Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, contestația unui funcționar public sancționat pentru incompatibilitate și a confirmat că regula din art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este constituțională.
- Regula spune că un funcționar public nu poate ocupa simultan o altă funcție publică decât cea în care a fost numit și nici o funcție de demnitate publică. Curtea o consideră suficient de clară ca oricine să îi poată anticipa consecințele.
- Dreptul de a fi ales nu este atins, pentru că starea de incompatibilitate apare abia după validarea mandatului, iar cel vizat are 15 zile să renunțe la una dintre cele două funcții.
Publicat: M. Of. nr. 612 din 27 iulie 2026
Intră în vigoare: 27 iulie 2026
Un funcționar public nu poate cumula funcția în care a fost numit cu altă funcție publică sau cu o demnitate publică. Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția ridicată de Gicu Cojocaru într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, și a constatat că art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară Legii nr. 87/2017, este constituțional. Regimul funcției publice a trecut recent și prin schimbări legislative de fond, după ce Codul administrativ a fost modificat prin Legea nr. 165/2026. Decizia nr. 4 din 15 ianuarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 612 din 27 iulie 2026.
Litigiul de fond privește anularea unui raport de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate. Textul aplicat la data raportului avea o formulare scurtă și categorică: „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.”
Autorul excepției a invocat trei articole din Constituție: art. 1 alin. (5), în componenta privind calitatea legii, art. 37, dreptul de a fi ales, și art. 41 alin. (1), munca și protecția socială a muncii. A susținut, în esență, că textul este neclar și că îl împiedică atât să candideze, cât să își aleagă locul de muncă. Cerința de claritate a legii a cântărit decisiv într-un alt dosar despre funcția publică, în care instanța supremă a refuzat să extindă prin interpretare un caz de suspendare: acordul de recunoaștere a vinovăției nu este trimitere în judecată.
Efectele pe care le produce
Primul efect este procesual. Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, deci instanța care judecă anularea raportului de integritate este ținută de concluzia Curții, iar art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 împiedică reluarea aceleiași excepții.
Al doilea efect confirmă regimul incompatibilităților ca instrument de integritate. Curtea reia o poziție de principiu: reglementarea incompatibilităților este o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și pentru prevenirea corupției, iar scopul ei este garantarea exercitării cu imparțialitate a acestor funcții.
Al treilea efect este cel mai concret pentru cineva aflat în situația respectivă și merită reținut ca procedură. Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar potrivit art. 91 alin. (3), persoana poate renunța la funcția deținută fie înainte de a fi numită sau aleasă în funcția care atrage incompatibilitatea, fie în cel mult 15 zile de la numire sau alegere. Dacă nu renunță în acest interval, mandatul încetează în temeiul legii.
Al patrulea efect ține de standardul de claritate a legii. Curtea consideră că textul este formulat cu o precizie suficientă, care permite persoanelor interesate, care pot apela la nevoie la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele unui act determinat. Argumentul neclarității nu mai poate fi folosit pentru acest text.
Al cincilea efect delimitează ce mai poate fi discutat în instanță. Curtea observă că restul susținerilor autorului vizează modul de interpretare și aplicare a textului, coroborat cu art. 88 alin. (1) lit. c) din aceeași lege, aspecte care intră în competența instanțelor judecătorești, nu a Curții Constituționale. Cu alte cuvinte, discuția rămâne deschisă pe fapte, nu pe constituționalitate.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu se schimbă nimic. Curtea confirmă un text pe care l-a mai verificat, cu aceleași critici, și trimite explicit la propriile decizii anterioare, între care Decizia nr. 455 din 25 octombrie 2022 și Decizia nr. 336 din 11 mai 2017. Ce se schimbă este poziția reclamantului, care pierde argumentul constituțional.
Merită observat că textul analizat este cel dinaintea Legii nr. 87/2017. Curtea s-a pronunțat asupra lui pentru că era în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, iar continuarea efectelor juridice după ieșirea din vigoare justifică controlul, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011.
Pe critica de claritate, Curtea adaugă un element de context care explică severitatea regimului. Reglementările în materia combaterii corupției și a promovării integrității în sectorul public reprezintă, în formularea Curții, răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni. Din rațiuni de prevenire, legiuitorul poate institui obligații suplimentare în sarcina unor categorii de personal individualizate, tocmai în considerarea activității pe care o desfășoară.
Pe dreptul de a fi ales, răspunsul este de mecanism, nu de principiu. Curtea arată că, atunci când a instituit interdicția exercitării simultane a două funcții incompatibile, dintre care cel puțin una electivă, legiuitorul a conceput în același timp și supapa: incompatibilitatea nu blochează candidatura, ci se activează după validare și poate fi înlăturată prin renunțare. Prin urmare, textul nu constituie o piedică în calea posibilității de a candida și de a fi ales.
Pe dreptul la muncă, Curtea reține că incompatibilitatea nu îngrădește alegerea profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea funcționarilor publici trebuie să se circumscrie regulilor edictate pentru asigurarea transparenței și imparțialității. Argumentul este preluat, prin analogie, din Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2024, pronunțată în materia incompatibilităților aleșilor locali.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Clarifică definitiv că textul nu poate fi atacat pentru lipsă de claritate, ceea ce scurtează litigiile de integritate și le mută pe fapte.
- Explică mecanismul de ieșire din incompatibilitate: renunțarea înainte de numire sau alegere, ori în cel mult 15 zile după, informație practică pentru orice funcționar care primește o funcție electivă.
- Confirmă că dreptul de a candida rămâne intact, pentru că incompatibilitatea se activează abia după validarea mandatului.
- Delimitează competențele: interpretarea și aplicarea textului, inclusiv coroborarea cu art. 88 alin. (1) lit. c), rămân în sarcina instanțelor de contencios administrativ, unde pot fi discutate circumstanțele concrete.
Ce rămâne o problemă
- Pentru autorul excepției, raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate rămâne în picioare pe temeiul constituțional, iar apărarea trebuie reconstruită pe fapte.
- Termenul de 15 zile este scurt și curge de la numire sau alegere, nu de la momentul în care persoana află că se află în incompatibilitate.
- Standardul de claritate acceptat de Curte presupune că persoana poate apela la sfatul unui specialist, ceea ce transferă în practică un cost și o responsabilitate asupra funcționarului.
- Decizia nu clarifică situațiile de graniță, adică ce anume intră în noțiunea de „altă funcție publică”, tocmai pentru că a considerat că sunt chestiuni de aplicare, lăsate instanțelor.
Sfaturi utile
- Dacă sunteți funcționar public și urmează să fiți numit sau ales într-o altă funcție, verificați incompatibilitatea înainte de a accepta, nu după. Renunțarea prealabilă este cea mai simplă cale de a evita un raport de integritate.
- Dacă ați fost deja validat, calculați termenul de 15 zile de la data numirii sau alegerii și faceți renunțarea în scris, cu număr de înregistrare. Dovada datei este esențială.
- Nu confundați incompatibilitatea cu conflictul de interese. Sunt instituții diferite, cu regimuri și sancțiuni diferite, iar apărarea se construiește altfel.
- Dacă aveți deja un raport de evaluare, concentrați apărarea pe situația de fapt și pe încadrare, nu pe neconstituționalitatea textului. Această cale este acum închisă.
- Cereți în scris punctul de vedere al compartimentului de resurse umane sau al Agenției Naționale de Integritate înainte de a cumula funcții. Curtea însăși invocă posibilitatea consultării unui specialist ca argument de claritate a legii.
- Păstrați actul de numire și hotărârea de validare. Ele stabilesc momentul de la care curge termenul și, implicit, dacă renunțarea a fost făcută în interiorul lui.
Întrebări frecvente
Ce a decis, concret, Curtea Constituțională?
Ce spune, mai exact, textul confirmat?
Mai pot candida dacă sunt funcționar public?
Ce se întâmplă dacă nu renunț în cele 15 zile?
De ce s-a pronunțat Curtea pe o formă veche a textului?
De când produce efecte decizia?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 612 din 27 iulie 2026 8 pagini PDF, 79 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 4 din 15 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 27 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Ioana Marilena Chiorean — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Gicu Cojocaru în Dosarul nr. 2.852/62/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 701D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În esență, arată că aceasta vizează o problemă de interpretare și aplicare a legii, deoarece autorul excepției invocă pretinsa neclaritate rezultată din faptul că două instituții diferite au interpretat diferit dispoziția legală criticată.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 9 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.852/62/2015*/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gicu Cojocaru într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel Brașov prin care s-a respins cererea de anulare a raportului de evaluare a incompatibilității emis în 2015 de Agenția Națională de Integritate.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate din Legea nr. 161/2003 sunt neconstituționale, fiind lipsite de claritate și previzibilitate, deoarece legiuitorul nu a explicat cum funcționează incompatibilitatea prevăzută de acestea, în cazul în care mai multe autorități publice locale solicită ca același funcționar public să își desfășoare activitatea în cadrul lor. Se arată că formularea unui act normativ trebuie să permită persoanei interesate să prevadă în mod rezonabil conduita pe care trebuie să o adopte, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale privind interpretarea art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la exigențele de calitate a legii. De asemenea, se susține că dispozițiile criticate încalcă și dreptul la muncă și dreptul de a fi ales. În final, se arată că nici instanța de fond, nici Agenția Națională de Integritate nu au constatat că incompatibilitatea este doar atunci când se exercită un mandat de consilier local și de funcționar în același aparat propriu al consiliului local, mențiune expresă în art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
6. Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, iar autorul excepției urmărește, în realitate, ca instanța constituțională să procedeze la o interpretare a acestora. Mai arată că, în raport și cu jurisprudența Curții Constituționale, este necesară și justificată instituirea unui sistem de interdicții, în vederea garantării principiilor care trebuie să domine exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Tocmai pentru realizarea principiilor de bază ale administrației publice locale este necesar ca legea să stabilească o serie de interdicții, pentru a garanta integritatea persoanelor care ocupă funcții în cadrul administrației publice locale și pentru a se evita un conflict între modurile în care se realizează autonomia locală.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Analizând susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că acesta critică dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, dispoziții în vigoare la data întocmirii raportului de evaluare de către Agenția Națională de Integritate, raport a cărui anulare constituie obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, dispoziții care au următorul cuprins: „Calitatea de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.”
11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta privind exigențele de calitate a legii, art. 37 privind dreptul de a fi ales și art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat, cu valoare de principiu, că reglementarea incompatibilităților reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice. Curtea a constatat că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcție publică de autoritate a atribuțiilor ce le revin potrivit Constituției, în deplină concordanță cu principiile imparțialității, integrității, transparenței deciziei și supremației interesului public. De asemenea, instanța de contencios constituțional a reținut că încetarea mandatului intervine în temeiul legii în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții sau calități incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19).
13. Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, prin Decizia nr. 455 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 18 ianuarie 2023, paragrafele 36-38, Curtea a reținut că art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 este formulat cu o precizie suficientă, care permite persoanelor interesate — care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist — să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Relativ la categoria funcționarilor publici, Curtea a statuat că aceștia desfășoară activități care implică exercitarea unor prerogative de putere publică, atribuțiile și responsabilitățile acestora sunt stabilite în temeiul legii, cu scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome (Decizia nr. 188 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016, paragraful 23, și Decizia nr. 396 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 18 octombrie 2017, paragraful 21). Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 nu contravin art. 1 alin. (5) din Constituție.
14. La paragraful 39 al Deciziei nr. 455 din 25 octombrie 2022, precitată, Curtea a reiterat jurisprudența sa potrivit căreia importanța și necesitatea reglementărilor în materia combaterii corupției și promovării integrității în sectorul public, în cadrul sistemului normativ național, sunt cunoscute și acceptate, aceste reglementări reprezentând răspunsul la o cerință reală a societății românești și o componentă de bază a dialogului României cu partenerii săi europeni, în cadrul procesului de evaluare a modului de îndeplinire a obligațiilor asumate de aceasta ca stat membru al Uniunii Europene. Din rațiuni de prevenire a faptelor de corupție de către anumite categorii de personal, anume individualizat, legiuitorul este liber să instituie în sarcina acelui personal obligații suplimentare, tocmai în considerarea activității pe care acesta o desfășoară, activitate de o anumită natură și importanță (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 154 din 17 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 20 iunie 2022, paragraful 20, Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 1.412 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, sau Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009).
15. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 37 din Constituție, prin Decizia nr. 495 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 24 noiembrie 2014, paragraful 28, Curtea a reținut că, odată cu instituirea interdicției exercitării simultane a două funcții considerate incompatibile, dintre care cel puțin una are caracter electiv, legiuitorul a conceput un mecanism care să permită exercitarea deplină și nestingherită a dreptului de a fi ales.
Astfel, potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului alesului local, iar în conformitate cu art. 91 alin. (3) din aceeași lege, alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu constituie o piedică în calea posibilității persoanelor aflate în ipoteza normelor de a candida și de a fi alese în funcții de demnitate publică.
16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
17. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată că incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea funcționarilor publici trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora și a asigurării transparenței și imparțialității în exercitarea funcțiilor publice (a se vedea, mutatis mutandis, referitor la incompatibilitățile aleșilor locali, Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 23 aprilie 2024, paragraful 30).
18. În final, referitor la celelalte susțineri ale autorului excepției, Curtea constată că acestea vizează modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate, coroborate cu cele ale art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, aspecte care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, neconstituind veritabile critici de neconstituționalitate.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gicu Cojocaru în Dosarul nr. 2.852/62/2015*/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.