Pe scurt

  • Regula după care personalul bugetar a fost reîncadrat, în ianuarie 2010, pe funcția și tranșa de vechime avute în luna decembrie 2009 este constituțională, a stabilit Curtea Constituțională. Textul, art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009, a ieșit din vigoare la 1 ianuarie 2011, adică de 5.745 de zile, dar continuă să decidă procese de recalculare a pensiilor. Decizia nr. 589 din 11 noiembrie 2025 a fost publicată la 24 septembrie 2026 și este general obligatorie de la această dată, cu unanimitate de voturi.
  • Pierde pensionarul care a ridicat excepția, în apelul de la Curtea de Apel Cluj, iar argumentul lui a fost respins punctual. El a invocat Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, prin care Curtea declarase neconstituțională interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție unui text cu conținut aproape identic. Curtea a răspuns că acea decizie a privit sumele compensatorii pentru titlul de doctor, nu soluția reîncadrării în sine, deci argumentele nu se transferă.
  • Ce contează pentru oricine are un dosar de recalculare pe rol: temeiul acesta este acum închis, dar numai pentru criticile formulate. Dispozitivul spune că textul este constituțional „în raport cu criticile formulate”, iar în acest dosar criticile s-au rezumat la o trimitere la o altă decizie. O construcție diferită, cu temeiuri constituționale arătate expres, nu este blocată.
Act: Decizia nr. 589 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 24 septembrie 2026
Intră în vigoare: decizia este general obligatorie de la data publicării, 24 septembrie 2026

Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția ridicată de Gigi Sorin Sasu și a constatat că art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este constituțional în raport cu criticile formulate. Dosarul de fond este o cerere de recalculare a pensiei, ajunsă în apel, iar textul în discuție este cel care a decis, în ianuarie 2010, pe ce funcție și pe ce tranșă de vechime a fost reîncadrat fiecare angajat din sectorul public. Decizia se adaugă șirului de cauze prin care instanța constituțională refuză să rescrie modul de calcul al pensiilor, după cea în care a arătat că actualizarea pensiilor militare cu inflația nu poate fi obținută în instanță.

Textul atacat este scurt și nu lasă loc de interpretare: „Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.” El stă în Capitolul IV al legii, intitulat „Modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a legii”, iar acel capitol face parte din Partea a II-a, despre care legea spune ea însăși că reglementează sistemul unitar de salarizare pentru o perioadă tranzitorie.

Perioada tranzitorie a durat un an. Legea-cadru nr. 330/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, s-a aplicat de la 1 ianuarie 2010 și a fost abrogată la 1 ianuarie 2011 prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Data abrogării este chiar data intrării în vigoare a legii noi, fixată de art. 46 din aceasta. De atunci până la publicarea deciziei au trecut 5.745 de zile, adică 15 ani, 8 luni și 23 de zile. Luna de referință din text, decembrie 2009, este la 16 ani și 9 luni în urmă.

Autorul excepției este pensionar, iar cauza lui se judecă la Curtea de Apel Cluj, Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 496/100/2019*. Instanța a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea civilă din 21 octombrie 2020, iar la Curte cauza a primit numărul de dosar 522D/2021. Nici președinții celor două Camere ale Parlamentului, nici Guvernul, nici Avocatul Poporului nu au trimis puncte de vedere.

Argumentul autorului a fost unul singur, de tip analogie. Prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, Curtea admisese o excepție privind art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, text care spune, aproape cu aceleași cuvinte, că personalul bugetar se reîncadrează pe funcțiile și tranșele de vechime avute la 31 decembrie 2009. Dacă acel text a căzut, a susținut autorul, trebuie să cadă și acesta. Autorul nu a indicat niciun articol din Constituție, mărginindu-se la trimiterea aceea. Reprezentanta Ministerului Public a cerut, exact pentru acest motiv, respingerea excepției ca inadmisibilă.

Instanța constituțională a mers totuși la fond și a explicat de ce analogia nu ține. Decizia nr. 51/2020 nu a vizat reîncadrarea ca soluție legislativă, ci interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție o dăduse, prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016, unui grup de texte citite împreună, și numai în privința sumelor compensatorii cuvenite pentru deținerea titlului de doctor. Acolo, problema fusese divergența dintre instanța supremă și propria jurisprudență a Curții. Aici, obiectul cauzei este recalcularea unei pensii, deci, în formularea deciziei, argumentele nu se aplică mutatis mutandis.

Efectele pe care le produce

Decizia este definitivă și general obligatorie de la 24 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813. Art. 147 alin. (4) din Constituție leagă forța obligatorie de publicare, nu de pronunțare, iar între cele două momente au trecut 317 zile.

Primul efect îl resimte apelul de la Cluj, care se judecă mai departe cu textul rămas în picioare. Reclamantul poate discuta în continuare cum i-a fost calculată pensia în concret, ce vechime i-a fost recunoscută și ce sume au fost luate în baza de calcul, dar nu mai poate susține că regula reîncadrării după decembrie 2009 ar fi, în sine, neconstituțională.

Al doilea efect este mai larg decât dosarul. Reîncadrarea din ianuarie 2010 a fost o operațiune unică, făcută o singură dată, pe baza situației din luna decembrie 2009. Ea a fixat funcția, gradul, treapta profesională și tranșa de vechime de la care au pornit toate majorările ulterioare, inclusiv cele din Legea-cadru nr. 284/2010 și din Legea-cadru nr. 153/2017. Cine a fost reîncadrat atunci într-o poziție pe care o consideră greșită și își recalculează acum pensia rămâne cu acel punct de plecare, iar Curtea a confirmat că aceasta nu este o problemă de constituționalitate.

Al treilea efect privește limitele soluției. Formula din dispozitiv este îngustă: textul este constituțional „în raport cu criticile formulate”. În acest dosar, criticile au constat într-o singură trimitere la o altă decizie, fără niciun temei constituțional invocat. Prin urmare, spațiul rămas pentru o excepție construită altfel, pe art. 16, pe art. 44 sau pe art. 47 din Constituție, nu este închis de această decizie.

Al patrulea efect se vede prin comparație cu ce s-a publicat în aceeași zi. Tot la 24 septembrie 2026, Monitorul Oficial a publicat Decizia nr. 419/2026, prin care Curtea a respins ca inadmisibilă, pentru lipsa motivării, o excepție privind salarizarea militarilor și a polițiștilor. Acolo, autorul enumerase 43 de texte de referință fără să explice nimic. Aici, autorul nu a invocat niciun text de referință, iar Curtea a analizat totuși fondul. Cine pregătește o excepție ar trebui să știe că pragul de motivare nu este citit identic în toate dosarele.

Al cincilea efect ține de o decizie pronunțată în aceeași ședință și publicată în aceeași zi. La 11 noiembrie 2025, cu același complet de opt judecători și același magistrat-asistent, Curtea a dat și Decizia nr. 591/2025, prin care a confirmat plafonarea plății gărzilor medicilor la nivelul din ianuarie 2018. Mecanismul este același ca aici: o lună de calendar fixată acum mai bine de un deceniu decide cât primește astăzi cineva plătit din fonduri publice, iar Curtea îl așază, în ambele cauze, în marja de apreciere a legiuitorului.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În textul legilor nu s-a schimbat nimic, iar nici nu avea ce să se schimbe: art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 este abrogat din 1 ianuarie 2011, iar o decizie de respingere nu îl repune în vigoare și nu îl modifică. Ce s-a schimbat este starea dosarului de la Cluj și statutul argumentului folosit acolo.

Până la această decizie, jurisprudența oferea un cârlig aparent solid. Decizia nr. 51/2020 declarase neconstituționale, în interpretarea dată de instanța supremă, art. 30 alin. (6) și art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, art. 4 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011. Lista aceea conține două texte din chiar legea din care face parte alineatul atacat aici, iar unul dintre ele, art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, are un conținut aproape identic. Asemănarea de text părea suficientă.

Decizia de acum îngustează acel cârlig. Ea spune că verificarea făcută în 2020 a privit exclusiv relevanța textelor pentru dreptul la sume compensatorii pentru titlul de doctor, nu soluția reîncadrării personalului bugetar. Cu alte cuvinte, declarația de neconstituționalitate a privit o citire a normei, dată într-un recurs în interesul legii, pe o singură categorie de drepturi bănești, iar nu norma însăși. Pentru orice altă situație, inclusiv pentru recalcularea pensiei, textul se aplică nestingherit.

A doua schimbare este de tehnică de apărare. După această decizie, trimiterea la Decizia nr. 51/2020 nu mai poate fi folosită ca argument autonom în dosarele de pensii, iar cine vrea să atace regula reîncadrării trebuie să scrie o critică proprie, cu articolele din Constituție arătate unul câte unul. Măsura se citește, indirect, din chiar acest dosar: aici a analizat fondul deși nu i s-a indicat niciun temei constituțional, dar rezultatul a fost o respingere.

Ce nu s-a schimbat este raportul dintre lege și pensie. O lege care a fost în vigoare douăsprezece luni continuă să decidă, după aproape șaptesprezece ani, cuantumul unor pensii aflate în plată. Nicio dispoziție din decizie nu atinge acest mecanism.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Închide un dosar care aștepta de 2.164 de zile, adică de 5 ani, 11 luni și 3 zile, de la încheierea de sesizare până la publicare. Apelul de la Cluj poate merge înainte.
  • Lămurește exact ce a decis Decizia nr. 51/2020 și ce nu a decis. Diferența dintre a declara neconstituțională o normă și a declara neconstituțională o interpretare a ei este scrisă aici pe înțelesul cuiva care nu lucrează în contencios constituțional.
  • Analizează fondul deși procurorul ceruse respingerea ca inadmisibilă pentru lipsa motivării. Autorul, un pensionar fără temeiuri constituționale indicate în cerere, a primit totuși un răspuns la argumentul lui.
  • Reproduce textul atacat cuvânt cu cuvânt și îl așază în structura legii, cu capitolul și cu partea de care aparține. Dosarele care lucrează pe forma legii de la 2010 pot folosi decizia direct.
  • Păstrează deschis spațiul pentru alte critici, prin formula „în raport cu criticile formulate”. Nu produce un efect de blocare asupra oricărei viitoare excepții pe același text.

Ce rămâne o problemă

  • Publicarea a venit la 317 zile de la pronunțare, adică la peste zece luni. Soluția exista din 11 noiembrie 2025, dar nu producea efecte, iar apelul de la Cluj nu o putea aplica.
  • Motivarea de fond ocupă șapte paragrafe și nu verifică textul în raport cu niciun articol din Constituție, fiindcă niciunul nu a fost invocat. Rezultatul este o constatare de constituționalitate fără un termen de comparație scris.
  • Pragul de motivare apare aplicat neuniform. În Decizia nr. 419/2026, publicată în aceeași zi, lipsa explicării relației de contrarietate a dus la inadmisibilitate; aici, absența oricărui temei constituțional a dus la o analiză pe fond.
  • Decizia nu spune nimic despre ce se întâmplă cu persoanele reîncadrate greșit în ianuarie 2010. Problema este reală, dar aparține aplicării legii, iar cititorul rămâne fără indicația că trebuie să o ducă în fața instanței de fond.
  • Trimiterea la propria structură a legii este greșită: decizia atribuie regula perioadei tranzitorii lui art. 2 alin. (3), deși ea se află la art. 1 alin. (3), iar art. 2 alin. (3) definește cu totul altceva.

Sfaturi utile

  1. Dacă aveți un dosar de recalculare a pensiei bazat pe modul în care ați fost reîncadrat în ianuarie 2010, mutați discuția de pe teren constituțional pe teren de fapt. Cereți actul de reîncadrare, verificați funcția, gradul, treapta profesională și tranșa de vechime înscrise acolo și comparați-le cu situația dumneavoastră din decembrie 2009.
  2. Nu construiți o excepție de neconstituționalitate pe simpla asemănare de text dintre două norme. Curtea a arătat aici că, atunci când decizia invocată a privit o interpretare dată într-un recurs în interesul legii, concluzia nu se transferă la o altă categorie de drepturi.
  3. Dacă vreți totuși să atacați regula reîncadrării, indicați expres articolele din Constituție și explicați, pentru fiecare, în ce fel este încălcat. Formula „în raport cu criticile formulate” din dispozitiv lasă deschise criticile care nu au fost formulate în acest dosar.
  4. Verificați dacă în cazul dumneavoastră este în discuție sporul pentru titlul de doctor. Acolo, și numai acolo, Decizia nr. 51/2020 rămâne aplicabilă, iar interpretarea dată de instanța supremă în 2016 a fost înlăturată.
  5. Cereți casei de pensii desfășurătorul de calcul, nu doar decizia. Baza de calcul se construiește din drepturile salariale ale perioadei, iar reîncadrarea din 2010 este doar unul dintre reperele care intră în ea.
  6. Țineți minte că textul este abrogat din 1 ianuarie 2011 și că o decizie de respingere nu îl repune în vigoare. El se aplică numai situațiilor petrecute cât era în vigoare, adică în anul 2010, iar orice pretenție care privește perioade ulterioare are alt temei legal.

Întrebări frecvente

Ce a decis, pe scurt, Curtea Constituțională?
A respins excepția ca neîntemeiată și a constatat că art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice este constituțional în raport cu criticile formulate. Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi.
Ce spune, concret, textul confirmat?
Că reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009. A fost o operațiune unică, aplicată din ianuarie 2010, care a stabilit punctul de plecare pentru toate majorările ulterioare.
Dacă legea este abrogată, de ce mai contează?
Fiindcă efectele ei continuă. Reîncadrarea din 2010 a fixat funcția și vechimea de la care s-au calculat drepturile salariale ale anilor următori, iar acele drepturi intră astăzi în baza de calcul a pensiei. Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată la 1 ianuarie 2011, prin art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010.
De ce nu s-a aplicat Decizia nr. 51/2020, dacă textele sunt aproape identice?
Pentru că acea decizie nu a declarat neconstituțională norma, ci interpretarea pe care Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat-o, împreună cu alte texte, în privința sumelor compensatorii pentru titlul de doctor. Obiectul cauzei de aici este recalcularea pensiei, iar Curtea a arătat că argumentele nu se aplică mutatis mutandis.
Mai pot ataca același text în alt dosar?
Da. Respingerea s-a făcut în raport cu criticile formulate, iar aici criticile s-au rezumat la o trimitere la o altă decizie, fără niciun articol din Constituție indicat. O excepție construită pe temeiuri constituționale explicate rămâne posibilă, pentru că interdicția din Legea nr. 47/1992 privește numai textele deja constatate ca neconstituționale.
Din ce zi produce efecte decizia?
De la 24 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813. Art. 147 alin. (4) din Constituție leagă forța general obligatorie a deciziilor Curții de momentul publicării.
Cât a durat procedura?
Curtea de Apel Cluj a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea civilă din 21 octombrie 2020, iar decizia s-a pronunțat la 11 noiembrie 2025, adică după 1.847 de zile. Până la publicare au mai trecut 317 zile. În total, 2.164 de zile, adică 5 ani, 11 luni și 3 zile. Dosarul de fond poartă număr din 2019.
Câți judecători au participat?
Opt din cei nouă membri ai Curții, sub prezidarea Elenei-Simina Tănăsescu, cu Patricia-Marilena Ionea ca magistrat-asistent. Soluția a fost luată cu unanimitate de voturi și nu are opinii separate ori concurente.

Analiza redacției

Observația care schimbă miza dosarului iese din alăturarea a două decizii publicate în aceeași zi, nu din citirea acesteia de la cap la coadă. La 24 septembrie 2026, Monitorul Oficial a cuprins și Decizia nr. 419/2026, prin care Curtea a respins ca inadmisibilă o excepție pe motiv că autorul a enumerat texte de referință fără să explice relația de contrarietate, invocând art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care cere ca sesizările să fie motivate. În dosarul de aici, autorul nu a indicat nici măcar un articol din Constituție, iar reprezentanta Ministerului Public a cerut expres respingerea ca inadmisibilă, pentru exact acest motiv. Curtea a trecut peste concluziile procurorului și a analizat fondul. Cele două soluții pot fi împăcate, fiindcă în dosarul de aici exista un argument identificabil, analogia cu Decizia nr. 51/2020, pe care Curtea l-a putut verifica. Dar cititorul care le pune una lângă alta nu află de unde vine linia: un argument fără temeiuri constituționale trece, iar temeiuri constituționale fără argument nu trec.

A doua observație cere deschiderea legii de organizare a Curții. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 permite excepția numai împotriva unei legi sau ordonanțe „în vigoare”. Art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 nu era în vigoare nici la data sesizării, 21 octombrie 2020, nici la pronunțare: fusese abrogat cu aproape zece ani înainte. Competența Curții se sprijină și aici pe Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, care a extins controlul la dispozițiile ale căror efecte continuă. Merită remarcat că același art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010 care a abrogat legea, la litera w), a abrogat la litera x) și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, adică chiar actul pe care se sprijinea analogia autorului. Ambele norme comparate au ieșit din vigoare în aceeași zi, 1 ianuarie 2011, și ambele produc efecte în litigii din 2026.

A treia observație ține de o trimitere greșită, verificabilă în textul legii. La paragraful 14, Curtea explică natura tranzitorie a părții a II-a a Legii-cadru nr. 330/2009 și atribuie acea precizare „art. 2 alin. (3) din același act normativ”. În lege, propoziția aceea este la art. 1 alin. (3); art. 2 alin. (3) spune cu totul altceva, anume care categorii de personal intră în sectorul bugetar. Conținutul citat de Curte este reprodus corect, iar soluția nu depinde de numărul articolului, așa că nu am trecut observația la erată: nimeni care citește cu bună-credință nu ajunge la două concluzii juridice diferite. Rămâne totuși faptul că deciziile Curții se citează cuvânt cu cuvânt, iar avocatul care deschide art. 2 alin. (3) ca să verifice caracterul tranzitoriu al legii găsește acolo o definiție a personalului bugetar.

A patra observație este o măsurătoare care spune mai mult decât motivarea. Legea-cadru nr. 330/2009 a fost în vigoare douăsprezece luni, de la 1 ianuarie 2010 la 31 decembrie 2010. Luna de referință pe care o folosește textul confirmat, decembrie 2009, este chiar luna dinaintea intrării ei în aplicare. De la acea lună până la publicarea deciziei au trecut 16 ani și 9 luni, iar de la abrogare 5.745 de zile. Cu alte cuvinte, o fotografie a situației de personal făcută într-o singură lună din 2009 decide cuantumul unor pensii aflate în plată în 2026, iar controlul de constituționalitate al acelei fotografii s-a încheiat după 2.164 de zile de procedură. Raportul dintre durata de viață a legii și durata litigiului pornit din ea este, aici, de aproximativ unu la șase.

Ce ar trebui schimbat

  • Curtea ar trebui să aplice același prag de motivare în dosare judecate în aceeași perioadă. Două decizii publicate în aceeași zi tratează diferit o cerere fără temeiuri constituționale explicate. Un criteriu enunțat o dată, într-o decizie de principiu, ar scuti avocații de a ghici dacă dosarul lor va fi citit pe fond sau închis pe admisibilitate.
  • Trimiterea la art. 2 alin. (3) ar trebui rectificată, prin erată sau într-o decizie ulterioară, la art. 1 alin. (3). Corectarea nu schimbă soluția, dar oprește propagarea greșelii în hotărârile care vor cita paragraful 14 cuvânt cu cuvânt, cum se citează de obicei considerentele Curții.
  • Regula reîncadrării din 2010 ar trebui reformulată într-un act în vigoare, pentru uzul recalculărilor de pensie. Cât timp cifra de plecare stă într-o lege abrogată acum 15 ani, fiecare dosar trebuie să reconstituie de ce un text inexistent produce încă efecte, iar casele de pensii și instanțele ajung la soluții diferite pe situații identice.
  • Intervalul dintre pronunțare și publicare ar trebui plafonat printr-o normă expresă. Aici au fost 317 zile în care soluția exista, dar nu producea efecte, iar instanța de apel nu o putea aplica. Un termen scris în Legea nr. 47/1992 ar face previzibil momentul reluării dosarelor care așteaptă.
  • Deciziile care resping o excepție bazată pe analogie ar trebui să spună expres ce rămâne aplicabil din decizia invocată. Aici, Decizia nr. 51/2020 rămâne în vigoare pentru sumele compensatorii aferente titlului de doctor. O frază care să o delimiteze ar preveni renunțările din dosarele în care ea este, de fapt, aplicabilă.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 24 septembrie 2026, paginile 2-3 16 pagini PDF, 113 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Decizia nr. 589 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 24 septembrie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 589 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Patricia-Marilena Ionea — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Gigi Sorin Sasu în Dosarul nr. 496/100/2019* al Curții de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 522D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, autorul acesteia limitându-se doar la a face trimitere la o altă decizie a Curții Constituționale. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea civilă din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 496/100/2019*, Curtea de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Gigi Sorin Sasu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind recalcularea pensiei, aflată în etapa procesuală a apelului.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că, prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, dispoziții care aveau un conținut similar prevederilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009. Prin urmare, consideră că pentru aceleași rațiuni arătate în decizia Curții Constituționale antereferită se impune constatarea neconstituționalității și a dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate.

6. Autorul excepției arată că dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 au relevanță în procesul de actualizare și recalculare a pensiilor militare de stat.

7. Curtea de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere în domeniul asigurărilor sociale, iar în acest sens stabilește regulile pe care le consideră necesare. Amintește că, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, Curtea Constituțională a constatat că dreptul la pensie este un drept fundamental, dar se exercită în condițiile prevăzute de lege.

8. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009, Curtea urmează să analizeze aceste dispoziții de lege, care au următorul conținut: — Art. 30 alin. (3): „Reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.”

12. Autorul excepției nu invocă prevederile constituționale pretins a fi încălcate, făcând doar trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea-cadru nr. 330/2009 a constituit un act normativ ce a avut drept obiectiv instituirea unei reglementări unitare a salarizării personalului plătit din fonduri publice, domeniu care, anterior intrării în vigoare a acestei legi, a reprezentat obiectul mai multor acte normative distincte. Această schimbare legislativă majoră a impus parcurgerea unei perioade tranzitorii până la finalizarea procesului de armonizare a noului sistem de salarizare.

14. Dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 sunt cuprinse în partea a II-a a legii, care reglementează sistemul unitar de salarizare pentru o perioadă tranzitorie, până când acesta urma să fie simplificat și îmbunătățit în conformitate cu partea a III-a a legii, așa cum se arată în art. 2 alin. (3) din același act normativ, și dispun că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.

15. O dispoziție similară conține și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, care, în cuprinsul art. 4 alin. (1), dispune că, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.

16. Dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 au fost analizate, alături de prevederile art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, în cadrul unui recurs în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016. Cu acel prilej, instanța supremă a decis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 4 alin. (1) și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

17. Interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii textelor de lege mai sus menționate prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016 a fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, precitată, în sensul că dispozițiile art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 4 alin. (1) și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt neconstituționale. Curtea Constituțională a constatat, în esență, că există o divergență între interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate și interpretarea pe care, anterior, instanța de contencios constituțional a dat-o acelorași texte de lege în jurisprudența sa, în ceea ce privește dreptul de a beneficia de sume compensatorii pentru titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

18. Curtea Constituțională observă că, în contextul mai sus arătat, atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Curtea Constituțională au analizat dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 în coroborare cu alte texte de lege și doar în ceea ce privea relevanța acestor dispoziții legale pentru stabilirea dreptului asupra unor sume cuvenite pentru deținerea titlului de doctor. Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020 nu a vizat soluția legislativă privind reîncadrarea personalului bugetar după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 per se, ci interpretarea dată mai multor dispoziții coroborate de către instanța supremă în privința drepturilor bănești cuvenite pentru deținerea titlului de doctor.

19. În consecință, având în vedere obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, care privește recalcularea pensiei, Curtea constată că argumentele reținute prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020 nu sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză, în ceea ce privește dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009.

20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gigi Sorin Sasu în Dosarul nr. 496/100/2019* al Curții de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 11 noiembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 813 din 24 septembrie 2026, paginile 2-3

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.