Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă o contestație împotriva regulilor din Codul de procedură penală privind completul de divergență și repunerea cauzei pe rol. Textele rămân neschimbate.
- Motivul e lipsa motivării: autorul a susținut că textele sunt „alambicate” și că legiuitorul nu ar fi trebuit să le adopte, fără să arate în ce anume încalcă ele Constituția.
- Punctul de vedere al Guvernului, reprodus în decizie, explică pas cu pas cum funcționează completul de divergență: al treilea judecător se adaugă din planificarea de permanență și judecă din nou, ca și cum divergența nu ar fi existat.
Publicat: M. Of. nr. 560 din 8 iulie 2026
Pronunțată: 4 decembrie 2025
Când doi judecători nu cad de acord, dosarul nu urcă la o instanță superioară, ci se rejudecă jos, cu un al treilea judecător adăugat. Curtea Constituțională a lăsat regula neatinsă prin Decizia nr. 680 din 4 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 560 din 8 iulie 2026, respingând ca inadmisibilă contestația unui inculpat din Craiova. Decizia apare în aceeași zi cu o alta întemeiată pe același viciu, prin care Curtea a arătat, într-un litigiu civil, ce trebuie să conțină o excepție ca să fie judecată pe fond.
Contestate au fost trei texte din Codul de procedură penală. Art. 394 alin. (5) spune că, dacă în complet nu se poate întruni majoritatea sau unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență. Art. 395 alin. (2) prevede că, atunci când procesul s-a judecat în procedura simplificată, iar instanța constată că sunt necesare și alte probe în afara înscrisurilor, repune cauza pe rol și dispune cercetarea judecătorească. Art. 399 alin. (1), (4) și (5) obligă instanța să se pronunțe prin hotărâre asupra măsurii preventive, face hotărârea executorie și impune comunicarea către locul de deținere atunci când inculpatul e pus în libertate.
Autorul excepției, inculpat într-o cauză aflată în apel la Curtea de Apel Craiova, a susținut că textele sunt lipsite de claritate pentru că nu prevăd criterii obiective de stabilire a completelor de divergență, că procedura repunerii pe rol nu ar trebui reglementată deloc și că ar fi constituțional ca, în cauzele ajunse în divergență, acuzarea și apărarea să fie analizate de un complet al unei instanțe superioare.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că textele rămân în vigoare, în forma pe care Curtea o reproduce în decizie. O respingere ca inadmisibilă nu constată constituționalitatea, ci doar că sesizarea nu putea fi judecată pe fond.
Al doilea efect este informativ și vine dintr-o parte a deciziei pe care puțini o citesc: punctul de vedere al Guvernului. Acolo se explică mecanismul complet. Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului asupra soluțiilor date chestiunilor supuse deliberării; dacă unanimitatea nu se poate întruni, hotărârea se ia cu majoritate; dacă nu se poate întruni nici majoritatea, judecata se reia în complet de divergență, cu participarea unui alt judecător. Cel de-al treilea judecător nu e ținut să aleagă una dintre soluțiile inițiale, ci judecă din nou, ca și cum divergența nu ar fi existat, tocmai ca să fie respectat principiul nemijlocirii.
Al treilea efect ține de motivul pentru care dosarul nu urcă. Guvernul a arătat că reluarea judecății în divergență de către un complet al instanței superioare ar încălca independența judecătorilor, consacrată de art. 124 alin. (3) din Constituție, pentru că o instanță superioară ar interveni în afara unei căi de atac, într-o fază procesuală neepuizată. Divergența este un incident procedural, nu o cale de atac.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În textul Codului de procedură penală, nimic. Art. 394 alin. (5), art. 395 alin. (2) și art. 399 alin. (1), (4) și (5) rămân în forma reprodusă în decizie.
S-a schimbat însă, între timp, legea pe care se sprijină explicația Guvernului. Punctul de vedere, formulat în 2021, trimite la art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, pentru regula potrivit căreia completul de divergență se constituie prin includerea judecătorului din planificarea de permanență. Legea nr. 304/2004 a fost abrogată de Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare. Regula însăși a supraviețuit: se află acum în art. 19 alin. (1) din Legea nr. 304/2022, cu același conținut, adică includerea în complet a judecătorului din planificarea de permanență. Decizia publicată în 2026 reproduce trimiterea la legea veche, fără să semnaleze schimbarea.
Un al doilea lucru s-a schimbat chiar în cursul judecății la Curte, și anume obiectul excepției. Instanța de trimitere a sesizat Curtea doar cu art. 395 alin. (2) și art. 399 alin. (1), (4) și (5). Curtea a constatat că, din notele scrise ale autorului și din considerentele încheierii, obiectul real cuprindea și art. 394 alin. (5), și l-a analizat ca atare, potrivit regulii proprii: când instanța sesizează Curtea cu unele dispoziții fără să se pronunțe asupra altora criticate în aceeași excepție, Curtea analizează excepția așa cum a fost ridicată de autorul ei.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Adună într-un singur loc explicația mecanismului divergenței, de la deliberare la unanimitate, majoritate și complet lărgit, într-o formă pe care textul legii nu o oferă.
- Spune limpede de ce al treilea judecător nu alege între cele două soluții existente, ci rejudecă: altfel s-ar rupe principiul nemijlocirii.
- Explică de ce dosarul nu urcă la instanța superioară, cu temei constituțional, art. 124 alin. (3), nu doar cu argumente de tehnică procesuală.
- Curtea a analizat excepția așa cum a fost ridicată, adăugând textul pe care instanța de trimitere îl omisese, deci nu a lăsat o critică nejudecată dintr-un viciu al încheierii.
Ce rămâne o problemă
- Critica privind lipsa unor criterii obiective de stabilire a completelor de divergență nu a fost analizată pe fond, deși e singura din dosar care atingea o chestiune reală.
- Explicația mecanismului rămâne un punct de vedere al Guvernului, reprodus în decizie, nu o dezlegare a Curții. Nu are forța obligatorie a unui considerent.
- Trimiterea la art. 17 din Legea nr. 304/2004 e reprodusă fără nicio mențiune că legea a fost înlocuită cu peste trei ani înainte de publicare. Cititorul trebuie să facă singur corespondența.
- Nici Președinții celor două Camere ale Parlamentului, nici Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere.
Sfaturi utile
- Dacă vreți să contestați constituționalitatea unui text, arătați concret în ce constă contrarietatea cu articolul din Constituție pe care îl invocați. Afirmațiile despre calitatea redactării, oricât de justificate ar părea, nu sunt o critică de neconstituționalitate.
- Nemulțumirea că legiuitorul ar fi trebuit să aleagă altă soluție nu poate fi rezolvată la Curtea Constituțională. Curtea verifică dacă textul respectă Constituția, nu dacă există o variantă mai bună.
- Dacă dosarul dumneavoastră ajunge în complet de divergență, cereți să verificați în încheiere cine este judecătorul adăugat și dacă provine din planificarea de permanență. Regula se află astăzi în art. 19 alin. (1) din Legea nr. 304/2022.
- Al treilea judecător nu e obligat să aleagă una dintre cele două soluții în divergență. Poate ajunge la o a treia. Pregătiți-vă apărarea pentru o rejudecare completă, nu pentru o simplă departajare.
- Când ridicați o excepție, verificați în încheierea de sesizare dacă instanța a trecut toate textele pe care le-ați criticat. Curtea le poate recupera din notele scrise, dar nu în toate cazurile.
Întrebări frecvente
Ce este completul de divergență?
Cine este judecătorul care se adaugă?
Al treilea judecător alege între cele două soluții?
De ce nu judecă instanța superioară?
Ce înseamnă repunerea cauzei pe rol?
Textele au fost declarate constituționale?
Curtea a analizat și un text pe care instanța nu îl trimisese?
Se poate ridica din nou aceeași excepție?
Analiza redacției
Este a doua decizie a zilei de 8 iulie 2026 prin care Curtea respinge o excepție pentru că nu a fost motivată, iar cele două împreună spun ceva despre filtrul de la intrare. În ambele, temeiul e același, Decizia nr. 1.313/2011 și Decizia nr. 785/2011, deci criterii vechi de cincisprezece ani. În ambele, viciul se putea constata din primul document depus la dosar. În ambele, constatarea a venit după mai bine de patru ani.
Cifrele acestui dosar: Curtea de Apel Craiova a sesizat Curtea prin încheierea din 31 martie 2021, iar decizia a fost pronunțată pe 4 decembrie 2025, la 1.709 zile, aproape patru ani și opt luni. De la pronunțare până la publicare au mai trecut 216 zile, ceva mai mult de șapte luni. Între timp, cauza penală în care s-a ridicat excepția, aflată în apel, și-a urmat cursul, pentru că sesizarea Curții nu suspendă judecata.
Ce se pierde prin inadmisibilitate merită numit, pentru că nu tot ce a scris autorul era fără miez. Critica potrivit căreia legea nu prevede criterii obiective de stabilire a completelor de divergență atinge o chestiune reală: judecătorul care se adaugă vine din planificarea de permanență, adică dintr-un document administrativ al instanței, nu dintr-o regulă de repartizare aleatorie scrisă în lege. Formulată ca relație de contrarietate cu cerința de previzibilitate din art. 1 alin. (5) din Constituție, ar fi putut deveni o critică analizabilă. Formulată ca „lipsa rațiunii juridice (neprofesionalism)”, nu a putut.
Al patrulea lucru, vizibil doar dacă deschizi legea invocată, este că explicația cea mai limpede din decizie se sprijină pe un text abrogat. Guvernul citează art. 17 din Legea nr. 304/2004, în punctul său de vedere din 2021. Legea a fost abrogată de Legea nr. 304/2022, în vigoare de la 16 decembrie 2022, iar regula s-a mutat, nemodificată ca substanță, în art. 19 alin. (1) din legea nouă. Curtea nu avea de ce să corecteze un punct de vedere pe care doar îl reproduce, iar soluția nu depinde de asta. Efectul practic rămâne însă: un act publicat în iulie 2026 trimite cititorul la un articol dintr-o lege care nu mai există de trei ani și jumătate.
Completul de divergență e tot un mecanism de organizare internă a instanței, categorie pe care Hotărârea CSM 1.223/2026 o atinge acum prin regulile noi de repartizare aleatorie a dosarelor.
Ce ar trebui schimbat
- O notă de actualizare a trimiterilor la momentul publicării. Când între formularea unui punct de vedere și publicarea deciziei legea invocată a fost înlocuită, o notă de subsol care indică textul corespondent în vigoare ar costa un rând și ar scuti fiecare cititor de aceeași verificare.
- Criteriul de desemnare a judecătorului de divergență, scris în lege, nu doar în planificarea de permanență. Art. 19 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 spune din ce categorie vine judecătorul, dar nu și după ce regulă se alege între judecătorii aflați în permanență. O regulă de repartizare aleatorie, ca la repartizarea dosarelor, ar scoate din discuție exact critica ridicată aici.
- Un termen scurt pentru soluționarea excepțiilor vădit nemotivate. Patru ani și opt luni pentru a constata că sesizarea nu cuprinde o critică analizabilă înseamnă că filtrul funcționează la ieșire, nu la intrare. O procedură de filtrare rapidă ar elibera timp pentru dosarele cu miez.
- Marcarea, în încheierea de sesizare, a tuturor textelor criticate de autor. Aici Curtea a recuperat art. 394 alin. (5) din notele scrise. Într-un dosar în care nu ar fi făcut-o, o critică ar fi rămas nejudecată din cauza unei omisiuni a instanței, nu a părții.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 560 din 8 iulie 2026 16 pagini PDF, 111 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
D E C I Z I A nr. 680 din 4 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5), art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 8 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Daniela Ramona Marițiu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Bădiță în Dosarul nr. 311/54/2019 al Curții de Apel Craiova — Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.292D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că autorul excepției nu a motivat pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 31 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 311/54/2019, Curtea de Apel Craiova — Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Bădiță într-o cauză aflată în apel.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, deoarece nu reglementează criterii obiective de stabilire a completelor de divergență. Apreciază că legiuitorul nu ar trebui să reglementeze procedura repunerii pe rol, aceasta echivalând cu „lipsa rațiunii juridice (neprofesionalism), confuzie și posibilitatea creării abuzului”. Repunerea cauzei pe rol și judecarea cauzei în complet de divergență reprezintă măsuri care încalcă principiul legalității, contravenind și dispozițiilor art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Susține că dispozițiile criticate au „un caracter alambicat, rod al imprevizibilității și nelegalității”, fapt ce afectează dreptul la un proces echitabil.
În final, apreciază că este constituțional ca, în cauzele care ajung în complet de divergență, motivele acuzării și cele ale apărării să fie analizate de către un complet diferit al unei instanțe superioare.
6. Curtea de Apel Craiova — Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că modul și limitele stabilite de legiuitor în cazul pronunțării hotărârii în complet de divergență nu sunt de natură să încalce principiile enunțate în dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 20 din Constituție. Susține că, în realitate, inculpatul critică soluția legislativă adoptată de legiuitor în cazul în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea și judecarea cauzei se reia în complet de divergență, dorind pentru sine o altă normă legislativă, respectiv aceea ca, în acest caz, dosarul să fie soluționat de un alt complet de judecată.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, aceasta fiind nemotivată. În subsidiar, susține că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege. Hotărârea trebuie să fie rezultatul acordului membrilor completului de judecată asupra soluțiilor date chestiunilor supuse deliberării, iar dacă unanimitatea nu poate fi întrunită, hotărârea se ia, acolo unde este cazul, cu majoritate. În situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni unanimitatea sau majoritatea, judecata se reia în complet de divergență, cu participarea unui alt judecător.
9. De asemenea, dacă în cursul deliberării instanța apreciază că o anumită împrejurare trebuie lămurită și este necesară reluarea cercetării judecătorești sau a dezbaterilor, repune cauza pe rol. Dacă judecata a avut loc în condițiile procedurii simplificate, iar instanța constată că pentru soluționarea acțiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor încuviințate părților, repune cauza pe rol și dispune efectuarea cercetării judecătorești în procedură comună.
10. Prin urmare, repunerea cauzei pe rol este urmată fie de reluarea cercetării judecătorești, fie de cea a dezbaterilor, în funcție de motivul care a determinat această măsură. Această procedură are scopul de a debloca situația în care nu se poate întruni unanimitatea sau majoritatea pentru luarea hotărârii sau de a lămuri anumite împrejurări necesare unei juste soluționări a cauzei și a aflării adevărului în cauza penală.
11. În ceea ce privește modul de constituire a completului de divergență, dispozițiile Codului de procedură penală urmează a fi coroborate cu dispozițiile relevante ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Astfel, conform art. 17 din Legea nr. 304/2004, în cazul completului format din 2 judecători, completul de divergență se constituie prin includerea, în completul de judecată, a judecătorului din planificarea de permanență. Cel de-al treilea judecător care va intra în componența completului de divergență nu va fi ținut să aleagă una dintre soluțiile inițiale, el fiind obligat să judece ca și când divergența nu ar fi existat, asigurându-se astfel respectarea principiului nemijlocirii.
12. Totodată, reluarea judecății în complet de divergență de către un complet al instanței superioare ar conduce la încălcarea principiului independenței judecătorilor consacrat prin art. 124 alin. (3) din Constituție, ce constituie o garanție fundamentală a procesului echitabil, întrucât o instanță superioară ar interveni în alte situații decât cele ce vizează soluționarea unei căi de atac. O instanță superioară nu ar putea interveni cât timp o fază procesuală nu a fost epuizată. Judecata în complet de divergență este un incident procedural, iar nu o cale de atac care să reclame intervenția instanței superioare.
13. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală. Potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, în cazul în care instanța de judecată sesizează Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a anumitor dispoziții din legi sau ordonanțe fără a se pronunța asupra altora, criticate în cadrul aceleiași excepții de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional va analiza excepția de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. În acest context, Curtea reține că, în prezenta cauză, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din notele scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate, precum și din considerentele încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 394 alin. (5), ale art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală. Dispozițiile criticate au următorul conținut: — Art. 394 alin. (5): „În situația în care în cadrul completului de judecată nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergență.”; — Art. 395 alin. (2): „Dacă judecata a avut loc în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), iar instanța constată că pentru soluționarea acțiunii penale se impune administrarea altor probe în afara înscrisurilor prevăzute la art. 377 alin. (1)-(3), repune cauza pe rol și dispune efectuarea cercetării judecătorești.”; — Art. 399 alin. (1), (4) și (5): „(1) Instanța are obligația ca, prin hotărâre, să se pronunțe asupra menținerii, revocării, înlocuirii ori încetării de drept a măsurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat. […]
(4) Hotărârea pronunțată în condițiile alin. (1)-(3) cu privire la măsurile preventive este executorie.
(5) Când, potrivit dispozițiilor prevăzute la alin. (1)-(3), inculpatul este pus în libertate, instanța comunică aceasta administrației locului de deținere.”
16. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) referitor la criteriile de claritate a legii și art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil. Totodată, în temeiul art. 20 din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci se limitează la a face aprecieri referitoare la faptul că legiuitorul nu ar trebui să reglementeze procedura repunerii pe rol în cazul reluării judecării cauzei în complet de divergență, aceasta echivalând cu „lipsa rațiunii juridice (neprofesionalism), confuzie și posibilitatea creării abuzului”.
Totodată, apreciază că dispozițiile criticate au „un caracter alambicat, rod al imprevizibilității și nelegalității”, fapt ce afectează dreptul la un proces echitabil.
18. Curtea observă că autorul excepției s-a limitat la a face trimitere la dispozițiile constituționale și convenționale pretins încălcate fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată sau să prezinte alte elemente care să susțină eventuala neconstituționalitate reclamată. Așa fiind, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției nu sunt suficiente pentru a declanșa un control de constituționalitate.
19. Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, instanța de control constituțional a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
20. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»”.
21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 394 alin. (5), ale art. 395 alin. (2) și ale art. 399 alin. (1), (4) și (5) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Bădiță în Dosarul nr. 311/54/2019 al Curții de Apel Craiova — Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Craiova — Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.