dreptul pentru că a calculat termenul după regimul hotărârii principale, nu al încheierii.
  • Un barem orar public pentru expertizele judiciare, revizuit anual, prin ordin al ministrului justiției. Tariful de 125 de lei pe oră din dosarul de la Petroșani a fost nici confirmat, nici cenzurat. Cu un interval publicat pe specialitate, atât expertul, cât și partea ar ști dinainte ce e rezonabil, iar instanța ar avea ce motiva. Numărul litigiilor de acest tip ar scădea la sursă.
  • Obligația de motivare punctuală a reducerii, pe elementele decontului. Dacă instanța ar fi ținută să arate ce oră, ce operațiune sau ce tarif reduce, apariția repetată a cifrei de 2.500 de lei ar deveni imposibilă fără justificare. Instanța de apel ar putea verifica efectiv, nu doar constata lipsa oricărui argument, cum s-a întâmplat în dosarul de la Petroșani.
  • Sancționarea nerespectării art. 331 alin. (2) din Codul de procedură civilă la stabilirea provizoriului. Onorariul provizoriu de 1.500 de lei a fost fixat la 15 mai 2024, iar decontul estimativ a fost cerut expertului abia prin adresa din 24 mai 2024. Dacă provizoriul ar trebui stabilit numai după estimarea expertului, diferența de 3.000 de lei care a generat trei grade de jurisdicție nu ar fi apărut.
  • Plata onorariului definitiv din fonduri publice, cu recuperare de la partea care cade în pretenții. Expertul ar încasa la depunerea raportului, iar discuția despre cuantum s-ar purta între stat și părți, nu cu banii expertului blocați 19 sau 29 de luni. Modelul funcționează deja în procesul penal pentru indemnizațiile cuvenite participanților.
Publicitate
edupress.ro: școala ta n-are site? Îl primește gratuit. Solicită site-ul școlii.
edupress.ro: site gratuit pentru școala ta, pentru grădinițe, școli și universități. Solicită site-ul școlii.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 octombrie 2026, paginile 9-16 16 pagini PDF, 190 KB actul începe la pagina 9

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Se încarcă textul actului…

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 21 octombrie 2026, paginile 9-16

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.