Pe scurt
- Un angajat a cerut Curții Constituționale să spună dacă termenul de contestare a unei măsuri a angajatorului poate curge și atunci când măsura a fost comunicată altfel decât în scris. Curtea a respins excepția ca inadmisibilă, fără să analizeze fondul.
- Motivul respingerii: problema ridicată ține de interpretarea și aplicarea legii la un caz concret, iar asta intră în competența exclusivă a instanței care judecă litigiul, nu a Curții Constituționale.
- Textul discutat, articolul 211 litera a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, a fost abrogat în 2021, dar continuă să producă efecte în procesele pornite sub el. Astăzi, regula generală este cea din articolul 268 din Codul muncii: 30 de zile de la comunicarea deciziei.
Publicat: M. Of. nr. 581 din 15 iulie 2026
Pronunțată: 12 februarie 2026
Angajatorul îți schimbă ceva în contract și îți spune verbal. De când începe să curgă termenul în care poți contesta? Curtea Constituțională a fost întrebată exact asta și a răspuns că nu ea decide. Decizia nr. 125 din 12 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 581 din 15 iulie 2026, respinge ca inadmisibilă excepția ridicată de un salariat din Galați, pentru că întrebarea lui privea felul în care se aplică legea într-un dosar anume, nu conformitatea legii cu Constituția. Este același tipar pe care Curtea l-a folosit și când a spus că conflictul dintre un contract colectiv și legea bugetului se lămurește la instanța de drept comun.
Textul pus în discuție este articolul 211 litera a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, mai exact sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă”. Potrivit acestuia, măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, se puteau contesta în 45 de zile calendaristice de la acel moment.
Autorul excepției, Gheorghe Murgoci, se afla în apel la Curtea de Apel Galați într-un litigiu împotriva unei decizii a angajatorului. Argumentul lui: formularea permite angajatorului să nu comunice în scris măsura, în timp ce termenul de contestare curge oricum, ceea ce ar încălca accesul liber la justiție și dreptul la apărare.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că textul rămâne în vigoare așa cum e, pentru procesele în care se mai aplică. O decizie de inadmisibilitate nu validează și nu invalidează norma. Ea spune doar că problema ridicată nu era una de constituționalitate, deci articolul 211 litera a) își produce mai departe efectele în litigiile pornite înainte de abrogare.
Al doilea efect este că discuția se mută în probatoriu. Curtea de Apel Galați arătase, în punctul ei de vedere, că modul concret de comunicare a măsurii și momentul din care începe termenul sunt chestiuni de fapt, care se dovedesc cu probe în fața instanței de fond. Curtea Constituțională a confirmat această împărțire a competențelor. Pentru un salariat aflat în aceeași situație, asta înseamnă că lupta se dă cu martori, înscrisuri și corespondență, nu cu argumente de neconstituționalitate.
Al treilea efect ține de o distincție pe care Curtea o semnalează fără să o rezolve. În paragraful 16 al deciziei se arată că, pentru a ști dacă obligația de informare a fost îndeplinită și de când curge termenul, trebuie stabilită mai întâi calificarea măsurii: dacă ea modifică sau nu elemente esențiale ale contractului individual de muncă. Această calificare rămâne tot în sarcina instanței.
Al patrulea efect este confirmarea unei linii de jurisprudență constante. Curtea reia ce a stabilit prin Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 și prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014: interpretarea și aplicarea legii sunt de resortul exclusiv al instanțelor judecătorești, iar unificarea practicii revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cine are o problemă de practică neunitară nu are ce căuta la Curtea Constituțională.
Al cincilea efect este procedural și merită reținut. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat niciun punct de vedere asupra excepției, deși le fusese cerut potrivit articolului 30 alineatul (1) din Legea nr. 47/1992. Curtea a judecat fără contribuția lor.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Prin decizie nu s-a schimbat nimic în textul legii. S-a schimbat, în schimb, cadrul din jurul ei, iar asta explică de ce chestiunea a ajuns atât de târziu în Monitorul Oficial. Excepția a fost ridicată în 2020, instanța a sesizat Curtea în mai 2021, iar decizia a venit în februarie 2026.
Între timp, articolul 211 litera a) a fost abrogat prin articolul I din Legea nr. 269/2021 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 și a Legii nr. 53/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 1076 din 10 noiembrie 2021. Curtea a analizat totuși textul, invocând Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011: o normă abrogată poate fi supusă controlului dacă își produce în continuare efectele în cauza aflată pe rol.
Nemulțumirea autorului venea și dintr-o comparație între două reglementări paralele. Articolul 211 litera a) din Legea nr. 62/2011 dădea 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsură. Articolul 268 alineatul (1) litera a) din Codul muncii dă 30 de zile calendaristice de la data la care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului. Un termen mai lung, dar cu un punct de plecare mai vag, față de un termen mai scurt, dar legat de un act de comunicare.
După abrogarea din 2021, dualitatea a dispărut. Astăzi, contestarea măsurilor unilaterale ale angajatorului se face în termenele din Codul muncii, iar punctul de plecare este comunicarea deciziei, nu momentul în care salariatul a aflat cumva despre ea.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Decizia trasează clar granița: ce se poate cere Curții Constituționale și ce se cere instanței care judecă fondul. Un salariat care greșește ușa pierde luni de proces.
- Confirmă că momentul comunicării măsurii este o chestiune de fapt, deci poate fi dovedită cu orice mijloc de probă, nu doar cu un document semnat.
- Semnalează, chiar dacă nu o rezolvă, o etapă pe care instanțele o sar uneori: mai întâi califici măsura, abia apoi discuți despre termen.
- Textul criticat nu mai există în legislația activă, deci problema nu se va repeta pentru raporturile de muncă de azi.
- Decizia este scurtă și motivată pe jurisprudență constantă, ceea ce o face ușor de invocat într-un dosar similar.
Ce rămâne o problemă
- Salariatul a așteptat aproape cinci ani pentru un răspuns care nu atinge fondul problemei lui.
- Întrebarea de fond rămâne deschisă: dacă un angajator comunică verbal, iar salariatul nu poate dovedi când a aflat, cine suportă riscul probei.
- Nici Parlamentul, nici Guvernul, nici Avocatul Poporului nu și-au exprimat poziția, deși legea le cerea să fie consultați.
- Pentru litigiile vechi, care se judecă și acum pe textul abrogat, incertitudinea rămâne exact acolo unde era.
- Decizia nu spune nimic despre cum se dovedește, practic, „luarea la cunoștință”, deși aceasta era miza reală a dosarului.
Sfaturi utile
- Dacă angajatorul îți anunță verbal o schimbare a contractului, cere-i în aceeași zi confirmarea în scris. Un e-mail trimis de tine, cu descrierea a ceea ce ți s-a spus, este el însuși o probă.
- Notează data la care ai aflat despre măsură și cum ai aflat. Într-un litigiu despre termen, acest detaliu decide totul.
- Pentru raporturile de muncă actuale, termenul este cel din articolul 268 din Codul muncii, 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei. Nu porni de la cele 45 de zile din legea veche.
- Dacă ai un litigiu pornit înainte de noiembrie 2021, verifică pe ce text se judecă. Textul abrogat continuă să se aplice acelor cauze.
- Nu ridica excepție de neconstituționalitate ca să obții o interpretare a legii. Curtea o va respinge ca inadmisibilă, iar procesul tău stă în acest timp.
- Dacă problema ta este practica neunitară a instanțelor, calea este mecanismul de unificare de la Înalta Curte, nu Curtea Constituțională.
- Păstrează plicurile, confirmările de primire și orice dovadă de comunicare. Ele stabilesc data de la care se numără termenul.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă că excepția a fost respinsă ca inadmisibilă?
În cât timp pot contesta o măsură a angajatorului?
De ce se discuta despre un termen de 45 de zile?
Angajatorul este obligat să îmi comunice în scris?
De ce a fost analizat un text abrogat?
Decizia îmi ajută cu ceva dacă am un proces de muncă?
De când este obligatorie decizia?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 581 din 15 iulie 2026 16 pagini PDF, 114 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 125 din 12 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă” din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 15 iulie 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 125 din 12 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă” din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Cristian-Lucian Dumitra — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu. 1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Gheorghe Murgoci în Dosarul nr. 898/121/2020 al Curții de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.175D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că dreptul de acces la justiție este asigurat atât prin raportare la momentul la care curge termenul de contestare a măsurilor vizate de dispozițiile criticate, cât și prin raportare la durata termenului rezonabil de contestare a acestuia, în condițiile în care această reglementare este clară și predictibilă pentru orice observator obiectiv și rezonabil.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 18 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 898/121/2020, Curtea de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Murgoci într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei dispoziții/decizii a angajatorului, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile criticate sunt neconstituționale în măsura în care sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă” din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 se interpretează în sensul comunicării măsurii adoptate de angajator, altfel decât în scris.
6. Acesta arată, în esență, că dispozițiile atacate acordă posibilitatea angajatorului de a nu comunica în scris măsurile/modificările contractului individual de muncă simultan cu curgerea termenului de contestare a măsurii astfel adoptate, fiind astfel încălcate prevederile art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare din Constituție, pe motiv că îi este îngrădit dreptul de a cunoaște măsurile ce îl privesc și de a avea o cale de acces eficientă în vederea analizării legalității și temeiniciei acestora de către o instanță de judecată.
7. Curtea de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că dispozițiile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare nu impun existența unei comunicări formale scrise ca punct de plecare pentru curgerea termenului de exercitare a dreptului la acțiune în justiție. De asemenea, susține că aceste împrejurări referitoare la modalitatea de comunicare, în vederea determinării momentului de la care începe să curgă termenul de contestare, sunt chestiuni de fapt, ce trebuie să facă obiectul probațiunii și aprecierii instanțelor de judecată, iar nu o chestiune de constituționalitate a textului legal.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea constată însă că, în realitate, criticile formulate privesc doar sintagma „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă” din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, astfel că doar aceasta urmează să fie supusă controlului de constituționalitate.
Dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 au următorul conținut: „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;”. 12.
Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate au fost abrogate prin art. I din Legea nr. 269/2021 pentru modificarea Legii dialogului social nr. 62/2011 și a Legii nr. 53/2003 — Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1076 din 10 noiembrie 2021, însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății.
13. Autorul excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21 — Accesul liber la justiție și ale art. 24 — Dreptul la apărare.
14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulțumit de modalitatea de informare a angajatului cu privire la măsura luată de angajator, respectiv de posibilitatea informării verbale în detrimentul notificării (informării) scrise, precum și cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului la acțiune în instanță, aspecte prevăzute de dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011.
15. De asemenea, nemulțumirea autorului excepției de neconstituționalitate derivă din comparația a două reglementări paralele în aceeași materie referitoare la modalitatea de informare, respectiv dispozițiile art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011 redate anterior, prin comparație cu dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, care prevăd un „termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului.”
16. Așadar, în vederea determinării îndeplinirii în mod corespunzător a obligației de informare a salariatului cu privire la măsura adoptată, precum și a momentului în care începe să curgă termenul de exercitare a dreptului la acțiune în instanță, se impune în prealabil stabilirea calificării măsurii adoptate, și anume aprecierea caracterului modificator sau nemodificator a unor elemente esențiale ale contractului individual de muncă.
17. Cu toate acestea, însă, argumentele pe care autorul excepției le invocă în prezenta cauză nu relevă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea nr. 62/2011, ci se referă, în esență, la o posibilă interpretare concretă a textului legal criticat în speța dedusă soluționării instanței de judecată, iar o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituționalitate, întrucât vizează interpretarea și aplicarea legii la o situație de speță.
18. Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare — interpretarea, respectiv aplicarea legii —, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența să stabilească dacă interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.
19. Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, instanța de contencios constituțional a stabilit în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței judecătorești care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
20. În consecință, problema de drept invocată de autorul excepției de neconstituționalitate și dedusă spre soluționare Curții Constituționale — referitoare la interpretarea sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă” — este, în realitate, una de interpretare și de aplicare a normelor de lege la cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă” din cuprinsul dispozițiilor art. 211 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepție ridicată de Gheorghe Murgoci în Dosarul nr. 898/121/2020 al Curții de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Lucian Dumitra
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.