Pe scurt
- Din 2030, cel puțin 42% din hidrogenul folosit în industrie trebuie să fie hidrogen regenerabil, iar din 2035 cel puțin 60%. În transporturi, cota urcă treptat: 0,2% în 2027, 0,5% în 2028, 0,8% în 2029 și cel puțin 1% din 2030.
- Legea scoate din titlu și din obiect hidrogenul cu emisii reduse de carbon: rămâne doar cel din surse regenerabile.
- În aceeași zi, ANRE aprobă Codul pentru hidrogen, primul cadru general de reglementare pentru tot lanțul, de la producere până la utilizare.
Publicat: M. Of. nr. 723 și nr. 722 din 28 august 2026
Intră în vigoare: 31 august 2026, respectiv 28 august 2026
România își fixează, pentru prima dată, cifre obligatorii pentru hidrogenul regenerabil, și le fixează prin lege, nu prin strategie. Legea nr. 181/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 723 din 28 august 2026 și promulgată prin Decretul nr. 734/2026, rescrie Legea nr. 237/2023 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2022. În aceeași zi, în Monitorul Oficial nr. 722, Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei aprobă prin Ordinul nr. 56/2026 Codul pentru hidrogen. Cele două acte se completează: legea spune cât hidrogen regenerabil trebuie folosit, codul spune cine are voie să îl producă, să îl transporte și să îl vândă, într-un domeniu în care regulile de vecinătate ale stațiilor de hidrogen apăruseră cu două zile înainte.
Schimbarea de fond începe de la titlu. Legea nr. 237/2023 se numea „privind integrarea hidrogenului din surse regenerabile și cu emisii reduse de carbon”. Noul titlu păstrează doar hidrogenul din surse regenerabile. Hidrogenul cu emisii reduse de carbon, adică cel produs din gaz natural cu captarea dioxidului de carbon, iese din obiectul legii.
Pentru operatori, tot actul se rezumă la trei lucruri: ce se numește hidrogen regenerabil, cât trebuie să folosească și cum dovedesc că l-au folosit.
Ordinul următor al aceleiași autorități se ocupă de gazul din conducte: Ordinul ANRE nr. 57/2026 introduce prima limită de hidrogen în gazele naturale și un plafon pentru puterea calorifică.
Efectele pe care le produce
Primul efect sunt cotele din industrie. Din hidrogenul folosit în scopuri energetice și neenergetice finale, cu excepția celui folosit ca produs intermediar pentru combustibili convenționali și biocombustibili pentru transport, minimum 42% trebuie să fie combustibil din surse regenerabile de origine nebiologică începând cu anul 2030 și minimum 60% începând cu 2035. Contribuțiile se reduc cu 20% în condițiile art. 228 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 163/2022.
Al doilea efect sunt cotele din transporturi. Fiecare furnizor de combustibili asigură, din 2030, o pondere minimă de cel puțin 1% combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică în consumul final de energie din transportul rutier. Până acolo se urcă în trepte: cel puțin 0,2% în 2027, 0,5% în 2028 și 0,8% în 2029. Treptele intermediare se pot acoperi însă și altfel: textul cere o pondere din combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică „și/sau” din energie electrică din surse regenerabile furnizată transportului. Numai cota de 1% din 2030 e strict de hidrogen regenerabil.
Al treilea efect e definirea cercului de obligați. Apar în lege trei categorii noi: furnizorul de hidrogen, adică producătorul, importatorul sau operatorul integrat care introduce primul hidrogenul pe piața din România ori îl transferă către o unitate proprie pentru consum; operatorul economic integrat, care face cel puțin două dintre activitățile de producere, import, furnizare și consum; și consumatorul industrial de hidrogen, definit prin codurile CAEN, secțiunile B, C sau F ori diviziunea 63.
Al patrulea efect ține de dovezi. Îndeplinirea cotelor se dovedește prin dovezi de sustenabilitate valabile, bazate pe un sistem de bilanț masic, verificate prin audit independent și înregistrate ori revendicate în baza de date a Uniunii Europene pentru România, atât timp cât aceasta e operațională. Garanția de origine poate fi folosită numai pentru a dovedi originea energiei, nu și pentru cote.
Al cincilea efect e delimitarea sectorului. Transporturile înseamnă, în sensul legii, transportul rutier de persoane și mărfuri, inclusiv electromobilitatea rutieră. Transportul aerian și cel maritim sunt excluse expres, fiind acoperite de regulamentele europene ReFuelEU Aviation și FuelEU Maritime.
Al șaselea efect vine din Codul pentru hidrogen. El acoperă tot lanțul valoric: producerea, înmagazinarea și operarea terminalelor, transportul și distribuția prin sisteme, furnizarea, comercializarea și utilizarea, inclusiv interfețele cu sistemele de gaze naturale. Codul spune expres că nu extinde competențele ANRE și nu atinge competențele ministerelor, ISCIR, IGSU, INSEMEX Petroșani sau ale autorităților din construcții, mediu, sănătate și securitate în muncă, metrologie legală și transport de mărfuri periculoase.
Al șaptelea efect e tranzitoriu. Certificatele de furnizare emise înainte de intrarea în vigoare rămân utilizabile până la expirare, dar numai dacă sunt susținute de documentele de conformitate cerute de noua formă a legii și nu au fost revendicate anterior. Transferurile de garanții de origine făcute înainte rămân valabile.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Prima schimbare e restrângerea obiectului. Din 2023 până acum, legea acoperea și hidrogenul cu emisii reduse de carbon. Noul titlu și noile definiții îl scot. Pentru un producător care miza pe hidrogen din gaz natural cu captare, obligațiile de cotă nu se mai pot îndeplini cu propriul produs.
A doua schimbare sunt cifrele. Legea din 2023 nu conținea procente pe ani pentru industrie și transporturi; ele veneau din dreptul european și din acte de aplicare. Acum sunt scrise în lege, cu ani și cu praguri, iar reducerea de 20% e legată de o condiție expresă din ordonanța-cadru.
A treia schimbare e sistemul de probă. Îndeplinirea cotelor nu se mai poate dovedi cu garanții de origine. Trebuie dovezi de sustenabilitate cu bilanț masic, audit independent și înregistrare în baza de date a Uniunii. Certificatele vechi supraviețuiesc doar dacă au documentația de conformitate în spate.
A patra schimbare e apariția Codului pentru hidrogen. Până acum, hidrogenul era reglementat prin bucăți: legea energiei, ordonanța privind sursele regenerabile, strategia națională a hidrogenului aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 855/2025. Codul adună principiile într-un singur act al ANRE și le așază pe opt principii, între care neutralitatea tehnologică, proporționalitatea cerințelor, interoperabilitatea și tratarea distinctă a instalațiilor noi față de cele existente supuse conversiei.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Investitorii au, pentru prima dată, cifre cu ani în lege, nu doar ținte în strategii: 42% în 2030 și 60% în 2035 pentru industrie, 1% în 2030 pentru transporturi.
- Treptele de 0,2%, 0,5% și 0,8% dau furnizorilor un grafic de creștere, nu un salt, și se pot acoperi și cu energie electrică din surse regenerabile, nu doar cu hidrogen.
- Dovada prin bilanț masic, audit independent și bază de date europeană închide portița garanțiilor de origine folosite ca substitut.
- Codul pentru hidrogen acoperă tot lanțul valoric și spune explicit ce nu face, ceea ce reduce riscul de suprapunere cu ISCIR, IGSU sau autoritățile de mediu.
- Certificatele emise sub regimul vechi nu se anulează, ci rămân valabile până la expirare dacă au documentele de conformitate.
Ce rămâne o problemă
- Excluderea hidrogenului cu emisii reduse de carbon din obiectul legii lasă fără cadru o categorie de proiecte care fusese încurajată din 2023.
- Prima treaptă de cotă în transporturi se aplică din 2027, deci furnizorii au în jur de șaisprezece luni ca să își pună la punct bilanțul masic și auditul, pe o piață care abia se formează.
- Dovada cotelor depinde de o bază de date a Uniunii Europene, iar legea condiționează ea însăși obligația de faptul că această bază e operațională și accesibilă.
- Codul pentru hidrogen stabilește principii și cerințe generale, dar lasă regulile tehnice concrete în seama unor reglementări viitoare.
- Cele două acte apar în aceeași zi, în ediții diferite, și niciunul nu îl citează pe celălalt, deși se aplică aceluiași operator.
Sfaturi utile
- Consumatorii industriali de hidrogen: verificați dacă activitatea dumneavoastră intră în secțiunile B, C sau F ori în diviziunea 63 din CAEN Rev. 3. De această încadrare depinde dacă vă privesc cotele de 42% și 60%.
- Furnizorii de combustibili: pregătiți contractele pentru 2027. Cota de 0,2% se aplică din acel an, iar dovada cere bilanț masic și audit independent, care se organizează cu mult înainte.
- Nu vă bazați pe garanțiile de origine ca să dovediți cotele. Legea spune expres că ele pot fi folosite numai pentru dovedirea originii energiei.
- Dacă dețineți certificate de furnizare emise înainte de 31 august 2026, verificați dacă aveți documentele de conformitate cerute de noua formă a art. 6 din Legea nr. 237/2023. Fără ele, certificatele nu mai sunt utilizabile.
- Dacă produceți hidrogen din gaz natural cu captarea dioxidului de carbon, urmăriți ce cadru primește această categorie. Ea iese din obiectul Legii nr. 237/2023.
- Pentru autorizarea unei noi capacități de producere, competența nu este la ANRE. Codul pentru hidrogen amintește expres că emiterea autorizațiilor revine ministerului de resort.
Întrebări frecvente
Ce înseamnă hidrogen regenerabil, în sensul legii?
De când se aplică cotele?
Mai contează hidrogenul cu emisii reduse de carbon?
Cum se dovedește îndeplinirea cotei?
Ce este Codul pentru hidrogen?
Se aplică și aviației sau transportului maritim?
Analiza redacției
Cele două acte rezolvă împreună o problemă pe care niciunul nu ar fi rezolvat-o singur. Din 2023, România avea o lege despre hidrogen fără cifre și o strategie cu cifre fără forță juridică. Acum are cote în lege și un cod de reglementare la ANRE. Pentru un investitor, diferența dintre o țintă dintr-o strategie și un procent dintr-o lege e diferența dintre intenție și risc calculabil.
Ce nu se vede citind actele de la cap la coadă apare când pui cotele lângă calendar. Prima obligație efectivă din transporturi, 0,2%, privește anul 2027, deci se probează pentru un an care începe la patru luni de la publicare. Furnizorul o poate acoperi și cu energie electrică din surse regenerabile, ceea ce îi lasă o portiță, dar sistemul de dovadă e același: bilanț masic, audit independent și înregistrare în baza de date a Uniunii. Infrastructura de conformare se pune la punct în luni, nu în săptămâni, iar cota din 2030, cea de 1%, nu mai admite substituirea cu electricitate.
A doua observație privește ce a fost scos. Eliminarea hidrogenului cu emisii reduse de carbon din obiectul legii nu e o simplă curățare de titlu. Ea închide, pentru toate proiectele bazate pe gaz natural cu captare, drumul de a-și vinde producția drept contribuție la cotele altcuiva. Legea nu spune ce se întâmplă cu proiectele lansate din 2023 încoace sub vechea definiție, iar art. III, cel tranzitoriu, se ocupă doar de certificate și de garanții de origine, nu și de această categorie.
A treia iese din combinarea celor două acte. Legea impune cotele consumatorilor industriali și furnizorilor de combustibili. Codul ANRE, care reglementează lanțul, spune la art. 4 că nu extinde competențele autorității, iar la art. 7 că înființarea noilor capacități de producere se supune regimului de autorizare al ministerului de resort, distinct de autorizarea și licențierea aflate în competența ANRE. Rezultă că obligația de a cumpăra hidrogen regenerabil e a operatorilor, iar deschiderea robinetului care îl produce e la un minister care nu are, în niciunul dintre cele două acte, vreun termen. Cotele au date, capacitățile nu.
Merită notat și că cele două acte au apărut în aceeași zi, în ediții diferite, fără să se citeze reciproc. Un operator care caută regulile aplicabile hidrogenului pe 28 august 2026 trebuie să știe dinainte că trebuie să deschidă două numere de Monitor.
Ce ar trebui schimbat
- Un regim tranzitoriu pentru proiectele de hidrogen cu emisii reduse de carbon. Ele au fost încurajate de aceeași lege din 2023 și ies acum din obiectul ei fără nicio prevedere care să spună ce se întâmplă cu investițiile deja făcute.
- Un termen pentru autorizarea capacităților de producere. Cotele au ani; producția internă care le poate acoperi depinde de autorizații fără termen, emise de ministerul de resort.
- O soluție scrisă pentru cazul în care baza de date a Uniunii nu e operațională. Legea condiționează dovada de accesibilitatea acestei baze, dar nu spune cum se probează cota în perioada în care ea nu funcționează.
- Trimiteri reciproce între lege și Codul pentru hidrogen. Ele s-au publicat în aceeași zi și se adresează acelorași operatori; o singură trimitere în fiecare ar scuti destinatarul de căutare.
- Publicarea, de către ANRE, a capacității de producere autorizate și în funcțiune. Fără cifra aceasta, nimeni nu poate ști dacă ținta de 0,2% pentru 2027 e realizabilă din surse interne sau va fi acoperită integral din import.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 723 și nr. 722 din 28 august 2026 16 pagini PDF, 119 KB actul începe la pagina 5
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Celelalte ediții citate: nr. 722/2026
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Se încarcă textul actului…
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.