PFA-urile care nu au cerut primul ajutor din pandemie l-au pierdut definitiv și pe al doilea

DECIZIA nr. 474 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 26 august 2026

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ. DECIZIA Nr. 474 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 474 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cosmin-Marian Văduva — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă. Excepția a fost ridicată de PFA Crafcic Paul Transporturi Taxiuri și alții în Dosarul nr. 96/57/2021 al Tribunalului Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.757D/2021.

2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.098D/2023 și nr. 3.544D/2024 care au un obiect identic, excepție ridicată de Tribunalul Caraș-Severin — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 52/115/2023, precum și de Axinte G. Liliana PFA în Dosarul nr. 498/39/2023/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

6. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.098D/2023 și nr. 3.544D/2024 la Dosarul nr. 3.757D/2021, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției. Beneficiarii indemnizației acordate de textul criticat sunt profesioniști care nu au calitatea de angajatori și care și-au întrerupt parțial sau total activitatea, în baza unor decizii ale autorităților publice competente, pe durata stării de urgență. Faptul că autoarea excepției nu face parte din categoria de beneficiari reprezintă o simplă chestiune care excedă controlului de constituționalitate.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 96/57/2021, Tribunalul Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă. Excepția a fost ridicată de PFA Crafcic Paul Transporturi Taxiuri și alții într-o cauză având ca obiect plata indemnizației prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.757D/2021.

9. Prin Încheierea din 2 mai 2023, pronunțată în Dosarul nr. 52/115/2023, Tribunalul Caraș-Severin — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, în forma în vigoare la data de 10 august 2020. Excepția a fost ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect plata indemnizației prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.098D/2023.

10. Prin Încheierea din 17 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 498/39/2023/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, în forma în vigoare la data de 31 decembrie 2020. Excepția a fost ridicată de Axinte G. Liliana PFA într-o cauză având ca obiect plata indemnizației prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.544D/2024.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, denumită în continuare Ordonanța, îi discriminează pe profesioniștii care nu au beneficiat de indemnizația prevăzută de art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Profesioniștii care nu au beneficiat de această indemnizație se află în aceeași situație obiectivă în care se află cei care au beneficiat de aceasta, în sensul că au fost în egală măsură afectați de epidemia de SARS-CoV-2. Mai mult decât atât, profesioniștii care nu au beneficiat de indemnizație sunt chiar mai afectați decât cei care au beneficiat, prin simplul fapt că efectele pandemiei nu au putut fi atenuate, și în cazul lor, prin obținerea acesteia.

12. Scopul urmărit de legiuitor prin adoptarea Ordonanței a fost să ofere ajutorul cuvenit persoanelor care sunt afectate de măsurile impuse de către autorități pentru a limita răspândirea pandemiei, însă maniera deficitară în care a fost redactată și implementată soluția prin prevederile criticate neagă inechitabil acest ajutor persoanelor care au fost afectate de măsurile impuse de către autorități și au oprit/întrerupt activitatea încă de la momentul instituirii stării de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, dar nu au putut întruni condițiile impuse de către legiuitor pentru a obține indemnizația inițială, acordată prin Ordonanță.

13. Astfel, o persoană care a solicitat acordarea indemnizației prevăzute de Ordonanță și care îndeplinește condițiile de fond pentru obținerea acesteia în perioada de incidență a Ordonanței nu o poate obține dacă nu a beneficiat de ea anterior, indiferent de motiv, în lunile martie-mai 2020, sau, dacă a obținut-o, i se emite decizie de recuperare.

14. Una dintre autoarele excepției arată că, deși era eligibilă pentru acordarea indemnizației, nu a solicitat-o, apreciind la acel moment că starea de urgență/de alertă nu va dura un timp atât de îndelungat. Pe de altă parte, nu a solicitat dreptul de care ar fi putut beneficia și pentru că, din prevederile legale incidente la acea dată, nu rezulta excluderea care ar fi condus la neacordarea unor posibile drepturi viitoare.

15. Tribunalul Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

16. Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată.

17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

18. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

19. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

20. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 10 august 2020.

21. Curtea observă că prevederile criticate au fost modificate ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 7 iunie 2021. Însă, ținând cont de Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra dispoziției legale contestate care are următorul conținut: „Durata efectivă de aplicare a măsurii prevăzute la alin. (1), categoriile de profesioniști, precum și procedura de plată a indemnizației se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 1 alin. (5). Prin excepție, în anul 2020, beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1) profesioniștii și persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, care au beneficiat de indemnizația prevăzută la art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare.”

22. Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în art. 41 privind munca și protecția socială a muncii.

23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că criticile se referă, în esență, la o pretinsă discriminare a unor categorii de profesioniști și/sau persoane care au încheiat convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014, față de restul membrilor acestor două categorii din perspectiva criteriului dacă au beneficiat sau nu au beneficiat de indemnizația prevăzută de art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 21 martie 2020.

24. Prin art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, în contextul combaterii efectelor pandemiei de SARS-CoV-2, Guvernul a oferit o măsură de protecție socială pentru două categorii de beneficiari: profesioniști, așa cum sunt definiți de art. 3 alin. (2) din Codul civil, și persoane care au încheiat contracte individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005. Măsura de protecție a constat în acordarea din bugetul general consolidat a unei indemnizații egale cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată stabilit pentru anul 2020 și a fost acordată pe durata stării de urgență.

25. Ulterior, prin forma inițială a Ordonanței, Guvernul a acordat un alt beneficiu celor două categorii de subiecți anterior menționați, constând într-o indemnizație lunară de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 6 ianuarie 2020, denumită în continuare indemnizația. Spre deosebire de indemnizația stabilită prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, care a fost acordată doar pe durata stării de urgență, indemnizația nu a fost prevăzută pentru a fi acordată pe un termen determinat, ci în cazul reducerii temporare a activității determinate de stare de urgență/alertă/asediu.

26. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (5) din Ordonanță, Guvernul a dispus, ca regulă, că durata efectivă de aplicare a măsurii de acordare a indemnizației, categoriile de profesioniști, precum și procedura de plată a acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. În teza a doua a acestor prevederi, criticată în prezenta cauză, Guvernul a instituit o normă de excepție, în sensul ca, în anul 2020, indemnizația să fie achitată doar beneficiarilor care au primit indemnizația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, fără să mai stabilească, prin hotărâre, categoriile de beneficiari și celelalte aspecte prevăzute în teza întâi a alin. (5).

27. Critica raportată la art. 16 alin. (1) din Constituție nu este întemeiată. Deși, în principiu, statul, în particular Guvernul, când acționează ca legiuitor delegat, este ținut să îi trateze în mod egal și nediscriminatoriu pe cei care se află în situații obiectiv similare, nu este mai puțin adevărat că nu doar că îi este permis, dar este chiar îndatorat și să țină seama de diferențele obiective care pot „coabita” cu asemănările obiective. În cauza de față, Curtea apreciază că diferențele de care Guvernul a ținut seama în modul de acordare a indemnizației precumpănesc și, ca atare, tratamentul juridic aplicat nu este contrar exigențelor impuse de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție.

28. Astfel, Guvernul a ținut seama sau, în cazul în care nu se pot identifica cu certitudine rațiunile pe care le-a avut în mod efectiv în vedere când a reglementat modalitatea de acordare a indemnizației, ar fi putut ține seama în mod legitim de două categorii de considerații: (i) varietatea foarte mare de profesioniști, a condițiilor în care aceștia își desfășoară activitatea, definiția dată de Codul civil fiind, în mod firesc, relativ cuprinzătoare; (ii) varietatea de situații în care pandemia de SARS-CoV-2 a afectat persoanele, categoriile profesionale, populația în întregul său și derularea activității oficialilor statului.

Deși este indiscutabil că pandemia, ca fenomen planetar, a fost un eveniment cu conotații negative, nu poate fi pus la îndoială faptul că pandemia a afectat, totuși, în mod diferențiat oamenii, dar nici faptul că, în anumite situații, au existat, de exemplu, activități antreprenoriale care au putut să prospere tocmai din cauza reorientării și flexibilității impuse de pandemie.

29. Ca atare, nu i se poate imputa Guvernului nici că și-a rezervat prerogativa de a stabili, prin hotărâre, de exemplu, categoriile specifice de profesioniști care să beneficieze de indemnizație (deși acest aspect nu este criticat în prezenta cauză) și nici că și-a rezervat, prin norma criticată, prerogativa ca, în anul 2020, să stabilească prin însuși actul de reglementare primară, adică prin Ordonanță, și nu prin hotărâre, beneficiarii indemnizației.

30. Opțiunea Guvernului are flexibilitatea necesară și suficientă pentru a-i permite acestuia să se adapteze la schimbările dramatice, adesea imprevizibile în condițiile de viață socială din perioada pandemiei. Tot în același spirit, Curtea consideră că trebuie judecată și opțiunea Guvernului ca, în anul 2020, doar profesioniștii care au beneficiat deja de indemnizația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 să beneficieze și de indemnizație. Indemnizația prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 a fost acordată exclusiv pe durata stării de urgență și se poate prezuma că Guvernul, obligat, inevitabil, să țină seama și de resursele financiare extrem de solicitate în perioada pandemiei, a dorit să prioritizeze măsurile de protecție socială. Curtea apreciază că modalitatea în care Guvernul a menținut balanța între necesitatea de a proteja într-o măsură cât mai mare profesioniștii afectați de pandemie și necesitatea de a aloca în mod rezonabil resursele financiare nu este arbitrară și, ca atare, nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituție.

31. În susținerea excepției autorii invocă și pretinsa încălcare a art. 41 din Constituție referitor la muncă și la protecția socială a muncii. Curtea observă însă că art. 41 din Constituție este invocat în mod formal, fără a se motiva eventuala relație de contrarietate între textul criticat și cel de referință invocat. În cazul în care ar examina o critică nemotivată, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți”.

32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de PFA Crafcic Paul Transporturi Taxiuri și alții în Dosarul nr. 96/57/2021 al Tribunalului Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, de Tribunalul Caraș-Severin — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din oficiu, în Dosarul nr. 52/115/2023, precum și de Axinte G. Liliana PFA în Dosarul nr. 498/39/2023/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 3 alin. (5) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Sibiu — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Caraș- Severin — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva