Pe scurt
- Excepția împotriva ordonanței care a stabilit, în 2008, valorile de la care se calculează soldele militarilor și salariile polițiștilor a fost respinsă ca inadmisibilă, adică fără să fie judecată pe fond. Motivul nu ține de salarii: autorul a enumerat 35 de articole din Constituție și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără să arate în ce fel textul le-ar încălca. Decizia nr. 419 din 30 aprilie 2026 a fost publicată la 24 septembrie 2026 și este definitivă și general obligatorie de la această dată, cu unanimitate de voturi.
- Pierde militarul care a ridicat excepția, iar dosarul lui de la Tribunalul Mehedinți se judecă mai departe cu textul neatins. Cele două valori de referință sectoriale, 193,4694 lei și 197,3387 lei, introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, rămân baza de calcul pe care legea o folosește pentru solde, pentru salarii și pentru stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiilor militare de stat.
- Respingerea ca inadmisibilă nu închide discuția de fond, spre deosebire de o respingere ca neîntemeiată. Curtea nu a spus că ordonanța este constituțională; a spus că nu i s-a cerut nimic verificabil. Aceleași dispoziții pot fi atacate din nou, de oricine are un dosar pe rol, dacă de data aceasta critica este scrisă și explicată.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 24 septembrie 2026
Intră în vigoare: decizia este general obligatorie de la data publicării, 24 septembrie 2026
Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția ridicată de Florin Claudiu Rolea împotriva Ordonanței Guvernului nr. 8/2008, actul din care vine cifra folosită și astăzi la calculul soldelor și al salariilor din apărare, ordine publică și penitenciare. Este a treia decizie din ultimele săptămâni care atinge aceeași ordonanță, după cea în care Curtea a arătat că salariile polițiștilor și ale militarilor se calculează în continuare după o valoare fixată în 2008. Diferența este că, aici, Curtea nu a ajuns să se uite la ordonanță: s-a oprit înaintea fondului, fiindcă excepția nu conținea nicio critică pe care să o poată verifica.
Textul atacat a fost ordonanța în ansamblul ei. Ea a adăugat șase puncte, de la 11 la 16, la nota anexei nr. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar, reguli care mențineau coeficienții de ierarhizare ai soldelor pe durata restructurării Armatei României. Articolul II a fixat apoi valoarea de referință sectorială la 193,4694 lei de la 1 aprilie 2008 și la 197,3387 lei de la 1 octombrie 2008, atât pentru militari, cât și pentru polițiști și pentru funcționarii publici cu statut special din penitenciare. A doua valoare este exact prima majorată cu 2%: înmulțită cu 1,02, cifra de aprilie dă 197,3388 lei, iar ordonanța a tipărit 197,3387 lei, adică o zecime de miligram de leu mai jos.
Miza nu este istorică. Punctul 16 introdus de aceeași ordonanță spune că solda de funcție calculată cu acei coeficienți este bază de calcul nu numai pentru drepturile salariale, ci și pentru stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiilor militare de stat. De aici vine șirul de procese care ajung la Curte la aproape două decenii de la adoptarea actului.
Ordonanța nu mai este, formal, în vigoare. Articolul II a fost abrogat de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar ordonanța în întregul ei a fost respinsă de Parlament prin Legea nr. 49/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012. Legea aceea are un singur articol, cu un singur verb: se respinge. Între publicarea ordonanței, la 31 ianuarie 2008, și respingerea ei au trecut 1.512 zile, în care actul s-a aplicat și a produs drepturi. Curtea a putut totuși să o examineze, invocând Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia controlul de constituționalitate acoperă și dispozițiile ale căror efecte juridice continuă să se producă după ieșirea din vigoare.
Dosarul de fond este un litigiu de la Tribunalul Mehedinți, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, purtând numărul 908/30/2020. Instanța a trimis excepția la Curte prin Încheierea din 17 noiembrie 2021, iar la Curtea Constituțională cauza a primit numărul de dosar 3.595D/2021. Nici președinții celor două Camere ale Parlamentului, nici Guvernul, nici Avocatul Poporului nu au comunicat vreun punct de vedere.
Critica autorului a fost, în esență, aceasta: militarul semnează un jurământ fără să fi fost informat asupra raportului de serviciu, asupra atribuțiilor postului și asupra salarizării, iar consemnarea actului de numire în ordinul de zi pe unitate nu echivalează cu asumarea lui, mai ales că ordinul de zi intră în categoria informațiilor clasificate. Peste această construcție, autorul a așezat o listă: art. 1 alin. (3) până la (5), art. 4, 9, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 25, art. 30 până la 32, art. 36, 37, 39, 41, 42, 43, 44, 45, 47, 51, 52, 53, 57, art. 61 alin. (1), art. 67, 73, 78, 108, 118, 124, 126 și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, plus art. 7, 8, 13, 19, 20, 23, 25 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În total, 43 de texte de referință și niciun paragraf care să explice de ce vreunul dintre ele ar fi încălcat.
Efectele pe care le produce
Decizia este definitivă și general obligatorie de la 24 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812. Temeiul este art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat în dispozitiv alături de art. 146 lit. d): forța obligatorie a deciziilor Curții începe la publicare, nu la pronunțare. Între cele două momente au trecut 147 de zile.
Primul efect este asupra dosarului din care a pornit totul. Litigiul de la Tribunalul Mehedinți se judecă mai departe, cu dispozițiile rămase exact așa cum au fost tipărite în 2008. Autorul excepției își poate susține în continuare orice apărare de fapt, dar nu mai poate cere suspendarea judecății pe acest temei.
Al doilea efect este cel care lipsește, și el contează mai mult decât primul. O respingere ca inadmisibilă nu spune nimic despre constituționalitatea textului. Curtea nu a scris nici că ordonanța respectă Constituția, nici că o încalcă; a scris că susținerile autorului nu sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate. Prin urmare, nu se naște nicio autoritate de lucru judecat asupra fondului, iar aceleași dispoziții pot fi atacate mâine, în alt dosar, cu o motivare scrisă.
Al treilea efect privește pe oricine calculează sau contestă astăzi o soldă, un salariu de polițist sau o pensie militară recalculată. Cifrele de 193,4694 lei și de 197,3387 lei rămân acolo unde erau, iar mecanismul din punctul 16 al ordonanței, care le face bază de calcul pentru pensiile militare de stat, nu a fost atins. Cine speră că o decizie a Curții va șterge acest reper trebuie să știe că, pe acest dosar, nu s-a decis nimic în acest sens.
Al patrulea efect se vede prin comparație cu ce s-a publicat în aceeași zi. Monitorul Oficial din 24 septembrie 2026 a cuprins și Decizia nr. 589/2025, într-un dosar de recalculare a pensiei în care autorul nu indicase niciun articol din Constituție, mărginindu-se la o trimitere la o altă decizie a Curții, iar procurorul ceruse respingerea ca inadmisibilă. Acolo, Curtea a analizat totuși fondul. Cine pregătește o excepție ar trebui să știe că pragul de motivare nu este citit identic în toate dosarele.
Al cincilea efect este unul de metodă și se adresează avocaților și sindicatelor care pregătesc excepții. Curtea a repetat, cu două decizii mai vechi în mână, că o excepție are trei elemente obligatorii: textul contestat, textul de referință pretins încălcat și motivarea relației de contrarietate dintre ele. Primele două se pot determina absolut, al treilea nu poate fi dedus de Curte în locul autorului, fiindcă ar însemna un control din oficiu, care nu este permis.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În textul legilor nu s-a schimbat nimic. Nicio dispoziție nu a fost abrogată, rescrisă sau însoțită de o rezervă de interpretare. Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 era, înainte de 24 septembrie 2026, un act respins de Parlament în 2012, cu articolul II abrogat din 2010, dar cu efecte care se prelungesc prin pensiile calculate pe baza lui. Aceeași este situația și după publicarea deciziei.
S-a schimbat însă starea dosarului de la Mehedinți, care avea, din noiembrie 2021, o întrebare suspendată deasupra lui. Întrebarea a primit un răspuns, dar nu cel așteptat de niciuna dintre părți: nici instanța de trimitere, nici procurorul nu vorbiseră despre admisibilitate. Tribunalul Mehedinți apreciase excepția drept neîntemeiată, adică se uitase la fond și nu îi dăduse dreptate autorului. Reprezentantul Ministerului Public ceruse, la rândul lui, respingerea ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții. Inadmisibilitatea a venit de la Curte, din oficiu, pe un motiv pe care nimeni nu îl pusese în discuție.
A doua schimbare, mai discretă, este de ordin jurisprudențial. Curtea a folosit din nou Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, și Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011. Prima construiește testul celor trei elemente ale unei excepții, a doua spune limpede că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu este o veritabilă critică de neconstituționalitate. Amândouă au acum un caz de aplicare recent și ușor de citat, pe un act de salarizare.
Ce nu s-a schimbat, deși ar fi putut, este chiar întrebarea de fond. Dacă un cadru militar poate fi ținut de un raport de serviciu al cărui conținut salarial nu i-a fost comunicat rămâne o chestiune deschisă. Ea nu a fost respinsă; nu a fost citită.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Închide un dosar care stătea de 1.772 de zile, adică de 4 ani, 10 luni și 7 zile, de la încheierea de sesizare până la publicarea deciziei. Litigiul de la Mehedinți poate merge înainte.
- Nu blochează fondul. Fiind o respingere ca inadmisibilă, nu produce autoritate de lucru judecat asupra constituționalității ordonanței, deci o critică bine scrisă poate ajunge din nou la Curte.
- Spune concret ce trebuie să conțină o excepție: textul atacat, textul de referință și explicația contrarietății dintre ele. Este un ghid practic pentru sindicatele și avocații care lucrează pe dosare de salarizare.
- Reproduce integral dispozițiile ordonanței, inclusiv cele abrogate în 2009, deci decizia poate fi folosită direct în dosarele vechi, fără reconstituirea formei actului de la data faptelor.
- Confirmă, încă o dată, că un act scos din vigoare poate fi controlat atât timp cât efectele lui continuă. Pentru pensionarii militari, care litighează pe cifre din 2008, această poartă rămâne deschisă.
Ce rămâne o problemă
- Patru ani și jumătate de așteptare pentru un rezultat care nu atinge fondul. Între sesizare și pronunțare au trecut 1.625 de zile, iar concluzia se putea formula citind încheierea de sesizare.
- Autorul rămâne fără niciun răspuns la întrebarea lui reală, aceea despre informarea militarului asupra salarizării înainte de jurământ. Ea a fost formulată, dar nu a intrat în analiză.
- Publicarea a venit la 147 de zile de la pronunțare. Soluția exista din 30 aprilie 2026, însă nu producea efecte, iar instanța de la Mehedinți nu o putea aplica.
- Legea nu prevede nicio etapă în care o excepție nemotivată să poată fi completată. Rezultatul este binar: fie dosarul curge patru ani și se închide fără fond, fie autorul renunță.
- Cifrele care produc efecte până azi vin dintr-o ordonanță pe care Parlamentul a respins-o. Situația nu este creată de decizie, dar decizia o lasă exact cum era, iar cititorul aflat în litigiu nu primește nicio clarificare.
Sfaturi utile
- Dacă ridicați o excepție de neconstituționalitate, scrieți separat, pentru fiecare articol din Constituție invocat, în ce fel textul de lege îl încalcă. O listă de articole, fie ea de 40 de poziții, se respinge ca inadmisibilă, iar pierderea de timp se măsoară în ani, nu în luni.
- Preferați două sau trei temeiuri constituționale explicate pe jumătate de pagină fiecare, în locul a treizeci enumerate într-un rând. Testul Curții nu este cantitativ, dar cere ca din motivare să se poată reține în mod rezonabil o critică.
- Verificați dacă textul pe care îl atacați mai este în vigoare și, dacă nu este, scrieți în cerere de ce efectele lui continuă să se producă în cazul dumneavoastră. Fără acest pasaj, riscați o inadmisibilitate pe alt motiv.
- Dacă litigiul dumneavoastră privește o soldă, un salariu de polițist sau o pensie militară calculată pe valorile din 2008, păstrați argumentele de fapt și de calcul. Această decizie nu vă închide nicio apărare de acest fel, fiindcă nu a examinat ordonanța.
- Nu citiți respingerea ca pe o confirmare a constituționalității. Formula din dispozitiv este „respinge, ca inadmisibilă”, nu „constată că dispozițiile sunt constituționale”. Diferența contează dacă pregătiți o nouă excepție pe același text.
- Când primiți încheierea de sesizare a instanței, citiți-o ca pe piesa care va ajunge la Curte. Ea trebuie să cuprindă punctele de vedere ale părților și opinia instanței, iar ce nu este scris acolo nu va fi completat mai târziu.
Întrebări frecvente
Ce a decis, pe scurt, Curtea Constituțională?
Ce diferență este între „inadmisibilă” și „neîntemeiată”?
Se mai poate ataca aceeași ordonanță?
Se schimbă ceva la soldele militarilor sau la pensiile militare?
Cum poate fi controlat un act pe care Parlamentul l-a respins în 2012?
Din ce zi produce efecte decizia?
Cât a durat procedura?
Cine a ridicat excepția și în ce fel de proces?
Analiza redacției
Prima observație nu se vede citind decizia, fiindcă cere deschiderea legii de organizare a Curții. Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 permite excepția numai împotriva unei legi sau ordonanțe „în vigoare”. Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 nu era în vigoare în niciun moment al acestei proceduri: articolul II fusese abrogat în 2009, iar ordonanța fusese respinsă prin Legea nr. 49/2012. Competența Curții se sprijină aici integral pe Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, care a extins controlul la efectele care se prelungesc. Soluția este rezonabilă și, pentru pensionarii militari, este singura care ține poarta deschisă. Rămâne însă faptul că, la 5.531 de zile de la publicarea acelei decizii, adică la peste cincisprezece ani, textul legii a rămas neschimbat, iar cine citește art. 29 alin. (1) fără jurisprudență în mână înțelege exact opusul.
A doua observație explică de ce dosarul a ajuns totuși la Curte și de ce a stat acolo patru ani și jumătate. Art. 29 alin. (5) din aceeași lege obligă instanța de trimitere să respingă cererea de sesizare atunci când excepția este contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), adică atunci când textul nu e în vigoare, nu are legătură cu cauza sau a fost deja declarat neconstituțional. Lipsa motivării nu este pe această listă; ea vine din art. 10 alin. (2), care cere ca sesizările să fie făcute în formă scrisă și motivate. Prin urmare, Tribunalul Mehedinți nu avea nicio obligație legală să verifice motivarea și a trimis dosarul mai departe, apreciind excepția drept neîntemeiată. Filtrul care ar fi economisit 1.625 de zile nu există în lege, iar Curtea a trebuit să îl aplice singură, la capătul procedurii.
A treia observație este o măsurătoare. Autorul a invocat 43 de texte de referință: 35 de articole din Constituție și 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, plus Convenția europeană a drepturilor omului, menționată generic. Pe cinci paragrafe de motivare nu apare nicio propoziție care să lege un anumit articol de o anumită dispoziție a ordonanței. Raportul dintre numărul de temeiuri și numărul de argumente este, aici, 43 la zero, iar acesta este singurul motiv pentru care dosarul s-a închis. Merită spus și invers: nici procurorul, nici instanța de trimitere nu au sesizat problema, amândoi cerând respingerea ca neîntemeiată. Inadmisibilitatea a fost ridicată din oficiu de Curte, care în alte cazuri refuză tocmai să acționeze din oficiu.
A patra observație privește cifrele lăsate în urmă. Cele două valori de referință sectoriale nu sunt alese la întâmplare: 197,3387 lei este 193,4694 lei plus exact 2%, iar produsul exact, 197,3388 lei, a fost coborât cu 0,0001 lei la tipărire. Rotunjirea nu schimbă nicio sumă datorată cuiva și nu este un defect. Ea spune însă ceva despre natura actului: o majorare de 2% în șase luni, decisă de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, Legea nr. 373/2007, deci fără dezbatere parlamentară prealabilă, și respinsă de Parlament abia patru ani mai târziu. Între timp, punctul 16 al aceleiași ordonanțe a legat de acele valori stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiilor militare de stat. Un act pe care Parlamentul l-a refuzat continuă astfel să producă, la 18 ani distanță, cifra din care se calculează pensii.
Ce ar trebui schimbat
- Condiția motivării ar trebui adăugată în lista din art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Instanța de trimitere ar verifica atunci, la fel cum verifică deja legătura cu cauza, dacă excepția explică relația de contrarietate. Un dosar ca acesta s-ar închide în câteva săptămâni, la Mehedinți, nu după 1.625 de zile, la Curte.
- Legea ar trebui să prevadă un termen de completare a motivării înainte de respingerea pentru acest motiv. Astăzi rezultatul este binar, iar autorul unei excepții cu o problemă reală, dar prost scrisă, pierde patru ani și rămâne cu aceeași întrebare. Un termen de 15 zile pentru completare ar transforma inadmisibilitatea în excepție, nu în regulă.
- Regula din Decizia nr. 766/2011 ar trebui scrisă în art. 29 alin. (1). O propoziție care să spună că sunt supuse controlului și dispozițiile ale căror efecte juridice continuă să se producă după ieșirea din vigoare ar scuti orice justițiabil de căutarea unei decizii din 2011 pentru a înțelege textul legii din 1992.
- Intervalul dintre pronunțare și publicare ar trebui plafonat printr-o normă expresă. Aici au fost 147 de zile în care soluția exista, dar nu producea efecte. Un termen scris în Legea nr. 47/1992 ar face previzibil momentul în care dosarele suspendate pot merge mai departe.
- Deciziile de inadmisibilitate pentru lipsa motivării ar trebui să spună expres că fondul rămâne deschis. Cititorul neasistat înțelege dintr-o „respingere” că textul a fost validat. O frază finală care să precizeze că nu s-a examinat constituționalitatea ar preveni renunțări bazate pe o citire greșită.
- Valorile de referință sectoriale folosite la recalcularea pensiilor militare ar trebui preluate într-un act în vigoare. Cât timp cifra de calcul stă într-o ordonanță respinsă de Parlament în 2012, fiecare litigiu trebuie să reconstituie de ce un act inexistent produce încă efecte, iar instanțele ajung la soluții diferite pentru situații identice.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 24 septembrie 2026, paginile 2-4 16 pagini PDF, 153 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 419 din 30 aprilie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 24 septembrie 2026
D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 419 din 30 aprilie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Oana Duță — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, excepție ridicată de Florin Claudiu Rolea în Dosarul nr. 908/30/2020 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.595D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 908/30/2020, Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.
5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florin Claudiu Rolea într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu referitor la funcționarii publici statutari.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține că din coroborarea dispozițiilor criticate rezultă foarte clar că un cadru militar sau un viitor cadru militar încheie un contract ce dă naștere unui raport juridic între acesta și Ministerul Apărării Naționale, respectiv Ministerul Afacerilor Interne (dar și între celelalte ministere ce au în subordine cadre militare sub guvernarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare), raport de serviciu ce nu poate, teoretic, să fie asumat, întrucât militarul face un jurământ „în alb”, nefiind informat asupra raportului de serviciu, asupra scopului, obiectivelor, atribuțiilor funcției sau ale postului și nici asupra salarizării.
7. Se arată că fazele negocierii raportului de serviciu și ale informării cu privire la acesta nu se realizează, iar actul administrativ de numire nu a fost comunicat. Consemnarea acestui act în ordinul de zi pe unitate, așa cum se prevede în art. 92 alin. (7) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și în art. 86 alin. (8) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu înseamnă asumarea acestuia de către cadrul militar, întrucât acesta nu l-a semnat. Se mai arată că accesul la ordinul de zi pe unitate este limitat, făcând parte din categoria informațiilor clasificate, și oricum acesta nu poate constitui un act administrativ de stabilire a drepturilor și obligațiilor militarului fără o fișă a postului, fără concretizarea acestora în fișa postului, fără semnătura pe acest act și fără a exista practic asumarea individuală de către fiecare cadru militar.
8. Acest mod de reglementare încalcă transparența, echitatea și alte principii privind salarizarea, contravenind Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
9. Astfel, se pune întrebarea cum poate un cadru militar, fără a mai exista o contraprestație pentru cele asumate — pentru că la trecerea în rezervă nu mai beneficiază de nicio protecție socială și nici de sume compensatorii — să își asume un astfel de raport de serviciu în condițiile prevederilor actelor internaționale amintite.
10. Tribunalul Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, cu modificările ulterioare.
15. Curtea observă că prevederile art. II al Ordonanței Guvernului nr 8/2008 au fost abrogate prin art. 48 alin. (1) pct. 9 și 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a fost respinsă prin Legea nr. 49/2012 privind respingerea Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 22 martie 2012. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare”, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile legale care au următorul cuprins: „Art. I. — După punctul 10 al notei la anexa nr. 1 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se introduc șase noi puncte, punctele 11-16, cu următorul cuprins:
11. Cadrele militare în activitate care mențin coeficienții de ierarhizare ai soldelor de funcție, în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2001 pentru stabilirea coeficienților de ierarhizare ai soldelor unor funcții din structurile Ministerului Apărării Naționale, ale căror state de organizare intră în vigoare până la data de 31 decembrie 2007 ca urmare a procesului de reorganizare a Armatei României, aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2002, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază în continuare de acest drept, până la terminarea perioadei de restructurare a armatei.
12. Cadrelor militare în activitate numite după data de 31 decembrie 2007, în perioada restructurării Armatei României, în funcții prevăzute cu coeficienți de ierarhizare inferiori ca urmare a reorganizării structurilor Ministerului Apărării li se mențin coeficienții de ierarhizare corespunzători funcțiilor superioare din care au provenit, până la terminarea perioadei de restructurare a armatei.
13. Cadrele militare în activitate încadrate la data de 31 decembrie 2007 în funcții superioare gradelor deținute, prin diminuarea temporară a funcțiilor respective, beneficiază în continuare de coeficienții de ierarhizare inițiali ai funcțiilor pe care sunt încadrate, până la terminarea perioadei de restructurare a Armatei României.
14. În Ministerul Apărării, cadrele militare în activitate pot fi numite, pe perioada restructurării Armatei României, în funcții prevăzute de statele de organizare cu grade mai mari decât cele pe care acestea le au prin diminuarea temporară a gradelor funcțiilor respective, corespunzător gradelor deținute de cei în cauză. Cadrele militare în activitate beneficiază de solda de funcție, prevăzută de statul de organizare al structurii militare, înainte de diminuarea temporară a gradului funcției respective determinată de numirea acestora în funcție, până la terminarea perioadei de restructurare a Armatei României.
15. Cadrele militare în activitate numite după data de 31 decembrie 2007 în funcții cu coeficienți de ierarhizare mai mari decât cei avuți și cărora li s-au diminuat temporar gradele funcțiilor, corespunzător gradelor deținute, beneficiază de coeficienții de ierarhizare inițiali ai soldelor de funcții prevăzuți în statul de organizare, până la terminarea perioadei de restructurare a Armatei României.
16. Solda de funcție corespunzătoare coeficienților de ierarhizare stabiliți în condițiile pct. 11-15 constituie bază de calcul pentru stabilirea drepturilor salariale și sociale, acordate potrivit legii, precum și pentru stabilirea, recalcularea și actualizarea pensiilor militare de stat ale cadrelor militare cărora le-au fost aplicate dispozițiile menționate mai sus. Art. II. — (1) Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.
(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.
(3) Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului. Art. III. — Fondurile aprobate prin bugetele instituțiilor din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională se suplimentează cu sumele necesare aplicării prezentei ordonanțe.”
16. Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituție: art. 1 alin. (3)-(5) privind principiile statului de drept, al separației puterilor în stat, al legalității, al calității legii și al securității juridice, art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 25 referitor la libera circulație, art. 30-32 referitoare la libertatea de exprimare, dreptul la informație și dreptul la învățătură, art. 36 privind dreptul la vot, art. 37 privind dreptul de a fi ales, art. 39 referitor la libertatea întrunirilor, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 42 privind interzicerea muncii forțate, art. 43 privind dreptul la grevă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 61 alin. (1) privind rolul și structura Parlamentului, art. 67 privind actele juridice și cvorumul legal, art. 73 privind categoriile de legi, art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, art. 108 privind actele Guvernului, art. 118 privind forțele armate, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 126 privind instanțele judecătorești și art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia. De asemenea, se mai invocă dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 7, 8, 13, 19, 20, 23, 25 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia invocă în mod formal încălcarea art. 1 alin. (3)-(5), art. 4, 9, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 25, 30-32, 36, 37, 39, 41, 42, 43, 44, 45, 47, 51, 52, 53, 57, art. 61 alin. (1), art. 67, 73, 78, 108, 118, 124, 126 și art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție, precum și a art. 7, 8, 13, 19, 20, 23, 25 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar, în realitate, acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale și convenționale invocate. Așa fiind, se reține că susținerile autorului excepției nu sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate.
18. Curtea observă că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.
19. Or, în prezenta cauză, indicarea temeiurilor constituționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, când a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate.
20. Prin urmare, având în vedere caracterul general al textelor constituționale și convenționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate.
21. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți”.
22. Ca atare, având în vedere că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate, și anume condiția motivării, cuprinsă în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 29 alin. (1) corelat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 este inadmisibilă.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, excepție invocată de Florin Claudiu Rolea în Dosarul nr. 908/30/2020 al Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 30 aprilie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Oana Duță
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.