Imprimeria Națională: 582 de milioane de lei venituri și un profit brut mai mare decât toate cheltuielile

Bugetul de venituri și cheltuieli aprobat prin hotărâre de Guvern este, pentru o companie ca Imprimeria Națională, aproape singurul document public despre cum funcționează. Din acest punct de vedere actul își face treaba: arată zero subvenții și zero transferuri (rd. 3 și rd. 4), zero plăți restante și zero creanțe restante (rd. 58 și rd. 59), investiții acoperite integral din surse proprii, fără alocații de la buget (rd. 47). Sunt lucruri bune, iar disciplina financiară impusă prin Ordonanța Guvernului nr. 26/2013 se vede în ele. Problema începe la cifra care domină tot tabelul: 377,57 lei cheltuieli la 1.000 de lei venituri.

O marjă brută de peste 62% nu este performanță comercială, pentru că nu există concurență pe piața pe care lucrează compania. Ea este rezultatul unor tarife stabilite administrativ pentru documente pe care cetățeanul nu are de unde să le cumpere altfel: pașaport, carte de identitate, permis, timbru. Circuitul, citit din tabel, arată așa: veniturile din exploatare de 559.773,39 mii lei produc un profit brut de 362.482,71 mii lei, din care statul își ia 58.040,98 mii lei impozit pe profit și încă 153.908,37 mii lei dividende, adică peste 212 milioane de lei se întorc la buget. Efectul economic este identic cu o taxă, dar ea nu apare în nicio lege fiscală, ci în tariful unui document de identitate. Nu e nelegal și nici neobișnuit în regiune, dar merită spus pe față, pentru că altfel discuția despre „profitul companiei” se poartă cu termeni împrumutați dintr-o piață care nu există aici.

A doua observație privește banii care stau. Veniturile financiare de 22.597,50 mii lei, față de cheltuieli financiare de doar 25,00 mii lei, arată o companie fără datorii care ține sume mari în depozite. În același timp, are 78.763,08 mii lei surse de finanțare a investițiilor și cheltuiește pentru investiții 37.846,72 mii lei, mai puțin de jumătate, iar restul profitului, 150.533,36 mii lei, merge la „alte rezerve” ca sursă proprie de finanțare. Adică se acumulează, an de an, un capital de investiții pe care compania nu îl folosește la nivelul la care îl strânge. Pentru o tipografie de securitate, unde utilajele și liniile de personalizare se învechesc rapid, asta e o întrebare legitimă: bani puși deoparte pentru ce anume și până când.

În fine, două lucruri lipsesc din tabel exact acolo unde ar fi fost utile. Rândul 56, productivitatea muncii în unități fizice pe total personal mediu, singurul indicator care ar spune câte documente produce efectiv un angajat, este completat cu o liniuță. Iar anexa are o singură coloană, „Propuneri 2026”, fără nicio coloană de comparație cu anul anterior, așa încât cititorul nu poate ști dacă veniturile cresc sau scad, dacă numărul mediu de 406 salariați e în urcare sau în scădere și dacă cheltuielile aferente contractului de mandat și celorlalte organe de conducere și control, 1.808,35 mii lei la rd. 16, sunt la nivelul anilor trecuți. Un tabel de buget fără termen de comparație informează despre intenție, nu despre evoluție.

Ce ar trebui schimbat

• Coloana de comparație cu anul precedent, obligatorie în anexă. Aceeași machetă, cu încă două coloane, „aprobat” și „realizat” pentru anul anterior, ar transforma documentul dintr-o listă de propuneri într-un instrument de control. Fără efort suplimentar de raportare, pentru că datele există oricum în situațiile financiare depuse.
• Completarea rândului 56, productivitatea în unități fizice. Numărul de documente cu regim special produse pe salariat nu este informație clasificată și este singurul indicator din tabel care leagă banii de producția reală. Completat an de an, ar arăta imediat dacă o creștere de venituri vine din volum sau din tarif.
• Publicarea, odată cu bugetul, a structurii tarifelor pentru documentele cu regim special. Când marja brută trece de 62% pe un serviciu pe care cetățeanul nu îl poate cumpăra din altă parte, componenta de profit din prețul unui pașaport devine informație de interes public. În practică, ar permite oricui să calculeze cât din taxa plătită la ghișeu este cost și cât este dividend.
• O destinație declarată pentru rezerva acumulată. Cei 150.533,36 mii lei repartizați la alte rezerve ar trebui însoțiți de un program multianual de investiții, cu obiective și termene, sau, în lipsa lui, virați ca dividend suplimentar. Concret: fie compania spune ce utilaje cumpără în următorii trei ani, fie banii intră la buget, în loc să stea în depozit producând venituri financiare.
• Un termen sancționat pentru aprobarea bugetului. Hotărârea a fost adoptată la 20 august 2026, pentru un exercițiu financiar consumat în proporție de două treimi. Un buget aprobat în august nu mai poate orienta nimic; el confirmă cheltuieli deja făcute. Publicarea motivului întârzierii, împreună cu bugetul, ar fi minimul, iar condiționarea plății indemnizațiilor de mandat de respectarea termenului ar fi pârghia care chiar funcționează.