Pe scurt
- Curtea Constituțională a refuzat să verifice textul care spune cum se actualizează pensiile de serviciu ale personalului navigant din aviația civilă. Prin Decizia nr. 697 din 4 decembrie 2025, Curtea respinge ca inadmisibilă excepția ridicată împotriva art. 425 din Legea nr. 223/2007, pentru că nemulțumirea celor doi pensionari privea, în realitate, felul în care Înalta Curte de Casație și Justiție își motivase o decizie din 2020. Respingerea ca inadmisibilă nu spune că textul e constituțional. Spune că pe calea aleasă nu putea fi cântărit.
- Cine e vizat. Personalul aeronautic civil navigant profesionist care primește pensie de serviciu în baza Legii nr. 223/2007: piloți și copiloți, piloți instructori de avioane de la Școala Superioară de Aviație Civilă, însoțitori de bord, navigatori, mecanici și ingineri de bord naviganți, operatori radionaviganți, parașutiști, ingineri de recepție și control aeronave. Cei doi autori ai excepției, Cornel Dumitru și Cornel Vasile, își cer în instanță actualizarea pensiei, în două procese aflate la Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
- Cifrele și termenele care contează. Art. 425 are aceeași redactare din 7 august 2017, adică de 3.340 de zile la data publicării deciziei. Pe acest articol, instanța supremă a respins ca inadmisibile trei sesizări la rând: Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, Decizia nr. 198 din 26 mai 2025 și Decizia nr. 331 din 29 septembrie 2025. Între încheierea de sesizare a primului dosar, din 12 ianuarie 2022, și pronunțarea Curții Constituționale au trecut 1.422 de zile, iar până la publicare încă 299. Cu toate acestea, în 2026 pensiile de serviciu din aviația civilă nu se actualizează deloc, iar temeiul nu e art. 425, ci art. XXX alin. (4) din Legea nr. 141/2025. De la 29 septembrie 2026, decizia este definitivă și general obligatorie.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 29 septembrie 2026, paginile 2-4
Pronunțată: 4 decembrie 2025, cu unanimitate de voturi
Definitivă și general obligatorie: 29 septembrie 2026, data publicării
Un pilot care iese la pensie are în lege o promisiune simplă: pensia lui se actualizează în fiecare an cu rata inflației. Ce nu are este un răspuns la întrebarea „inflația cărui an”, iar Curtea Constituțională a decis că nici ea nu îl poate da. Decizia nr. 697 din 4 decembrie 2025, publicată pe 29 septembrie 2026, respinge ca inadmisibilă excepția ridicată de doi foști naviganți împotriva art. 425 din Legea nr. 223/2007. Este a doua respingere de acest fel din aceeași săptămână: pe 28 septembrie 2026 apăruse decizia prin care Curtea a refuzat, tot ca inadmisibilă, să se pronunțe asupra textului care permite Senatului să ceară de mai multe ori urmărirea aceluiași fost ministru. Diferența dintre o respingere ca neîntemeiată și una ca inadmisibilă e mare și merită spusă din primul rând: „neîntemeiată” înseamnă că textul a fost cântărit și a trecut proba, „inadmisibilă” înseamnă că nu a fost cântărit deloc.
Excepția a ajuns la Curte pe două căi. Prima, prin Încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 24.599/3/2020, într-un proces în care Cornel Dumitru cerea actualizarea pensiei de serviciu. Dosarul a primit la Curtea Constituțională numărul 393D/2022. A doua, prin Încheierea din 19 decembrie 2022, pronunțată de aceeași secție în Dosarul nr. 25.004/3/2020, la cererea lui Cornel Vasile, tot pentru actualizarea pensiei. Acolo dosarul constituțional a primit numărul 476D/2023 și a fost conexat la primul, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Textul pus în discuție are două fraze: „Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.” Pe hârtie, un mecanism automat, care nu cere nicio cerere din partea pensionarului. În practică, blocajul stă în a treia virgulă.
Rata medie anuală a inflației, ca indicator definitiv, este o cifră care se închide abia după ce se termină anul la care se referă, deci după 31 decembrie. Legea cere ca ea să fie deja cunoscută pe 1 ianuarie și comunicată de Institutul Național de Statistică. Instanța supremă însăși a constatat, la paragraful 65 al Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020, că institutul nu comunică indicatorul la 1 ianuarie, dar a numit asta o simplă împrejurare de fapt, care nu are puterea de a transforma indicatorul într-unul determinabil altfel. Cu alte cuvinte: data din lege nu se mută pentru că realitatea nu se încadrează în ea.
De aici, două lecturi posibile, pe care instanța supremă le-a descris la paragraful 58 al aceleiași decizii. Prima: se aplică rata anului imediat anterior actualizării, chiar dacă pe 1 ianuarie ea nu era încă publicată, deci casa de pensii așteaptă comunicarea și abia apoi actualizează. A doua: se aplică ultima rată cunoscută la 1 ianuarie, care este, în mod necesar, rata unui an mai vechi. Pentru un pensionar, diferența nu e academică: în lecturile astea intră ani cu inflație de câteva procente și ani cu inflație de peste zece, iar rezultatul rămâne în pensie pentru tot restul vieții, fiindcă actualizarea se aplică la suma aflată în plată.
Ce a făcut instanța supremă în 2020 este partea care a supărat. A respins sesizarea ca inadmisibilă, motivând, la paragrafele 57 și 71, că textul e clar, că nu prezintă dificultăți de interpretare și că, deci, nu e nevoie ca ea să intervină. Dar, înainte de a ajunge acolo, a spus la paragrafele 59-68 că prima lectură introduce un criteriu nou, pe care legea nu îl are, și că indicatorul trebuie să fie și cunoscut la 1 ianuarie, și comunicat. A refuzat să dezlege chestiunea, apoi a explicat cum ar trebui dezlegată. La final, decizia poartă mențiunea tipărită „Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă”, deși art. 521 alin. (3) declară obligatorie „dezlegarea dată chestiunilor de drept”, iar aici nu s-a dat niciuna.
Autorii excepției au mers pe firul acesta. Au susținut că, prin considerentele ei, instanța supremă a adăugat la lege o condiție pe care legiuitorul nu a pus-o, aceea ca data de 1 ianuarie să se aplice și comunicării, nu doar cunoașterii, într-o zi în care instituțiile nu lucrează. Și au arătat că a doua lectură, cea pe care considerentele o favorizează, nu produce un singur rezultat: dacă se renunță la anul imediat anterior, rămân de ales toți indicii publicați din 1990 încoace, adică 28 de valori pentru o actualizare făcută în 2019, fără niciun criteriu care să spună pe care se pune mâna. Peste asta au mai pus o constatare de fapt: instanța supremă nu mai poate reveni, fiindcă s-a pronunțat deja, iar Parlamentul nu a intervenit cu un text mai clar.
Pozițiile din dosar au fost neobișnuit de împrăștiate. Aceeași secție a Curții de Apel București a dat două opinii opuse: în Dosarul nr. 393D/2022 a apreciat excepția ca întemeiată, pentru încălcarea standardelor de calitate a legii, iar în Dosarul nr. 476D/2023 ca neîntemeiată, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 2022, potrivit căreia nu există un drept fundamental la actualizarea sau la indexarea pensiei de serviciu, nici la un anumit cuantum al acesteia. Reprezentantul Ministerului Public a cerut respingerea ca neîntemeiată, nu ca inadmisibilă. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au trimis niciun punct de vedere, deși art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede comunicarea încheierilor tocmai pentru asta.
Răspunsul Curții încape în patru paragrafe, de la 28 la 31. Criticile nu vizează legea, ci motivarea unei hotărâri judecătorești, iar controlul de constituționalitate nu ajunge acolo. Curtea își reia distincția din Decizia nr. 96 din 16 martie 2023, paragraful 26: una este să critici decizia instanței supreme, alta este să critici textul de lege în interpretarea obligatorie pe care decizia i-a dat-o. Prima variantă nu intră în competența ei. Limita vine, potrivit Deciziei nr. 397 din 18 iunie 2020, paragraful 18, din art. 1 alin. (4) din Constituție, care consacră separația puterilor, și din art. 126 alin. (1), potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești. Concluzia, întemeiată pe art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: excepția este inadmisibilă.
Efectele pe care le produce
În lege nu se schimbă nicio literă. Art. 425 rămâne exact cum era, iar casele teritoriale de pensii continuă să îl aplice cum îl aplicau. Efectul juridic al unei respingeri ca inadmisibilă este că întrebarea pusă nu primește un răspuns constituțional, nici într-un sens, nici în celălalt. Nimeni nu poate spune, după 29 septembrie 2026, că art. 425 a fost declarat constituțional, pentru că nu a fost examinat.
Al doilea efect e cel care contează practic pentru un dosar aflat pe rol, și e mai favorabil decât pare la prima citire. Considerentele Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020 nu sunt obligatorii pentru judecător. Art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă leagă instanțele de „dezlegarea dată chestiunilor de drept”, iar acolo nu s-a dat nicio dezlegare: sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă, pe motiv că nu ar exista o dificultate de interpretare. Deci un avocat poate în continuare să susțină în fața curții de apel prima lectură, cea cu rata anului imediat anterior, fără să calce o dezlegare obligatorie. În schimb, nu mai are rost să ceară trimiterea aceleiași probleme la instanța supremă sau la Curtea Constituțională, pe aceleași temeiuri: ambele au răspuns deja, și amândouă au răspuns că nu se pronunță.
Al treilea efect este mai amar și nu se vede din decizie. În anul 2026, actualizarea nu are loc oricum, oricare ar fi lectura. Art. XXX alin. (4) din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 25 iulie 2025, prevede că, prin derogare de la art. 425 din Legea nr. 223/2007, în anul 2026 pensiile de serviciu stabilite în condițiile legii nu se actualizează cu rata medie anuală a inflației. Aceeași suspendare a existat pentru anul 2025, prin art. XVI alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 156/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1334 din 31 decembrie 2024, și pentru anul 2021, prin art. VIII alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020. Procesele în curs se judecă, așadar, pentru ani trecuți și pentru diferențele rămase neplătite atunci, nu pentru anul acesta.
Al patrulea efect este de precedent. Motivarea se așază lângă Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020 și Decizia nr. 96 din 16 martie 2023 și întărește o linie deja ferm trasată: cine vrea să atace o interpretare a instanței supreme la Curtea Constituțională trebuie să arate ce anume din textul de lege, citit în acea interpretare, încalcă Legea fundamentală. Nemulțumirea față de felul în care a fost scrisă o motivare nu deschide poarta, indiferent cât de justificată ar fi.
Efectele curg de la publicare, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, care prevede că deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României și că, de la data publicării, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Data relevantă este 29 septembrie 2026, nu 4 decembrie 2025, când a fost pronunțată.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Prin decizia asta, nimic. Ce s-a schimbat, și de unde vine tot blocajul, este chiar textul, rescris pe 7 august 2017.
Până atunci, art. 425 suna altfel. Forma introdusă prin punctul 1 al art. I din Legea nr. 83/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 22 aprilie 2015, spunea: „Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, odată cu modificarea valorii punctului de pensie, cu procentul corespunzător ratei inflației utilizat la stabilirea valorii punctului de pensie, conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.” Actualizarea era, deci, agățată de un alt mecanism, cel al punctului de pensie din sistemul public, și de procentul folosit acolo. Articolul I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, a înlocuit fraza cu cea de azi, care descrie ea însăși indicatorul, fără să mai trimită la alt act, și îl condiționează de o dată calendaristică.
Diferența de fond este de tip de normă. Textul vechi trimitea la o valoare stabilită în altă parte, iar defectul lui era de altă natură: începând cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2013, valoarea punctului de pensie nu se mai obținea prin formula din Legea nr. 263/2010, ci se fixa direct prin lege, sub formă de majorare, așa cum a arătat instanța supremă în Decizia nr. 198 din 26 mai 2025, la paragrafele 50 și 51. Textul nou nu mai depinde de nimeni, dar cere un lucru care nu se poate: o cifră definitivă despre anul încheiat cu câteva ore mai devreme. Legiuitorul a schimbat un mecanism care nu mai funcționa pe altul care nu poate funcționa.
Textul, în schimb, a rămas neatins nouă ani. Ultima atingere a art. 425 este cea din 7 august 2017, iar între atunci și 29 septembrie 2026 au trecut 3.340 de zile. În tot acest interval, singurele intervenții ale legiuitorului asupra acestei actualizări au fost suspendările anuale, care o opresc cu totul, nu lămuririle care i-ar spune casei de pensii pe ce indice să calculeze.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Limita competenței rămâne trasată limpede. Curtea repetă că nu cenzurează motivarea unei hotărâri judecătorești, ceea ce ferește instanțele de un al doilea nivel de control asupra raționamentelor lor și păstrează separația puterilor din art. 1 alin. (4) din Constituție.
- Textul nu primește o ștampilă de constituționalitate pe care nu o merită. O respingere ca neîntemeiată ar fi închis discuția despre claritatea art. 425 pentru mulți ani. Inadmisibilitatea lasă poarta deschisă pentru o excepție formulată corect, adică îndreptată împotriva textului, nu împotriva motivării.
- Judecătorul de fond rămâne liber. Fiindcă instanța supremă nu a dezlegat nimic, art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă nu îl leagă, deci poate alege lectura care i se pare corectă și o poate motiva în cauza lui.
- Unanimitatea și motivarea scurtă dau previzibilitate. Cine pregătește un dosar asemănător află din trei paragrafe ce nu are rost să încerce.
Ce rămâne o problemă
- Întrebarea de fond rămâne fără răspuns de la nicio autoritate. Instanța supremă a spus că nu e destul de dificilă ca să o dezlege, Curtea Constituțională că nu e de competența ei, iar Parlamentul nu a schimbat textul în 3.340 de zile.
- Libertatea judecătorului de fond se traduce în practică neunitară. Exact ce trebuia prevenit prin hotărârea prealabilă se întâmplă: două complete ale aceleiași secții a Curții de Apel București au dat, în dosarele conexate aici, opinii opuse asupra aceleiași excepții.
- Durata anulează câștigul. De la prima încheiere de sesizare, din 12 ianuarie 2022, până la publicare au trecut 1.721 de zile, adică patru ani, opt luni și 17 zile. Un pensionar care aștepta o lămurire a primit, după mai bine de patru ani și jumătate, răspunsul că întrebarea fusese greșit adresată.
- Suspendările anuale golesc dreptul de conținut. Pentru anii 2021, 2025 și 2026, actualizarea a fost oprită prin trei acte diferite. Un drept care se suspendă des devine o promisiune condiționată de bugetul anului, nu o regulă.
- Prescripția lucrează împotriva pensionarului. Cât timp nimeni nu lămurește indicele, diferențele pe anii vechi se apropie de termenul general de prescripție de trei ani, iar o parte a pretenției se stinge în timp ce dosarul așteaptă.
Sfaturi utile
- Cereți casei teritoriale de pensii decizia de actualizare, în scris, pentru fiecare an. Actualizarea se face din oficiu, deci pentru fiecare an există sau nu există un act. Fără acele decizii nu se poate arăta ce indice a fost aplicat efectiv și de la ce dată, iar fără asta nu se poate calcula diferența.
- Nu construiți acțiunea pe motivarea Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020, nici pentru, nici împotrivă. Acea decizie a respins sesizarea ca inadmisibilă, deci nu conține o dezlegare obligatorie. Argumentul se așază pe textul art. 425 și pe împrejurarea de fapt că indicatorul definitiv nu poate exista pe 1 ianuarie.
- Verificați întâi dacă anul pe care îl reclamați nu era un an suspendat. Pentru 2021, 2025 și 2026, actualizarea a fost oprită expres prin derogare. O pretenție pe un asemenea an se pierde din start, oricât de bun ar fi argumentul despre indice.
- Nu lăsați anii vechi să se prescrie. Diferențele bănești de pensie se cer în termenul general de prescripție de trei ani, care curge pentru fiecare tranșă lunară separat. Dacă un dosar durează, o cerere separată pentru anii cei mai vechi ține termenul în loc.
- Dacă vreți totuși calea constituțională, schimbați ținta criticii. Dintr-o astfel de decizie se învață exact ce nu funcționează: o excepție îndreptată împotriva felului în care a fost motivată o hotărâre este inadmisibilă. Trebuie arătat ce anume din art. 425, citit în interpretarea aplicată de instanțe, încalcă o normă constituțională anume, cu explicația încălcării.
- Mergeți pe calea legislativă, în paralel. Singura soluție care închide problema pentru toți este o modificare a textului. Asociațiile profesionale din aviație pot cere în scris ministerului de resort și comisiilor de muncă din Parlament înlocuirea condiției „cunoscut la data de 1 ianuarie” cu o formulare care indică anul de referință și luna aplicării.
- Păstrați toate comunicările Institutului Național de Statistică pe care le invocați. Data comunicării ratei medii anuale a inflației este element de probă, nu detaliu, fiindcă pe ea se sprijină argumentul că indicatorul nu era cunoscut la 1 ianuarie.
Întrebări frecvente
Decizia asta îmi schimbă pensia?
Deci art. 425 este constituțional?
Mai pot ridica excepția de neconstituționalitate pe același articol?
Judecătorul din procesul meu este obligat să aplice lectura din considerentele instanței supreme?
Cu ce rată se actualizează pensia mea în 2026?
Cine intră în categoria personalului aeronautic civil navigant profesionist?
Ce a decis, de fapt, instanța supremă în 2020?
A mai încercat cineva după 2020?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Titlul și dispozitivul deciziei presupun o interpretare care juridic nu există. Ambele vorbesc despre art. 425 „în interpretarea dată prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020”. Numai că acea decizie a respins sesizarea ca inadmisibilă, iar art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă face obligatorie doar „dezlegarea dată chestiunilor de drept”. Nedând nicio dezlegare, decizia din 2020 nu a putut conferi textului o interpretare obligatorie. Diferența nu e de stil: la paragraful 29, Curtea își construiește analiza chiar pe distincția din Decizia nr. 96 din 16 martie 2023 între critica adusă deciziei instanței supreme și critica adusă textului „în interpretarea obligatorie conferită” prin ea, iar a doua ipoteză nu putea exista aici. Cele două precedente invocate o confirmă: Decizia nr. 96/2023 privea un recurs în interesul legii admis, iar Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020 privea Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016, prin care instanța supremă chiar stabilise ceva. Un cititor de bună-credință nu poate afla din text dacă art. 425 „în interpretarea dată prin Decizia nr. 61/2020” este un obiect de control care poate fi adus din nou în fața Curții sau unul care nu a existat niciodată.
- Dispozitivul acoperă, pentru unul dintre autori, mai mult decât s-a trimis Curții. Potrivit paragrafului 8, în Dosarul nr. 24.599/3/2020 instanța a sesizat Curtea cu excepția privind art. 425 „astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017”, fără nicio referire la decizia instanței supreme. Numai a doua încheiere, cea din 19 decembrie 2022, adaugă interpretarea. Paragraful 25 rescrie obiectul pentru ambele dosare, deducându-l din motivare, iar dispozitivul respinge, pentru amândoi autorii, excepția privind textul în interpretarea dată prin Decizia nr. 61/2020. Rămâne neclar ce s-a întâmplat cu critica adusă textului singur, în forma dată de ordonanța din 2017: a fost respinsă fără să fie numită, sau nu a fost examinată și poate fi ridicată din nou.
Analiza redacției
Decizia este, în litera ei, corectă și previzibilă. Curtea Constituțională nu are instrumentul cu care să repare o motivare judecătorească, iar autorii excepției au cerut exact asta. Problema nu e soluția, ci ce arată ea despre traseul complet al unei întrebări foarte simple, pusă de niște oameni care nu au nicio vină pentru felul în care e scris textul: cu inflația cărui an se actualizează pensia lor. Pe 26 octombrie 2020, instanța supremă a spus că întrebarea nu e suficient de dificilă ca să merite o dezlegare, și a repetat refuzul pe 26 mai 2025 și pe 29 septembrie 2025. Curtea Constituțională a spus, pe 4 decembrie 2025, că nu e treaba ei. Parlamentul nu a spus nimic. Trei porți, toate închise, pe aceeași frază de 39 de cuvinte.
Două cifre pe care actul nu le arată explică mai bine decât orice argument de ce mecanismul nu poate merge așa cum e scris. Prima: art. 425 are aceeași redactare din 7 august 2017, adică de 3.340 de zile la data publicării acestei decizii, iar în tot acest timp singurele intervenții ale legiuitorului asupra actualizării au fost suspendările pentru anii 2021, 2025 și 2026, adică exact opusul unei lămuriri. Cealaltă: dacă se acceptă lectura pe care considerentele din 2020 o favorizează, adică ultima rată cunoscută la 1 ianuarie, criteriul nu produce un rezultat unic, fiindcă ratele publicate începând cu 1990 sunt toate cunoscute la acea dată. Autorii au numărat 28 de valori pentru o actualizare făcută în 2019, iar numărătoarea se verifică: de la 1990 la 2017 inclusiv sunt 28 de ani. Un criteriu care admite 28 de răspunsuri nu e un criteriu.
Merită privit și raportul dintre termenele pe care sistemul le impune pensionarului și cele pe care și le îngăduie sieși. Pensionarul are trei ani ca să ceară diferențele, iar termenul curge lună de lună, deci pierde constant o parte din pretenție cât timp așteaptă. Dosarul lui Cornel Dumitru a stat 1.422 de zile de la încheierea de sesizare până la pronunțare, apoi încă 299 de zile până la publicare, adică 1.721 de zile în total, patru ani, opt luni și 17 zile. În acest interval, cel puțin unul dintre cei trei ani pentru care ar fi putut cere diferențe s-a prescris. Iar la capătul lui, răspunsul primit nu atinge fondul.
Ultima observație privește o inexactitate care se transmite mai departe. La paragraful 68 al Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020, instanța supremă vorbește despre introducerea art. 425 din Legea nr. 223/2007 prin ordonanța de urgență din 2017. Articolul nu a fost introdus atunci: a fost introdus prin punctul 1 al art. I din Legea nr. 83/2015, cu un cu totul alt conținut, iar ordonanța din 2017 doar l-a modificat. Diferența are consecințe, fiindcă pentru pensiile deschise între 22 mai 2015 și 6 august 2017 se pune întrebarea cu ce text se actualizează perioada de dinainte de ordonanță, ceea ce este chiar obiectul sesizării respinse prin Decizia nr. 198 din 26 mai 2025. Textul publicat acum preia formularea din 2020 fără să o corecteze.
Ce ar trebui schimbat
- Art. 425 să numească anul de referință și luna aplicării. O formulare de tipul „cu rata medie anuală a inflației comunicată de Institutul Național de Statistică pentru anul calendaristic anterior, începând cu pensia lunii următoare comunicării” elimină ambele lecturi și, cu ele, litigiile. Modelul există deja: art. 47 din Legea nr. 223/2007, în forma aflată în vigoare la 29 decembrie 2009, prevedea actualizarea în luna martie a fiecărui an cu procentul care acoperea integral rata inflației din anul precedent.
- Legea să spună ce se întâmplă când indicatorul vine mai târziu decât actualizarea. Fie o revizuire din oficiu, cu plata diferenței, fie o regulă expresă că nu se revizuiește. Întrebarea a fost trimisă instanței supreme și a rămas fără răspuns, iar casele de pensii decid azi fiecare pe seama ei.
- Suspendarea anuală a actualizării să nu se mai facă prin derogări răspândite în legi fiscal-bugetare. Trei ani suspendați prin trei acte diferite, fiecare cu propriul articol și alineat, fac dreptul greu de urmărit chiar pentru un jurist. Dacă actualizarea trebuie oprită, locul regulii e în Legea nr. 223/2007, nu într-un articol XXX dintr-o lege de măsuri fiscal-bugetare.
- Deciziile de respingere ca inadmisibilă ale instanței supreme să nu mai poarte mențiunea de obligativitate. Formula tipărită „Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă” pe o decizie care nu dezleagă nimic produce exact confuzia din dosarul de față: părțile și instanțele tratează considerentele ca pe o dezlegare, deși legea nu le dă acest efect.
- Citarea deciziilor Curții Constituționale în propriile ei acte să fie completă. La paragraful 20, decizia invocă Decizia nr. 302 din 2022 fără zi, lună și referință de publicare, deși în tot restul textului celelalte decizii sunt identificate complet. Cea vizată este Decizia nr. 302 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 16 august 2022. Un cititor fără acces la o bază de date juridică nu o găsește.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 29 septembrie 2026, paginile 2-4 16 pagini PDF, 132 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 697 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 29 septembrie 2026, paginile 2-4
D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 697 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cosmin-Marian Văduva — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 425 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017. Excepția a fost ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 24.599/3/2020 al Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 393D/2022.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 476D/2023, având un obiect similar, excepție ridicată de Cornel Vasile în Dosarul nr. 25.004/3/2020 al Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
6. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 476D/2023 la Dosarul nr. 393D/2022, care a fost primul înregistrat.
7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În principal, arată că sunt invocate aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii. Citează în susținere considerente din Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
8. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 24.599/3/2020, Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 425 din Legea nr. 223/2007, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017. Excepția a fost ridicată de Cornel Dumitru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de actualizare a pensiei de serviciu.
9. Prin Încheierea din 19 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 25.004/3/2020, Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 425 din Legea nr. 223/2007, astfel cum au fost modificate prin art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în interpretarea dată prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Excepția a fost ridicată de Cornel Vasile într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de actualizare a pensiei de serviciu.
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, din cauza soluției criticate a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevederile art. 425 din Legea nr. 223/2007 au devenit neclare și deschise la multiple interpretări, deoarece, deși în paragraful 61 al Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020, instanța supremă a stabilit că rata medie anuală a inflației este definită ca un indicator definitiv care trebuie să fie atât cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea, cât și comunicat, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea.
11. Legiuitorul a folosit exprimarea „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică” tocmai pentru că a dorit să impună condiția datei de 1 ianuarie sub aspectul cunoașterii, nu și sub cel al comunicării, aceasta din urmă putând avea loc și ulterior datei de 1 ianuarie, la reluarea activității, după sărbătorile de iarnă, de către Institutul Național de Statistică.
12. Totuși, deși arată că inclusiv comunicarea ar trebui să aibă loc la 1 ianuarie, așa cum reiese din paragraful 61 din decizia instanței supreme, și deși aceasta nu ar reprezenta o lămurire a chestiunii de drept ce a constituit obiectul Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020, ci mai degrabă o veritabilă adăugare la lege, instanța supremă nu lămurește acest aspect în sensul opiniei citate.
13. Mai departe, autorii arată că Înalta Curte de Casație și Justiție identifică două opinii în practica judiciară. În fapt însă, instanța supremă nu face decât să adâncească și mai mult neclaritatea normei în cauză. Astfel, instanța supremă consideră că prima opinie „introduce un alt criteriu de actualizare a pensiei de serviciu” (paragraful 59 al deciziei), iar despre a doua spune doar cum trebuie să fie în accepțiunea sa, adăugând la lege o condiție suplimentară față de norma juridică, în speță obligativitatea ca și comunicarea indicelui să aibă loc tot la 1 ianuarie, lucru imposibil, dat fiind programul de lucru al instituțiilor ce lucrează în zilele libere conform legii.
14. De asemenea, mai arată autorii, dacă se trece peste acest inconvenient și se acceptă că nu se ține seama de indicele anului care tocmai s-a încheiat anterior datei de 1 ianuarie, ci de cel al anilor de dinaintea celui anterior, se pune o altă problemă: indicele cărui an este luat în considerare dintre toți cei de dinaintea celui anterior, întrucât sunt publicați toți indicii din 1990 până în anul de dinaintea celui anterior datei de 1 ianuarie. Se ajunge, așadar, în situația în care nu există un criteriu care să furnizeze un singur rezultat. Prin urmare, nu este clar cum se optează pentru unul dintre cei 28 de indici începând cu 1990.
15. În încercarea de a se găsi o soluție, s-a ajuns în situația în care s-a adăugat la lege o condiție suplimentară și s-a introdus sintagma „ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea”, în baza comunicării Institutului Național de Statistică (punctul 58, varianta a II-a), sintagmă care nu se regăsea în textul a cărui lămurire s-a cerut. Textul legii spune doar „cunoscut”, astfel încât cunoașterea lui poate fi făcută pe orice cale, inclusiv prin determinarea sa matematică, urmând ca Institutul Național de Statistică să îl comunice pentru confirmare, fără condiția ca această comunicare să aibă loc tot la 1 ianuarie, data fiind lăsată deschisă de legiuitor pentru momentul la care instituția respectivă își reia activitatea. Chiar și așa, cu acest inconvenient al adăugării la lege, instanța supremă tot nu a lămurit chestiunea în discuție.
16. În final, autorii excepției consideră că, în prezent, problematica discutată are următoarele aspecte: (i) dezlegarea chestiunii de drept a fost respinsă de instanța supremă; (ii) a doua soluție identificată în practică, cu toate neajunsurile ei, este prezentată ca varianta validă, dar instanța supremă nu a precizat clar acest lucru; (iii) cele două interpretări identificate în cuprinsul Deciziei nr. 61 din 26 octombrie 2020 a instanței supreme, paragraful 58, există pe mai departe în practica judiciară; (iv) în continuare autorii se adresează justiției în baza unei prevederi legale ambigue și imprevizibile; (v) Înalta Curte de Casație și Justiție nu mai poate interveni, întrucât a pronunțat deja decizia de respingere, la fel de neclară, de altfel; și (vi) legiuitorul nu a intervenit între timp cu o nouă variantă, clară, a textului de lege.
17. Sunt invocate în final în susținerea excepției și considerente din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la obligativitatea respectării standardelor de claritate a legii.
18. Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 393D/2022, apreciază că excepția este întemeiată, întrucât se încalcă standardele de calitate a legii.
19. Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 476D/2023, apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece prevederile criticate nu reglementează norme ce privesc accesul la justiție (acces, de altfel, respectat în cauză), ci condițiile și modul în care se actualizează pensia de serviciu.
20. Instanța mai invocă jurisprudența Curții, respectiv Decizia nr. 302 din 2022, că nu există un drept fundamental la actualizarea sau indexarea pensiei de serviciu și nici la un anumit cuantum al pensiei de serviciu.
21. Este neîntemeiată și critica raportată la art. 129 din Constituție, având în vedere că prezenta cauză are ca obiect soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri judecătorești.
22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
23. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
24. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
25. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, așa cum rezultă din motivarea acesteia, dispozițiile art. 425 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 18 iulie 2007, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 9 februarie 2021. Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare: „Pensia de serviciu se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.”
26. Prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, instanța supremă a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispozițiilor art. 425 din Legea nr. 223/2007 în sensul de a se stabili înțelesul sintagmei „rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică”, respectiv dacă aceasta este indicatorul corespunzător anului anterior celui în care se face actualizarea sau este vorba despre ultimul indicator cunoscut la data de 1 ianuarie a anului în care se face actualizarea, în baza comunicării Institutului Național de Statistică.
27. Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție și ale art. 129 privind căile de atac.
28. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece se critică, în realitate, însăși Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
29. Referitor la controlul de constituționalitate al unei dispoziții dintr-o lege interpretată printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că Legea fundamentală reprezintă cadrul și măsura în care legiuitorul și celelalte autorități pot acționa, astfel că și interpretările care se pot aduce normei juridice trebuie să țină cont de această exigență de ordin constituțional cuprinsă chiar în art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia, în România, respectarea Constituției și a supremației sale este obligatorie (Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 21 septembrie 2011). Din perspectiva raportării la prevederile Constituției, Curtea Constituțională verifică constituționalitatea textelor legale aplicabile în interpretarea consacrată prin recursurile în interesul legii (sau prin dezlegări ale unor chestiuni de drept), putând fi identificate două situații distincte, în funcție de obiectul criticii de neconstituționalitate, respectiv: aceea în care autorul excepției critică însăși decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii și ipoteza în care autorul critică textul de lege în interpretarea obligatorie conferită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia care soluționează recursul în interesul legii (Decizia nr. 96 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 724 din 7 august 2023, paragraful 26).
30. Prin Decizia nr. 397 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 14 august 2020, paragraful 18, Curtea a reținut că, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl realizează asupra dispozițiilor unei legi sau ordonanțe, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, poate analiza interpretarea dată unor texte de lege de către instanța supremă în temeiul art. 514-518, respectiv al art. 519-521 din Codul de procedură civilă, referitoare la recursul în interesul legii și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În cadrul acestui control, instanța de contencios constituțional trebuie să se circumscrie însă aspectelor ce vizează respectarea prevederilor Legii fundamentale, astfel că poate analiza atât conformitatea constituțională a dispozițiilor de lege, așa cum au fost interpretate de instanța supremă, cât și modul în care Înalta Curte de Casație și Justiție a respectat prevederile constituționale în exercitarea atribuțiilor sale ce vizează asigurarea unei practici judiciare unitare. Însă controlul exercitat de Curtea Constituțională nu se poate extinde — fără să încalce prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind separația puterilor în stat și pe cele ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora „justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege” — și asupra modului în care Înalta Curte de Casație și Justiție înțelege să aplice unele reguli sau principii de drept, în cadrul sistemului constituțional de referință.
31. Aplicând aceste considerente de principiu la speța dedusă controlului de constituționalitate și având în vedere că nu se aduc veritabile critici de neconstituționalitate textului în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ci sunt vizate aspecte care țin de modul în care a fost motivată și argumentată Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, fără ca aceste susțineri să evidențieze un anumit nivel de relevanță constituțională, Curtea reține că, din această perspectivă, în virtutea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 425 din Legea nr. 223/2007 privind Statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă din România, în interpretarea dată prin Decizia nr. 61 din 26 octombrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 24.599/3/2020 al Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și de Cornel Vasile în Dosarul nr. 25.004/3/2020 al Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.