Pe scurt
- Curtea Constituțională a confirmat că regulile după care Inspecția Judiciară cercetează plângerile împotriva judecătorilor și procurorilor sunt constituționale.
- Argumentul că Inspecția Judiciară ar fi fost înființată printr-un regulament al Consiliului Superior al Magistraturii a fost respins ca inexact: instituția e reglementată prin lege organică din 2004.
- Rămâne valabil traseul complet al unei plângeri: clasare, plângere la inspectorul-șef în 15 zile, contestație la Curtea de Apel București, recurs la Înalta Curte.
Publicat: M. Of. nr. 698 din 22 august 2026
Pronunțată: 17 februarie 2026
Cine s-a lovit vreodată de o plângere împotriva unui magistrat clasată de Inspecția Judiciară a avut aceeași reacție: cine controlează Inspecția? Curtea Constituțională a răspuns acum că întrebarea e legitimă, dar că textele care organizează procedura nu au nimic neconstituțional. Prin Decizia nr. 130 din 17 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 698 din 22 august 2026, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția ridicată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Nu este singura decizie recentă în care Curtea se pronunță asupra modului în care justiția se autocontrolează, după ce a mai respins într-o singură decizie 18 dosare despre taxele judiciare de timbru.
Textele contestate erau art. 44 alin. (3) și (6), art. 45 și art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Ele stabilesc că acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar, că cercetarea disciplinară făcută de Inspecție este obligatorie și cum se soluționează sesizările venite de la justițiabili.
Autorul excepției susținea două lucruri. Primul: că Inspecția Judiciară ar fi o instituție înființată printr-un regulament al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deci fără temei constituțional, de vreme ce Constituția nu o menționează în capitolul despre autoritatea judecătorească. Al doilea: că Inspecția soluționează definitiv plângerile justițiabililor, iar soluțiile ei nu ajung să fie analizate de Consiliul Superior al Magistraturii, contrar art. 133 și 134 din Constituție.
Efectele pe care le produce
Primul efect este confirmarea competenței Inspecției Judiciare. Art. 44 alin. (3) și (6) rămân în vigoare, deci acțiunea disciplinară se exercită tot de Inspecție, prin inspectorul judiciar, iar cercetarea disciplinară făcută de Inspecție rămâne obligatorie înainte de exercitarea acțiunii.
Al doilea efect privește filtrul inițial al sesizărilor. Rămâne aplicabil art. 45: Inspecția se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, dar o sesizare nesemnată, fără datele de identificare ale autorului sau fără indicii concrete despre situația de fapt se clasează, cu răspuns în acest sens. Se poate face o sesizare nouă, dacă se respectă condițiile.
Al treilea efect ține de termene. Verificarea prealabilă se face în cel mult 45 de zile de la sesizare, iar inspectorul-șef poate prelungi termenul cu cel mult încă 45 de zile, dacă există motive întemeiate. Termenele din acest articol sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii, ceea ce înseamnă că depășirea lor nu este o simplă abatere administrativă.
Capătul acestui calendar este o limită pe care nimic nu o suspendă, confirmată de Curtea Constituțională în martie 2026: acțiunea disciplinară nu mai poate fi pornită după 2 ani de la faptă.
Al patrulea efect este cel mai important pentru un justițiabil obișnuit: calea de atac rămâne deschisă. Împotriva rezoluției de clasare se poate depune plângere la inspectorul-șef în 15 zile de la comunicare, iar aceasta se soluționează în cel mult 20 de zile de la înregistrare. Dacă inspectorul-șef respinge plângerea, rezoluția lui și rezoluția de clasare pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în 15 zile de la comunicare, iar hotărârea acesteia poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, tot în 15 zile.
Al cincilea efect este unul de jurisprudență. Curtea a arătat că a mai analizat aceleași texte prin Decizia nr. 617 din 7 noiembrie 2024 și că nu au intervenit elemente noi, deci soluția și considerentele își păstrează valabilitatea. Instanțele nu mai pot înlătura aceste dispoziții.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În textul legii nu se schimbă nimic, dar aici există o precizare care contează: Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.105 din 16 noiembrie 2022. Curtea a analizat totuși textele vechi, pentru că ele se aplică în dosarul aflat pe rol, potrivit regulii stabilite prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011: controlul de constituționalitate se poate face și asupra dispozițiilor ale căror efecte juridice continuă să se producă după ieșirea din vigoare.
A doua schimbare este de argument. Ideea că Inspecția Judiciară nu ar avea temei legal a fost demontată cu date precise. Curtea a arătat că Inspecția era reglementată încă din 2004, prin art. 60 din forma inițială a Legii nr. 317/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 2 iulie 2004, apoi prin art. 61 după republicarea din 2005 și, în forma republicată din 2012, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
A treia schimbare privește independența operațională. Curtea a reamintit că, potrivit art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, Inspecția Judiciară acționează după principiul independenței operaționale față de Consiliul Superior al Magistraturii, față de instanțe, față de parchete și față de celelalte autorități publice. Aceasta este explicația pentru care soluțiile ei nu sunt supuse controlului Consiliului, iar Curtea a considerat că mecanismul este constituțional.
Ce nu se schimbă este limita analizei. Criticile privind pretinsa neclaritate a textelor nu au fost examinate în detaliu, pentru că autorul s-a rezumat să afirme lipsa de calitate a legii, fără să arate care ar fi deficiențele concrete.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Confirmă că un justițiabil nemulțumit de clasarea plângerii are cale de atac până la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu se oprește la Inspecția Judiciară.
- Reamintește că termenele verificării prealabile sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii, deci nu pot fi tratate ca simple recomandări.
- Închide discuția despre temeiul legal al Inspecției Judiciare, cu trimiteri exacte la textele din 2004, 2005 și 2012.
- Deblochează dosarele suspendate pe această chestiune, pentru că decizia este definitivă și general obligatorie.
Ce rămâne o problemă
- Consiliul Superior al Magistraturii tot nu analizează soluțiile date de Inspecția Judiciară pe plângerile justițiabililor, iar Curtea a considerat că așa trebuie să fie.
- O sesizare nesemnată sau fără indicii concrete se clasează din start, ceea ce descurajează persoanele care se tem de consecințe.
- Verificarea prealabilă poate dura până la 90 de zile cu tot cu prelungire, înainte ca cineva să decidă dacă există sau nu indicii de abatere disciplinară.
- Criticile de neclaritate a textelor au rămas neanalizate pe fond, deci discuția despre calitatea redactării acestor articole nu are încă un răspuns.
Sfaturi utile
- Semnează sesizarea și trece-ți datele de identificare. O sesizare anonimă se clasează automat, fără nicio verificare pe fond.
- Descrie fapte, nu impresii. Legea cere indicii concrete cu privire la situația de fapt, adică ce s-a întâmplat, când și în ce dosar, nu o apreciere generală despre magistrat.
- Notează data comunicării rezoluției de clasare. De la ea curge termenul de 15 zile pentru plângerea adresată inspectorului-șef, iar termenul nu se repune în discuție.
- Dacă inspectorul-șef îți respinge plângerea, ai încă 15 zile ca să contești la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. Cauza se judecă de urgență și cu precădere.
- Dacă pierzi și acolo, mai ai recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, în 15 zile de la comunicare.
- Dacă mai multe persoane au reclamat aceeași faptă a aceluiași magistrat, sesizările se conexează. Merită menționat în cerere dacă știi că există și alte plângeri.
- Verifică ce lege se aplică situației tale. Pentru fapte și proceduri începute după noiembrie 2022 se aplică Legea nr. 305/2022, nu Legea nr. 317/2004 analizată în această decizie.
Întrebări frecvente
Cine cercetează o plângere împotriva unui judecător sau procuror?
Ce se întâmplă dacă plângerea mea este clasată?
Pot ajunge în instanță cu o astfel de plângere?
Cât durează verificarea prealabilă?
De ce a analizat Curtea o lege abrogată?
Consiliul Superior al Magistraturii poate schimba soluția Inspecției Judiciare?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Paragraful 20 contrazice paragraful 6 al aceleiași decizii. La paragraful 20, Curtea reține că, în privința criticilor de neclaritate, „autorul excepției se rezumă la a afirma lipsa de calitate a legii, fără să expliciteze care ar fi deficiențele care îl determină să susțină acest punct de vedere”. Paragraful 6, în care Curtea rezumă chiar motivarea autorului, spune însă altceva: acesta arătase că „prevederile legale care stabilesc procedura de soluționare a situațiilor litigioase referitoare la magistrați permit interpretări diametral opuse, creând insecuritate juridică”. Deficiența invocată era, așadar, explicitată și localizată, la condițiile și la procedura de soluționare a plângerilor. Cele două paragrafe se citesc unul lângă altul pe paginile 2 și 4 din Monitorul Oficial nr. 698.
- Paragraful 19 invocă la plural o jurisprudență formată dintr-o singură decizie. Textul spune că „atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea”. În toată motivarea pe fond, Curtea citează o singură decizie anterioară asupra acelorași texte, Decizia nr. 617 din 7 noiembrie 2024, la paragrafele 14 și 17. Cealaltă decizie citată în corpul actului, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, apare la paragraful 12 și privește exclusiv admisibilitatea controlului asupra unei legi ieșite din vigoare, nu fondul criticilor. Formula standard la plural nu are, în această decizie, acoperire.
Analiza redacției
Decizia rezolvă, cu efect general obligatoriu, o afirmație care circulă des în plângerile împotriva magistraților: că Inspecția Judiciară ar fi fost înființată printr-un regulament al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Curtea demontează afirmația cu documente, nu cu principii: art. 60 din forma inițială a Legii nr. 317/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 599 din 2 iulie 2004, art. 61 din forma republicată în Monitorul Oficial nr. 827 din 13 septembrie 2005 și art. 65 alin. (3) din republicarea din Monitorul Oficial nr. 628 din 1 septembrie 2012. Pentru cine litighează pe această temă, discuția e închisă, iar dosarele suspendate se pot repune pe rol.
Problema stă în calendar. Curtea de Apel București a sesizat Curtea Constituțională prin încheierea din 21 septembrie 2020, iar decizia a fost pronunțată la 17 februarie 2026 și publicată la 22 august 2026, adică la 186 de zile după pronunțare. Între timp, legea analizată fusese abrogată prin Legea nr. 305/2022, în vigoare din 16 noiembrie 2022. Rezultatul e că Dosarul nr. 7.117/2/2019 a stat peste cinci ani în așteptarea unui răspuns despre un text care nu se mai aplică nimănui în afară de părțile din litigiile deschise înainte de 2022, iar decizia nu spune, nici măcar într-o notă, care sunt corespondentele articolelor 44, 45 și 451 în legea nouă. Un justițiabil care are astăzi o plângere clasată nu poate afla din act dacă raționamentul îi este sau nu aplicabil.
Mai rămâne întrebarea de la care a pornit totul, iar Curtea nu ajunge la ea, pentru că nu i-a fost pusă în acești termeni. Textele reproduse chiar în decizie arată că inspectorul-șef confirmă rezoluția de clasare, potrivit art. 45 alin. (4), și tot inspectorul-șef soluționează plângerea împotriva acelei rezoluții, potrivit art. 451 alin. (1) și (2). Adică aceeași persoană verifică o soluție pe care a confirmat-o deja. Controlul real se mută astfel pe umerii instanței, la Curtea de Apel București și apoi la Înalta Curte, cu două termene succesive de 15 zile pe care petentul trebuie să le prindă. Aici se vede diferența dintre existența unei căi de atac și eficacitatea ei.
În fine, o observație despre modul în care a fost tratată critica de calitate a legii. Reprezentantul Ministerului Public susținuse, potrivit paragrafului 3, că textele criticate nici nu conțin soluția legislativă reclamată. Curtea nu preia argumentul, nu respinge acea critică ca inadmisibilă, ci răspunde pe fond, apoi lichidează într-o singură frază problema clarității. Când motivarea unei excepții e considerată insuficientă, decizia ar câștiga dacă ar spune ce anume ar fi trebuit să arate autorul, fiindcă asta e singura informație utilă pentru următorul care ridică aceeași excepție.
Ce ar trebui schimbat
- Separarea celui care confirmă clasarea de cel care judecă plângerea împotriva ei. Atât timp cât inspectorul-șef confirmă rezoluția potrivit art. 45 alin. (4) și tot el soluționează plângerea potrivit art. 451 alin. (1), filtrul intern e formal. Repartizarea plângerii unui alt inspector sau unui complet colegial ar face ca termenul de 20 de zile de soluționare să însemne o reevaluare, nu o reconfirmare.
- Un termen legal între pronunțarea și publicarea deciziilor Curții Constituționale. Aici au trecut 186 de zile, interval în care decizia nu producea efecte, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, iar cauzele care o așteptau au rămas suspendate. Un termen de publicare ar reduce direct durata dosarelor blocate pe excepții.
- Notă de corespondență obligatorie când decizia privește o lege abrogată. Actul spune că Legea nr. 317/2004 a fost abrogată prin Legea nr. 305/2022, dar nu indică unde se regăsesc astăzi art. 44, 45 și 451. O trimitere de o linie ar transforma decizia dintr-un document de arhivă într-unul folosibil de cineva care are o plângere pe rol acum.
- Consecință explicită pentru termenele „sub sancțiunea decăderii”. Art. 45 alin. (7) declară termenele din articol prevăzute sub sancțiunea decăderii, dar nu spune ce se întâmplă cu sesizarea dacă verificarea prealabilă depășește cele 45 de zile sau prelungirea de încă 45. Fără această precizare, sancțiunea rămâne o formulă, iar petentul nu are ce invoca.
- Publicarea anuală a rezultatelor pe traseul plângerilor. Câte rezoluții de clasare au fost infirmate de inspectorul-șef, câte plângeri admise, câte contestații admise la Curtea de Apel București și câte recursuri la Înalta Curte. Sunt date pe care Inspecția Judiciară le are oricum, iar publicarea lor ar arăta dacă traseul confirmat de această decizie funcționează sau doar există.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 698 din 22 august 2026 8 pagini PDF, 85 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 130 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 698 din 22 august 2026
D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 130 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gheorghiță Bădiță în Dosarul nr. 7.117/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.803D/2020.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În ceea ce privește critica referitoare la înființarea Inspecției Judiciare prin regulament al Consiliului Superior al Magistraturii, observă că textele criticate nu cuprind această soluție legislativă. Consideră că nu pot fi reținute criticile referitoare la soluțiile pronunțate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în procedura disciplinară aplicabilă judecătorilor și procurorilor, prevederile supuse controlului de constituționalitate fiind în acord cu dispozițiile art. 133 și 134 din Constituție.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 21 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 7.117/2/2019, Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Gheorghiță Bădiță într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unor rezoluții emise de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, respectiv inspectorul judiciar, referitoare la neînceperea cercetării disciplinare împotriva unor procurori.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că înființarea Inspecției Judiciare ar fi trebuit să fie stabilită printr-o lege organică. Or, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat un regulament de înființare a acesteia, deși nu avea competențe de legiferare, încălcând grav Constituția, care nu prevede o asemenea instituție în capitolul referitor la autoritatea judecătorească. Se arată că prevederile de lege criticate instituie competența Inspecției Judiciare de soluționare definitivă a plângerilor depuse de justițiabili împotriva judecătorilor și procurorilor, soluțiile date de aceasta nefiind supuse analizei și controlului Consiliului Superior al Magistraturii, contrar dispozițiilor art. 133 și 134 din Constituție.
6. Autorul excepției mai arată că, având în vedere importanța de rang constituțional a domeniului reglementat, și anume exercitarea atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce privește garantarea independenței puterii judecătorești și, implicit, a statului de drept, se impune o reglementare clară și inechivocă atât a condițiilor, cât și a procedurii aplicabile în soluționarea plângerilor formulate de justițiabili împotriva magistraților. Consideră că legiuitorul trebuie să reglementeze condițiile și procedura de urmat cu respectarea cadrului constituțional care configurează atribuțiile Parlamentului și ale Consiliului Superior al Magistraturii în acest domeniu, precum și a principiului separației, echilibrului și cooperării loiale între autoritățile publice. Aceasta, deoarece prevederile legale care stabilesc procedura de soluționare a situațiilor litigioase referitoare la magistrați permit interpretări diametral opuse, creând insecuritate juridică în legătură cu exercitarea unei funcții publice într-un domeniu de importanță fundamentală, și anume acela al aplicării legii pentru apărarea justițiabililor de abuzurile magistraților.
7. Curtea de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care, la data ridicării excepției, aveau următorul cuprins: — Art. 44 alin. (3) și (6): „(3) Acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de judecători, procurori și magistrați-asistenți se exercită de Inspecția Judiciară, prin inspectorul judiciar. (…)
(6) În vederea exercitării acțiunii disciplinare este obligatorie efectuarea cercetării disciplinare de către Inspecția Judiciară.”; — Art. 45: „(1) Inspecția Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.
(2) În cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situația de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează și se comunică răspuns în acest sens. Se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
(3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare, potrivit alin. (1). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.
(4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare. Rezoluția de clasare este supusă confirmării inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor.
(5) În cazul în care se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare.
(6) În situația în care mai multe sesizări privesc aceeași faptă și aceeași persoană, sesizările se conexează.
(7) Termenele stabilite de prezentul articol sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii.”; — Art. 451: „(1) Împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.
(2) Soluțiile pe care inspectorul-șef le poate dispune sunt:
a) respingerea plângerii și menținerea rezoluției atacate; b) admiterea plângerii și completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.
(3) Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluționarea cauzei se face de urgență și cu precădere.
(4) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:
a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.
(5) Hotărârea pronunțată potrivit dispozițiilor alin. (4) lit. b) trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate pentru completarea verificărilor.
(6) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la comunicare.”
12. Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar prevederile legale criticate pot forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabile în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) privind statul de drept, principiul separației puterilor în stat și principiul legalității, în art. 15 — Universalitatea și în art. 133 și 134 referitoare la rolul Consiliului Superior al Magistraturii.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, prin prisma unor critici similare, asupra dispozițiilor legale criticate în cauza de față. Astfel, prin Decizia nr. 617 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 28 mai 2025, paragrafele 13-15, Curtea a observat că este inexactă susținerea potrivit căreia Inspecția Judiciară ar fi înființată prin regulament adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii, cu încălcarea competenței de legiferare ce revine, potrivit Constituției, exclusiv Parlamentului. În realitate, Inspecția Judiciară a fost reglementată încă din anul 2004 prin lege organică, și anume chiar prin Legea nr. 317/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004, care la art. 60 prevedea că „În cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii funcționează inspecția judiciară. Inspectorii generali din cadrul inspecției judiciare sunt numiți de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 59 alin. (2)”, adică sunt magistrați cu cel puțin 10 ani vechime efectivă în magistratură și îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de lege pentru promovarea în funcții de conducere.
15. În urma republicării Legii nr. 317/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, instituția Inspecției Judiciare s-a regăsit consacrată în art. 61, care la alin. (1) stabilea că „Pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii funcționează Inspecția judiciară, condusă de un inspector șef”. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „În cadrul Inspecției judiciare funcționează un serviciu de inspecție judiciară pentru judecători și un serviciu de inspecție judiciară pentru procurori”, iar, conform alin. (3), „Inspectorii din cadrul Inspecției judiciare sunt numiți de plen, prin concurs sau examen, dintre persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 60 alin. (2) și au avut calificativul «foarte bine» la ultima evaluare”.
16. Republicarea Legii nr. 317/2004 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care a inclus modificările și completările aduse Legii nr. 317/2004 prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012, cuprinde, de asemenea, norme dedicate existenței, organizării și funcționării Inspecției Judiciare, ca structură cu personalitate juridică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, care „acționează potrivit principiului independenței operaționale în raport cu Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești, parchetele de pe lângă acestea și în relația cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate, în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia” [art. 65 alin. (3) din Legea nr. 317/2004].
17. Curtea a reținut, totodată (paragraful 16 din Decizia nr. 617 din 7 noiembrie 2024, precitată), că tot prin lege sunt detaliate și atribuțiile inspectorilor judiciari [art. 74 alin. (1) din Legea nr. 317/2004]. De asemenea, art. 47 din Legea nr. 317/2004 consacră și posibilitatea de contestare în justiție, de către persoana care a făcut sesizarea, a actelor prin care inspectorul judiciar și inspectorul-șef dispun în materia răspunderii disciplinare a magistraților, fiind dezvoltată la nivelul legii întreaga procedură în concordanță cu care acționează Inspecția Judiciară.
18. Așadar, cele mai importante aspecte legate de instituția Inspecției Judiciare sunt reglementate prin norme cuprinse în Legea nr. 317/2004, astfel că nu pot fi reținute criticile formulate de autorul excepției în sensul că înființarea Inspecției Judiciare s-a realizat cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat, pe considerentul că existența acesteia nu ar fi consacrată prin lege, ci prin regulament al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
20. În ceea ce privește criticile privind pretinsa neclaritate și imprecizie a prevederilor art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 451 din Legea nr. 317/2004, Curtea observă că autorul excepției se rezumă la a afirma lipsa de calitate a legii, fără să expliciteze care ar fi deficiențele care îl determină să susțină acest punct de vedere.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghiță Bădiță în Dosarul nr. 7.117/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 44 alin. (3) și (6), ale art. 45 și ale art. 451 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel București — Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.