Pe scurt
- Datoria firmei poate fi cerută altcuiva. Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituția care colectează taxele și impozitele la bugetul de stat, are de la 14 octombrie 2026 o procedură scrisă pentru a trece obligațiile fiscale neplătite ale unei firme în sarcina administratorului, a asociatului, a băncii care nu a respectat o poprire, a celui care a cumpărat activele firmei sau a firmei aflate sub același control.
- Unsprezece situații, o singură metodă. Procedura acoperă toate cazurile de răspundere solidară din articolele 25 și 26 ale Codului de procedură fiscală și le tratează la fel: fapta trebuie descrisă concret, reaua-credință trebuie dovedită cu elemente coroborate, iar legătura dintre conduita persoanei și banii nerecuperați trebuie demonstrată de organul fiscal, nu presupusă.
- Audiere obligatorie înainte de decizie. Persoana vizată e convocată prin notificare, are dreptul să vadă dosarul, poate veni cu avocat și poate cere ca audierea să se țină prin videoconferință. Termenul de audiere nu depășește 10 zile lucrătoare de la comunicarea notificării, iar punctul de vedere scris se depune în 5 zile lucrătoare de la audiere.
- Decizia devine executorie înainte să expire dreptul de contestație. Plata se face până la 5 sau până la 20 ale lunii următoare, în funcție de data comunicării, iar contestația se depune în 45 de zile. La o decizie comunicată pe 15 octombrie, executarea silită poate porni de pe 6 noiembrie, cu 23 de zile înainte să se închidă termenul de contestație.
- Se abrogă un act vechi de peste 12 ani. Instrucțiunile din 2014, construite pe codul de procedură fiscală anterior, ies din vigoare după 4.635 de zile. Noua procedură se aplică și dosarelor aflate în curs, cu păstrarea actelor deja îndeplinite legal.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 14 octombrie 2026, pagina 4, cu anexele nr. 1-8 în nr. 859 bis din 14 octombrie 2026, paginile 3-73
Intră în vigoare: 14 octombrie 2026, data publicării, fiindcă ordinul nu fixează el însuși o dată ulterioară, iar un ordin al conducătorului unei autorități produce efecte de la publicare
Un administrator care nu a plătit contribuțiile firmei, o bancă prin care au ieșit banii dintr-un cont poprit și o societate care a preluat pe nimic utilajele unei firme pe cale să dispară pot fi puși, de acum, să plătească ei datoria la stat. Mecanismul exista în lege din 2015, dar modul în care se aplică era descris într-un act din 2014 scris pe codul de procedură fiscală anterior. Ordinul nr. 1.163/2026, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 14 octombrie 2026, îl înlocuiește cu o procedură de 87 de puncte, unsprezece capitole și opt anexe, dintre care șapte formulare tipizate, în care fiecare pas pe care îl face organul fiscal are un document cu nume și un termen. Pentru cine a urmărit regulile de audiere la distanță intrate în vigoare în septembrie 2026, mutarea e recognoscibilă: statul standardizează convocarea și consemnarea discuției, apoi scrie decizia pe un formular cu casete de bifat.
Răspunderea solidară înseamnă că fiscul poate cere întreaga sumă fie de la firma datornică, fie de la persoana declarată răspunzătoare, la alegere, fără să împartă datoria între ele. Nu e o amendă și nu e o sancțiune penală. E o mutare a sarcinii de plată, pe motiv că cineva a făcut, sau nu a făcut, ceva care a dus la neîncasarea banilor. Tocmai de aceea întrebarea practică nu e dacă mecanismul e legal, fiindcă e scris în articolele 25 și 26 ale Codului de procedură fiscală, ci cât de greu îi e organului fiscal să ajungă la el și cât de ușor îi e persoanei vizate să se apere.
Ordinul a fost semnat pe 29 septembrie 2026, la patru zile după avizul conform al Ministerului Finanțelor, comunicat prin Adresa nr. 798.348 din 25 septembrie 2026, și a apărut în Monitorul Oficial 15 zile mai târziu. Corpul ordinului are șapte articole și încape pe o pagină. Substanța, adică procedura propriu-zisă și cele șapte formulare, ocupă 71 de pagini în ediția bis publicată în aceeași zi.
Efectele pe care le produce
Primul efect e că lista persoanelor care pot fi chemate să plătească devine explicită, situație cu situație. Capitolul II acoperă cazurile în care firma nu trebuie să fie insolvabilă: asociații dintr-o asociere fără personalitate juridică și membrii unei întreprinderi familiale, reprezentanții lor legali care au determinat cu rea-credință nedeclararea sau neplata, terții popriți, adică acei clienți, parteneri sau bănci cărora fiscul le-a trimis o adresă de poprire și care nu au blocat ori nu au virat banii, reprezentantul legal care a declarat băncii, cu rea-credință, că firma nu mai are alți bani disponibili pentru salarii, și emitentul unei scrisori de garanție bancară sau al unei polițe de asigurare de garanție care nu a virat suma cerută.
Capitolul III se aplică numai după declararea insolvabilității, adică după ce organul fiscal a constatat printr-un proces-verbal că firma nu are bunuri sau venituri urmăribile. Acolo intră cel care a cumpărat active de la firmă cu rea-credință înainte de insolvabilitate, administratorii și asociații care au provocat insolvabilitatea prin înstrăinarea sau ascunderea activelor, administratorul care nu a cerut instanței deschiderea insolvenței deși trebuia, cel care a determinat cu rea-credință nedeclararea sau neplata la scadență și cel care a determinat o restituire sau o rambursare necuvenită de la buget. Capitolul IV se ocupă de persoanele care au determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plată la o firmă pentru care s-a cerut deschiderea insolvenței. Capitolul V se aplică unei persoane juridice care controlează firma datornică, e controlată de ea sau se află sub control comun cu ea, și care a preluat active ce valorează contabil cel puțin jumătate din toate activele proprii.
Al doilea efect e procedural și are consecințe imediate. Dosarul începe cu un Referat privind declanșarea procedurii, avizat de șeful serviciului și aprobat de conducătorul organului de executare silită. Urmează notificarea și audierea. Persoana are dreptul să consulte documentația din dosar, la sediul organului fiscal, la data stabilită pentru audiere sau la o altă dată, poate fi asistată de avocat ori de consultant și poate fi reprezentată printr-un împuternicit. Când persoana nu se prezintă, fiscul emite o a doua notificare cu un termen nou. Lipsa de la al doilea termen închide etapa: audierea e considerată îndeplinită, se întocmește o Notă de constatare și procedura merge înainte pe actele din dosar. Refuzul de a semna procesul-verbal de audiere nu îl anulează, se consemnează doar.
Al treilea efect e cel care se simte în bani. Decizia de atragere a răspunderii solidare e titlu de creanță și act administrativ fiscal, iar după expirarea termenului de plată devine titlu executoriu. Termenul de plată e cel din articolul 156 alineatul (1) din Codul de procedură fiscală și depinde de ziua în care a fost comunicată decizia: până la 5 ale lunii următoare, dacă data comunicării cade între 1 și 15 ale lunii, și până la 20 ale lunii următoare, dacă data comunicării cade între 16 și 31. Contestația se depune la organul fiscal emitent în 45 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii.
Al patrulea efect privește limitele. Niciuna dintre situații nu permite o sumă nelimitată. Terțul poprit răspunde doar în limita sumelor sustrase indisponibilizării, care nu pot depăși nici suma din adresa de poprire, nici ce datora el firmei, nici soldul rămas în evidența fiscală. Cel care a cumpărat active răspunde în limita valorii activului dobândit. Emitentul garanției răspunde în limita sumei garantate și cerute. Cel care a determinat o rambursare necuvenită răspunde în limita sumei acordate nejustificat. Când pentru aceleași datorii răspund mai multe persoane, fiecare primește o decizie separată, cu propria perioadă și propria sumă, iar plata făcută de una reduce corespunzător sumele înscrise în evidența celorlalte.
Al cincilea efect e cel mai puțin vizibil și cel mai inconfortabil: măsurile asigurătorii, adică blocarea preventivă a conturilor și a bunurilor, pot fi dispuse în orice moment al procedurii, inclusiv înainte de audiere, dacă există pericolul ca persoana să își ascundă sau să își risipească patrimoniul. Deci o persoană care încă nu a fost ascultată și împotriva căreia nu există nicio decizie poate avea deja conturile indisponibilizate.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până pe 14 octombrie 2026, procedura aplicabilă era cea din Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 127/2014, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2014. Acel act descria aplicarea articolelor 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, codul de procedură fiscală anterior. Ordinul nr. 1.163/2026 îl abrogă și pune în locul lui o procedură așezată pe articolele 25 și 26 ale codului actual. Între publicarea instrucțiunilor din 2014 și abrogarea lor au trecut 4.635 de zile, adică 12 ani și opt luni.
Prima schimbare de fond e sarcina probei, scrisă de această dată în fiecare capitol, nu lăsată la interpretare. Textul repetă, pentru fiecare situație, că organul de executare silită „are obligația de a demonstra existența legăturii de cauzalitate” și enumeră ce trebuie dovedit: că persoana avea atribuții în activitatea care a generat datoria, că știa de obligațiile scadente, că a dispus sau a permis folosirea banilor în alte scopuri, că a omis să acționeze deși putea. În plus, procedura spune explicit că elementele luate în calcul pentru reaua-credință „nu constituie, prin ele însele, prezumții absolute de răspundere”, ci se analizează coroborat cu dosarul, cu situația de fapt, cu perioada relevantă și cu atribuțiile persoanei. E o frază care, într-un litigiu, se citează împotriva emitentului.
A doua schimbare e audierea la distanță. Persoana înregistrată în Spațiul Privat Virtual, platforma online prin care contribuabilii comunică electronic cu fiscul, poate cere ca audierea să se țină prin videoconferința MF-ANAF, în condițiile Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 705/2026. Ședința se înregistrează, declarațiile se consemnează printr-un sistem electronic de transcriere, iar minuta ajunge la persoană prin Spațiul Privat Virtual. Actul din 2014 nu avea nimic de acest fel.
A treia schimbare e formularistica. Opt anexe, dintre care șapte sunt formulare: două referate pentru declanșare și pentru încetare, notificarea de convocare, nota de constatare a neprezentării, procesul-verbal de audiere cu rubrici de întrebări și răspunsuri, referatul de atragere și decizia. Decizia are o listă de casete de bifat, câte una pentru fiecare temei din articolul 25, iar imediat după listă stă o precizare care merită citită de ambele părți: bifarea motivului legal „nu substituie obligația organului fiscal central de a motiva în concret prezenta decizie”.
A patra schimbare e lista surselor de informație. Procedura trimite expres la e-Factura și la SAF-T, declarația informativă prin care firmele transmit fiscului datele contabile detaliate, la constatările inspecției fiscale și ale antifraudei, la rapoartele administratorului judiciar, la cartea funciară, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la Depozitarul Central, la evidențele de vehicule, nave și aeronave. Un dosar de răspundere solidară se construiește, în 2026, din interogări de baze de date, nu din cereri pe hârtie.
A cincea schimbare e una prin absență și nu e explicată nicăieri în act. Capitolul V tratează numai litera a) a articolului 25 alineatul (3), adică preluarea de active între firme aflate în relație de control. Literele b) și c) ale aceluiași alineat, care priveau raporturile cu cel puțin jumătate dintre clienții, furnizorii sau angajații firmei datornice, lipsesc. Motivul stă în Decizia Curții Constituționale nr. 49 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 18 martie 2025, prin care cele două litere au fost declarate neconstituționale pentru că nu precizau criteriile de constatare a condițiilor, și au încetat să producă efecte pe 2 mai 2025, la 45 de zile de la publicare, fără ca legiuitorul să le pună de acord cu Constituția. Procedura e corectă că nu le reglementează. Problema e că un cititor care nu cunoaște decizia va crede că cele două temeiuri au fost uitate.
A șasea schimbare e tranzitorie și are efect imediat pe dosarele deschise. Articolul 4 din ordin spune că prevederile se aplică și procedurilor aflate în curs la data intrării în vigoare, cu respectarea actelor procedurale legal îndeplinite anterior și fără afectarea efectelor juridice deja produse. Un dosar început în septembrie 2026 continuă, deci, pe regulile noi, dar audierea deja ținută nu se repetă.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Obligația de a dovedi legătura de cauzalitate e scrisă în fiecare capitol, cu lista exactă a elementelor care trebuie demonstrate. O decizie care sare peste pași are acum un text clar de contrazis.
- Formularea potrivit căreia elementele relei-credințe nu sunt prezumții absolute de răspundere mută discuția pe probe concrete și pe perioada în care persoana a avut calitatea respectivă.
- Audierea e obligatorie înainte de emiterea deciziei, cu acces la dosar, cu dreptul de a fi asistat de avocat sau consultant și cu dreptul de a depune un punct de vedere scris în 5 zile lucrătoare de la audiere.
- Audierea prin videoconferința MF-ANAF, cu înregistrare și minută comunicată prin Spațiul Privat Virtual, scutește deplasarea și lasă o urmă verificabilă a ce s-a spus.
- Fiecare temei are un plafon propriu: valoarea activului dobândit, suma din adresa de poprire, suma garantată, suma rambursată necuvenit. Răspunderea nu poate depăși niciunul dintre ele.
- Când răspund mai multe persoane, fiecare primește o decizie distinctă, cu suma și perioada proprii, iar urmărirea încetează de îndată ce datoria firmei a fost stinsă integral.
- Precizarea din formularul deciziei, potrivit căreia bifarea casetei nu înlocuiește motivarea concretă, e un argument de nelegalitate la îndemână pentru deciziile scrise la șablon.
Ce rămâne o problemă
- Executarea silită poate porni înainte să se închidă termenul de contestație. La o decizie comunicată pe 15 octombrie 2026, plata e datorată pe 5 noiembrie, deci actul devine executoriu pe 6 noiembrie, iar contestația se mai poate depune până pe 29 noiembrie. Rămân 23 de zile în care se execută un act încă atacabil administrativ.
- Răspunderea pe capitolul IV se poate atrage pentru o firmă „pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței”, iar hotărârea instanței apare în lista de verificări doar „dacă aceasta a fost pronunțată”. Deci o simplă cerere de insolvență, care poate fi respinsă ulterior, e de ajuns ca punct de plecare.
- Opțiunea pentru videoconferință se exercită în 2 zile lucrătoare de la comunicarea notificării, sub sancțiunea decăderii, deși audierea poate fi programată la 10 zile lucrătoare. Cine deschide notificarea a treia zi pierde o posibilitate pe care încă avea o săptămână să o folosească.
- Persoana are 5 zile lucrătoare să își scrie apărarea, în timp ce administrația își dă 2 zile lucrătoare să trimită acea apărare structurii competente și încă 5 zile lucrătoare ca aceasta să formuleze o opinie. Șapte zile lucrătoare pentru a comenta un document scris în cinci.
- Toate cataloagele de rea-credință sunt deschise, cu formula „fără a se limita la acestea” și cu o literă finală de tipul „orice alte împrejurări”. Lista nu îngrădește organul fiscal, îl orientează doar.
- La activele ascunse, valoarea se stabilește de organul fiscal prin „valoarea orientativă” comparativă, în funcție de informațiile disponibile la data constatării. Suma pentru care răspunde o persoană depinde, în acest caz, de o evaluare făcută chiar de cel care încasează.
- Prelungirea termenului de audiere se face „pentru motive justificate, cu aprobarea conducătorului organului fiscal central”, fără criterii și fără termen de răspuns. Un drept care depinde de o aprobare nereglementată e un drept pe jumătate.
- Când o persoană plătește, înștiințarea organului fiscal care administrează datoria firmei se face în 10 zile, iar pasul următor, înștiințarea celorlalte persoane răspunzătoare, nu are niciun termen. Riscul de a fi executat pentru o sumă deja încasată de stat rămâne deschis.
Sfaturi utile
- Notați data comunicării notificării și calculați imediat trei termene din ea: 2 zile lucrătoare pentru a cere audierea prin videoconferință, cel mult 10 zile lucrătoare până la audiere, 5 zile lucrătoare de la audiere pentru punctul de vedere scris. Primul dintre ele se pierde cel mai ușor, fiindcă e cel mai scurt.
- Cereți în scris consultarea dosarului înainte de audiere sau la data audierii. E singurul moment în care vedeți Referatul privind declanșarea procedurii, documentul care spune ce faptă vi se reține și pentru ce sume, înainte ca decizia să fie scrisă.
- Pregătiți două categorii de documente, fiindcă pe ele se sprijină aproape toate capitolele: dovezile despre perioada exactă în care ați avut calitatea invocată, luate din registrul comerțului, și dovezile despre banii disponibili la scadențele în discuție, adică extrase de cont, registru de casă, fișe de cont. Dacă firma nu avea din ce plăti la scadență, legătura de cauzalitate se rupe.
- Dacă nu vă prezentați la audiere, depuneți oricum punctul de vedere scris. Nota de constatare a neprezentării consemnează expres dacă s-a transmis sau nu un punct de vedere, iar absența lui lasă dosarul doar cu versiunea organului fiscal.
- Verificați în decizie dacă sunt completate rubricile de la secțiunea de motivare în fapt și în drept, și nu numai caseta bifată. Formularul cere descrierea faptei, calitatea și perioada, elementele de rea-credință, legătura de cauzalitate și documentele. O rubrică goală e o lipsă de motivare, nu o scăpare de redactare.
- Nu așteptați expirarea termenului de plată ca să vă hotărâți dacă veți contesta. Contestația are 45 de zile, dar executarea silită poate începe din ziua următoare termenului de plată, iar o indisponibilizare de conturi se ridică mai greu decât se evită.
- Dacă plătiți și știți că pentru aceleași datorii răspund și alte persoane, cereți organului fiscal confirmarea scrisă a stingerii și trimiteți-o chiar dumneavoastră celorlalți. Procedura nu pune niciun termen pe înștiințarea lor.
Întrebări frecvente
Pot fi făcut răspunzător pentru datoriile firmei doar pentru că am fost administrator?
Trebuie ca firma să fie insolvabilă sau în insolvență ca să mi se ceară datoria?
Ce se întâmplă dacă nu mă prezint la audiere?
Până când trebuie plătită suma din decizie?
Contestația oprește executarea silită?
Se poate cere de la mine mai mult decât am primit sau decât am reținut?
Dosarul meu a început înainte de 14 octombrie 2026. Ce reguli se aplică?
Pot fi blocate conturile înainte să primesc decizia?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Anexa nr. 1, pct. 14.1 lit. d), față de caseta corespunzătoare din anexa nr. 8. Aceeași situație a băncii e descrisă cu conduita inversată în cele două locuri. Procedura spune că răspunderea se atrage dacă instituțiile de credit „nu au procedat la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor și au acceptat alte plăți” din conturi după indisponibilizare. Caseta din decizie descrie exact contrariul, adică instituția de credit care „a procedat la decontarea documentelor de plată primite” și „a acceptat alte plăți”. Prima formulare pune în sarcina băncii tocmai comportamentul de conformare, fiindcă neefectuarea decontărilor e ceea ce poprirea îi cere; a doua descrie încălcarea. Cum ambele privesc același temei, art. 25 alin. (1) lit. b), nu se poate stabili din act care conduită atrage răspunderea. Litera f) a aceluiași punct, construită pe structura afirmativă, confirmă că varianta din procedură e cea deviantă.
- Anexa nr. 4, modelul notificării, față de anexa nr. 1, pct. 44 și 49. Formularul instituie un termen de decădere care nu există în procedură: opțiunea pentru audierea prin videoconferință „se exercită prin intermediul Spațiului Privat Virtual, în termen de 2 zile lucrătoare de la data comunicării prezentei notificări, sub sancțiunea decăderii”. Procedura, la ambele puncte care tratează această posibilitate, vorbește numai despre mențiunea privind opțiunea, fără termen și fără sancțiune. Un cititor de bună-credință poate concluziona fie că opțiunea se poate exercita până la data audierii, fie că se pierde după două zile lucrătoare, iar diferența decide dacă audierea se ține la sediu sau online.
- Anexa nr. 1, pct. 50, față de anexa nr. 4, paragraful despre amânarea audierii. Amânarea termenului de audiere are două regimuri incompatibile. Procedura o leagă de „motive justificate” și de aprobarea conducătorului organului fiscal central, fără plafon de durată și fără cerere din partea persoanei. Formularul o condiționează de o cerere scrisă depusă până la data stabilită inițial, însoțită de motive și de documente justificative, și o plafonează la „nu mai târziu de 10 zile lucrătoare”. Nu se poate stabili nici cine declanșează amânarea, nici cât poate dura, nici dacă o cerere depusă în ziua audierii mai e în termen.
Analiza redacției
Ordinul e, în partea de fond, mai bun decât actul pe care îl înlocuiește, și merită spus limpede. Actul din 2014 descria o procedură administrativă; acesta descrie o probațiune. Fiecare dintre cele cinci capitole de fond conține aceeași triadă, faptă, rea-credință, legătură de cauzalitate, cu liste de ce trebuie dovedit și de ce documente se cer. Fraza din pct. 11 lit. g), potrivit căreia elementele relei-credințe „nu constituie, prin ele însele, prezumții absolute de răspundere”, și precizarea din anexa nr. 8, potrivit căreia bifarea casetei nu substituie motivarea concretă, sunt două autolimitări pe care emitentul și le-a asumat în scris. În contencios, ele vor fi citate mai des împotriva Agenției Naționale de Administrare Fiscală decât în favoarea ei, iar asta e semnul unui act scris cu gândul la instanță.
Ce nu se vede citind actul de la cap la coadă e felul în care se așază termenele unele peste altele. Combinând pct. 73, 74, 77 și 84, o decizie comunicată pe 15 octombrie 2026 are termen de plată 5 noiembrie, devine titlu executoriu pe 6 noiembrie și poate fi contestată administrativ până pe 29 noiembrie. Rămân 23 de zile în care statul execută un act pe care destinatarul încă îl poate ataca la organul care l-a emis, fără ca procedura să prevadă vreo suspendare. Asimetria se repetă la scară mică în interiorul audierii: persoana are 5 zile lucrătoare să își scrie apărarea, iar administrația își rezervă 2 zile lucrătoare ca să o trimită structurii competente și 5 zile lucrătoare ca aceasta să o comenteze. Șapte zile lucrătoare de analiză internă pentru un document pe care destinatarul normei a avut cinci zile să îl producă, adică un raport de 1,4 la 1 în favoarea emitentului.
A doua observație care cere două dispoziții puse una lângă alta privește momentul în care se poate porni. Capitolul IV se aplică unei firme „pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței”, iar pct. 29 lit. b) așază hotărârea instanței în lista de verificări cu mențiunea „dacă aceasta a fost pronunțată”. Cele două împreună înseamnă că o decizie de atragere a răspunderii solidare, adică un titlu de creanță pe numele unei persoane fizice, se poate emite pe baza unei cereri de insolvență care încă nu a trecut filtrul unui judecător și care poate fi respinsă. Nicăieri în act nu se spune ce se întâmplă cu decizia dacă cererea e respinsă. Pct. 82 enumeră cazurile în care urmărirea încetează, iar respingerea cererii de insolvență nu e între ele.
Comparația cu actul abrogat arată și o problemă de igienă a legiferării, nu de fond. Instrucțiunile din 2014 au stat în vigoare 4.635 de zile, dintre care cea mai mare parte după ce codul pe care erau construite, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, fusese înlocuit. Un act care descrie aplicarea unor articole dintr-un cod care nu mai există nu produce confuzie teoretică, produce dosare instrumentate pe un text pe care nimeni nu îl mai citează în instanță. În noul act, urmele grabei sunt mici, dar există: la pct. 20.5 enumerarea elementelor de rea-credință trece de la litera e) direct la litera h), verificat în ediția bis la pagina 23, deci lipsesc două litere; la pct. 65 lit. c) apare un cuvânt lipit, „răspunderea solidarăti”; iar capitolul V nu spune nicăieri de ce tratează numai litera a) a art. 25 alin. (3), deși explicația, Decizia Curții Constituționale nr. 49/2025 și încetarea efectelor literelor b) și c) pe 2 mai 2025, e exactă și ar fi încăput într-o notă de două rânduri.
Ce ar trebui schimbat
- Rescrierea pct. 14.1 lit. d) în forma afirmativă din anexa nr. 8, ca să descrie încălcarea și nu conformarea. Fără asta, orice decizie emisă pe acest temei pornește cu o contradicție internă pe care apărarea o va invoca înainte de orice discuție despre fapte.
- Mutarea termenului de 2 zile lucrătoare pentru opțiunea de videoconferință din formular în procedură, cu fixarea unui moment clar de la care curge, sau eliminarea sancțiunii decăderii. Un drept procedural care se pierde în baza unui model de formular e un drept pe care contribuabilul nu îl poate citi în procedură.
- Unificarea regimului de amânare a audierii: o singură dispoziție, cu cine cere, până când, cu ce plafon și în cât timp primește răspuns. Așa cum stă acum, persoana nu știe dacă cererea ei depinde de propria diligență sau de o aprobare internă.
- Suspendarea de drept a executării silite până la expirarea termenului de contestație de 45 de zile, sau alinierea celor două termene. Statul nu pierde nimic așteptând, fiindcă măsurile asigurătorii rămân disponibile în orice moment al procedurii, iar persoana câștigă dreptul de a fi ascultată înainte să îi fie blocate conturile.
- Completarea pct. 82 cu respingerea definitivă a cererii de deschidere a insolvenței, ca motiv de încetare a urmăririi pentru deciziile emise în temeiul capitolului IV, și cu obligația de desființare a deciziei în acel caz.
- Fixarea unui termen pe înștiințarea prevăzută la pct. 80, prin care organul fiscal al firmei anunță organele fiscale ale celorlalte persoane răspunzătoare despre sumele stinse. Cele 10 zile din pct. 78 lit. b) acoperă doar primul pas al lanțului; al doilea e fără termen, iar între ele se poate executa o sumă deja încasată.
- O notă în capitolul V care să spună că literele b) și c) ale art. 25 alin. (3) nu mai produc efecte și de ce. Costă două rânduri și scutește executorii fiscali de întrebarea dacă au voie să le folosească.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 14 octombrie 2026, pagina 4, cu anexele nr. 1-8 în nr. 859 bis din 14 octombrie 2026, paginile 3-73 16 pagini PDF, 100 KB actul începe la pagina 4
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Celelalte ediții citate: nr. 859 bis/2026
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.163/2026 pentru aprobarea Procedurii de atragere a răspunderii solidare reglementată de dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală
EMITENT: Agenția Națională de Administrare Fiscală
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 14 octombrie 2026, pagina 4, cu anexele nr. 1-8 în nr. 859 bis din 14 octombrie 2026, paginile 3-73
În temeiul art. 26 alin. (9) lit. a) și art. 342 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, și al art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 25 și ale art. 26 alin. (1)-(8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, precum și avizul conform al Ministerului Finanțelor comunicat prin Adresa nr. 798.348 din 25.09.2026, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:
Art. 1. — Se aprobă Procedura de atragere a răspunderii solidare reglementată de dispozițiile art. 25 și 26 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, prevăzută în anexa nr. 1.
Art. 2. — Se aprobă modelul, conținutul, precum și caracteristicile de tipărire, modul de difuzare, utilizare și păstrare ale următoarelor formulare:
a) Referat privind declanșarea procedurii de atragere a răspunderii solidare, prevăzut în anexa nr. 2;
b) Referat privind încetarea procedurii de atragere a răspunderii solidare, prevăzut în anexa nr. 3;
c) Notificare privind convocarea la audiere în procedura de atragere a răspunderii solidare, prevăzută în anexa nr. 4;
d) Notă de constatare privind neprezentarea la audiere în procedura de atragere a răspunderii solidare, prevăzută în anexa nr. 5;
e) Proces-verbal de audiere în procedura de atragere a răspunderii solidare, prevăzut în anexa nr. 6;
f) Referat privind atragerea răspunderii solidare, prevăzut în anexa nr. 7;
g) Decizie de atragere a răspunderii solidare, prevăzută în anexa nr. 8.
Art. 3. — Anexele nr. 1-8*) fac parte integrantă din prezentul ordin.
Art. 4. — Prevederile prezentului ordin se aplică și procedurilor de atragere a răspunderii solidare aflate în curs la data intrării sale în vigoare, cu respectarea actelor procedurale legal îndeplinite anterior și fără afectarea efectelor juridice deja produse.
Art. 5. — Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, direcțiile generale regionale ale finanțelor publice și organele fiscale subordonate acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 6. — La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 127/2014 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind aplicarea procedurii de angajare a răspunderii solidare reglementate de dispozițiile art. 27 și 28 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2014, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 7. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Adrian Nicușor Nica București, 29 septembrie 2026. Nr. 1.163.
*) Anexele nr. 1-8 se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 bis, care se poate achiziționa de la Centrul pentru relații cu publicul din șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, București.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.