Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, ca neîntemeiată, excepția prin care doi militari pensionați atacau regula ce ține pensia militară netă sub media veniturilor nete din perioada folosită la calcul. Plafonul rămâne în picioare, iar cele două ordonanțe de urgență care l-au introdus și l-au rescris, nr. 59/2017 și nr. 114/2018, sunt constituționale în ansamblu.
- Miza nu era plafonul în sine, ci ce înghite el. Legea promite un spor de 3%, 6% sau 9% celui care a plătit contribuția pentru pensia suplimentară și o majorare de 10%, 15% sau 20% celui decorat cu Semnul onorific, distincția pe care decizia o numește cu denumirea ei mai veche, Ordinul „Meritul Militar”. Autorii excepției au arătat că plafonul le poate șterge pe amândouă, deși textele care le acordă au rămas în vigoare. Pe acest capăt, motivarea Curții nu dă un răspuns separat.
- Textul judecat nu mai este cel de azi. Din 1 ianuarie 2024, Legea nr. 282/2023 a rescris alineatul și a adăugat actualizarea bazei cu indicele prețurilor de consum. Decizia privește, așadar, pensiile deschise sub forma veche și procesele pornite de titularii lor. Forma veche se aplică și celor care îndeplineau condițiile de pensionare până la 1 ianuarie 2024 și solicită, până la 31 decembrie 2028, pensia după regulile anterioare, potrivit art. XVI alin. (5) din Legea nr. 282/2023. Celelalte pensii stabilite de la începutul lui 2024 încoace se calculează după forma nouă.
Publicat: M. Of. nr. 771 din 11 septembrie 2026
Intră în vigoare: 11 septembrie 2026, data publicării
Corectură, 16 noiembrie 2026
Articolul afirma că Decizia CCR nr. 283/2026 a „închis” 87 de dosare și că decizia de față încheie o incertitudine veche de cinci ani. Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate ridicate în acele dosare, iar procesele continuă la instanțele care le judecă. Asupra plafonului din art. 60 alin. (1) Curtea se mai pronunțase, iar la paragraful 36 dă ca exemplu deciziile nr. 687/2019, nr. 543/2020, nr. 545/2020 și nr. 8/2021.
Articolul omitea și tranziția din art. XVI alin. (5) din Legea nr. 282/2023: cine îndeplinea condițiile de pensionare până la 1 ianuarie 2024 poate solicita, până la 31 decembrie 2028, pensia după regulile anterioare, deci și după forma art. 60 alin. (1) judecată acum. Textul de mai jos a fost corectat și completat în consecință.
Un militar poate plăti peste douăzeci de ani o contribuție creată anume ca să îi mărească pensia și să nu vadă niciun leu din ea la pensionare. Curtea Constituțională a decis că această situație nu încalcă legea fundamentală. Decizia nr. 276 din 26 martie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 771 din 11 septembrie 2026, respinge ca neîntemeiată excepția ridicată în două dosare ale Tribunalului Teleorman și confirmă plafonul din art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Este a doua confirmare a regulilor care țin pensiile militare sub control în mai puțin de trei săptămâni: pe 24 august 2026 apăruse Decizia nr. 283/2026, care a respins dintr-o dată excepțiile ridicate în 87 de dosare pe articolul vecin, art. 59, în forma din 2017, care prevedea actualizarea anuală a pensiei cu inflația. Cele două decizii au fost pronunțate în aceeași ședință, la 26 martie 2026.
Plafonul are o formulare scurtă și o consecință lungă. Textul criticat spunea: „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.” Cu alte cuvinte, oricât ar rezulta din formula de calcul, pensia care ajunge efectiv în cont nu poate depăși media veniturilor nete pe care militarul le-a încasat în perioada folosită la stabilirea pensiei.
Acesta este al doilea plafon, nu primul. Art. 30 din aceeași lege spune deja că pensia stabilită, recalculată și actualizată nu poate fi mai mare de 85% din baza de calcul, iar acel plafon lucrează pe suma brută. Art. 60 alin. (1) vine peste el și taie a doua oară, de data asta pe net. Între cele două filtre se pierde, în ordine, tot ce depășește 85% din bază și apoi tot ce urcă pensia netă peste media veniturilor nete.
Cei doi autori ai excepției, Marius Georgescu și Ștefan Mardale, își contestau deciziile de pensionare în fața Tribunalului Teleorman. Primul dosar a ajuns la Curte prin Sentința civilă nr. 388 din 20 mai 2021, al doilea prin Încheierea din 7 septembrie 2021. Curtea le-a conexat, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, și le-a judecat împreună.
Criticile au mers pe două direcții. Prima privea felul în care s-a legiferat: Guvernul ar fi modificat o lege organică prin ordonanțe, deși domeniul pensiilor militare nu figura în Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, și fără situația extraordinară cerută de art. 115 alin. (4) din Constituție. Cel de-al doilea autor a adăugat un argument concret: motivul invocat în preambulul Ordonanței de urgență nr. 59/2017, creșterea continuă a salariilor și a soldelor, privește eliminarea actualizării, care este altă măsură, nu plafonarea.
A doua direcție dă substanța dosarului. Art. 108 din Legea nr. 223/2015 acordă un spor de 3% pentru o vechime a contribuției la fondul pentru pensia suplimentară între 5 și 15 ani, de 6% pentru 15–25 de ani și de 9% pentru peste 25 de ani. Art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare majorează pensia cu 10%, 15% sau 20%, după clasa distincției; textul în vigoare folosește denumirea Semnul onorific, iar decizia vorbește despre Ordinul „Meritul Militar”, denumirea anterioară a aceleiași recunoașteri. Autorul din al doilea dosar a arătat că a plătit contribuția peste douăzeci de ani, că ea nu i-a micșorat niciodată salariul și că avea o singură finalitate: o pensie mai mare. Plafonul o anulează chiar în clipa pensionării, adică exact atunci când așteptarea ar fi trebuit să se împlinească.
Argumentul are un corolar incomod, pe care excepția îl formulează direct. Prin plafonare ajung la aceeași pensie cel care a plătit contribuția și cel care nu a plătit-o, cel decorat și cel nedecorat. Iar textele care promit sporurile nu au fost abrogate, ci au rămas în vigoare alături de plafonul care le poate neutraliza.
Ministerul Public, prin procurorul Ioan Laurențiu Sorescu, a cerut respingerea ca neîntemeiată și a invocat Decizia nr. 54 din 25 februarie 2025. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat niciun punct de vedere, deși actele de sesizare le fuseseră trimise potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Pe critica de procedură, Curtea a răspuns scurt și corect. Ordonanțele nr. 59/2017 și nr. 114/2018 sunt ordonanțe de urgență, nu ordonanțe simple. Doar acestea din urmă au nevoie de o lege de abilitare și doar ele sunt oprite la granița legii organice. O ordonanță de urgență își ia temeiul direct din art. 115 alin. (4) din Constituție și poate reglementa și în domenii rezervate legii organice, deci absența pensiilor militare din legea de abilitare a verii lui 2017 nu schimbă nimic. Pe situația extraordinară și pe urgență, Curtea a trimis la propriile decizii nr. 687/2019, nr. 543/2020, nr. 488/2023 și nr. 550/2024.
Pe fond, răspunsul stă pe trei idei deja formulate în jurisprudența Curții. Persoanele se pensionează sub legea în vigoare la data deschiderii dreptului, potrivit principiului tempus regit actum, deci diferența dintre generații de pensionari nu este discriminare. Categoriile de beneficiari ai pensiilor de serviciu și pensionarii din sistemul public nu se află în situații identice, fiind supuși unor acte normative diferite. Iar cuantumul pensiei nu este garantat nici de Constituție, nici de Convenția europeană a drepturilor omului: „Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”, a reamintit Curtea la paragraful 45, citând Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011 și Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011. Legiuitorul poate stabili și o limită minimă, și un plafon maxim.
Efectele pe care le produce
Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, adică de la 11 septembrie 2026, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Fiind o respingere, nu scoate din vigoare niciun text și nu schimbă nicio pensie aflată în plată. Cine caută în ea o modificare de calcul nu va găsi niciuna.
Primul efect se produce în cele două dosare de la Tribunalul Teleorman. Contestațiile împotriva deciziilor de pensionare se judecă mai departe, dar fără ca instanța să mai poată înlătura plafonul ca neconstituțional. Pentru cei doi contestatori, calea aceasta s-a închis.
Al doilea efect privește procesele altor pensionari militari, iar aici numărul spune totul. Aceeași Curte, în aceeași ședință, a soluționat prin Decizia nr. 283/2026 excepții ridicate în 87 de dosare pe articolul vecin. Plafonarea din art. 60 alin. (1) și actualizarea din art. 59 sunt cele două capete ale aceleiași nemulțumiri, iar amândouă au primit acum același răspuns. Instanțele care așteptau lămurirea o au.
Al treilea efect este cel subestimat cel mai des: o respingere ca neîntemeiată nu blochează textul. Interdicția de la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privește numai prevederile constatate deja ca neconstituționale, iar aici nu s-a constatat nimic. Mai mult, dispozitivul spune că textul este constituțional „în raport cu criticile formulate”, formulă care lasă deschisă orice critică nouă, construită pe alt temei. În practică însă, o excepție care repetă aceleași argumente va primi aceeași soluție.
Al patrulea efect este ce nu s-a lămurit. Întrebarea dacă un plafon poate neutraliza un beneficiu pentru care asiguratul a plătit o contribuție distinctă rămâne fără un răspuns propriu în motivare. Curtea o tratează cu regula generală că pensia devine bun doar când e exigibilă, ceea ce închide discuția despre dreptul de proprietate, dar nu atinge argumentul despre finalitatea specifică a contribuției. Sporul de la art. 108 și majorarea de la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 rămân scrise în lege, iar plafonul rămâne scris deasupra lor.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Plafonul pe care Curtea l-a judecat nu mai este, cuvânt cu cuvânt, cel din lege astăzi. Diferența e mică la citire și mare la calcul.
Forma criticată, dată de art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență nr. 59/2017 și modificată apoi prin art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență nr. 114/2018, oprea pensia netă la „media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei”. Forma în vigoare, dată de Legea nr. 282/2023 și aplicabilă de la 1 ianuarie 2024, o oprește la media acelorași venituri nete, dar „actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie”.
Schimbarea nu desființează plafonul, ci îi ridică nivelul. Baza de calcul se formează din venituri încasate în activitate, deci înainte de pensionare, iar între timp prețurile cresc. Actualizarea cu indicele prețurilor de consum aduce acele venituri la puterea de cumpărare din ziua deschiderii dreptului la pensie, deci urcă tavanul sub care se așază pensia netă. Cu cât intervalul ales pentru baza de calcul e mai vechi, cu atât diferența e mai mare. Pentru cine s-a pensionat până la sfârșitul lui 2023, corecția aceasta nu există. Ea lipsește și pentru pensiile solicitate după regulile anterioare în temeiul art. XVI alin. (5) din Legea nr. 282/2023, posibilitate deschisă până la 31 decembrie 2028 celor care îndeplineau condițiile de pensionare până la 1 ianuarie 2024.
Curtea a judecat totuși forma veche, deși era înlocuită de peste doi ani la data pronunțării. Explicația stă în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, citată la paragraful 32: pot fi controlate și dispozițiile ieșite din vigoare, câtă vreme continuă să producă efecte în cauzele aflate pe rol. Fără această regulă, oricine ar fi pierdut dreptul de a mai contesta textul sub care s-a pensionat, de îndată ce legiuitorul l-ar fi schimbat.
Pe parcurs s-a schimbat și obiectul dosarului. Excepția din primul dosar ataca și art. 30 din Legea nr. 223/2015, textul cu plafonul de 85% din baza de calcul. La paragraful 31, Curtea a constatat că susținerile vizează în realitate numai art. 60 alin. (1) și a restrâns obiectul excepției la acest text. Raportul dintre cele două plafoane, cel brut și cel net, a rămas astfel în afara dezbaterii.
Ce nu s-a schimbat deloc sunt textele care promit sporurile. Sporul pentru contribuția suplimentară, de la art. 108 din Legea nr. 223/2015, și majorarea pentru Semnul onorific, de la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, se citesc azi la fel ca în 2017, iar plafonul de deasupra lor funcționează la fel. Singura diferență este înălțimea la care s-a mutat tavanul.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Confirmă o jurisprudență constantă. Curtea se mai pronunțase asupra acelorași dispoziții și dă ca exemplu, la paragraful 36, deciziile nr. 687/2019, nr. 543/2020, nr. 545/2020 și nr. 8/2021. Instanțele învestite cu contestații împotriva deciziilor de pensionare au încă o confirmare că plafonul nu poate fi înlăturat ca neconstituțional, iar cele două dosare de la Tribunalul Teleorman nu mai stau în așteptarea Curții.
- Lămurește o confuzie de procedură care revine des: o ordonanță de urgență nu are nevoie de lege de abilitare și poate reglementa și în domeniul legii organice, spre deosebire de ordonanța simplă. Argumentul lipsei abilitării, folosit constant împotriva ordonanțelor de urgență, este respins explicit.
- Este pronunțată cu unanimitate de voturi, de un complet de nouă judecători, fără opinie separată sau concurentă. Nu rămâne loc de interpretare asupra a ceea ce a vrut Curtea să spună.
- Reafirmă principiul tempus regit actum pentru pensii, util dincolo de acest dosar: data deschiderii dreptului fixează legea aplicabilă, iar diferența față de o generație pensionată sub alte reguli nu este, prin ea însăși, discriminare.
- Nu consumă textul. Respingerea nu atrage interdicția de la art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, iar dispozitivul se raportează expres numai la criticile formulate, deci o critică nouă rămâne posibilă.
Ce rămâne o problemă
- Argumentul cel mai consistent al excepției, cel despre contribuția plătită peste douăzeci de ani pentru un spor pe care plafonul îl șterge, ocupă opt paragrafe din motivarea autorilor și niciunul din considerentele Curții. Răspunsul vine indirect, prin regula generală că pensia devine bun doar când e exigibilă.
- Art. 41 din Constituție, privind munca și protecția socială a muncii, apare în lista temeiurilor invocate la paragraful 35 și nu mai revine nicăieri în examinare. Nici critica de previzibilitate și de calitate a legii, întemeiată pe art. 1 alin. (5), nu primește un răspuns pe fond, fiind tratată doar în componenta ei de competență.
- Între pronunțare și publicare au trecut 169 de zile. Decizia nr. 283/2026, pronunțată în aceeași ședință, pe articolul vecin al aceleiași legi, a fost publicată după 151 de zile. Aceeași zi de pronunțare, 18 zile diferență la ieșirea în Monitorul Oficial, fără vreo regulă care să explice ordinea.
- Decizia nu citează Decizia nr. 54 din 25 februarie 2025, pe care reprezentantul Ministerului Public o invocase ca jurisprudență relevantă, și nu menționează nici Decizia nr. 283/2026, pronunțată în aceeași zi pe materia vecină.
- Decizia Înaltei Curți nr. 5 din 8 februarie 2021, invocată de autorul excepției în sprijinul argumentului despre Semnul onorific, nu este discutată. Cine o deschide constată că sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, deci nu conține o dezlegare obligatorie, dar asta nu reiese din textul publicat acum.
- Dosarul primului autor apare cu două numere diferite în același act: 447/89/2021 la paragraful 1 și în dispozitiv, 447/87/2021 la paragraful 7. Al doilea dosar al aceluiași tribunal poartă peste tot codul 87.
Sfaturi utile
- Verificați întâi sub ce formă a textului v-ați pensionat. Dacă dreptul la pensie s-a deschis până la 31 decembrie 2023, se aplică forma judecată acum, fără actualizarea bazei cu indicele prețurilor de consum. Dacă s-a deschis de la 1 ianuarie 2024, se aplică forma dată de Legea nr. 282/2023, iar plafonul se calculează pe venituri aduse la zi. Excepție fac cei care îndeplineau condițiile de pensionare până la 1 ianuarie 2024 și solicită pensia după regulile anterioare, în temeiul art. XVI alin. (5) din Legea nr. 282/2023: lor li se aplică forma veche, iar cererea se poate depune până la 31 decembrie 2028.
- Cereți casei de pensii calculul detaliat, nu doar rezultatul. Din el se vede unde s-a pierdut suma: la plafonul de 85% din baza de calcul, prevăzut de art. 30, sau la plafonul pe net din art. 60 alin. (1). Sunt două operațiuni diferite, iar cifra finală nu spune care dintre ele a tăiat.
- Nu confundați o respingere ca neîntemeiată cu închiderea definitivă a discuției. Textul rămâne atacabil, fiindcă interdicția din art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privește numai prevederile declarate deja neconstituționale. O excepție nouă are însă nevoie de un temei pe care Curtea nu l-a examinat, nu de o reluare a acelorași argumente.
- Dacă atacați decizia de pensionare în instanță, separați chestiunile de calcul de cele de constituționalitate. Modul în care casa de pensii a aplicat sporul de la art. 108 sau majorarea de la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, ordinea operațiunilor și intervalul ales pentru bază se discută în fața instanței de conflicte de muncă și asigurări sociale, nu la Curtea Constituțională.
- Citiți textele care acordă sporurile împreună cu cele care le plafonează. Sporurile de la art. 108 din Legea nr. 223/2015 și de la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 promit procente, iar art. 30 și art. 60 alin. (1) din aceeași lege stabilesc limitele peste care procentele nu mai produc efect. Din cele patru texte citite separat nu rezultă cuantumul final.
- Când citați această decizie într-o cerere, luați numărul dosarului din dispozitiv și verificați-l la instanța de fond. Actul publicat conține două numere diferite pentru primul dosar, iar diferența nu se vede dacă citiți o singură pagină.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea Constituțională, pe scurt?
Ce înseamnă, concret, plafonul din art. 60 alin. (1)?
Îmi pierd sporul pentru pensia suplimentară dacă pensia atinge plafonul?
Dar majorarea pentru Semnul onorific?
Decizia schimbă ceva la pensia mea aflată în plată?
De ce a judecat Curtea un text care fusese deja modificat?
Cum arată textul în vigoare astăzi?
Pot ataca din nou același text la Curtea Constituțională?
Cât a durat procedura?
Unde găsesc textul integral al deciziei?
Analiza redacției
Pe critica de procedură, decizia este solidă și folositoare. Confuzia dintre ordonanța simplă și ordonanța de urgență revine în aproape fiecare contestație a unui act adoptat de Guvern în materia pensiilor, iar Curtea o tranșează în două fraze: legea de abilitare privește ordonanțele simple, ordonanța de urgență își ia temeiul direct din Constituție și poate intra și în domeniul legii organice. Cine ridică o excepție pe lipsa abilitării știe de acum că pierde.
Pe fond, proporțiile sunt însă inversate. Autorii excepției au construit, în paragrafele 18–25, un argument care nu semăna cu nemulțumirea obișnuită împotriva unui plafon. Nu spuneau că pensia e prea mică, ci că statul a încasat o contribuție creată anume ca să producă un spor și a suprimat apoi sporul, lăsând în vigoare textul care îl promite. Opt paragrafe de motivare, plus discuția despre Semnul onorific, nu primesc un considerent propriu. Răspunsul vine prin formula că pensia constituie un bun numai în măsura în care a devenit exigibilă, citată la paragraful 45 din deciziile nr. 1.284/2011 și nr. 977/2011. Formula e corectă și rezolvă critica întemeiată pe dreptul de proprietate, dar nu atinge întrebarea pusă, care era despre destinația unei contribuții, nu despre garantarea unui cuantum. Tot acolo dispare și art. 41 din Constituție, enumerat la paragraful 35 și niciodată examinat.
Observația care nu se vede citind decizia de la cap la coadă iese din alăturarea a patru texte pe care Curtea nu le pune niciodată unul lângă altul. Art. 29 din Legea nr. 223/2015 dă 65% din baza de calcul la 25 de ani de vechime, plus un procent pentru fiecare an în plus. Peste el, art. 108 adaugă până la 9% pentru contribuția la pensia suplimentară, iar art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 încă până la 20% pentru Semnul onorific. Deasupra tuturor, art. 30 oprește totul la 85% din baza de calcul. Cele două sporuri, luate la maximum, cresc pensia cu 29%, iar un militar cu vechimea minimă de 25 de ani ajunge astfel între 83,9% și 85,0% din bază, după ordinea în care se aplică majorările, adică fix la marginea plafonului brut. De la 26 de ani de vechime în sus, oricum s-ar calcula, rezultatul depășește 85% și sporurile încep să fie tăiate de art. 30 înainte ca plafonul net din art. 60 alin. (1) să fie măcar aplicat. Acesta este mecanismul pe care excepția îl reclama, iar Curtea l-a scos din discuție la paragraful 31, când a eliminat art. 30 din obiectul excepției. Critica a fost judecată fără jumătatea ei.
A doua observație cere un calendar, nu o lectură. Prima sesizare a plecat din Teleorman la 20 mai 2021 și a primit soluție la 26 martie 2026, după 1.771 de zile. Publicarea a mai adăugat 169 de zile, iar decizia produce efecte abia de la ea. La data pronunțării, textul judecat era înlocuit de 815 zile, de la 1 ianuarie 2024, și se mai aplica doar pensiilor deschise sub el și celor solicitate după regulile anterioare; la data publicării, trecuseră 984 de zile. Intervalul dintre pronunțare și publicare nu e nici măcar constant: Decizia nr. 283/2026, din aceeași ședință, pe articolul vecin al aceleiași legi, a apărut cu 18 zile mai devreme, după 151 de zile. Iar dacă luăm cele treisprezece decizii proprii pe care Curtea le citează în considerentele acestui act, intervalul lor merge de la 19 zile, la Decizia nr. 63/2017, până la 281 de zile, la Decizia nr. 550/2024. Un act care devine general obligatoriu la publicare are, așadar, un moment de intrare în vigoare care variază cu un ordin de mărime, fără niciun criteriu vizibil din afară.
O notă pentru cine verifică singur. Decizia Înaltei Curți nr. 5 din 8 februarie 2021, invocată de autorul excepției la paragraful 24, a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții de Apel Bacău privind chiar interpretarea art. 60 alin. (1) în raport cu sporul de la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995. Nu conține, prin urmare, o dezlegare obligatorie a chestiunii de drept. Cine o citează pe baza acestei decizii, fără să o deschidă, riscă să îi atribuie o forță pe care nu o are.
Ce ar trebui schimbat
- Corelarea expresă a art. 108 din Legea nr. 223/2015 și a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 80/1995 cu plafoanele din art. 30 și art. 60. Fie o mențiune că sporurile intră sub plafon, fie exceptarea lor. Efect: cine plătește azi contribuția pentru pensia suplimentară știe dinainte dacă va vedea vreodată cei 3%, 6% sau 9% promiși, în loc să afle la deschiderea dreptului la pensie.
- Restituirea sau reașezarea contribuției pentru pensia suplimentară acolo unde sporul corelativ este anulat integral de plafon. Efect: statul nu mai încasează o contribuție cu destinație specială fără să livreze destinația, iar discuția despre caracterul ei confiscator, pe care Curtea a închis-o cu argumentul exigibilității, dispare cu totul.
- Un termen legal pentru publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curții Constituționale pronunțate pe excepții. Efect: n-ar mai fi posibil ca două decizii din aceeași ședință să devină obligatorii la 18 zile distanță, iar intervalul n-ar mai putea urca la 281 de zile, cum s-a întâmplat la Decizia nr. 550/2024, citată chiar în acest act.
- Obligația de a răspunde punctual fiecărui temei constituțional invocat sau de a arăta de ce nu se examinează. Efect: un temei ca art. 41, enumerat la paragraful 35 și absent din considerente, nu mai rămâne fără urmă, iar autorul unei excepții viitoare știe dacă problema a fost respinsă sau doar ocolită.
- Verificarea numărului de dosar din dispozitiv în raport cu evidența instanței de trimitere, înainte de trimiterea deciziei la publicare. Efect: dispare situația din acest act, unde primul dosar apare ca 447/89/2021 în dispozitiv și ca 447/87/2021 în considerente, deși al doilea dosar al aceluiași tribunal poartă codul 87.
- Citarea deciziei proprii pronunțate în aceeași zi pe materia vecină. Efect: cititorul vede dintr-o dată tot răspunsul Curții despre plafonarea și actualizarea pensiilor militare, în loc să afle din altă parte că Decizia nr. 283/2026 a respins, în aceeași ședință, excepțiile ridicate în 87 de dosare pe articolul alăturat.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 771 din 11 septembrie 2026 16 pagini PDF, 107 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia Curții Constituționale nr. 276 din 26 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în redactarea anterioară Legii nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în ansamblu
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: M. Of. nr. 771 din 11 septembrie 2026
URTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 276 din 26 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în redactarea anterioară Legii nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în ansamblu Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cristian-Lucian Dumitra — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 și ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și ale art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Marius Georgescu în Dosarul nr. 447/89/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.149D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.858D/2021, având obiect similar al excepției de neconstituționalitate, excepție ridicată de Ștefan Mardale în Dosarul nr. 855/87/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Președintele Curții, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.858D/2021 la Dosarul nr. 2.149D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 54 din 25 februarie 2025. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7. Prin Sentința civilă nr. 388 din 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 447/87/2021, Tribunalul Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 30 și ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, precum și ale art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscalbugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene”. Excepția a fost ridicată de Marius Georgescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.
8. Prin Încheierea din 7 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 855/87/2021, Tribunalul Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate inițial prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și menținute ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, inclusiv în măsura în care aceste dispoziții vizează, prin aplicarea plafonării instituite, neluarea în considerare/înlăturarea sporului pentru pensia suplimentară prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015, precum și a sporului aferent Ordinului Meritul Militar, instituit prin art. 11 alin. (3) din Legea privind statutul cadrelor militare nr. 80/1995.” Excepția a fost ridicată de Ștefan Mardale într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.
9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 2.149D/2021, autorul acesteia consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată fără să existe o lege de abilitare a Guvernului pentru a modifica Legea nr. 223/2015, iar domeniul pensiilor militare de stat nu se regăsește la art. 1 din Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
10. Autorul excepției arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16, motivând că se ajunge la situația în care un militar care, în raport cu vechimea în funcție și cu sporurile ce i se cuvin conform legii, depășește media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul folosită la stabilirea pensiei să beneficieze de același cuantum al pensiei unui alt militar care are o vechime mai mică în funcție și care nu beneficiază de aceste drepturi. În aceste condiții, precizează că această plafonare este contrară principiului egalității în drepturi și determină o restrângere a aplicării unor drepturi contributive câștigate anterior.
11. În continuare, arată că dispozițiile criticate încalcă principiul previzibilității legii și al securității raporturilor juridice, motivul fiind modificările legislative periodice adoptate printr-o succesiune de ordonanțe de urgență, fără ca Guvernul să fie abilitat în acest sens printr-o lege organică, ceea ce a dus la o lipsă de coerență și previzibilitate a normelor legale în materie, acestea fiind complet arbitrare.
12. Totodată, susține că pensia militară de stat constituie un drept de proprietate în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar reducerea prin plafonare a acestui drept ar echivala cu o expropriere.
13. De asemenea, susține încălcarea art. 53 din Constituție, arătând că plafonarea pensiilor militare de stat este vădit discriminatorie și îngrădește exercițiul unor drepturi pecuniare recunoscute de lege.
14. În Dosarul nr. 2.858D/2021, autorul consideră că justificarea pentru existența unei situații extraordinare în vederea adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, respectiv existența unei discrepanțe majore între pensiile de serviciu și cele din sistemul public, nu este conformă cu prevederile art. 115 referitoare la existența unei situații extraordinare din Constituție, deoarece această împrejurare exista atât la momentul adoptării Legii nr. 223/2015, cât și ulterior acesteia.
15. De asemenea, susține că Guvernul a încălcat și condiția referitoare la existența unei urgențe prevăzută de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, împrejurarea invocată în preambulul ordonanței de urgență — creșterea continuă a salariilor și soldelor — nu are nicio legătură cu măsura plafonării, deoarece dispozițiile criticate conțin reglementări distincte referitoare la eliminarea actualizării, ca presupusă necesitate impusă de creșterea salarială prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fără nicio legătură cu plafonarea.
16. Mai mult decât atât, simpla invocare a echității și a egalității de tratament a tuturor asiguraților, precum și evitarea unor cheltuieli bugetare nu pot reprezenta situații urgente, în înțelesul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții Constituționale, în condițiile în care evitarea cheltuielilor reprezintă un aspect continuu în configurarea bugetului.
17. În continuare, se argumentează că se încalcă și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece Guvernul a diminuat substanțial cuantumul pensiei stabilit de către Parlament. Autorul excepției mai arată că, în mod similar cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu respectă niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 115 din Constituție.
18. Mai departe, se argumentează că plafonarea nu ar fi trebuit să aducă atingere sporului cuvenit ca urmare a achitării contribuției pentru pensia suplimentară. Această contribuție a fost achitată de către asigurați în vederea unei pensii majorate și nu a influențat niciodată valoarea salariului celui care a achitat-o. Având în vedere această finalitate specifică a contribuției menționate, statul nu are competența de a limita drepturile corelative, sporul acordat de lege, în aceeași manieră în care poate reglementa folosirea contribuțiilor sociale obișnuite la calcularea pensiei.
19. Tot în legătură cu neutralizarea prin plafonare a acordării sporului pentru pensia suplimentară, autorul menționează că timp de peste 20 de ani cât a achitat contribuția și-a format și consolidat așteptarea ca, la pensionare, să primească o pensie într-un cuantum mărit. Dar măsura plafonării încalcă această așteptare chiar la momentul pensionării celui care și-a format așteptarea că va beneficia de drepturile corelative achitării contribuției suplimentare.
20. Prevederile art. 1 din Constituție referitoare la standardele de calitate ale legii sunt încălcate deoarece pensia netă, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, se calculează fără nicio legătură cu elementele de calcul al pensiei brute. Această modalitate de a acționa este impredictibilă, deoarece cetățenii sunt obișnuiți cu principiul că o valoare brută este supusă impozitării și altor contribuții datorate statului, rămânând în plată, la final, valoarea netă, dar plecând de la aceeași bază.
21. Plafonarea, prin urmare, îi pune în aceeași situație pe cei care au achitat contribuția pentru pensia suplimentară și pe cei care nu au achitat-o deloc sau au achitat-o într-un cuantum mai mic. Asigurații din sistemul Legii nr. 223/2015 care au achitat contribuția pentru pensia suplimentară și care, din cauza plafonării, nu își valorifică sporul promis de această lege la data pensionării sunt discriminați și față de asigurații din sistemul privat de pensii care au achitat această contribuție suplimentară, dar care beneficiază de sporul corelativ, indiferent de modul în care statul reglementează baza de calcul al pensiei acestei din urmă categorii de asigurați.
22. Autorul excepției susține că statul nu își poate exercita prerogativa legitimă de a stabili baza de calcul al dreptului la pensie, care reprezintă o componentă a protecției sociale, într-o manieră nerezonabilă, prin desființarea bruscă a beneficiului corelativ achitării contribuției suplimentare și care a fost prevăzut chiar prin lege.
23. Având în vedere că asigurații au fost obligați să achite contribuția pentru pensia suplimentară, se încalcă și art. 44 din Constituție. Inconsecvența legislativă rezultă și din împrejurarea că, deși, prin plafonare, sporul la pensie pentru contribuția pentru pensia suplimentară nu se mai acordă, reglementarea legală care îl stipulează a rămas în vigoare.
24. Mai departe, se susține că beneficiul sporului este înlăturat în mod similar cu sporul pentru achitarea contribuției pentru pensia suplimentară, adică printr-o acțiune a Guvernului care încalcă așteptarea legitimă a celui care a obținut Ordinul „Meritul Militar”, măsură care este confirmată și prin Decizia nr. 5 din 8 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
25. Sporul nu intră în baza de calcul al pensiei militare obișnuite, având natura unui drept intuitu personae. Sporul, potrivit Legii nr. 80/1995, se acordă exclusiv la momentul pensionării: legea nu prevede nicio recompensă, niciun beneficiu financiar prin mărirea soldei/salariului. Discriminarea celor care au obținut Ordinul „Meritul Militar” față de cei care nu l-au obținut rezultă din înlăturarea sporului prin plafonare, ajungându-se astfel la pensii în cuantum similar, deși beneficiarii acestora au depus eforturi diferite.
26. Tribunalul Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, criticile aduse de autorul excepției fiind neîntemeiate.
27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
28. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. C U R T E A, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
29. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
30. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform actelor de sesizare, dispozițiile art. 30 și ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, și prin art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018.
31. Curtea observă că, în realitate, susținerile formulate vizează exclusiv dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, astfel că va reține ca obiect al excepției doar aceste dispoziții, criticate pentru motive de neconstituționalitate intrinsecă.
32. Ulterior sesizării Curții, prevederile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023, însă în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în redactarea care continuă să își producă efectele în cauzele deduse judecății.
33. Totodată, având în vedere că în cauză sunt formulate și critici de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.
34. Dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, criticate individual, au următorul conținut normativ: „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/ salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.”
35. Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului în cadrul democrației constituționale, ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii și la securitatea juridică, ale art. 16 — Egalitatea în drepturi, ale art. 41 referitor la muncă și la protecția socială a muncii, ale art. 44 — Dreptul de proprietate privată, ale art. 47 — Nivelul de trai, ale art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 66 — Sesiuni, ale art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, ale art. 108 alin. (3) potrivit căruia ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, și ale art. 115 — Delegarea legislativă.
36. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 60 din Legea nr. 223/2015 a fost modificat prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, cu privire la actualizarea pensiilor militare de stat și la limita maximă a pensiei nete. Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2020, Decizia nr. 545 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 18 noiembrie 2020, sau Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 20 aprilie 2021.
37. Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, raportate la încălcarea art. 1 alin. (4) și (5), art. 61 alin. (1), art. 66, art. 102 alin. (1) și art. 115 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că, referitor la competența Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, s-a pronunțat printr-o jurisprudență vastă în care a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislația secundară. Cu toate acestea, Constituția instituie prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public (a se vedea în acest sens Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 89-91).
38. Prin aceeași decizie, paragrafele 92 și 93, Curtea a mai reținut că regimul particular al ordonanței de urgență este prevăzut în art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție și se referă la cazurile în care poate fi emisă: situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acesteia; intrarea în vigoare: numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgență la Camera inițial sesizată și convocarea obligatorie a Parlamentului, dacă nu se află în sesiune; domeniul de reglementare: acesta poate fi și de natura legilor organice, caz în care legea de aprobare se adoptă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție; ordonanța de urgență nu poate fi însă adoptată în domeniul legilor constituționale, nu poate afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Astfel, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori, pe cale constituțională, în situații extraordinare, și numai sub control parlamentar.
39. În cauză, Curtea reține că actele normative criticate sunt ordonanțe de urgență adoptate de Guvern, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție, iar nu ordonanțe simple, care să fie adoptate de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție. Totodată, Curtea reține că, spre deosebire de ordonanța simplă, ordonanța de urgență a Guvernului poate reglementa și în domenii care aparțin legii organice. Prin urmare, toate criticile autorilor excepției privind reglementarea unor modificări și completări aduse Legii nr. 223/2015 printr-o ordonanță de urgență a Guvernului sunt neîntemeiate.
40. Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 27, și prin Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, precitată, paragraful 35, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție.
41. De asemenea, prin Decizia nr. 488 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 2 februarie 2024, paragrafele 33 și 34, Curtea Constituțională a reținut că Guvernul a respectat cerința referitoare la urgența reglementării.
42. Totodată, referitor la pretinsa încălcare de către Guvern a exigențelor art. 115 alin. (4) din Constituție prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, prin Decizia nr. 550 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 6 august 2025, paragraful 51, Curtea a reținut că au fost respectate cerințele referitoare la situația extraordinară, precum și la urgența reglementării.
43. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă raportate la art. 16 din Constituție, potrivit cărora dispozițiile de lege criticate au drept rezultat acordarea unui cuantum diferit al pensiei pentru persoane care au ocupat aceeași funcție, dar au ieșit la pensie în perioade diferite, în temeiul unor acte normative distincte, sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 547 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 9 ianuarie 2019, paragrafele 25 și 26, și prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, precitată, paragraful 23, potrivit cărora persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. Curtea a mai statuat, referitor la tratamentul juridic diferit căruia se supun persoanele în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 545 din 2 iulie 2020, precitată).
44. Cât privește susținerile referitoare la pretinsa discriminare pe care dispozițiile de lege criticate o creează în raport cu alte categorii de pensionari, beneficiari ai pensiilor de serviciu sau pensionarii din sistemul public, Curtea a reținut că diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii de serviciu, respectiv pensionarii din sistemul public, nu se află în situații identice, fiind supuși, de altfel, unor acte normative diferite. Având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie, legiuitorul este liber să instituie condiții diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socioprofesionale să aibă semnificația încălcării prevederilor art. 16 din Constituție (în același sens sunt și Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, sau Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, paragraful 24).
45. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, paragraful 25, Curtea a reținut că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maximal al acesteia. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Decizia din 2 martie 2006, pronunțată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei, paragraful 2, articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor nu poate fi înțeles în sensul că îndreptățește o persoană la o pensie într-un anumit cuantum. De asemenea, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea Constituțională a statuat următoarele: „Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”. În aceste condiții, nu se încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.
46. Referitor la încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, paragraful 22, a constatat că dispozițiile de lege criticate, potrivit cărora pensia militară de stat netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, sunt în acord cu dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este autorizat/îndrituit să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment.
47. Având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, Curtea a reținut că invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
48. În final, Curtea observă că, întrucât nu a fost reținută afectarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, prin adoptarea art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și a art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, au fost respectate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.
49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Georgescu în Dosarul nr. 447/89/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și de Ștefan Mardale în Dosarul nr. 855/87/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și constată că dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în redactarea anterioară Legii nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în ansamblu, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Lucian Dumitra
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.


