7,8 milioane de lei pentru grupurile sanitare a 97 de școli care nu au terminat lucrările în 2025

Cifra care spune povestea nu e în hotărâre, iese din comparație. Nota de fundamentare a ministerului arată că în 2025, prin Hotărârea Guvernului nr. 351/2025, s-au alocat 14.589.000 de lei pe aceeași linie de cheltuieli de capital. Hotărârea de acum repartizează 7.849.000 de lei pentru lucrări din aceeași listă, nedemarate sau neterminate la 31 decembrie 2025. Raportul e de 53,8%: cel puțin jumătate din banii de anul trecut nu au ajuns în ziduri. Procentul real e probabil mai mare, fiindcă în listă au rămas numai unitățile care îndeplinesc și în 2026 condițiile de finanțare și care au confirmat, prin inspectorat, că vor continua lucrarea. O rată de execuție sub 50% la lucrări de câteva zeci de mii de lei fiecare ține de capacitatea administrativă a comunelor mici, nu de mărimea sumelor, iar hotărârea nu atinge deloc acest punct.

A doua observație ține de timp și se vede numai punând datele cap la cap. Referința pentru nerealizare e 31 decembrie 2025. Ministerul a cerut inspectoratelor școlare județene verificarea situației prin adresa nr. 383/GP din 7 mai 2026. Hotărârea a fost adoptată pe 9 octombrie 2026 și publicată pe 12 octombrie 2026, la 158 de zile de la acea solicitare și la 285 de zile de la data de referință. Beneficiarului îi rămân 81 de zile până la 31 decembrie 2026, iar în ele trebuie să încapă rectificarea bugetului local, procedura de achiziție publică, execuția și recepția. Administrația și-a luat nouă luni și jumătate pentru a întocmi o listă, iar primăriei îi cere o lucrare de construcții în două luni și jumătate. Dezechilibrul acesta, și nu suma, decide dacă banii se vor cheltui.

Al treilea element ține de mecanism. Sumele neutilizate merg, prin art. 2 alin. (3), la bugetul de stat la sfârșitul anului, iar transferul efectiv se face, potrivit mecanismului descris de minister, la cererea primăriei, pe baza recepției și a facturii. Cele două reguli combinate produc un rezultat pe care niciuna nu îl spune singură: primăria plătește lucrarea mai întâi din bani proprii, într-un interval în care execuția bugetară locală se închide oricum la finalul anului, iar dacă nu reușește, banii se întorc și totul se reia în 2027 cu o hotărâre nouă. Pentru 19 dintre cele 68 de primării, care au de gestionat mai multe poziții simultan, presiunea se înmulțește. Mai trebuie spus un lucru în favoarea actului: aritmetica lui e impecabilă. Am verificat de două ori suma celor 97 de poziții și suma celor 16 totaluri pe județ, și ambele dau exact cei 7.849.000 de lei din art. 1, fără nicio poziție duplicat și fără salt în numerotare, ceea ce nu e deloc obișnuit la o anexă de patru pagini culeasă pe județe.

O singură verificare a ieșit în dezavantajul redactării. Am deschis legea bugetului de stat pe anul 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 27 martie 2026, la art. 3, invocat în preambul ca temei. Articolul are o singură frază și spune că cheltuielile bugetare sunt detaliate în bugetele ordonatorilor principali de credite pe surse de finanțare, iar în cadrul acestora pe capitole, subcapitole, paragrafe, titluri, articole și alineate de cheltuieli. El așază suma în clasificația bugetară, dar nu dă Guvernului nicio competență de repartizare către bugetele locale. Competența vine din art. 144 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 198/2023, citat tot în preambul, deci soluția actului nu e atinsă. Trimiterea rămâne totuși una de formă, acolo unde cititorul ar căuta temeiul de fond. Tot de formă, dar vizibil, e și numele legii: preambulul scrie „Legea bugetului de stat pentru anul 2026”, în loc de titlul oficial, „Legea bugetului de stat pe anul 2026”.

Ce ar trebui schimbat

1. O obligație de raportare la 31 ianuarie 2027, pe fiecare poziție din anexă. Inspectoratele școlare județene știu deja ce s-a transferat și pe ce documente. Un tabel public cu „finalizat, în execuție, nedemarat” ar arăta dacă programul funcționează, lucru care astăzi nu se poate afla din niciun act.
2. Repartizarea să se publice în primul trimestru, nu în octombrie. Datele existau din 7 mai 2026. O hotărâre publicată în martie sau aprilie ar da primăriei un sezon întreg de construcții, în loc de 81 de zile care includ și începutul iernii.
3. Un avans la semnarea contractului de lucrări, de 30% din sumă. Plata exclusiv pe recepție transformă finanțarea de la bugetul de stat în credit acordat de comuna beneficiară, iar comunele cu buget mic sunt exact cele care apar în anexă.
4. Caracter multianual pentru lucrările în continuare. Art. 144 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 198/2023 permite explicit programe multianuale. Folosirea acestei posibilități ar încheia ciclul în care aceeași lucrare cere o hotărâre nouă în fiecare an și se oprește pe 31 decembrie.
5. Condiționarea sumei de confirmarea acoperirii diferenței din bugetul local. La poziții de 6.000 de lei sau 11.000 de lei, fără o hotărâre de consiliu local care să arate restul finanțării, repartizarea riscă să fie un transfer care se întoarce neatins la bugetul de stat.
6. Cei 51.000 de lei rămași nerepartizați să fie alocați, nu lăsați pe linie. Legea bugetului a prevăzut 7.900.000 de lei pe acest alineat, iar hotărârea distribuie 7.849.000 de lei. Diferența acoperă integral două dintre pozițiile cele mai mici din anexă și nu are niciun motiv să rămână nefolosită.