Compensația de risc a polițiștilor rămâne „de până la 30%”: Curtea Constituțională respinge sesizarea sindicatului

DECIZIA nr. 39 din 20 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 16 iulie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Oana Duță — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) și (5), în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membra de sindicat Carmen Ileana Popa, în Dosarul nr. 2.627/101/2020 al Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.152D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.153D/2021, nr. 2.482D/2021, nr. 2.591D/2021, nr. 3.221D/2021, nr. 3.844D/2021, nr. 61D/2022, nr. 157D/2022, nr. 179D/2022, nr. 210D/2022, nr. 690D/2022, nr. 760D/2022 și nr. 2.619D/2022, având ca obiect excepții de neconstituționalitate similare, ridicate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Leon Cârjeu, în Dosarul nr. 2.626/101/2020 al Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrele de sindicat Mirela Ciocîrlan și Anișoara Țugui, în Dosarul nr. 36.566/3/2019 al Curții de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membra de sindicat Mihaela-Mădălina Țaga-Văliță, în Dosarul nr. 30.124/3/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrul de sindicat Ionuț Alexă, în Dosarul nr. 36.559/3/2019 al Tribunalului Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrul de sindicat Magyar Tamas Imre, în Dosarul nr. 36.570/3/2019 al Curții de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrii de sindicat Florin-Daniel Niță și alții, în Dosarul nr. 1.535/121/2020 al Tribunalului Galați — Secția contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrii de sindicat Valentin Radu și alții în Dosarul nr. 33.991/3/2019* al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrii de sindicat Andrei Baur și alții, în Dosarul nr. 2.463/62/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrul de sindicat Andrei Farcaș, în Dosarul nr. 2.000/30/2020 al Tribunalului Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrele de sindicat Maria Alexandra Cîrstea și Ana- Maria Vuță, în Dosarul nr. 3.175/118/2020 al Curții de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrul de sindicat Aurelian Lalu, în Dosarul nr. 18.522/3/2020 al Tribunalului Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal, în numele și pentru membrii de sindicat Flavius Boian și alții, în Dosarul nr. 24.779/3/2019* al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.153D/2021, nr. 2.482D/2021, nr. 2.591D/2021, nr. 3.221D/2021, nr. 3.844D/2021, nr. 61D/2022, nr. 157D/2022, nr. 179D/2022, nr. 210D/2022, nr. 690D/2022, nr. 760D/2022 și nr. 2.619D/2022 la Dosarul nr. 2.152D/2021, care a fost primul înregistrat.

6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

C U R T E A, examinând actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7. Prin încheierile din 16 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 2.627/101/2020 și nr. 2.626/101/2020, Curtea de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Carmen Ileana Popa, respectiv Leon Cârjeu, în cauze având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

8. Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 36.566/3/2019, Curtea de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrele de sindicat Mirela Ciocîrlan și Anișoara Țugui, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

9. Prin Decizia civilă nr. 110 din 21 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 30.124/3/2019, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membra de sindicat Mihaela- Mădălina Țaga-Văliță, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

10. Prin Încheierea din 19 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 36.559/3/2019, Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la”, și alin. (5), precum și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din”. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Ionuț Alexă, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

11. Prin Încheierea civilă din 8 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 36.570/3/2019, Curtea de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Magyar Tamas Imre, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

12. Prin Sentința nr. 589 din 8 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.535/121/2020, Tribunalul Galați — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, precum și ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Florin- Daniel Niță și alții, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

13. Prin Încheierea din 15 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 33.991/3/2019*, Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Valentin Radu și alții, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

14. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.463/62/2020, Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Andrei Baur și alții, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

15. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.000/30/2020, Tribunalul Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la”, și alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 38/2003, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la”, și alin. (5) și ale art. 23, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din”, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Andrei Farcaș, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

16. Prin Decizia nr. 183/R-C din 21 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.175/118/2020, Curtea de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 23, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din”, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrele de sindicat Maria Alexandra Cîrstea și Ana-Maria Vuță, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

17. Prin Sentința civilă nr. 953 din 11 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 18.522/3/2020, Tribunalul Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și (5), precum și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Aurelian Lalu, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

18. Prin Sentința civilă nr. 5.822 din 10 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 24.779/3/2019*, Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Flavius Boian și alții, într-o cauză având ca obiect acordarea de drepturi salariale.

19. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că sintagma „de până la” din cuprinsul art. 21 alin.

(1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu reglementează diferențiat categoria polițiștilor care îndeplinesc condițiile prevăzute în alin. (1) al art. 21. Din cauza acestei omisiuni a legiuitorului, se creează premisele discriminării între funcționari publici aflați în situații identice, pentru că ordonatorul principal de credite va putea stabili aceste diferențieri.

20. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, se arată că nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului țin de statutul acestei profesii, care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, trebuie să fie reglementat prin lege organică. De asemenea, art. 28 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, anterior modificării aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 53/2018, prevedea că drepturile salariale ale polițiștilor, inclusiv sporurile, se stabilesc prin lege. Se susține că, prin ordin al ministrului de interne, act normativ cu putere inferioară legii organice, ordonatorul de credite nu se va rezuma la aplicarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003, ci o va putea completa, prin stabilirea unor criterii suplimentare față de cele stabilite de lege pentru acordarea compensației. Ordonatorul principal de credite a delegat această competență ordonatorilor secundari de credite, cuantumurile sporurilor, la nivelul structurilor Ministerului Afacerilor Interne, fiind aprobate prin note-raport clasificate ca secrete. Ca atare, beneficiarii acestora nu au posibilitatea să cunoască modalitatea de calcul al sporului pentru pericol deosebit, deși normele care reglementează această modalitate trebuie să fie caracterizate de stabilitate și previzibilitate. Prin urmare, dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 nu îi permit beneficiarului sporurilor să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să își reprezinte corect alcătuirea drepturilor sale salariale, încălcându-se astfel art. 1 alin. (4) și (5), art. 31 și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Este invocată, în susținere, și jurisprudența Curții Constituționale prin care au fost conturate trăsăturile de claritate a normelor legale.

21. Dispozițiile legale criticate, prin puterea acordată ministrului de interne de a stabili drepturile salariale ale polițiștilor, îi permit acestuia să adauge la Legea fundamentală, de vreme ce aceasta prevede că drepturile salariale ale polițiștilor se stabilesc numai prin lege.

22. Autorul excepției mai susține că puterea acordată ministrului de interne, de a stabili noi criterii, nu poate fi justificată nici prin raportare la o eventuală diferențiere obiectivă între diversele niveluri de risc sau pericol pe care le implică munca desfășurată de beneficiarii sporurilor. Aceasta pentru că însuși art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 stabilește sfera personalului și a activităților care justifică acordarea compensației.

23. Prevederile art. 14 alin. (1), în ceea ce privește sintagma „de până la”, și cele ale art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt neconstituționale pentru aceleași motive pentru care sunt contrare Constituției și prevederile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003. Autorul excepției consideră că, începând cu Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, toate reglementările legale care au statuat cu privire la sporurile reglementate de textele normative criticate în prezenta cauză sunt neconstituționale. De altfel, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice sunt neconstituționale. Autorul prezentei excepții solicită Curții Constituționale să înlăture „dispozițiile neconstituționale din întreaga reglementare succesivă a acestei componente salariale, cu influență asupra salarizării polițiștilor”.

24. Cu referire la art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se arată, mai întâi, că sintagma „structurile centrale ale instituțiilor din” introduce o limitare cu privire la destinatarii articolului, care este imprecisă. De pildă, printr-un ordin de ministru clasificat s-a dispus ca aceste prevederi să fie aplicate doar angajaților din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne, modificându-se, astfel, textul legal. Totodată, angajații din structura centrală a Ministerului Afacerilor Interne sunt privilegiați față de angajații din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române sau al inspectoratelor de poliție județene care desfășoară aceeași activitate și care, astfel, sunt discriminați.

Cu alte cuvinte, pentru aceleași condiții de muncă se stabilesc salarii diferențiate.

25. Se mai susține că prevederile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt contrare standardelor de calitate a legii, deoarece acest text legal stabilește o majorare salarială de 12,5% pentru o serie de instituții publice. Dar, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată, și art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră reprezintă instituții publice și, ca atare, angajații acestora ar fi trebuit să beneficieze de majorarea salarială prevăzută de art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Din cauza neclarității acestui text de lege a fost posibilă excluderea din câmpul său de aplicare a angajaților acestor două instituții publice. Cu toate acestea, apreciază autorul excepției, chiar și dacă ar fi beneficiat de majorarea salarială, tot ar fi existat o discriminare față de angajații din structurile din subordine/coordonare, din cauza lipsei unui criteriu obiectiv al diferențierii. În structurile polițienești, funcțiile în care se încadrează polițiștii sunt diferențiate după eșalon, iar prin acest text legal se introduce o dublă diferențiere.

26. Cu privire la dispozițiile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că acestea sunt discriminatorii întrucât nu cuprind în enumerarea categoriilor de personal excluse de la aplicarea etapizată a legii și funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. De asemenea, anumite componente salariale, începând cu salariul de funcție și continuând cu sporuri și alte drepturi salariale, încalcă principiile egalității în drepturi, echității, egalității de tratament și caracterului unitar al unei legi de salarizare unice în sistemul bugetar. Prin urmare, nu poate fi acceptată o situație defavorabilă pentru unele categorii de personal din sistemul bugetar, în sensul că unora li se aplică salariul de funcție și sporurile, iar altora nu, în condițiile în care cei cărora nu li se aplică au coeficienții mai mici.

27. În legătură cu art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, se susține că aceste prevederi legale nu fac nicio referire la ce se întâmplă cu sporurile, compensațiile și alte drepturi care apar/sunt introduse de noua lege (Legea-cadru nr. 284/2010). Este cazul compensației pentru pericol deosebit, prevăzută pentru polițiști, care ar fi trebuit aplicată la salariul de funcție începând cu 1 ianuarie 2011, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să blocheze aplicarea acesteia. Compunerea salariului de funcție și înghețarea acestuia în perioada de aplicare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu trebuie să se confunde cu sporurile/indemnizațiile/compensațiile prevăzute de acest act normativ și care trebuiau aplicate începând cu 1 ianuarie 2011.

Începând cu 1 ianuarie 2011, este introdus în legislația aplicabilă polițiștilor acest drept salarial — compensația pentru pericol deosebit —, iar despre situația sporurilor nou-apărute nu se face nicio referire. Se arată că o lege este edictată pentru a produce efecte juridice, nu pentru a nu le produce.

28. Compensația pentru pericol deosebit nu fusese prevăzută de legislația în materia sesizării aplicabilă în anul 2010 și nu trebuie să se confunde suma compensatorie reprezentând foste sporuri, introduse în salariul de funcție începând cu data de 1 ianuarie 2010, cu compensația pentru pericol deosebit introdusă prin art. 14 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Ea face parte într-adevăr din salariul de funcție tocmai pentru ca acesta să aibă un nivel minim corespunzător salariului minim brut pe țară. Acest drept salarial (compensație) aplicabil ca spor la salariul de funcție trebuia să se acorde începând cu 1 ianuarie 2011.

29. Curtea de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, raportate la art. 16 și 20 din Constituție, și ale art. 23 din capitolul II al anexei nr. VI la aceeași lege-cadru, prin raportare la art. 16 din Constituție, este neîntemeiată, întrucât instituirea unor categorii profesionale exceptate de la regula prevăzută la art. 38 alin. (1) și alin. (2) lit. a) este justificată în mod rezonabil și obiectiv prin diferențele existente între acestea.

Totodată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în ceea ce privește sintagma „de până la 30%”, este întemeiată în raport cu exigențele de claritate și predictibilitate ale unei norme de drept.

30. Curtea de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

31. Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

32. Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

33. Curtea de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

34. Tribunalul Galați — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 318 din 21 mai 2019.

35. Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

36. Tribunalul Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 154 din 27 martie 2018.

37. Curtea de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prin art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este afectat art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională statuând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit.

38. Tribunalul Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile legale criticate sunt clare și precise pentru a putea fi aplicate și nu aduc atingere principiului nediscriminării.

39. Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, pentru considerentele expuse de Curtea Constituțională în Decizia nr. 318 din 21 mai 2019 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

40. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

41. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

42. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

43. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit dispozitivelor actelor de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a) și ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale art. 14 alin. (1) și (5), ale art. 14 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la”, ale art. 23 și, respectiv, ale art. 23, cu privire la sintagma „structurile centrale ale instituțiilor”, din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. Cu privire la excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.482D/2021, Curtea observă că autorul acesteia critică și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2002.

În jurisprudența sa, Curtea a statuat că, în cazul în care instanța de judecată dispune sesizarea sa cu excepția de neconstituționalitate a anumitor dispoziții din legi sau ordonanțe fără a se pronunța asupra altora, instanța de contencios constituțional va analiza excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. Doar în ipoteza în care instanța judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepția referitoare la una sau unele dintre dispozițiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituțională nu se va pronunța cu privire la această excepție (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 567 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 24 iulie 2025, paragraful 11, Decizia nr. 201 din 9 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 27 august 2024, paragraful 23, sau Decizia nr. 744 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016). Referitor la excepția de neconstituționalitate ce formează obiectele dosarelor nr. 210D/2022 și nr. 690D/2022, din analiza notelor autorului excepției, Curtea reține că acesta critică, în realitate, pe de o parte, dispozițiile art. 21 alin. (1), cu privire la sintagma „de până la”, și alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și, pe de altă parte, dispozițiile art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 14 alin. (1) și (5) și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, care au următorul conținut: — Art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003: „(1) Polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază.

(2) Unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”; — Art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează modul de aplicare în timp, respectiv în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2018, a acesteia; — Art. 14 alin. (1) și (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „(1) Pentru munca cu grad ridicat de risc sau, după caz, în condiții de pericol deosebit, desfășurată în exercitarea atribuțiilor funcționale, stabilite potrivit domeniilor de responsabilitate ale unității, personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor de operații speciale, misiunilor și/sau activităților deosebite ori de specialitate, misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală și psihologică pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, centralizare, verificare și valorificare a informațiilor sau datelor/situațiilor/documentelor/ actelor, investigații, acțiuni și intervenție, efectuarea actelor de cercetare penală specială, beneficiază de o compensație de risc/pericol deosebit de până la 30% calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază. (…)

(5) Unitățile, categoriile de personal, condițiile, criteriile și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.”; — Art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017: „Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională sau în structuri militare ale NATO sau UE dislocate pe teritoriul României, beneficiază de majorarea soldei de funcție/salariului de funcție/salariului de bază cu 12,5%.”; — Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010: „În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.”

44. Cu privire la obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că majoritatea prevederilor din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 [printre care se află și dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2)] au fost abrogate la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 9 din capitolul VI partea a III-a din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, Curtea reține că, ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, a Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 — prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 —, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost modificate, având în prezent următorul conținut: „Unitățile, categoriile de personal și mărimea compensației se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite.” Având însă în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022.

45. Autorul excepției apreciază că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (1), (4) și (5) privind trăsăturile statului român și separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 31 privind dreptul la informare și ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la obligativitatea de a se reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici. De asemenea, mai invocă prevederile art. 23 alin. (2) privind dreptul la salarizare egală pentru muncă egală din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

46. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională reține că asupra acelorași dispoziții de lege criticate, invocate de același autor, s-a mai pronunțat printr-o jurisprudență bogată, de exemplu, Decizia nr. 144 din 27 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 18 iulie 2025, Decizia nr. 62 din 25 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 9 iulie 2025, și Decizia nr. 184 din 26 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 31 iulie 2024.

47. Cu privire la dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Curtea amintește că, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 23 iunie 2022, a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții, reținând, în esență, că, pentru intervalul 1 ianuarie 2011-30 iunie 2017, prin Decizia nr. 318 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 23 iulie 2019, a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 [care, în esență, aveau același conținut cu cele cuprinse în art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017], întrucât o reglementare ale cărei efecte sunt impredictibile, depinzând de condiții și criterii a căror natură nu poate fi anticipată, așa cum este cea a art. 14 alin. (4) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, nu poate fi considerată decât ca fiind contrară exigențelor art. 1 alin. (5) din Constituție.

48. Față de datele sesizării Curții Constituționale în prezentele cauze, care sunt anterioare pronunțării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, și având în vedere soluția de admitere pronunțată prin această decizie, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

49. Chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituționalității poate reprezenta motiv de revizuire a hotărârii judecătorești conform art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă, dacă litigiul a fost definitiv soluționat în timp ce excepția de neconstituționalitate se afla pe rolul Curții Constituționale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 294 din 17 mai 2022 în Monitorul Oficial al României, Partea I (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, sau Decizia nr. 481 din 21 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 16 ianuarie 2024, paragraful 85).

50. Cu privire la excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 2.619D/2022, întrucât la data sesizării Curții Constituționale, respectiv 10 noiembrie 2022, dispozițiile art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 fuseseră deja declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot forma obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

51. Referitor la dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, Curtea reține că acțiunile judecătorești formulate de autorul excepției de neconstituționalitate vizează acordarea sporului prevăzut de aceste dispoziții, dar începând cu momente ulterioare intervalului în care dispozițiile art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 erau aplicabile. Ca atare, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, prin Decizia nr. 429 din 29 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 28 februarie 2023, paragraful 52, sau prin Decizia nr. 184 din 26 martie 2024, precitată, paragraful 28, aspectul că unele soluții legislative au fost preluate succesiv în legislația ulterioară nu determină aplicarea actului normativ inițial și nici calificarea acestuia ca fiind în vigoare. În aceste condiții, în mod similar cu soluția Curții Constituționale pronunțată prin deciziile nr. 294 din 17 mai 2022, nr. 429 din 29 septembrie 2022 și nr. 184 din 26 martie 2024, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 este inadmisibilă, întrucât aceste dispoziții nu au legătură cu cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care aceasta a fost ridicată.

52. În ceea ce privește dispozițiile art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 68, Curtea a reținut că susținerile autorilor excepției din acea cauză — în mod identic cu cele ale autorului excepției din prezenta cauză — aduc în discuție modalități de interpretare și aplicare a acestor dispoziții. Or, așa cum în mod repetat a subliniat Curtea Constituțională, dacă în privința normei de referință, și anume Constituția, Curtea este unica autoritate jurisdicțională ce are competența de a o interpreta, interpretarea normelor supuse controlului de constituționalitate este realizată de instanțele judecătorești, conform art. 126 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 este inadmisibilă.

53. Referitor la dispozițiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 294 din 17 mai 2022, precitată, paragraful 69, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie obiectul de reglementare al legii organice și, în consecință, a constatat caracterul neîntemeiat al acestei critici.

54. În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010, formulată în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea a reținut, la paragraful 29 al Deciziei nr. 184 din 26 martie 2024, în acord cu jurisprudența sa, că reglementarea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar reprezintă o atribuție a legiuitorului și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în competența exclusivă a legiuitorului. Astfel, dispozițiile legale criticate dau expresie opțiunii legiuitorului în materia salarizării personalului bugetar și aceste norme juridice clarifică pentru perioade precis determinate situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, fiind lipsite de echivoc sub aspectul destinatarilor și al efectelor juridice pe care le produc. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit, în esență, garantarea cuantumului drepturilor salariale și evitarea scăderii drepturilor salariale ale personalului bugetar.

Prin urmare, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010.

55. Curtea a precizat că, din perspectiva tehnicii de reglementare, textele de lege criticate nu au semnificația repunerii în vigoare a unor acte normative abrogate.

56. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin Decizia nr. 144 din 17 martie 2025, precitată, paragraful 70, Curtea a observat că, în realitate, autorii excepției erau nemulțumiți de omisiunea legiuitorului de a-i include în enumerare și pe funcționarii cu statut special din Ministerul Afacerilor Interne. Dar, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legiuitorul este cel care își asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înțelegându-se stabilirea atât a sistemului de salarizare, cât și a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul și nici competența să stabilească ea însăși elementele acestei politici, ci are competența să verifice respectarea exigențelor constituționale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, și nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială.

Prin urmare, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.

57. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.

58. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Carmen Ileana Popa și Leon Cârjeu în dosarele nr. 2.627/101/2020 și nr. 2.626/101/2020 ale Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal, Mirela Ciocîrlan și Anișoara Țugui în Dosarul nr. 36.566/3/2019 al Curții de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal, Ionuț Alexă în Dosarul nr. 36.559/3/2019 al Tribunalului Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Florin-Daniel Niță și alții în Dosarul nr. 1.535/121/2020 al Tribunalului Galați — Secția contencios administrativ și fiscal, Andrei Baur și alții în Dosarul nr. 2.463/62/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, Andrei Farcaș în Dosarul nr. 2.000/30/2020 al Tribunalului Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Aurelian Lalu în Dosarul nr. 18.522/3/2020 al Tribunalului Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Carmen Ileana Popa și Leon Cârjeu în dosarele nr. 2.627/101/2020 și nr. 2.626/101/2020 ale Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal, Mirela Ciocîrlan și Anișoara Țugui în Dosarul nr. 36.566/3/2019 al Curții de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal, Mihaela-Mădălina Țaga-Văliță în Dosarul nr. 30.124/3/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Ionuț Alexă în Dosarul nr. 36.559/3/2019 al Tribunalului Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Magyar Tamas Imre în Dosarul nr. 36.570/3/2019 al Curții de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Florin-Daniel Niță și alții în Dosarul nr. 1.535/121/2020 al Tribunalului Galați — Secția contencios administrativ și fiscal, Andrei Baur și alții în Dosarul nr. 2.463/62/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, Valentin Radu și alții în Dosarul nr. 33.991/3/2019* al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, Andrei Farcaș în Dosarul nr. 2.000/30/2020 al Tribunalului Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Maria Alexandra Cîrstea și Ana-Maria Vuță în Dosarul nr. 3.175/118/2020 al Curții de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Aurelian Lalu în Dosarul nr. 18.522/3/2020 al Tribunalului Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal, precum și a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Flavius Boian și alții, în Dosarul nr. 24.779/3/2019* al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

3. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Carmen Ileana Popa și Leon Cârjeu în dosarele nr. 2.627/101/2020 și nr. 2.626/101/2020 ale Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal, Mirela Ciocîrlan și Anișoara Țugui în Dosarul nr. 36.566/3/2019 al Curții de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal, Ionuț Alexă în Dosarul nr. 36.559/3/2019 al Tribunalului Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Valentin Radu și alții și Andrei Baur și alții în dosarele nr. 33.991/3/2019* și nr. 2.463/62/2020 ale Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, Andrei Farcaș în Dosarul nr. 2.000/30/2020 al Tribunalului Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Aurelian Lalu în Dosarul nr. 18.522/3/2020 al Tribunalului Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal și Flavius Boian și alții în Dosarul nr. 24.779/3/2019* al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Galați — Secția contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Satu Mare — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Pitești — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Timiș — Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Oana Duță