Pe scurt
- Curtea Constituțională a refuzat să stabilească ce fapte nu intră în infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice, pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani.
- Excepția a fost respinsă ca inadmisibilă: autorul nu contesta legea, ci felul în care este interpretată și aplicată în propriul lui proces penal.
- Delimitarea rămâne în sarcina instanțelor de judecată, care stabilesc, de la caz la caz, dacă accesul a fost autorizat sau nu.
Publicat: M. Of. nr. 567 din 10 iulie 2026
Pronunțată: 16 octombrie 2025
Un inculpat trimis în judecată pentru transfer neautorizat de date a cerut Curții Constituționale să spună că mutarea propriilor fișiere de pe propriul calculator pe un stick nu este infracțiune, iar Curtea a răspuns că nu ea decide asta. Decizia nr. 450 din 16 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 567 din 10 iulie 2026, respinge excepția ca inadmisibilă, cu unanimitate de voturi. Este una dintre cele două decizii penale pronunțate de Curte în aceeași zi și publicate în aceeași ediție, alături de cea în care a stabilit că întreruperea prescripției produce efecte față de toți participanții la infracțiune.
Textul discutat are o singură frază. Art. 364 din Codul penal spune: „Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
Excepția a fost ridicată în fața Tribunalului Vaslui, Secția penală, care a sesizat Curtea prin încheierea din 22 aprilie 2021. Autorul a susținut că sintagma „transfer neautorizat” este generală și ambiguă: neautorizat înseamnă a nu fi împuternicit de cineva, dar el nu are nevoie de împuternicirea nimănui ca să își acceseze propriul calculator și să copieze pe un stick poze, muzică sau documente. A mai arătat că noțiunea de date este polisemantică și poate acoperi și date personale, precum copia unui act de identitate.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că textul rămâne neatins, în forma lui actuală, iar procesul autorului continuă în fața instanței de fond.
Al doilea efect ține de granița dintre cele două jurisdicții. Curtea a constatat, la paragraful 14, că autorul nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor în procesul penal care îl vizează. Or, interpretarea și aplicarea legii, adică identificarea normei aplicabile, analiza conținutului ei și adaptarea la faptele stabilite, sunt de competența instanței de judecată.
Al treilea efect este o reamintire a limitelor controlului de constituționalitate. Curtea a reluat, citând Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, paragraful 14, că verifică legile, ordonanțele Guvernului, tratatele internaționale și regulamentele Parlamentului prin raportare la Constituție, iar aplicarea și interpretarea legii rămân de resortul exclusiv al instanței care judecă fondul, al instanțelor de control judiciar și, pentru practica unitară, al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Al patrulea efect este ce nu s-a întâmplat. Autorul invocase art. 26 din Constituție, privind viața intimă, familială și privată, prin prisma art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Fiind respinsă ca inadmisibilă, excepția nu a mai fost cercetată pe fond, deci niciunul dintre aceste texte nu a primit un răspuns.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept, nimic. Decizia nu modifică art. 364 din Codul penal, nu îi restrânge domeniul și nu adaugă condiții.
Ce s-a clarificat este cine răspunde la întrebarea din dosar. Tribunalul Vaslui arătase deja, în punctul său de vedere, că măsura în care accesul unei persoane la un sistem informatic deținut de alta este autorizat sau neautorizat este un aspect de fapt, supus analizei organelor judiciare pe baza probelor. Curtea confirmă implicit acest traseu, refuzând să traseze ea limitele elementului material al infracțiunii.
S-a mai limpezit și ce anume cerea, de fapt, autorul. La paragraful 13, Curtea reține că i se solicita o decizie de admitere prin care să constate că anumite fapte nu intră în elementul material al infracțiunii. O astfel de cerere ar fi însemnat, în termenii instanței de trimitere, transformarea Curții în organ legislativ.
Rămâne neschimbat și cadrul procesual invocat de reprezentanta Ministerului Public, în argumentul ei subsidiar: art. 138 din Codul de procedură penală definește noțiunile pe care autorul le considera neclare, iar art. 168 reglementează percheziția informatică. În cadrul unei percheziții domiciliare, fără un mandat de percheziție informatică pentru acel sistem, orice formă de accesare a lui este interzisă.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Păstrează limpede granița: Curtea Constituțională verifică textul legii, instanța de fond stabilește dacă fapta concretă intră sau nu sub el.
- Împiedică transformarea controlului de constituționalitate într-o cale ocolită de a obține o achitare.
- Reamintește că neclaritatea invocată de un inculpat trebuie să privească norma, nu situația lui de fapt.
- Lasă intactă posibilitatea unei critici viitoare, corect formulate, pe același text.
Ce rămâne o problemă
- Întrebarea de fond rămâne deschisă: art. 364 din Codul penal, așa cum e reprodus în decizie, nu spune al cui trebuie să fie sistemul informatic din care se transferă datele.
- Cele trei temeiuri invocate, art. 26 din Constituție, art. 8 din Convenție și art. 7 din Cartă, nu primesc niciun răspuns.
- Cel mai concret conținut juridic din decizie, cel despre percheziția informatică, apare doar în rezumatul concluziilor procurorului, nu în considerentele Curții.
- Între sesizarea Curții și publicarea deciziei au trecut 1.905 zile, pentru un răspuns care nu atinge fondul.
Sfaturi utile
- Dacă vreți să contestați o normă penală, arătați ce anume din text este neclar pentru oricine, nu ce anume vi se reproșează în dosar. Diferența dintre cele două decide admisibilitatea.
- Argumentul că fapta dumneavoastră nu intră în conținutul infracțiunii se susține în fața instanței de fond, cu probe, nu la Curtea Constituțională.
- Dacă în dosar există date preluate dintr-un sistem informatic, verificați dacă a existat mandat de percheziție informatică. Fără el, accesarea sistemului în cadrul unei percheziții domiciliare este interzisă.
- Pentru înțelesul termenilor tehnici, mergeți la art. 138 din Codul de procedură penală, unde sunt definiți, și la art. 168, care reglementează procedura percheziției informatice.
- Rețineți că o respingere ca inadmisibilă nu validează textul de lege. Ea spune doar că întrebarea a fost pusă instituției greșite.
Întrebări frecvente
Ce pedepsește art. 364 din Codul penal?
Copierea propriilor fișiere de pe propriul calculator este infracțiune?
Ce înseamnă respins ca inadmisibil?
Textul rămâne în vigoare?
Cine stabilește dacă accesul a fost autorizat?
Se poate ridica din nou o excepție pe același text?
Decizia a fost luată în unanimitate?
Analiza redacției
Soluția este corectă și previzibilă. Autorul excepției nu spunea că textul e neconstituțional, ci că el, în situația lui, nu ar trebui să cadă sub el. Curtea Constituțională nu poate răspunde la o asemenea întrebare fără să devină instanță de fond, iar refuzul ei păstrează o graniță care, odată ștearsă, ar transforma controlul de constituționalitate într-o a treia cale de atac.
Numai că întrebarea rămâne pe masă, iar textul o alimentează. Art. 364 din Codul penal, așa cum este reprodus la paragraful 11, pedepsește transferul neautorizat de date „dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice”, fără să spună al cui este sistemul. Ipoteza ridicată de autor, aceea a unui om care copiază fișiere de pe propriul calculator, nu se exclude, așadar, din text, ci din interpretarea lui. Diferența contează, pentru că interpretarea variază de la o instanță la alta până când Înalta Curte o unifică.
A doua observație privește un detaliu care se vede doar dacă citești considerentele cu creionul în mână. La paragraful 15, Curtea explică ce înseamnă interpretarea și aplicarea legii și încheie astfel: instanțelor „le revine competența de a stabili dacă interpretarea și aplicarea de către organul fiscal a dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect”. În dosar nu există niciun organ fiscal. Este vorba despre o urmărire penală pentru transfer neautorizat de date informatice. Fraza provine, evident, dintr-o decizie anterioară în materie fiscală și a fost preluată fără să fie adaptată la cauză. Nu schimbă soluția, dar arată cum circulă considerentele de la un dosar la altul.
A treia observație privește locul în care se află informația cea mai utilă din acest act. Ea nu se găsește în considerentele Curții, ci în rezumatul concluziilor reprezentantei Ministerului Public, de la paragraful 3: noțiunile invocate ca neclare sunt definite la art. 138 din Codul de procedură penală, procedura percheziției informatice este reglementată la art. 168, iar în cadrul unei percheziții domiciliare, fără mandat de percheziție informatică, orice formă de accesare a sistemului este interzisă. Sunt exact reperele de care are nevoie cineva aflat în situația autorului, iar decizia le consemnează fără să le confirme și fără să le infirme.
În fine, cronologia. Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea prin încheierea din 22 aprilie 2021, decizia a fost pronunțată pe 16 octombrie 2025 și publicată pe 10 iulie 2026. De la sesizare la publicare au trecut 1.905 zile, iar rezultatul este că întrebarea se întoarce, nemodificată, la instanța care o pusese.
Ce ar trebui schimbat
- Art. 364 din Codul penal ar câștiga dintr-o precizare privind sistemul informatic vizat. Cât timp textul nu spune al cui este sistemul, ipoteza propriului calculator rămâne de rezolvat pe cale de interpretare, adică diferit de la o instanță la alta.
- Considerentele preluate din decizii anterioare ar trebui adaptate la cauză. Trimiterea la organul fiscal într-un dosar penal nu produce efecte juridice, dar slăbește autoritatea unei motivări care se citează mai departe.
- O respingere pe inadmisibilitate ar putea fi dată mai devreme. Constatarea că autorul critică aplicarea legii, nu legea, nu depinde de trecerea a peste cinci ani, iar între timp instanța de fond a așteptat un răspuns care nu s-a dat.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 567 din 10 iulie 2026 16 pagini PDF, 111 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
D E C I Z I A Nr. 450 din 16 octombrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul penal
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 10 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Daniela Ramona Marițiu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul penal, excepție ridicată de Nicu Mocanu în Dosarul nr. 367/89/2020 al Tribunalului Vaslui — Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.548D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorul excepției critică aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii. În subsidiar, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile art. 138 din Codul de procedură penală definesc sintagmele apreciate de către autorul excepției ca fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate. Totodată, dispozițiile de lege criticate trebuie coroborate cu cele ale art. 168 din Codul de procedură penală, care reglementează procedura percheziției informatice, instituind suficiente garanții. În egală măsură, în cadrul unei percheziții domiciliare, dacă nu este emis și un mandat de percheziție informatică ce vizează acel sistem informatic, este interzisă orice formă de accesare a acestuia.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 22 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 367/89/2020, Tribunalul Vaslui — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul penal, excepție ridicată de Nicu Mocanu într-o cauză în care autorul excepției a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că sintagma „transfer neautorizat” cuprinsă de textul de lege criticat este una generală și ambiguă. Apreciază, pe de o parte, că „neautorizat” are înțelesul de a nu fi împuternicit de către cineva să faci un anumit lucru, iar, pe de altă parte, că nu are nevoie de împuternicirea nimănui să își poată accesa propriul calculator și să transfere pe un stick poze, muzică sau orice fel de documente Word. Noțiunea „date” are un înțeles polisemantic, putându-se referi și la date personale, precum copie a unui buletin sau orice alt document ce conține date de stare civilă. Apreciază că legiuitorul trebuie să descrie clar și concis norma de drept pentru a nu exista interpretări diferite.
6. Tribunalul Vaslui — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că norma penală criticată este suficient de clară, precisă și previzibilă, astfel încât permite persoanelor să își conformeze comportamentul în raport cu exigențele acesteia, iar înțelesul noțiunilor de „acces neautorizat” sau „date” este cel cuprins în Dicționarul explicativ al limbii române. Măsura în care accesul unei persoane la un sistem informatic deținut de o altă persoană este considerat autorizat sau neautorizat de către aceasta din urmă este un aspect de fapt care este supus analizei și aprecierii organelor judiciare în baza probelor administrate în cauză.
7. Instanța judecătorească apreciază că excepția invocată vizează, în realitate, o chestiune de aplicare a textului legal și se tinde la modificarea prevederilor legale criticate și la transformarea Curții Constituționale în organ legislativ, situație nepermisă de lege.
8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 364 din Codul penal, cu următorul conținut: „Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”
12. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) și, după caz, art. 148 din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 8 referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 7 referitor la respectarea vieții private și de familie din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, autorul acesteia solicită instanței de contencios constituțional pronunțarea unei decizii de admitere prin care aceasta să constate că în elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 364 din Codul penal nu intră anumite fapte/situații. Astfel, autorul excepției apreciază că instanța de contencios constituțional ar trebui să statueze că nu este săvârșită infracțiunea de transfer autorizat de date informatice atunci când îți accesezi propriul calculator și „transferi fișiere ce îți aparțin, fișiere ce conțineau ilegalități comise de către o anumită persoană” sau transferi „poze sau muzică pe un stick sau orice fel de documente Word”.
14. Având în vedere cele susținute în motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor criticate în procesul penal ce îl vizează.
15. Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare — interpretarea, respectiv aplicarea legii —, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), iar, în virtutea rolului constituțional al instanțelor judecătorești, le revine acestora competența de a stabili dacă interpretarea și aplicarea de către organul fiscal a dispozițiilor de lege criticate au fost realizate corect.
16. Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).
17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 364 din Codul penal, excepție ridicată de Nicu Mocanu în Dosarul nr. 367/89/2020 al Tribunalului Vaslui — Secția penală.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vaslui — Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.