Pe scurt
- Nimic nu se schimbă la banii din poliție, armată și penitenciare. Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, critica ridicată de un sindicat al polițiștilor, iar cele două texte atacate rămân în forma în care erau. Sunt vizați polițiștii, militarii și funcționarii publici cu statut special din penitenciare, plus instanțele care judecă acum cereri de recalculare a salariilor.
- În discuție era cifra după care se calculează soldele și salariile: 197,3387 lei. Este valoarea de referință sectorială pusă în plată la 1 octombrie 2008. Norma care a introdus-o a ieșit din vigoare la 1 ianuarie 2010, iar Parlamentul a respins ordonanța în 2012, dar cifra a rămas baza de la care se calculează.
- Motivarea contează și atunci când excepția e respinsă. Deciziile Curții se publică în Monitorul Oficial al României și, de la data publicării, sunt general obligatorii, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție. Un judecător care are pe masă un dosar de recalculare nu mai poate reține argumentul închis aici.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026, paginile 6-9
Intră în vigoare: 18 septembrie 2026, data publicării, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție
Curtea Constituțională a respins critica prin care un sindicat al polițiștilor cerea să fie declarate neconstituționale două texte pe care se sprijină calculul salariilor din poliție, armată și penitenciare. Decizia nr. 420, pronunțată la 30 aprilie 2026 cu unanimitate de voturi, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026. Legea din care vine unul dintre cele două texte, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a mai trecut prin filtrul Curții și în privința banilor pentru titlul de doctor, iar și atunci critica a fost respinsă, tot într-un dosar din Ministerul Afacerilor Interne. Pentru oamenii în uniformă și pentru familiile lor, urmarea practică e simplă: fluturașul de salariu arată la fel și după 18 septembrie 2026.
Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, în numele și pentru membrii săi, în două procese pornite în 2020 la Tribunalul Hunedoara și la Tribunalul Dolj. Obiectul proceselor nu era abstract: oamenii cereau recalcularea drepturilor salariale și plata diferenței dintre ce au primit efectiv și ce ar fi trebuit să primească. Faptul că cererea vine de la un sindicat, nu de la o persoană, arată dimensiunea chestiunii. Nu e un caz izolat, ci o problemă de grup, reluată de același sindicat în mai multe dosare.
Primul text atacat, art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, conține o singură cifră, dar o cifră care intră în orice calcul. El stabilește valoarea de referință sectorială, adică numărul cu care se înmulțesc coeficienții din grilă pentru a se obține soldele de funcție și de grad ale militarilor și salariile funcționarilor publici cu statut special din poliție și din penitenciare. De la 1 aprilie 2008 valoarea era 193,4694 lei, iar de la 1 octombrie 2008 a devenit 197,3387 lei. Al treilea alineat adaugă o regulă în favoarea omului: rezultatul se întregește la un leu.
Al doilea text, art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, este cel care cere o traducere în limba de toate zilele. Art. 38 alin. (1) spune că legea salarizării unitare „se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017”. Etapizat înseamnă pe rate, nu deodată, iar litera a) este prima rată și, în același timp, cea mai puțin generoasă: în a doua jumătate a anului 2017 nu se mișcă nimic, fiecare rămâne cu suma primită pentru luna iunie 2017, atât la salariul de bază cât și la sporuri și indemnizații, cu condiția să ocupe aceeași funcție în aceleași condiții. Legea care promitea salarizare unitară a început, deci, prin a îngheța ce exista.
Aici se leagă cele două texte, și de aici pornește argumentul sindicatului. Fiecare an de după 2010 a calculat drepturile salariale plecând de la cuantumul anului precedent, ceea ce Curtea însăși recunoaște în motivare. Suma înghețată în iunie 2017 fusese construită pe valoarea de referință din 2008, iar aceasta se transmite mai departe, din an în an, până în prezent. Sindicatul a numit mecanismul ultraactivare: o normă scoasă din vigoare la 1 ianuarie 2010 prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 și respinsă apoi de Parlament prin Legea nr. 49/2012 continuă să producă efecte, deși art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă spune că abrogarea are caracter definitiv.
Un cititor s-ar putea întreba cum ajunge Curtea să se pronunțe pe un text ieșit din vigoare de șaisprezece ani. Răspunsul este în paragraful 20 și se sprijină pe Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011: sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile ale căror efecte juridice continuă să se producă după ieșirea lor din vigoare. Același raționament acoperă și al doilea text, care a avut o aplicare limitată, doar pentru anul 2017, dar ale cărui urmări se văd în plată și azi.
Efectele pe care le produce
Pentru polițistul, militarul sau agentul de penitenciare care se uită la fluturașul de salariu, efectul direct este zero. Nu apare nimic nou de plătit și nimic nou de primit, nu se deschide nicio cale de contestare și nu se închide niciuna care exista înainte. Cine era plătit pe 17 septembrie 2026 după valoarea de referință de 197,3387 lei este plătit la fel și pe 19 septembrie 2026.
Efectul real se produce în sălile de judecată. Cele două dosare de la Tribunalul Hunedoara și de la Tribunalul Dolj se reiau acum, iar decizia se comunică amândurora, așa cum scrie în finalul ei. Pentru toate celelalte procese în care se cere recalcularea drepturilor salariale pe același argument, calea constituțională este închisă: motivarea unei decizii a Curții obligă în ambele situații, la admitere și la respingere, fiindcă art. 147 alin. (4) din Constituție face general obligatorie decizia întreagă, nu numai soluția din finalul ei. Un judecător nu poate reține, de acum, că art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 ar fi trebuit adoptat prin lege organică.
Este important ce nu spune decizia. Curtea nu a spus că salariile din sectorul de ordine publică și apărare sunt corecte, nici că valoarea de referință de 197,3387 lei ar fi potrivită în 2026. A spus ceva mult mai îngust, iar formula din dispozitiv o arată: textele „sunt constituționale în raport cu criticile formulate”. Alte critici, aduse din alte unghiuri, rămân posibile, cu rezerva că trebuie să fie într-adevăr altele, nu aceleași în alte cuvinte.
Tot atât de important: decizia nu repune în vigoare art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008. Textul rămâne abrogat de la 1 ianuarie 2010. Ce rămâne viu este cifra dinăuntrul normei, purtată mai departe de un lanț de reguli care, în fiecare an, au spus că plata se menține la nivelul anului anterior.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu s-a schimbat nimic. Ambele texte se citesc pe 19 septembrie 2026 exact cum se citeau pe 17 septembrie 2026. O decizie de respingere nu atinge legea, o confirmă, iar aceasta nu face excepție.
S-a schimbat însă lungimea unui șir. Curtea arată în paragraful 22 că aceleași două texte au mai fost verificate pe critici asemănătoare și enumeră cinci decizii anterioare de respingere: nr. 108 din 23 februarie 2021, nr. 214 din 20 aprilie 2023, nr. 508 din 5 octombrie 2023, nr. 155 din 21 martie 2024 și nr. 463 din 15 octombrie 2024. Cu cea de acum ajung șase decizii într-un interval de cinci ani, toate de respingere, iar paragraful 32 închide discuția în mod expres: nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței.
O schimbare tăcută merită totuși semnalată, pentru cine deschide acum legea ca să verifice. Art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, text care apare în sesizarea Tribunalului Hunedoara, nu mai are astăzi cuprinsul din 2021. În forma actuală prevede că, începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților din anexe cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Forma inițială a unei legi nu este aceeași cu forma anterioară, iar la o lege modificată de zeci de ori diferența nu e un amănunt.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Nimeni nu pierde nimic din plată. Decizia nu scoate din vigoare niciun text și nu reduce nicio sumă aflată în plată.
- Se închide o incertitudine care ținea în suspensie procese pornite în 2020. Instanțele știu acum pe ce se pot sprijini și pe ce nu.
- Motivarea explică, nu doar decide. Paragrafele 23-31 arată de ce salarizarea nu intră în domeniul legii organice și de ce menținerea în plată a fost considerată o garanție, nu o restrângere.
- Curtea trimite la deciziile pe care se sprijină, cu număr, dată și referință de publicare, ceea ce face verificarea posibilă pentru oricine, nu doar pentru un avocat.
- Regula privind întregirea la un leu, din art. II alin. (3), rămâne neatinsă și continuă să lucreze în favoarea personalului.
- Soluția a fost luată cu unanimitate de voturi, fără opinie separată, deci nu lasă loc de interpretări despre o majoritate fragilă.
Ce rămâne o problemă
- Cifra de la care pornește totul are aproape 18 ani și nu s-a mișcat. Valoarea de referință sectorială de 197,3387 lei se aplică din 1 octombrie 2008, iar decizia nu are cum să schimbe asta, fiindcă nu e treaba ei.
- O normă abrogată și respinsă de Parlament continuă să producă efecte. Curtea confirmă mecanismul, dar nu îl repară, fiindcă nici nu poate: reparația e o chestiune de politică salarială, adică de Parlament și de Guvern.
- Textul art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispare din decizie fără explicație, deși una dintre cele două instanțe sesizase Curtea și cu privire la el.
- Drumul a durat prea mult ca să mai ajute pe cineva la timp. Sesizarea de la Dolj purtase data de 4 martie 2021, iar răspunsul a venit la 30 aprilie 2026.
- Formula „în raport cu criticile formulate” lasă întrebarea deschisă fără să spună ce ar putea fi diferit. Un sindicat care ar vrea să încerce din nou nu află din text unde e marginea.
- Nimic din decizie nu spune cititorului care e, în lei, efectul asupra unui salariu concret. Cifra apare, mecanismul e descris, dar suma rămâne de calculat de fiecare.
Sfaturi utile
- Dacă ai un proces pe rol pentru recalcularea drepturilor salariale, întreabă-ți avocatul dacă argumentul tău este exact cel respins aici. Dacă da, decizia îl închide. Dacă ai și alte motive, ele se judecă separat și nu sunt atinse.
- Nu aștepta o creștere de salariu din această decizie. Nu conține niciuna și nu poate conține, de vreme ce Curtea verifică dacă un text respectă Constituția, nu dacă suma e suficientă.
- Când verifici textele pe legislatie.just.ro, uită-te la forma din anul care te interesează, nu doar la cea de azi. Legea-cadru nr. 153/2017 a fost modificată de multe ori, iar Legea nr. 138/1999 și Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 la fel.
- Dacă primești o decizie de stabilire a drepturilor salariale cu care nu ești de acord, termenul e scurt: 20 de zile calendaristice de la comunicare, la sediul ordonatorului de credite, potrivit art. 37 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017. Pierderea lui costă mai mult decât orice argument constituțional.
- Păstrează fluturașii de salariu și deciziile de încadrare din anii 2017-2026. Într-un litigiu despre menținerea în plată, dovada nivelului din luna iunie 2017 este piesa de la care pornește tot calculul.
- Dacă vrei să înțelegi de unde vine suma ta, caută în grila din anexa aplicabilă coeficientul funcției tale, înmulțește-l cu valoarea de referință, apoi întregește rezultatul la un leu. Așa se vede ce parte din salariu vine din lege și ce parte din sporuri.
Întrebări frecvente
Se schimbă ceva la salariul meu după această decizie?
Ce este, în cuvinte simple, art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017?
Ce este valoarea de referință sectorială de 197,3387 lei?
Cum poate fi judecat un text abrogat din 2010?
De ce a spus Curtea că salarizarea nu trebuia reglementată prin lege organică?
Motivarea unei decizii de respingere obligă instanțele?
Pot să mai atac aceleași texte, cu alte argumente?
Cine este vizat, concret?
Cât a durat drumul până la această decizie?
Sindicatul poate cere despăgubiri după această decizie?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, contestat și nejudecat. Paragrafele 1 și 7 arată că Tribunalul Hunedoara a sesizat Curtea și cu privire la acest text. Paragraful 19, care stabilește obiectul excepției, nu îl mai cuprinde, dispozitivul nu spune nimic despre el, nici că e constituțional, nici că excepția ar fi inadmisibilă, iar titlul deciziei îl omite la fel. Autorul excepției din dosarul de la Hunedoara rămâne fără răspuns pe unul dintre cele trei texte pe care le-a contestat.
- Conexarea, dispusă pe o condiție pe care textul deciziei o contrazice. Paragraful 5 conexează cele două dosare în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care cere ca obiectul excepției să fie identic. Potrivit paragrafelor 1, 3, 7 și 8, obiectele nu erau identice: dosarul de la Hunedoara cuprindea și art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, cel de la Dolj nu. Diferența dispare abia în paragraful 19, fără nicio explicație.
Analiza redacției
Pe fond, motivarea e solidă și nu are nevoie de îndreptări: distincția dintre statutul polițistului și salarizarea lui e corect trasată, observația că art. 115 alin. (6) din Constituție nu are relevanță fiindcă textul atacat e o ordonanță simplă, nu una de urgență, este la locul ei, iar delimitarea față de Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017 este explicită. Problema acestei decizii stă în altă parte: în cât a durat.
Datele se adună singure. Tribunalul Dolj a sesizat Curtea prin încheierea din 4 martie 2021, deci răspunsul din 30 aprilie 2026 a venit după 1.883 de zile, adică peste cinci ani și două luni. Tribunalul Hunedoara a sesizat Curtea la 16 decembrie 2021, cu 1.596 de zile înainte de pronunțare. Iar după pronunțare a mai trecut o etapă care se poate măsura exact: 141 de zile până la publicarea în Monitorul Oficial al României, în condițiile în care art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că termenul de redactare este de cel mult 30 de zile de la pronunțare. Raportul e de 4,7 la 1.
Comparația cu propria jurisprudență a Curții arată că nu e un accident de dosar. Decizia nr. 463 din 15 octombrie 2024, invocată chiar în paragraful 22, are același autor al excepției, aceleași două texte și aceeași instanță de trimitere din Dolj, iar de la pronunțare până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2025 au trecut 153 de zile. Două decizii, 141 și 153 de zile, pe un termen de redactare de 30. Tiparul se repetă.
Pusă lângă o altă dispoziție din aceeași lege criticată, situația arată două viteze. Art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017 îi dă polițistului nemulțumit de decizia de salarizare 20 de zile calendaristice ca să conteste, ordonatorului de credite 30 de zile ca să răspundă și încă 30 de zile persoanei ca să se adreseze instanței, iar alin. (4) cere instanței să se pronunțe „de urgență și cu precădere”. Cele 141 de zile scurse doar între pronunțare și publicare sunt de șapte ori mai lungi decât termenul în care omul trebuie să reacționeze, iar urgența scrisă în lege se cere într-o singură direcție.
Mai este o cifră pe care actul nu o scrie, dar care se obține dintr-o împărțire. Cele două valori din art. II al Ordonanței Guvernului nr. 8/2008, 193,4694 lei de la 1 aprilie 2008 și 197,3387 lei de la 1 octombrie 2008, nu sunt două sume alese separat: a doua este exact prima majorată cu 2 la sută, fiindcă 193,4694 înmulțit cu 1,02 dă 197,338788, tăiat la a patra zecimală. Acea majorare de 2 la sută din 1 octombrie 2008 este și ultima mișcare a valorii de referință sectoriale. Până la 18 septembrie 2026 au trecut 6.561 de zile, adică 17 ani și aproape 12 luni în care numărul de la care pornește calculul a stat pe loc, în timp ce sumele efective s-au schimbat prin sporuri, prin majorări procentuale și prin legi anuale care se raportau la anul precedent.
Ce ar trebui schimbat
- Dispozitivul să spună ce s-a întâmplat cu fiecare text din sesizare. Dacă un text iese din obiectul excepției, motivul trebuie scris, într-o singură frază. Altfel partea care l-a contestat rămâne fără răspuns, iar instanța de trimitere nu știe ce să pună în dosar.
- Conexarea să fie motivată atunci când obiectele nu se suprapun complet. Art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cere obiect identic. Când unul dintre dosare are un text în plus, paragraful care dispune conexarea ar trebui să arate cum se rezolvă diferența, nu să o lase să dispară.
- Termenul de redactare din art. 60 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 să fie urmat de un termen de publicare. Legea limitează redactarea la 30 de zile, dar nu spune nimic despre drumul de la redactare la Monitorul Oficial al României, iar în acel gol încap, măsurat pe două decizii cu același obiect, 141 și 153 de zile.
- Deciziile care confirmă o jurisprudență constantă să primească o procedură mai scurtă. Când aceleași două texte au fost deja validate de cinci ori pe critici asemănătoare, un dosar nu ar trebui să stea peste cinci ani pe rol. O procedură simplificată pentru cauzele repetitive ar elibera și instanțele de fond, care așteaptă.
- Valoarea de referință sectorială să fie repusă în discuție de legiuitor, nu lăsată să curgă prin trimiteri. O cifră din 2008, purtată până în 2026 prin reguli anuale de menținere în plată, nu mai poate fi verificată de nimeni în raport cu realitatea economică. Fie se actualizează, fie se înlocuiește cu un mecanism explicit, cum e cel din art. 12 alin. (2) al Legii-cadru nr. 153/2017.
- Sumarul ediției să indice și textele scoase din obiectul excepției. Cine caută în Monitorul Oficial al României ce s-a decis despre art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu găsește nimic, deși un dosar a ajuns la Curte tocmai cu acest text.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026, paginile 6-9 16 pagini PDF, 110 KB actul începe la pagina 6
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 420 din 30 aprilie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 18 septembrie 2026, paginile 6-9
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Oana Duță — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 12 alin. (2) și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, cu sediul în București, strada Corbita nr. 39, sectorul 5, în numele și pentru membrul său Bogdan-Florin Enea, în Dosarul nr. 6.855/63/2020 al Tribunalului Hunedoara — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.918D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.342D/2023, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, precum și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ridicată de același autor în numele și pentru membrii săi Mircea Costache și alții, în Dosarul nr. 1.316/63/2020 al Tribunalului Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.342D/2023.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.342D/2023 la Dosarul nr. 3.918D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
7. Prin Încheierea din 16 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.855/63/2020, Tribunalul Hunedoara — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 12 alin. (2) și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
8. Prin Încheierea din 4 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.316/63/2020, Tribunalul Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.
9. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, cu sediul în București, strada Corbita nr. 39, sectorul 5, în numele și pentru membrul său Bogdan-Florin Enea, precum și în numele și pentru membrii săi Mircea Costache și alții, în cauze având ca obiect soluționarea cererilor de recalculare a drepturilor salariale și achitare a diferențelor dintre drepturile salariale efectiv plătite și drepturile salariale rezultate prin recalculare.
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 încalcă art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție și principiul separației puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituție, întrucât salarizarea polițiștilor ține de regimul juridic al acestora și trebuie stabilită, din perspectivă constituțională, prin lege organică, de către Parlament, nu printr-o ordonanță simplă a Guvernului. Se susține și încălcarea art. 115 alin. (1) și (6) din Constituție, din care rezultă interdicția de a se reglementa prin ordonanțe simple în domeniul rezervat legii organice, cu observația că salarizarea polițiștilor este un domeniu rezervat legii organice prin dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.
11. Se arată că dispozițiile criticate au legătură cu cauza întrucât salariile autorilor au fost calculate și plătite prin luarea în considerare a valorii de referință de 197,33 lei, introdusă prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, fiind evident că această normă a fost ultraactivată, după abrogarea prin art. 48 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și respingerea de către Parlament, prin Legea nr. 49/2012 privind respingerea Ordonanței Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. În susținerea admisibilității excepției sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 și nr. 201 din 7 aprilie 2016.
12. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate prevederile art. 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora abrogarea unei norme are caracter definitiv, și jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia încălcarea regulilor din Legea nr. 24/2000 atrage încălcarea principiului securității raporturilor juridice.
13. De asemenea, se susține că dispozițiile de lege criticate încalcă nejustificat principiul nediscriminării prin raportare la dreptul la un nivel de trai decent și principiul „la muncă egală, remunerație egală”, întrucât blochează salarizarea și implicit nivelul de trai al polițiștilor la nivelul anului 2009, în timp ce pentru alte categorii profesionale, cum sunt personalul din Ministerul Justiției, personalul din sănătate și din învățământ, funcțiile de demnitate publică ori personalul din administrația publică locală, au fost prevăzute diverse creșteri salariale, inclusiv prin valori de referință în cuantum superior față de valoarea de 197,33 lei recunoscută personalului din sectorul de ordine publică și apărare națională.
14. Tribunalul Hunedoara — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că, pe cale de interpretare, pot fi stabilite subiectele principale ale raportului de serviciu al funcționarului public polițist. De asemenea, nu este încălcat principiul separației puterilor în stat, interpretat în sensul de principiu al colaborării puterilor în stat, nefiind exclusă de Constituție delegarea de atribuții între autorități — a se vedea abilitarea Guvernului de către Parlament să emită ordonanțe.
Precizează că salariile tuturor polițiștilor au alt algoritm de calcul (solde), iar cuantumul final al unui salariu nu se situează sub nivelul salariului minim stabilit de legislația în vigoare. Accesul la justiție nu este îngrădit — dovadă fiind și acțiunea în fața instanței judecătorești — și nu este încălcat principiul securității raporturilor juridice.
15. Tribunalul Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008, și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.
20. Curtea observă că Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a fost abrogată prin dispozițiile art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, iar dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au avut o aplicare limitată, pentru anul 2017. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt incidente în cauzele în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, urmează să fie analizată constituționalitatea dispozițiilor de lege criticate, care au următorul cuprins: — art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008: „(1) Începând cu data de 1 aprilie 2008, valoarea de referință sectorială pentru determinarea soldelor de funcție și grad ale personalului militar, potrivit prevederilor Legii nr. 138/1999, cu modificările și completările ulterioare, valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, și valoarea de referință sectorială în baza căreia se calculează salariile funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, se stabilesc la 193,4694 lei.
(2) Începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) devine 197,3387 lei.
(3) Soldele de funcție și de grad ale personalului militar, respectiv salariile pentru funcția îndeplinită și pentru gradul profesional deținut de funcționarii publici cu statut special, calculate potrivit alin. (1) și (2), vor fi întregite la un leu, în favoarea personalului.”; — art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017: „Începând cu data de 1 iulie 2017:
a) se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;”.
21. În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) și (5) privind statul de drept, separația și echilibrul puterilor în cadrul democrației constituționale și principiul legalității, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și art. 115 alin. (1) și (6) privind delegarea legislativă și limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului.
22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză, excepțiile de neconstituționalitate astfel invocate fiind respinse ca neîntemeiate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 463 din 15 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 17 martie 2025, Decizia nr. 155 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 13 august 2024, Decizia nr. 508 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 5 martie 2024, Decizia nr. 214 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 4 august 2023, sau Decizia nr. 108 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021).
23. Prin jurisprudența anterior menționată, Curtea a reținut, în esență, că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010.
24. Referitor la criticile ce vizează Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, Curtea a reținut, în esență, că stabilirea tuturor aspectelor esențiale privind nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Or, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a avut ca obiect de reglementare, așa cum reiese din însuși titlul său, modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, stabilind reguli privind valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile acestor funcționari publici cu statut special. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie, strict și limitativ, obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 21 decembrie 2005, și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, paragraful 42). În consecință, Curtea a stabilit că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 și actul normativ în ansamblul său nu încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) și nici pe cele ale art. 115 alin. (1) din Constituție, impunându-se respingerea criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate, inclusiv a celor formulate prin raportare la art. 1 alin. (4) din Constituție.
25. Referitor la susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție cu privire la limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea a constatat că invocarea acestor norme din Legea fundamentală nu are relevanță în cauză, deoarece obiectul excepției de neconstituționalitate nu îl constituie o ordonanță de urgență a Guvernului, ci o ordonanță simplă.
26. În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că aceste prevederi de lege clarifică, pentru perioade determinate, situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Astfel, dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligația menținerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a observat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit garantarea cuantumului drepturilor salariale ale personalului bugetar și evitarea scăderii acestora.
27. Din punctul de vedere al tehnicii de reglementare, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu fac trimitere la acte normative abrogate și nu au semnificația repunerii în vigoare a acestor acte. Modalitatea de reglementare utilizată prin textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate, și, prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză.
28. În consecință, Curtea a constatat că, prin dispozițiile de lege criticate, legiuitorul normează un conținut clar și predictibil, care întrunește exigențele de claritate, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel respectate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.
29. Referitor la invocarea art. 16 din Constituție în susținerea criticii de neconstituționalitate formulate cu privire la dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice și se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor — de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare.
Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate.
30. Reținând că, în temeiul art. 41 din Constituție, legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.
31. Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție referitor la dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reținut că măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează în ansamblul de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.
32. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, cu sediul în București, strada Corbita nr. 39, sectorul 5, pentru membrul său Bogdan-Florin Enea, în Dosarul nr. 6.855/63/2020 al Tribunalului Hunedoara — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în numele și pentru membrii săi Mircea Costache și alții, în Dosarul nr. 1.316/63/2020 al Tribunalului Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Hunedoara — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 30 aprilie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Oana Duță
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.