Pe scurt
- Executarea silită se stinge de drept dacă trec 6 luni în care creditorul nu face, din vina lui, actul pe care executorul judecătoresc i l-a cerut în scris.
- Curtea Constituțională a respins critica potrivit căreia formula „ce i-a fost solicitat, în scris” ar fi neclară și ar lăsa executorul nesancționat. Textul rămâne în vigoare, neschimbat.
- Cele 6 luni curg de la data comunicării cererii către creditor, nu de la data la care executorul a scris-o.
Publicat: M. Of. nr. 708 din 26 august 2026
Pronunțată: 17 februarie 2026
Un debitor a încercat să scape de executare arătând că executorul judecătoresc nu poate fi tras la răspundere dacă lasă dosarul să stea, dar Curtea Constituțională i-a răspuns că legea îi dă alte pârghii. Decizia Curții Constituționale nr. 152/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 708 din 26 august 2026, respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris” din art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Este a doua decizie din acest an prin care Curtea confirmă un mecanism din faza de executare, după cea despre competența teritorială la plângerea contravențională.
Textul discutat este scurt și are consecințe mari. Art. 697 alin. (1) spune: „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.”
Excepția a fost ridicată de Ion Ciorac într-un dosar al Judecătoriei Piatra-Neamț, într-o contestație la executare prin care cerea anularea actelor de executare și constatarea perimării. Autorul a susținut că norma este lipsită de claritate, previzibilitate și proporționalitate și că nu sancționează culpa executorului: dacă executorul nu comunică nimic, creditorul nu este în culpă, iar perimarea nu mai poate interveni.
La o zi după publicarea acestei decizii, Curtea a revenit asupra graniței dintre lege și act administrativ, de data aceasta în materie de mediu, prin decizia despre legea care aprobă Strategia națională pentru biodiversitate 2026-2030.
Efectele pe care le produce
Primul efect este confirmarea textului. Sintagma rămâne în vigoare, iar perimarea executării silite continuă să depindă de o cerere scrisă a executorului.
Al doilea efect ține de momentul de la care curg cele 6 luni. Curtea a arătat, trimițând la propria jurisprudență, că termenul începe să curgă de la data comunicării cererii către creditor, nu de la data întocmirii ei. Coroborarea se face cu art. 184 din Codul de procedură civilă.
Al treilea efect este că sarcina de a mișca dosarul rămâne la creditor. Rațiunea normei, spune Curtea, este să îl determine pe creditor să depună toate diligențele pentru valorificarea drepturilor obținute prin titlul executoriu.
Al patrulea efect privește poziția debitorului. Curtea reține că, de regulă, debitorul nu are interes în finalizarea executării împotriva sa, singura parte interesată fiind creditorul, deci perimarea nu poate fi construită pe pasivitatea debitorului.
Al cincilea efect este că instanța rămâne cea care stabilește data concretă de la care curge termenul. Executorul formulează solicitarea, dar instanța învestită cu constatarea perimării determină data.
Al șaselea efect este lista de remedii împotriva executorului pasiv, pe care Curtea o enumeră expres: contestația la executare prevăzută de art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, amenda judiciară și obligarea la despăgubiri potrivit art. 720 alin. (7), plus plângerea la judecătorie prevăzută de art. 56 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Al șaptelea efect este că decizia este definitivă și general obligatorie, deci se aplică tuturor instanțelor, nu doar dosarului în care a fost ridicată excepția.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept, nimic. Decizia confirmă o soluție pe care Curtea o dăduse deja de două ori, prin Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023 și prin Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024, ambele de respingere a unor critici similare la același text.
Ce se clarifică este poziția debitorului care mizează pe perimare. Argumentul că executorul nu poate fi sancționat pentru pasivitate a fost înlăturat punctual, cu enumerarea celor patru remedii legale.
Se clarifică și raportul dintre rolul activ al executorului și obligațiile părților. Curtea spune că dispoziția criticată dă expresie rolului activ al executorului, dar că, în aceeași măsură, părțile trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege.
Ce nu se schimbă este mecanismul: 6 luni, culpa creditorului, cerere scrisă a executorului, perimare de drept.
Nu se schimbă nici testul de calitate a legii. Curtea a constatat că textul este clar, precis și previzibil, iar destinatarul normei își poate adapta conduita, deci art. 1 alin. (5) din Constituție nu este încălcat.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Regula rămâne previzibilă: perimarea nu poate surprinde un creditor care nu a primit nicio cerere scrisă.
- Curtea confirmă că termenul curge de la comunicare, ceea ce protejează creditorul de o cerere rămasă în dosarul executorului.
- Enumerarea remediilor împotriva executorului pasiv este utilă oricărei părți din executare, nu doar autorului excepției.
- Decizia fiind de respingere, practica instanțelor nu se schimbă și dosarele în curs nu se blochează.
- Curtea leagă expres art. 697 de art. 184 din Cod, deci calculul termenului are un temei clar.
Ce rămâne o problemă
- Debitorul rămâne dependent de diligența creditorului: dacă acesta răspunde formal la fiecare cerere, executarea poate dura ani.
- Remediile împotriva executorului pasiv sunt reale, dar cer un proces separat, cu costuri și timp.
- Curtea nu tranșează ce se întâmplă când executorul nu formulează niciodată o cerere scrisă, situație în care perimarea nu poate interveni deloc.
- Decizia a fost pronunțată în februarie 2026 și publicată abia în august, deci a fost opozabilă cu peste șase luni întârziere.
- Dosarul a stat la Curte din 2021, iar sesizarea venea dintr-o cauză începută în 2017.
Sfaturi utile
- Dacă sunteți creditor și primiți o cerere scrisă de la executor, notați data comunicării. De acolo curg cele 6 luni, nu de la data trecută pe document.
- Răspundeți în scris la fiecare solicitare a executorului și păstrați dovada. Perimarea intervine numai pentru culpa creditorului.
- Dacă sunteți debitor și vreți să invocați perimarea, verificați întâi dacă există o cerere scrisă a executorului și dacă a fost comunicată creditorului. Fără ea, termenul nu curge.
- Perimarea nu se constată singură. Se cere instanței, de regulă pe calea contestației la executare.
- Dacă executorul refuză să facă un act de executare, aveți contestație la executare în temeiul art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă.
- Dacă refuzul este nejustificat, puteți face plângere la judecătoria în raza căreia își are sediul biroul executorului, potrivit art. 56 din Legea nr. 188/2000.
- Executorul poate fi sancționat cu amendă judiciară și obligat la despăgubiri, în condițiile art. 720 alin. (7) din Cod.
- Nu vă bazați pe simpla trecere a timpului. Fără culpa creditorului, executarea nu se perimă, oricât ar dura.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă perimarea executării silite?
De când curg cele 6 luni?
Ce a decis Curtea?
Se schimbă ceva în practică?
Ce fac dacă executorul nu se mișcă?
Poate debitorul cere perimarea?
Decizia se aplică doar dosarului din care a pornit?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Paragraful 12: trimiterea la precedentul pe care se sprijină soluția duce la o ediție inexistentă. Curtea își întemeiază respingerea pe două decizii anterioare. A doua trimitere este exactă: Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023 se află într-adevăr în Monitorul Oficial nr. 259 din 26 martie 2024. Prima nu se poate verifica: textul indică „Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 septembrie 2024”. Ediția nr. 820 a anului 2024 este din 19 august 2024, nu din 4 septembrie, și cuprinde exclusiv rapoarte de venituri și cheltuieli electorale ale Autorității Electorale Permanente, nicio decizie a Curții Constituționale. O decizie pronunțată la 31 octombrie 2024 nu putea, de altfel, să fie publicată într-o ediție din august a aceluiași an. Cititorul care vrea să verifice paragrafele 37-46 invocate ca temei nu are unde să le caute.
Analiza redacției
Soluția Curții este corectă și bine argumentată. Critica autorului excepției pornea de la o premisă falsă: că textul ar lăsa executorul nesancționat. Curtea răspunde punctual, enumerând patru remedii distincte, dintre care unul, contestația la executare pentru refuzul de a efectua un act, este scris în chiar Codul de procedură civilă, la art. 712 alin. (1) teza a doua. Argumentul că norma ar fi neclară cade și el: mecanismul are trei elemente vizibile, cererea scrisă, culpa creditorului și termenul de 6 luni, iar momentul de la care curge termenul fusese deja tranșat în 2023.
Partea slabă nu este raționamentul, ci felul în care ajunge la cititor. Decizia a fost pronunțată la 17 februarie 2026 și publicată la 26 august 2026, deci a devenit general obligatorie după mai bine de șase luni. Pentru o decizie de respingere, efectul practic este mic, dar întârzierea rămâne o problemă de sistem: părțile din alte dosare cu aceeași excepție au așteptat o soluție care exista.
A doua observație privește verificabilitatea. O decizie a Curții Constituționale își extrage forța din trimiterile la propria jurisprudență, iar aici una dintre cele două trimiteri esențiale nu poate fi urmărită. Nu e o chestiune de formă: paragraful 12 spune expres că soluția se sprijină pe paragrafele 37-46 din decizia citată greșit, adică pe un raționament pe care cititorul nu îl poate citi.
A treia observație este de calendar procesual. Excepția a fost ridicată într-o cauză din 2017, sesizarea a ajuns la Curte prin sentința din ianuarie 2020, iar dosarul poartă numărul 3.110D/2021. Între fapta din executare și lămurirea constituțională au trecut aproape nouă ani.
Ce ar trebui schimbat
- Îndreptarea trimiterii din paragraful 12, printr-o rectificare publicată în Monitorul Oficial. Ar reda cititorului accesul la precedentul pe care se sprijină soluția, iar rectificările de acest fel sunt o practică deja existentă pentru actele publicate.
- Un termen intern maxim între pronunțare și publicare pentru deciziile Curții. Șase luni pentru un text de trei pagini care confirmă jurisprudența existentă întârzie inutil clarificarea în dosarele conexe.
- O verificare automată a perechii număr de decizie și referință de publicare, înainte de trimiterea la Monitorul Oficial. Data ediției și data pronunțării sunt două cifre care se pot compara mecanic, iar o decizie publicată înaintea zilei în care a fost dată este imposibilă prin definiție.
- Clarificarea situației în care executorul nu formulează nicio cerere scrisă. În acel caz perimarea nu poate interveni niciodată, iar executarea poate rămâne deschisă la nesfârșit, ceea ce nu servește nici creditorului, nici debitorului.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 708 din 26 august 2026 16 pagini PDF, 108 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 152 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris” din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 26 august 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ. DECIZIA Nr. 152 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris” din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Ioana-Laura Paris — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris” din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ion Ciorac în Dosarul nr. 6.609/279/2017 al Judecătoriei Piatra- Neamț — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.110D/2021.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale reprezentată prin Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024, precum și faptul că debitorul trebuie să își execute de bunăvoie obligația și nu să aștepte alte mijloace procedurale.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința civilă nr. 78 din 14 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 6.609/279/2017, Judecătoria Piatra-Neamț — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „ce i-a fost solicitat, în scris” din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Ion Ciorac într-o cauză având ca obiect o contestație la executare, respectiv anularea actelor de executare și constatarea perimării executării silite.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia învederează, în esență, că dispoziția legală criticată este lipsită de claritate, previzibilitate și proporționalitate, contrar art. 1, 21 și 53 din Constituție. Această prevedere injustă creează un dezechilibru grav între participanții la executarea silită, întrucât nu sancționează culpa executorului, iar dacă executorul judecătoresc nu comunică creditorului executarea unui act, acesta nu este în culpă și nu poate interveni perimarea.
6. Judecătoria Piatra-Neamț — Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile legale criticate fiind constituționale.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „ce i-a fost solicitat, în scris” din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.”
11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin normelor constituționale cuprinse în art. 1 — Statul român, art. 21 — Accesul liber la justiție și art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile de lege criticate în cauza de față au mai format obiectul controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, relevante fiind Decizia nr. 573 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 septembrie 2024, paragrafele 37-46, și Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 26 martie 2024, paragrafele 31-40, prin care aceasta a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
13. Curtea a reținut că dispoziția legală criticată reglementează perimarea executării silite în cazul în care se reține culpa creditorului care, deși i s-a solicitat în scris de către executorul judecătoresc, a lăsat să treacă un termen de 6 luni fără să îndeplinească actul sau demersul necesar executării silite solicitat de executor. Termenul în care operează perimarea este de 6 luni, iar potrivit art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă, acesta curge de la data la care executorul a comunicat în scris creditorului solicitarea îndeplinirii unui act sau a efectuării unui demers necesar executării silite.
14. Astfel, reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuțiilor sale conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, rațiunea avută în vedere la edictarea normei criticate fiind aceea de a-l determina pe creditor să depună toate diligențele necesare pentru valorificarea drepturilor dobândite prin titlul executoriu obținut.
15. Curtea a mai reținut că, în situația declanșării procedurii, debitorul, de regulă, nu are un interes în finalizarea executării silite împotriva sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul. Așadar, prin reglementarea legală criticată, intervenția perimării executării silite este circumstanțiată la atitudinea creditorului, care, prin neîndeplinirea obligațiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de 6 luni. Referitor la termenul de perimare, Curtea a reținut prin Decizia nr. 503 din 5 octombrie 2023, anterior menționată, paragraful 33, că acesta începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, context în care instanța judecătorească, învestită cu constatarea perimării, va determina data concretă. Având în vedere cele reținute prin decizia menționată, coroborate cu prevederile art. 184 din Codul de procedură civilă, Curtea a subliniat că termenul de perimare începe să curgă, în contextul formulării solicitării de către executorul judecătoresc, de la data comunicării acesteia creditorului.
16. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia legiuitorul a lăsat la aprecierea executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidența instituției perimării și a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea a mai constatat că dispoziția legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. Dacă executorul judecătoresc are obligația de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură și părțile din această procedură trebuie să își îndeplinească obligațiile prevăzute de lege.
17. De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea și la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede, la art. 56, că executorul judecătoresc trebuie să își motiveze refuzul de a îndeplini atribuțiile prevăzute de lege, dacă părțile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat, partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părților, iar executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă.
18. Așadar, partea interesată în executarea obligației este creditorul, debitorul fiind interesat, mai degrabă, în stingerea procedurii de executare prin intervenția perimării. Deci, ceea ce primează este executarea obligației, și nu intervenirea perimării executării silite, dat fiind faptul că procesul civil a fost finalizat, iar creditorul a apelat la procedura executării silite pentru recuperarea creanței sale.
19. Curtea a mai reținut că legea procesual civilă pune la dispoziția părților posibilitatea contestării pasivității executorului judecătoresc, statuând prin art. 712 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă că „De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii”.
Totodată, executorul poate fi sancționat cu amendă judiciară, precum și obligat la despăgubiri, având în dispozițiile art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă. Pentru aceste considerente va fi înlăturată critica potrivit căreia legea nu pune la dispoziția părților o cale de sancționare a eventualei culpe a executorului.
20. Având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în privința exigențelor de calitate a legii, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate sunt clare, precise și previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să își adapteze conduita în funcție de conținutul acesteia, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
21. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
22. Referitor la criticile de neconstituționalitate întemeiate pe dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea unui drept sau unei libertăți fundamentale, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 483 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 31 martie 2020, paragraful 26).
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Ciorac în Dosarul nr. 6.609/279/2017 al Judecătoriei Piatra-Neamț — Secția civilă și constată că sintagma „ce i-a fost solicitat, în scris” din cuprinsul art. 697 alin. (1) din Codul de procedură civilă este constituțională în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 17 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana-Laura Paris
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.