Pe scurt

  • De pe 9 octombrie 2026, o companie de stat care ține în concesiune infrastructură de transport nu mai poate închide o bucată din ea peste anumite praguri fără acordul scris al Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. Pragurile sunt în cifre, nu la apreciere: peste 72 de ore pe o autostradă, un drum expres sau un drum național, peste 24 de ore pe pista unică a unui aeroport, peste 7 zile la un port, la o dană sau la o ecluză, peste 90 de zile pe o linie sau o secție de cale ferată.
  • Concesionarul notifică ministerul cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte, cu un dosar de șase piese, iar ministerul răspunde în 10 zile lucrătoare cu acord, acord însoțit de condiții sau refuz motivat. Până la comunicarea acordului, închiderea nu poate începe. Sub praguri, decizia rămâne la concesionar.
  • Tăcerea ministerului nu valorează acord, iar ordinul nu îi atașează nicio consecință. Concesionarul care nu respectă procedura încalcă, potrivit art. 8, obligațiile din contractul de concesiune, cu remediile prevăzute acolo și cu informarea consiliului de administrație. Ministerul care nu răspunde la timp blochează lucrarea fără să riște nimic.
Act: Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii, interimar, nr. 960/2026 privind procedura de notificare prealabilă și de exprimare a acordului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de concedent, cu privire la suspendarea, întreruperea sau restrângerea semnificativă a exploatării bunurilor proprietate publică a statului concesionate, aferente infrastructurii de transport de interes național
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 9 octombrie 2026, paginile 8-10
Intră în vigoare: 9 octombrie 2026, data publicării, fiindcă art. 11 dispune doar publicarea și nu fixează o dată ulterioară

Statul are, de mulți ani, dreptul să spună cum se exploatează bunurile pe care le-a dat în concesiune. Până pe 9 octombrie 2026 nu avea însă pașii prin care să îl exercite. Ordinul nr. 960/2026, emis de ministrul transporturilor și infrastructurii, interimar, și semnat pe 8 octombrie de secretarul de stat Horațiu-Lucian Cosma, scrie acei pași pentru un singur tip de decizie, dar una grea: momentul în care o autostradă, o secție de cale ferată, un port sau pista unui aeroport se închide. Printre destinatari intră, după criteriul de la art. 2 alin. (1), și administratorul infrastructurii feroviare publice, aceeași companie pentru care Guvernul a aprobat în august contractul de activitate și performanță pe 2026-2030.

Concedent e proprietarul care a dat bunul în exploatare altcuiva, în cazul de față statul, prin minister. Concesionarul e cel care îl exploatează, adică, pe infrastructura de transport de interes național, companiile de stat care administrează rețeaua de drumuri naționale, autostrăzi și drumuri expres, infrastructura feroviară publică, porturile maritime și fluviale, canalele navigabile și aeroporturile aflate în proprietatea statului. Ordinul își ia temeiul din art. 303 alin. (2), art. 325 alin. (6) și (13) și art. 326 din Codul administrativ, textele care îi dau concedentului dreptul de a stabili condițiile de exploatare și de a verifica felul în care sunt respectate.

Termenul pe care îl folosește actul pentru orice formă de oprire e „indisponibilizare”: suspendarea, întreruperea sau restrângerea exploatării unui bun concesionat, indiferent de cauză și indiferent cum se numește măsura. Partea care contează pentru oricine citește actul e că ordinul nu lasă cuvântul „semnificativ” la aprecierea cuiva. Îl definește în cifre, pe patru domenii:

  • Rutier: închiderea totală a circulației pe o autostradă, pe un drum expres sau pe un drum național, ori pe o singură cale unidirecțională a unei autostrăzi sau a unui drum expres, pentru mai mult de 72 de ore, inclusiv atunci când circulația se menține pe calea opusă. Tot aici intră devierea traficului peste 72 de ore pe o rută alternativă de categorie inferioară mai lungă de 10 km și reducerea cu mai mult de 40% a numărului de benzi disponibile pe sens, peste 72 de ore. Circulația alternativă pe o singură bandă se socotește reducere de 50%.
  • Aeroportuar: închiderea completă a pistei unice utilizabile sau, pe aerodromurile cu mai multe piste, indisponibilizarea care scade cu peste 40% capacitatea operațională disponibilă, raportată la capacitatea declarată de administrator, pentru mai mult de 24 de ore. Alternativ, reducerea cu mai mult de 40% a programului operațional publicat, pentru mai mult de 7 zile.
  • Feroviar: închiderea integrală a circulației pe o linie sau pe o secție de circulație pentru mai mult de 90 de zile, fără situațiile care merg la aprobarea Guvernului potrivit art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998. Închiderea unuia dintre firele unei linii duble, cu circulația menținută pe celălalt fir, nu e indisponibilizare semnificativă.
  • Naval: închiderea unui port, a unei căi navigabile interioare, a unei dane sau a unei ecluze pentru mai mult de 7 zile.

Durata se calculează continuu, deci o închidere nu se poate tăia în felii ca să stea sub prag. Iar la drumuri pragurile se raportează numai la sectoarele aflate efectiv în administrarea concesionarului la data închiderii: un tronson de drum național predat printr-un protocol unei primării nu intră în calcul.

Efectele pe care le produce

Pe o închidere planificată, adică programată pentru lucrări de întreținere, reparații, modernizare sau investiții, concesionarul notifică ministerul cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data la care vrea să înceapă. Notificarea vine cu un dosar care cuprinde cel puțin șase piese: descrierea și justificarea tehnică, analiza soluțiilor alternative, inclusiv a celor care păstrează exploatarea în tot sau în parte, măsurile de continuitate și de atenuare a impactului asupra utilizatorilor, durata estimată și graficul de execuție, planul de informare publică și avizele sectoriale, obținute sau în curs.

Ministerul are apoi 10 zile lucrătoare de la primirea dosarului complet ca să comunice una dintre trei soluții: acord, acord însoțit de condiții sau refuz motivat. Dacă dosarul e incomplet, ministerul cere completarea în 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, iar cele 10 zile încep să curgă abia de la completare. Pus în zile de calendar, un dosar complet din prima consumă 14 zile din cele 30 de preaviz, iar unul care trece printr-o rundă de completare consumă 21, deci rămân 9 zile de marjă dacă răspunsul la cererea de completare e instantaneu. Nu e, fiindcă actul nu îi dă concesionarului niciun termen pentru el.

Cele trei răspunsuri sunt acte administrative și pot fi atacate în contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004. Se publică, toate, pe pagina de internet a ministerului. Acordul privește exclusiv calendarul, etapizarea și măsurile de continuitate, nu necesitatea tehnică a lucrărilor și nici cerințele de siguranță, iar refuzul se poate întemeia numai pe o listă închisă de trei motive: existența, în chiar dosarul transmis de concesionar, a unei variante de calendar sau a unei soluții alternative care afectează mai puțin exploatarea la siguranță comparabilă, insuficiența măsurilor de continuitate sau caracterul incomplet ori nefundamentat al dosarului. Refuzul și condițiile trebuie să arate pe care variantă din dosarul concesionarului se sprijină. Iar dacă din condițiile impuse de minister apar consecințe, ele nu angajează răspunderea contractuală a concesionarului.

Pericolul iminent are regim separat. Când menținerea exploatării creează un risc imediat pentru siguranța oamenilor sau pentru integritatea bunului, concesionarul ia măsurile strict necesare pe loc, fără acord prealabil. Notifică ministerul în cel mult 24 de ore și trimite dosarul în cel mult 5 zile lucrătoare. Măsurile nu pot fi ținute mai mult de 30 de zile decât după parcurgerea procedurii obișnuite, cu o excepție: dacă pericolul persistă, ele rămân în vigoare până se pronunță ministrul, iar procedura privește atunci numai planul lucrărilor de remediere. Ușa de urgență e închisă cu grijă: pericolul iminent nu poate fi invocat pentru a pune în aplicare lucrări planificate, nici măcar anunțate public, iar un pericol născut din întreținerea pe care concesionarul nu a făcut-o nu îl scutește de răspunderea contractuală pentru acea neexecutare.

Două situații ies din nevoia de acord, dar nu din nevoia de a anunța. Închiderile decise exclusiv de terți, pe care concesionarul nu le controlează, se notifică de îndată, cu cauza, durata estimată și măsurile de atenuare. Măsurile impuse printr-un act al unei autorități, directivele de siguranță ale Autorității Aeronautice Civile Române, actele poliției rutiere, ale Inspectoratului de Stat în Construcții sau ale inspectoratelor pentru situații de urgență, ori obligațiile de conformare cu termen fixat, se notifică în regimul de 24 de ore al pericolului iminent. În schimb, lucrările planificate a căror programare nu e impusă de un asemenea act rămân la acord, chiar dacă urmăresc obiective de siguranță.

Pentru lucrările deja începute sau anunțate public la 9 octombrie 2026, art. 9 dă 20 de zile lucrătoare pentru notificare, cu dosarul complet, deci până pe 6 noiembrie 2026. Ele nu trec prin acord și nu se opresc: ministerul poate cere reevaluarea soluției pentru perioada rămasă, iar cererea lui nu are efect suspensiv. „Anunțate public” înseamnă, în sensul acestui articol, închiderile pentru care s-a obținut acordul autorității competente sau care au fost aduse la cunoștința publicului potrivit legislației sectoriale.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Ordinul nu abrogă nimic. Adaugă un etaj. Până acum, concesionarul care voia să închidă un sector avea de obținut avizele sectoriale, iar pe drumuri restricția temporară de circulație se instituia potrivit art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 și normelor date în aplicarea lui, cu acordul poliției rutiere. Dreptul concedentului de a se pronunța pe condițiile de exploatare exista în Codul administrativ, dar fără procedură, fără termen și fără formă a răspunsului, așa că se exercita, când se exercita, prin contractul de concesiune, care nu e public.

Noutatea e, deci, de procedură și de transparență: un termen de preaviz, un termen de răspuns, trei forme posibile de răspuns, o listă închisă de motive de refuz și publicarea tuturor acordurilor și refuzurilor. De aici încolo, o închidere mare de infrastructură are nevoie de două aprobări care răspund la întrebări diferite. Poliția rutieră spune dacă restricția se poate institui în siguranță. Ministerul spune dacă momentul și etapizarea sunt cele care afectează cel mai puțin exploatarea bunului. Ordinul precizează expres că acordul lui nu e aviz de instituire a restricției de circulație și că acele condiții puse de minister nu pot contraveni cerințelor de siguranță rutieră stabilite prin acordul poliției; în caz de divergență, se reexaminează calendarul, nu cerințele de siguranță.

Restul competențelor rămân neatinse, iar ordinul le enumeră pe rând: ale poliției rutiere, ale Autorității Aeronautice Civile Române și ale reglementărilor europene din aviația civilă, ale autorităților de siguranță feroviară și navală, ale autorităților de securitate portuară de pe canalul Sulina și de pe canalele Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă-Midia-Năvodari. Pe cale ferată, acordul nu atinge funcțiile esențiale ale administratorului infrastructurii, alocarea capacităților și tarifarea, prevăzute de Legea nr. 202/2016 și de Regulamentul (UE) 2026/1.184: privește doar disponibilitatea bunului concesionat, nu alocarea traseelor sau accesul operatorilor la infrastructură. Pentru transportul pe apă, vezi și Ordinul MTI nr. 936/2026, cu liniile directoare SEEMP din anexa VI la MARPOL.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Pragul e în cifre, nu în adjective. Pe legislația secundară românească, „semnificativ” rămâne de regulă nedefinit, iar obligația de a notifica depinde de cum îl citește fiecare. Aici fiecare domeniu are durate și procente, iar singura situație cu adevărat ambiguă de pe drum, circulația alternativă pe o bandă, e tranșată expres ca reducere de 50%.
  • Sub prag, decizia rămâne la concesionar. Ministerul nu capătă drept de veto pe fiecare lucrare de întreținere, ci numai pe cele care ating pragurile.
  • Motivele de refuz sunt limitate la trei, iar refuzul trebuie să arate varianta pe care se sprijină, luată din dosarul concesionarului. Un refuz care nu indică nicio variantă e atacabil pe chiar acest motiv.
  • Costul condițiilor impuse de minister nu cade pe concesionar. Consecințele datorate direct acelor condiții nu îi angajează răspunderea contractuală, ceea ce face ca întârzierea cerută de concedent să nu se întoarcă împotriva lui.
  • Totul se publică. Acordurile, acordurile cu condiții și refuzurile motivate ajung pe pagina ministerului, deci pe o singură adresă se poate vedea ce închideri au fost aprobate și pe ce argument.
  • Ușa de urgență nu poate fi folosită pentru lucrări planificate, iar pericolul creat prin întreținerea nefăcută nu scutește de răspundere. Asta închide exact ocolirea cea mai la îndemână a procedurii.
  • Sarcina administrativă se poate comprima. Concesionarul poate pune la acord programul anual al închiderilor, cu dosar pentru fiecare, și poate cere acordul odată cu depunerea documentației la Consiliul tehnico-economic al ministerului, dacă graficul e deja cunoscut.

Ce rămâne o problemă

  • Tăcerea blochează lucrarea și nu costă nimic. Lipsa răspunsului în 10 zile lucrătoare nu valorează acord, iar închiderea nu poate fi pusă în aplicare fără acord comunicat. Singurul remediu e o cerere la ministru, care se pronunță în cel mult 5 zile lucrătoare, termen fără nicio consecință atașată.
  • Consecințele merg într-o singură direcție. Art. 8 sancționează numai nerespectarea de către concesionar, prin remediile din contractul de concesiune. Pentru întârzierea ministerului, ordinul nu prevede nimic.
  • Pragurile joase trag lucrări mărunte în procedura cea mare. O dană scoasă din uz 8 zile sau o ecluză oprită 8 zile cer același dosar de șase piese, cu analiză de alternative, ca închiderea unei autostrăzi.
  • Ceasul de 10 zile lucrătoare nu are un start garantat. O rundă de completare îl repornește de la o dată pe care actul nu o fixează, fiindcă nu dă concesionarului niciun termen de răspuns la cererea de completare.
  • Termenul ministerului de a cere completări curge de la notificare, nu de la dosar. Pe fluxul obișnuit cele două sosesc împreună, deci nu se vede nimic. Pe fluxul de pericol iminent, dosarul vine până la 5 zile lucrătoare după notificare, așa că termenul ministerului poate expira înainte ca dosarul să ajungă la el.
  • Lipsește o regulă tranzitorie pentru lucrările programate, dar neîncepute și neanunțate. O închidere semnificativă care trebuia să înceapă la mai puțin de 30 de zile de la 9 octombrie 2026 nu intră în art. 9, fiindcă nu e nici în curs, nici anunțată public, iar preavizul de 30 de zile nu mai poate fi dat. Singura cale rămasă e amânarea.
  • Sancțiunea nu se poate citi din afară. Ordinul trimite la remediile din contractul de concesiune, iar acele contracte nu sunt publice, deci cât costă de fapt nerespectarea procedurii rămâne necunoscut publicului.
  • Pentru călător nu se schimbă momentul în care află. Planul de informare publică e o piesă din dosar, fără conținut minim și fără termen, iar nicio prevedere nu obligă la anunțarea închiderii cu un număr de zile înainte de începerea ei.

Sfaturi utile

  1. Dacă transportați marfă pe autostradă, numărați benzile pe sens, nu pe total. Pe o autostradă cu două benzi pe sens, o bandă închisă e deja reducere de 50%, peste pragul de 40%, iar peste 72 de ore închiderea devine semnificativă. Pe un sector cu trei benzi pe sens, o bandă închisă e 33% și rămâne în afara procedurii, iar două benzi închise sunt 67% și intră.
  2. Dacă vă interesează un sector anume, urmăriți pagina ministerului. Acolo ajung, prin art. 5 alin. (7), toate acordurile, condițiile și refuzurile. Pe cale ferată, momentul de referință e publicarea preliminară a restricțiilor de capacitate potrivit reglementărilor europene: tot atunci se face notificarea, iar acordul trebuie comunicat înainte de publicarea actualizată.
  3. Pe apă, pragul e mic. Pragul se atinge la 8 zile, fie că e vorba de o dană, de o ecluză, de un port sau de o cale navigabilă interioară. Dacă o lucrare anunțată pentru 10 zile nu are acord publicat, e un semn că dosarul nu a ajuns încă la minister.
  4. Dacă sunteți concesionar, depuneți dosarul complet din prima. Cele 10 zile lucrătoare curg de la dosarul complet, nu de la notificare, iar o rundă de completare consumă marja de 9 zile pe care o lasă preavizul de 30.
  5. Folosiți programul anual. Un singur acord pe programul anual acoperă toate închiderile puse în aplicare conform lui; numai abaterile se notifică separat.
  6. Nu confundați acordul cu avizul de restricție. Pe drum sunt două aprobări distincte: poliția rutieră pe siguranță, ministerul pe calendar. Acordul ministerului nu înlocuiește acordul poliției.
  7. Dacă aveți o închidere în curs sau anunțată public, termenul e 6 noiembrie 2026. Notificarea se face cu dosarul complet, lucrarea nu se oprește, iar o eventuală cerere de reevaluare din partea ministerului nu suspendă nimic.
  8. Dacă ministerul tace peste 10 zile lucrătoare, nu porniți lucrarea. Nu există acord tacit. Cereți în scris ministrului soluționarea, ca să înceapă termenul de 5 zile lucrătoare, și păstrați dovada cererii pentru o eventuală acțiune în contencios administrativ.

Întrebări frecvente

De când se aplică procedura?

De pe 9 octombrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial. Art. 11 dispune doar publicarea ordinului în Partea I și nu prevede o dată ulterioară de intrare în vigoare, iar la ordinele de ministru regula este intrarea în vigoare la publicare, dacă actul nu spune altfel. Art. 9 confirmă indirect alegerea, fiindcă își calculează termenul tranzitoriu „de la această dată”, adică de la data intrării în vigoare.

Ce înseamnă, concret, „restrângere semnificativă”?

Ordinul o definește în cifre, pe patru domenii. Rutier: peste 72 de ore de închidere totală a unei autostrăzi, a unui drum expres sau a unui drum național ori a unei singure căi unidirecționale, peste 72 de ore de deviere pe o rută inferioară mai lungă de 10 km, sau peste 72 de ore cu mai puțin de 60% din benzile pe sens. Aeroportuar: peste 24 de ore cu pista unică închisă sau cu peste 40% din capacitate pierdută, ori peste 7 zile cu programul operațional publicat redus cu peste 40%. Feroviar: peste 90 de zile de închidere integrală a unei linii sau a unei secții. Naval: peste 7 zile pentru un port, o cale navigabilă interioară, o dană sau o ecluză.

Cât durează procedura, de la notificare la acord?

Preavizul este de minimum 30 de zile calendaristice, iar ministerul are 10 zile lucrătoare de la dosarul complet, adică în jur de 14 zile de calendar. Dacă dosarul e incomplet, ministerul cere completarea în 5 zile lucrătoare, iar cele 10 zile repornesc de la completare, ceea ce duce partea de procedură la circa 21 de zile de calendar. În ipoteza cea mai bună rămân 9 zile de marjă din preaviz. Actul nu fixează un termen în care concesionarul trebuie să răspundă la cererea de completare, deci marja poate fi depășită.

Ce se întâmplă dacă ministerul nu răspunde în termen?

Art. 5 alin. (3) spune expres că lipsa comunicării nu echivalează cu acordul, deci nu există acord tacit. Nici respingere tacită nu există: pur și simplu nu există încă un răspuns, iar art. 5 alin. (4) interzice punerea în aplicare a închiderii înainte de comunicarea acordului. Concesionarul poate cere ministrului soluționarea de îndată, iar ministrul se pronunță în cel mult 5 zile lucrătoare de la sesizare. Dacă nici atunci nu primește răspuns, singura cale rămasă e contenciosul administrativ.

Ce riscă un concesionar care închide fără acord?

Nu o amendă contravențională, fiindcă ordinul nu instituie contravenții. Art. 8 califică nerespectarea obligațiilor din ordin drept neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul de concesiune și trimite la măsurile și remediile prevăzute de acel contract și de legislația aplicabilă, plus informarea organelor de administrare și de conducere ale concesionarului. Cât costă efectiv depinde, deci, de clauzele fiecărui contract de concesiune.

O închidere de urgență are nevoie de acord?

Nu. În caz de pericol iminent, concesionarul dispune de îndată măsurile strict necesare, fără acord prealabil, dar notifică ministerul în cel mult 24 de ore și transmite dosarul în cel mult 5 zile lucrătoare. Măsurile nu pot fi menținute peste 30 de zile decât după parcurgerea procedurii obișnuite, cu excepția cazului în care pericolul persistă: atunci rămân în vigoare până se pronunță ministrul, iar procedura privește numai planul lucrărilor de remediere. Pericolul iminent nu poate fi invocat pentru a executa lucrări planificate.

Ce fac lucrările care sunt deja în curs?

Se notifică ministerului până pe 6 noiembrie 2026, adică în 20 de zile lucrătoare de la 9 octombrie, cu dosarul de șase piese. Nu trec prin acord și nu intră sub interdicția de punere în aplicare. Ministerul poate cere reevaluarea soluției pentru perioada rămasă, dar cererea nu are efect suspensiv, deci lucrarea continuă. Aceeași regulă se aplică închiderilor care, la 9 octombrie, erau anunțate public sau aveau acordul autorității competente.

Ca pasager sau transportator, câștig vreun drept?

Nu un drept propriu. Nu sunteți parte în procedură, nu sunteți consultat și nu există un termen în care închiderea trebuie anunțată public înainte să înceapă. Ce câștigați e vizibilitate după decizie: toate acordurile, condițiile și refuzurile se publică pe pagina ministerului. Indirect, dosarul lucrează în favoarea utilizatorului, fiindcă analiza alternativelor trebuie întocmită pe criterii care includ costurile pentru utilizatori și impactul asupra comunităților afectate, iar planul de informare publică e piesă obligatorie.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Art. 2 alin. (2) față de art. 4 alin. (4). Art. 2 alin. (2) prevede că indisponibilizările care nu ating pragurile de la art. 3 lit. b) „rămân în competența concesionarilor, potrivit legislației sectoriale și contractelor de concesiune, fără a fi supuse procedurii prevăzute de prezentul ordin”, fără să rezerve nicio excepție. Art. 4 alin. (4) impune însă, pentru infrastructura feroviară, ca închiderile integrale planificate cu o durată cuprinsă între 7 și 90 de zile să se comunice ministerului, spre informare, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte, iar cele neprevăzute de aceeași durată de îndată. Cum pragul feroviar de la art. 3 lit. b) pct. (iii) e „mai mare de 90 de zile”, toate închiderile vizate de art. 4 alin. (4) sunt sub prag, deci chiar acelea pe care art. 2 alin. (2) le scoate din ordin. Un concesionar de bună-credință poate ajunge la două concluzii opuse pe aceeași închidere de 45 de zile: citind art. 2 alin. (2), că nu are nicio obligație față de minister, fiindcă ordinul nu i se aplică; citind art. 4 alin. (4), că trebuie să informeze cu 10 zile înainte. Diferența nu e teoretică, fiindcă art. 8 califică nerespectarea oricărei obligații din ordin ca neîndeplinire a obligațiilor contractuale, cu remediile din contractul de concesiune și cu informarea consiliului de administrație. Îndreptarea cea mai simplă e o rezervă expresă în art. 2 alin. (2), de forma „cu excepția obligației de informare prevăzute la art. 4 alin. (4)”, sau mutarea acelei obligații în art. 2, ca excepție declarată, așa cum a fost tratată, la alin. (3), situația închiderilor determinate de terți.

Analiza redacției

Meritul ordinului e chiar lucrul pe care legislația secundară românească îl ratează cel mai des: pragul e măsurat. „Semnificativ” nu rămâne un adjectiv pe care fiecare parte îl întinde în direcția care îi convine, ci primește durate și procente pe fiecare domeniu, cu precizarea că durata se calculează continuu și că se numără numai sectoarele aflate efectiv în administrarea concesionarului. Chiar și situația cea mai alunecoasă de pe drum, circulația alternativă pe o singură bandă, e tranșată printr-o convenție scrisă, 50%, în loc să fie lăsată unei dispute despre câte benzi are de fapt un sector. Cu pragul măsurat, obligația de a notifica devine verificabilă, iar un control nu mai depinde de interpretarea cuvântului.

Partea slabă e că obligațiile și consecințele nu stau pe aceeași parte a mesei. Concesionarul are termen de preaviz, dosar de șase piese, interdicție de a începe lucrarea fără acord și, prin art. 8, o neîndeplinire de obligații contractuale dacă greșește. Ministerul are un termen de 10 zile lucrătoare căruia nu i se atașează nicio consecință, iar art. 5 alin. (3) elimină expres acordul tacit. Remediul oferit, cererea adresată ministrului, se închide cu un al doilea termen, de 5 zile lucrătoare, la fel de lipsit de sancțiune. Cele două termene însumează 15 zile lucrătoare, adică 21 de zile de calendar din cele 30 de preaviz, iar la capătul lor concesionarul care tot nu a primit răspuns are de ales între a amâna lucrarea și a merge în contencios administrativ, unde durata procesului nu are nicio legătură cu un grafic de execuție. Pentru un sector de autostradă care trebuie reparat înainte de îngheț, diferența dintre a aștepta și a acționa e măsurată în sezoane, nu în zile lucrătoare.

A doua observație ține de proporție. Cele patru praguri acoperă un interval de la 24 de ore la 90 de zile, un raport de 90 la 1, iar dosarul cerut e același în toate cazurile. Reparația unui cheu care ține o dană oprită 8 zile și o autostradă închisă 4 zile pe toată lățimea trec prin aceleași șase piese, inclusiv prin analiza soluțiilor alternative întocmită pe criterii de siguranță, durată, costuri pentru utilizatori și impact asupra comunităților. Pe autostradă, analiza aceea e exact ce trebuie cerut. Pe o dană, e un dosar peste o lucrare de rutină, iar actul lasă doar o ușurare parțială, prin faptul că la întreținerea curentă analiza se poate limita la descrierea variantelor luate în considerare. Tot din zona de proporție vine și o asimetrie pe care actul nu o explică: închiderea unui fir dintr-o linie dublă de cale ferată, cu circulația păstrată pe celălalt fir, e exclusă expres din noțiunea de indisponibilizare semnificativă, în timp ce închiderea unei căi unidirecționale de autostradă e inclusă expres, „inclusiv atunci când circulația se menține pe calea opusă”. Geometria e aceeași, răspunsul e opus, iar pragurile de durată diferă de 30 de ori, 72 de ore față de 90 de zile. Explicația probabilă, că circulația pe fir unic are reguli de exploatare consacrate, iar traficul rutier pe o singură cale nu, nu apare nicăieri în text.

A treia observație ține de cine ajunge să citească rezultatul. Singurul text din ordin care iese în afara raportului dintre minister și concesionar e art. 5 alin. (7), publicarea acordurilor, a condițiilor și a refuzurilor pe pagina ministerului. E un câștig real, fiindcă până acum raționamentul din spatele unei închideri de patru luni nu era nicăieri de găsit. Dar e un câștig de după decizie. Planul de informare și comunicare publică e o piesă din dosar, fără conținut minim și fără termen, și nicio prevedere nu obligă concesionarul să anunțe închiderea cu un număr de zile înainte de a o începe. Pentru omul care circulă, deci, ordinul schimbă cine semnează calendarul, nu când află el de calendar. Procedura e, în substanță, un instrument de disciplină între două entități ale statului, iar utilizatorul rămâne subiectul unei analize din dosar.

Ce ar trebui schimbat

  • O rezervă expresă în art. 2 alin. (2) pentru obligația de informare de la art. 4 alin. (4). Administratorul infrastructurii feroviare ar ști fără ezitare că o închidere de 45 de zile, deși sub prag, se comunică totuși ministerului cu 10 zile înainte, iar art. 8 nu ar mai putea fi invocat pe o obligație pe care alt articol o declară inexistentă.
  • Un efect atașat termenului de la art. 5 alin. (3). Dacă ministrul nu se pronunță în cele 5 zile lucrătoare de la sesizare, acordul ar putea fi considerat exprimat, cu obligația de a comunica în scris constatarea. Acordul tacit pe primul termen ar goli procedura de sens, dar pe al doilea, care există chiar pentru a repara o tăcere, lipsa oricărei consecințe lasă lucrarea blocată fără limită de timp.
  • Un termen pentru răspunsul concesionarului la cererea de completare. Cele 10 zile lucrătoare ar primi un start previzibil, iar marja de 9 zile din preaviz ar putea fi planificată de ambele părți.
  • Calcularea termenului de la art. 4 alin. (3) de la primirea documentației, nu a notificării. Acolo unde notificarea și dosarul sosesc împreună nu s-ar schimba nimic, dar pe fluxul de pericol iminent termenul ministerului nu ar mai putea expira înainte ca dosarul să ajungă la el.
  • Un dosar redus pentru pragurile mici. La o dană, o ecluză sau o reducere de benzi sub o săptămână, descrierea tehnică, durata, graficul și măsurile de continuitate ar fi suficiente, iar analiza completă a alternativelor ar rămâne pentru închiderile de rețea.
  • Aceeași regulă pe drum și pe cale ferată la închiderea unei singure căi de circulație, sau motivul diferenței scris în act. Un concesionar rutier ar înțelege de ce o cale unidirecțională închisă 73 de ore intră în procedură, în timp ce un fir de linie dublă închis trei luni nu intră.
  • Un termen minim de anunțare publică a închiderii, calculat de la comunicarea acordului. Anunțul ar trebui să cuprindă data de început, durata estimată și ruta alternativă, ca planul de informare publică să ajungă la utilizator, nu doar la dosar.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 9 octombrie 2026, paginile 8-10 16 pagini PDF, 121 KB actul începe la pagina 8

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

Ordin nr. 960/2026 privind procedura de notificare prealabilă și de exprimare a acordului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de concedent, cu privire la suspendarea, întreruperea sau restrângerea semnificativă a exploatării bunurilor proprietate publică a statului concesionate, aferente infrastructurii de transport de interes național

EMITENT: Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 9 octombrie 2026, paginile 8-10

MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII O R D I N privind procedura de notificare prealabilă și de exprimare a acordului Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, în calitate de concedent, cu privire la suspendarea, întreruperea sau restrângerea semnificativă a exploatării bunurilor proprietate publică a statului concesionate, aferente infrastructurii de transport de interes național În temeiul prevederilor: — art. 303 alin. (2), art. 325 alin. (6) și (13) și ale art. 326 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare; — art. 9 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 370/2021 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu modificările și completările ulterioare, ministrul transporturilor și infrastructurii, interimar, emite prezentul ordin.

ARTICOLUL 1 Obiectul

(1) Prezentul ordin stabilește procedura administrativă de notificare prealabilă a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, denumit în continuare ministerul, de către concesionarii bunurilor proprietate publică a statului aferente infrastructurii de transport de interes național, cu privire la suspendarea, întreruperea sau restrângerea semnificativă a exploatării acestor bunuri, precum și procedura de exprimare a acordului ministerului, în calitate de concedent.

(2) Procedura prevăzută de prezentul ordin constituie modalitatea de exercitare de către minister, în calitate de concedent, a prerogativelor privind stabilirea condițiilor de exploatare și verificarea modului de exploatare a bunurilor concesionate, precum și cadrul procedural pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin concesionarilor potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, legislației sectoriale și contractelor de concesiune, în scopul asigurării continuității exploatării bunurilor proprietate publică a statului și a serviciilor publice aferente acestora.

ARTICOLUL 2 Domeniul de aplicare

(1) Prezentul ordin se aplică concesionarilor care dețin contracte de concesiune încheiate cu ministerul, având ca obiect bunuri proprietate publică a statului aferente infrastructurii de transport rutier, feroviar, aeroportuar, portuar și de căi navigabile de interes național.

(2) Indisponibilizările care nu ating pragurile prevăzute la art. 3 lit. b) rămân în competența concesionarilor, potrivit legislației sectoriale și contractelor de concesiune, fără a fi supuse procedurii prevăzute de prezentul ordin.

(3) Procedura prevăzută de prezentul ordin se aplică indisponibilizărilor decise de concesionar. Indisponibilizările determinate exclusiv de decizii ale unor terți, asupra cărora concesionarul nu are putere de decizie, se notifică ministerului de îndată, cu indicarea cauzei, a duratei estimate și a măsurilor de atenuare a impactului, fără a fi supuse acordului prevăzut la art. 5; măsurile impuse de alte autorități se notifică potrivit art. 7 alin. (4).

ARTICOLUL 3 Definiții În sensul prezentului ordin, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) indisponibilizare — suspendarea, întreruperea sau restrângerea exploatării unui bun proprietate publică a statului concesionat, indiferent de cauză, de denumirea ori forma măsurii; b) indisponibilizare semnificativă — oricare dintre următoarele situații: (i) în domeniul rutier: închiderea totală a circulației pe o autostradă, pe un drum expres sau pe un drum național ori pe o cale unidirecțională a unei autostrăzi sau a unui drum expres, pentru o durată mai mare de 72 de ore, inclusiv atunci când circulația se menține pe calea opusă; devierea traficului, pentru o durată mai mare de 72 de ore, pe o rută alternativă aparținând unei categorii funcționale inferioare, a cărei lungime depășește 10 km; reducerea cu mai mult de 40% a numărului benzilor de circulație disponibile pe sens, pentru o durată mai mare de 72 de ore; circulația alternativă pe o singură bandă se consideră reducere cu 50%. Durata se calculează în mod continuu. Pragurile se raportează exclusiv la sectoarele de drum aflate efectiv în administrarea concesionarului la data indisponibilizării; sectoarele aflate, potrivit legii ori unor protocoale de predareprimire, în administrarea autorităților administrației publice locale nu se iau în calcul; (ii) în domeniul aeroportuar: închiderea completă a pistei unice utilizabile sau, în cazul aerodromurilor cu mai multe piste, indisponibilizarea uneia ori mai multor piste care determină reducerea cu peste 40% a capacității operaționale disponibile a aerodromului, raportată la capacitatea declarată de administrator, pentru o durată mai mare de 24 de ore, ori reducerea programului operațional publicat al aerodromului cu mai mult de 40% pentru o durată mai mare de 7 zile; durata se calculează în mod continuu; (iii) în domeniul feroviar: închiderea integrală a circulației feroviare pe o linie de cale ferată sau pe o secție de circulație, pentru o durată mai mare de 90 de zile, cu excepția situațiilor supuse aprobării Guvernului potrivit art. 27 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Închiderea unuia dintre firele de circulație ale unei linii duble, cu menținerea circulației pe celălalt fir, nu constituie indisponibilizare semnificativă; (iv) în domeniul naval: închiderea unui port, a unei căi navigabile interioare, a unei dane sau a unei ecluze pentru o durată mai mare de 7 zile; c) indisponibilizare planificată — indisponibilizarea semnificativă programată în vederea executării de lucrări de întreținere, reparații, modernizare sau investiții ori a altor activități previzibile;

d) pericol iminent — situația în care menținerea exploatării generează un risc imediat pentru siguranța utilizatorilor, a personalului ori pentru integritatea bunului concesionat, constatată pe baza unor elemente obiective.

ARTICOLUL 4 Notificarea prealabilă

(1) Concesionarul notifică ministerului orice indisponibilizare semnificativă planificată, cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de data preconizată pentru punerea sa în aplicare. Pentru indisponibilizările prevăzute la art. 3 lit. b) pct. (iii), notificarea se face cel târziu la data publicării preliminare a restricțiilor de capacitate potrivit reglementărilor Uniunii Europene, iar acordul se comunică înainte de publicarea actualizată a acestora.

(2) Notificarea este însoțită de o documentație care cuprinde cel puțin:

a) descrierea și justificarea tehnică a indisponibilizării;

b) analiza soluțiilor alternative luate în considerare, inclusiv a celor care mențin, total sau parțial, exploatarea bunului, întocmită pe baza criteriilor privind siguranța utilizatorilor, durata, costurile pentru utilizatori și impactul asupra comunităților afectate; în cazul lucrărilor pentru care documentația tehnico-economică, elaborată potrivit legislației privind investițiile publice, cuprinde analiza opțiunilor, aceasta se prezintă ca atare, fără a fi necesară întocmirea unei documentații distincte; pentru lucrările de întreținere și reparații curente pentru care nu se elaborează documentație tehnico-economică, analiza se limitează la descrierea variantelor luate în considerare;

c) măsurile de asigurare a continuității exploatării bunului și de atenuare a impactului asupra utilizatorilor;

d) durata estimată și graficul de execuție;

e) planul de informare și comunicare publică;

f) avizele, acordurile și autorizațiile prevăzute de legislația sectorială, obținute sau aflate în curs de obținere, cu indicarea stadiului acestora.

(3) În cazul în care documentația este incompletă, ministerul solicită completarea acesteia în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, termenul prevăzut la art. 5 alin. (1) curgând de la data completării.

(4) Pentru infrastructura feroviară, închiderile integrale planificate ale circulației pe o linie de cale ferată sau pe o secție de circulație cu o durată cuprinsă între 7 și 90 de zile se comunică ministerului, spre informare, cu cel puțin 10 zile calendaristice înainte de punerea în aplicare; informarea poate fi realizată prin transmiterea restricțiilor de capacitate publicate potrivit reglementărilor Uniunii Europene.

Închiderile neprevăzute cu aceeași durată se comunică ministerului de îndată.

(5) Documentația prevăzută la alin. (2) poate fi constituită din documentația întocmită pentru obținerea avizelor și acordurilor prevăzute de legislația sectorială, inclusiv a acordului poliției rutiere, completată cu elementele prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și e).

(6) Concesionarul poate supune acordului ministerului programul anual al indisponibilizărilor semnificative planificate, însoțit de documentația prevăzută la alin. (2) pentru fiecare dintre acestea. Acordul asupra programului se exprimă potrivit art. 5 și acoperă indisponibilizările puse în aplicare în conformitate cu programul; abaterile de la program se notifică potrivit alin. (1).

(7) În cazul lucrărilor de investiții supuse avizului Consiliului tehnico-economic al ministerului, concesionarul poate solicita acordul prevăzut la art. 5 odată cu depunerea documentației pentru aviz, dacă graficul de execuție este cunoscut la acea dată.

(8) Pentru lucrările executate pe bunurile concesionate de alte entități decât concesionarul, notificarea se face de concesionar, pe baza datelor transmise de entitatea care execută lucrările.

ARTICOLUL 5 Acordul concedentului

(1) Ministerul comunică concesionarului, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea documentației complete, după caz, acordul, acordul însoțit de condiții sau refuzul motivat.

(2) Acordul privește exclusiv calendarul, etapizarea și măsurile de asigurare a continuității exploatării bunului, iar nu necesitatea tehnică a lucrărilor ori cerințele de siguranță sau de securitate. Refuzul poate fi întemeiat numai pe motive temeinice privind: existența, pe baza documentației transmise de concesionar, a unei variante de calendar ori de etapizare sau a unei soluții alternative care afectează în mai mică măsură continuitatea exploatării bunului, în condiții de siguranță comparabile; caracterul insuficient al măsurilor de asigurare a continuității exploatării ori de atenuare a impactului; caracterul incomplet ori nefundamentat al documentației. Refuzul ori condițiile care însoțesc acordul indică varianta din documentația transmisă de concesionar pe care se întemeiază.

(3) Lipsa comunicării în termenul prevăzut la alin. (1) nu echivalează cu exprimarea acordului. Într-o asemenea situație, concesionarul poate solicita ministrului soluționarea de îndată a notificării, ministrul pronunțându-se în cel mult 5 zile lucrătoare de la sesizare.

(4) Indisponibilizarea semnificativă planificată nu poate fi pusă în aplicare înainte de comunicarea acordului ministerului, exprimat în condițiile alin. (1). Prezentul alineat nu aduce atingere măsurilor dispuse în condițiile art. 6.

(5) Acordul, acordul însoțit de condiții și refuzul motivat sunt acte administrative și pot fi contestate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(6) Consecințele datorate direct condițiilor impuse prin acord nu angajează răspunderea contractuală a concesionarului.

(7) Acordurile, acordurile însoțite de condiții și refuzurile motivate se publică pe pagina de internet a ministerului.

ARTICOLUL 6 Regimul situațiilor de pericol iminent

(1) În caz de pericol iminent, concesionarul dispune de îndată măsurile strict necesare pentru înlăturarea acestuia, inclusiv suspendarea, întreruperea sau restrângerea exploatării, fără a fi necesar acordul prealabil al ministerului.

(2) Concesionarul notifică ministerului măsurile dispuse potrivit alin. (1) în cel mult 24 de ore de la dispunerea acestora și transmite documentația prevăzută la art. 4 alin. (2) în cel mult 5 zile lucrătoare.

(3) Ministerul poate solicita reevaluarea soluției adoptate pentru perioada rămasă. Măsurile dispuse potrivit alin. (1) nu pot fi menținute pentru o durată mai mare de 30 de zile decât cu parcurgerea procedurii prevăzute la art. 4 și 5. Măsurile necesare înlăturării unui pericol care persistă rămân în vigoare până la pronunțarea ministerului, iar procedura prevăzută la art. 4 și 5 privește, în acest caz, numai planul lucrărilor de remediere.

(4) Invocarea pericolului iminent nu este admisibilă pentru punerea în aplicare a indisponibilizărilor planificate, inclusiv a celor anunțate public în prealabil; măsurile dispuse potrivit alin. (1) nu pot avea ca obiect executarea lucrărilor planificate. Starea de pericol iminent rezultată din neexecutarea de către concesionar a propriilor obligații de întreținere nu îl exonerează de răspunderea contractuală aferentă acestei neexecutări.

ARTICOLUL 7 Delimitări și clauze de salvgardare

(1) Prezentul ordin nu aduce atingere competențelor poliției rutiere prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, competențelor Autorității Aeronautice Civile Române și reglementărilor europene aplicabile în domeniul aviației civile, inclusiv celor privind siguranța operațională a aerodromurilor, securitatea aviației civile, serviciile de navigație aeriană și informarea aeronautică, competențelor autorităților de siguranță din domeniul feroviar și naval și nici competențelor autorităților pentru securitate portuară și ale autorităților responsabile pentru securitatea facilităților portuare situate pe canalul Sulina și pe canalele Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă-Midia-Năvodari.

(2) Prezentul ordin nu aduce atingere procedurilor de instituire a restricțiilor temporare de circulație prevăzute la art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și normelor aprobate prin ordinele comune emise în aplicarea acestuia. Acordul prevăzut la art. 5 privește exclusiv exploatarea bunului concesionat, în raportul dintre concedent și concesionar, și nu constituie aviz de instituire a restricției de circulație. Condițiile care însoțesc acordul nu pot contraveni cerințelor de siguranță rutieră stabilite prin acordul poliției rutiere; în caz de divergență, calendarul ori etapizarea se reexaminează, cu respectarea acestor cerințe.

(3) Prezentul ordin nu aduce atingere funcțiilor esențiale ale administratorului infrastructurii feroviare privind alocarea capacităților de infrastructură și tarifarea, prevăzute de Legea nr. 202/2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spațiul feroviar unic european, cu modificările și completările ulterioare, și de Regulamentul (UE) 2026/1.184. Acordul prevăzut la art. 5 privește exclusiv disponibilitatea bunului proprietate publică concesionat, iar nu definirea ori evaluarea disponibilității traseelor, alocarea acestora ori accesul operatorilor de transport la infrastructură.

(4) Nu sunt supuse acordului prevăzut la art. 5 măsurile impuse printr-un act al Autorității Aeronautice Civile Române — directive de siguranță ori măsuri dispuse ca reacție imediată la o problemă de siguranță —, și măsurile impuse printr-o obligație de conformare cu termen de punere în aplicare stabilit prin act al autorității competente ori prin reglementările Uniunii Europene; acestea se notifică ministerului potrivit art. 6 alin. (2).

Aceeași regulă se aplică măsurilor impuse prin acte ale poliției rutiere, ale Inspectoratului de Stat în Construcții ori ale comitetelor și inspectoratelor pentru situații de urgență, precum și măsurilor cu termen de punere în aplicare impus în urma auditului ori a inspecției de siguranță rutieră. Lucrările planificate a căror programare nu este impusă printr-un asemenea act ori termen, inclusiv cele care urmăresc obiective de siguranță, rămân supuse acordului prevăzut la art. 5, în limitele prevăzute la art. 5 alin. (2) teza întâi.

ARTICOLUL 8 Consecințele nerespectării Nerespectarea de către concesionar a obligațiilor prevăzute de prezentul ordin constituie neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul de concesiune și atrage aplicarea măsurilor și remediilor prevăzute de acesta și de legislația aplicabilă, inclusiv informarea organelor de administrare și de conducere ale concesionarului.

ARTICOLUL 9 Dispoziții tranzitorii Indisponibilizările semnificative aflate în curs de desfășurare ori anunțate public la data intrării în vigoare a prezentului ordin se notifică ministerului în termen de 20 de zile lucrătoare de la această dată, cu documentația prevăzută la art. 4 alin. (2). Ministerul poate solicita reevaluarea soluțiilor adoptate, pentru perioada rămasă. Indisponibilizările prevăzute la teza întâi nu sunt supuse acordului prevăzut la art. 5 și nici dispozițiilor art. 5 alin. (4), iar solicitarea de reevaluare nu are efect suspensiv. În sensul prezentului articol sunt anunțate public indisponibilizările pentru care, la data intrării în vigoare a prezentului ordin, a fost obținut acordul autorității competente ori care au fost aduse la cunoștința publicului potrivit legislației sectoriale.

ARTICOLUL 10 Emiterea acordului și punerea în aplicare

(1) Acordul prevăzut la art. 5 se emite de ministru sau, prin delegare, de secretarul de stat coordonator al domeniului vizat, la propunerea comună a direcției de specialitate pentru modul de transport respectiv și a structurii din cadrul ministerului care gestionează contractele de concesiune.

(2) Direcțiile de specialitate din cadrul ministerului și concesionarii prevăzuți la art. 2 alin. (1) aplică prevederile prezentului ordin.

ARTICOLUL 11 Publicarea Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. p. Ministrul transporturilor și infrastructurii, interimar, Horațiu-Lucian Cosma, secretar de stat București, 8 octombrie 2026. Nr. 960.

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 9 octombrie 2026, paginile 8-10

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.