Pe scurt
- Când procurorul ierarhic superior redeschide urmărirea penală înainte ca ordonanța de clasare să fie comunicată, redeschiderea nu trece pe la judecătorul de cameră preliminară.
- Trei persoane au contestat această regulă, într-un dosar în care ordonanța de clasare fusese comunicată doar unora dintre cei vizați. Curtea Constituțională a respins excepția ca inadmisibilă, cu unanimitate de voturi.
- Motivul respingerii: textul criticat nu se aplica în acel dosar, iar ce se cerea în realitate era o interpretare a legii, lucru care ține de instanțele judecătorești, nu de Curte.
Publicat: M. Of. nr. 611 din 27 iulie 2026
Intră în vigoare: 27 iulie 2026
Dacă dosarul dumneavoastră a fost clasat și apoi redeschis, controlul judecătorului depinde de un singur amănunt: dacă ordonanța de clasare vă fusese sau nu comunicată. Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru într-un dosar al Curții de Apel Ploiești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin care se contesta art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală. Este același tip de soluție pe care Curtea a dat-o și atunci când a fost întrebată despre controlul judecătorului asupra clasării dispuse de procuror. Decizia nr. 118 din 12 februarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 611 din 27 iulie 2026.
Textul contestat spune că, dacă procurorul ierarhic superior infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale înainte de comunicarea ordonanței care cuprinde acea soluție, redeschiderea nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.
Pe zona probelor, Curtea a confirmat separat că percheziția informatică se poate face de un specialist din afara organelor judiciare, iar legalitatea ei concretă se verifică tot în camera preliminară.
În dosarul de fond, ordonanța de clasare fusese comunicată doar unei părți dintre persoanele menționate în dispozitiv ca fiind vizate de clasare. Autorii excepției au susținut că, în această situație intermediară, lipsa confirmării judecătorului încalcă dreptul la un proces echitabil, invocând art. 21 alin. (3) și art. 147 alin. (4) din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Efectele pe care le produce
Primul efect este limitat, dar clar. Regula din art. 335 alin. (6) rămâne în vigoare neatinsă: redeschiderea dispusă de procurorul ierarhic superior înainte de comunicarea ordonanței de clasare nu se confirmă de judecătorul de cameră preliminară. Curtea nu a spus că textul este constituțional, ci că nu putea fi analizat în acel dosar.
Al doilea efect este de admisibilitate și merită înțeles, pentru că explică de ce multe excepții cad fără să ajungă la fond. Curtea a reținut lipsa legăturii textului criticat cu soluționarea cauzei, motiv pe care îl numește dirimant, cu efect peremptoriu: odată constatat, blochează analiza oricărei alte condiții și analiza pe fond.
Al treilea efect este raționamentul concret. Textul criticat privește ipoteza în care ordonanța de clasare nu a fost comunicată niciunei persoane vizate. În dosarul de fond, ea fusese comunicată unora dintre ele. Prin urmare, textul pur și simplu nu acoperea situația din speță.
Al patrulea efect este o delimitare de competențe. Autorii cereau, în fapt, ca instanța constituțională să stabilească dacă redeschiderea trebuie confirmată de judecător atunci când ordonanța a fost comunicată doar parțial. Curtea a arătat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată și nu poate interpreta și aplica legea în cauza dedusă judecății.
Al cincilea efect este cel practic pentru dosarul respectiv, și el este favorabil discuției. Întrebarea rămâne deschisă în fața instanțelor judecătorești, care aplică metodele de interpretare a normelor juridice. Curtea adaugă un argument de sistem: a răspunde în locul lor ar fi o ingerință în activitatea de judecată, contrară art. 126 din Constituție. Aceeași asimetrie a ajuns din nou la Curte în 2026, de data aceasta pe art. 340 alin. (1): refuzul de a redeschide urmărirea penală rămâne fără control judecătoresc.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu se schimbă nimic. Art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală rămâne în forma actuală, iar situația comunicării parțiale a ordonanței de clasare continuă să nu fie reglementată expres.
Este util de reamintit de unde vine acest text. Regula confirmării judiciare a redeschiderii urmăririi penale a fost introdusă în Codul de procedură penală pentru a armoniza legislația internă cu art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, așa cum a fost interpretat în Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României. Fără această garanție, redeschiderea repetată a unui dosar clasat putea lăsa persoana într-o incertitudine nelimitată.
Poziția instanței de sesizare a fost, de altfel, în favoarea autorilor. Curtea de Apel Ploiești a apreciat că excepția este întemeiată și că textul creează o diferență nejustificată de tratament între intimații cărora le-a fost comunicată ordonanța de clasare și cei cărora nu le-a fost comunicată, lipsindu-i pe cei din urmă de garanția confirmării judiciare.
Guvernul a susținut, în schimb, că excepția este neîntemeiată și a arătat o cale de atac alternativă: ordonanța prin care procurorul ierarhic superior infirmă soluția de netrimitere în judecată poate fi contestată la procurorul ierarhic superior celui care a infirmat-o. Rămâne o cale internă parchetului, nu una judiciară.
Pe planul metodei, decizia întărește o linie constantă din jurisprudența Curții. Legătura cu soluționarea cauzei presupune două condiții cumulative: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și necesitatea invocării excepției pentru restabilirea stării de legalitate. Iar incidența textului nu se analizează in abstracto, ci prin prisma interesului procesual real al autorului, adică prin efectele pe care o eventuală admitere le-ar produce chiar pentru el.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Explică foarte concret când redeschiderea urmăririi penale trece pe la judecătorul de cameră preliminară și când nu, informație esențială pentru orice persoană cu un dosar clasat și apoi redeschis.
- Lasă deschisă discuția despre comunicarea parțială a ordonanței de clasare, care rămâne în competența instanțelor și poate fi câștigată în fața lor.
- Clarifică ce înseamnă legătura excepției cu soluționarea cauzei, un filtru care elimină multe excepții înainte de analiza pe fond.
- Reamintește originea garanției: armonizarea cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului din Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României.
Ce rămâne o problemă
- Situația comunicării parțiale a ordonanței de clasare rămâne fără un răspuns unitar, deci practica instanțelor poate diferi de la un dosar la altul.
- Pentru autorii excepției, calea constituțională s-a închis fără o analiză pe fond, după aproape cinci ani de așteptare.
- Calea de atac indicată de Guvern rămâne în interiorul parchetului, la procurorul ierarhic superior, fără controlul unui judecător.
- Opinia favorabilă a Curții de Apel Ploiești nu a contat, pentru că admisibilitatea se verifică independent de poziția instanței care sesizează Curtea.
Sfaturi utile
- Dacă dosarul a fost clasat și apoi redeschis, verificați mai întâi data comunicării ordonanței de clasare. Ea decide dacă redeschiderea trebuia confirmată de judecătorul de cameră preliminară.
- Păstrați dovada comunicării, cu dată și număr de înregistrare. Într-o discuție despre confirmare, această dovadă este argumentul principal. Dacă vreți să atacați chiar clasarea, rețineți că plângerea împotriva clasării se judecă doar pe dosar și pe înscrisuri noi.
- Dacă ordonanța a fost comunicată doar unora dintre persoanele vizate, ridicați problema direct în fața instanței, ca o chestiune de interpretare a art. 335 din Codul de procedură penală. Curtea Constituțională a trimis explicit această discuție la instanțele judecătorești.
- Înainte de a ridica o excepție de neconstituționalitate, verificați dacă textul criticat se aplică efectiv în dosarul dumneavoastră. Fără această legătură, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă, indiferent cât de solidă pare critica.
- Verificați și interesul procesual propriu: dacă o eventuală admitere nu v-ar schimba situația, ci ar privi drepturile altor persoane, excepția nu trece de filtrul de admisibilitate.
- Ordonanța prin care procurorul ierarhic superior infirmă clasarea poate fi contestată la procurorul ierarhic superior celui care a infirmat-o. Este o cale internă, dar există și are termene proprii.
Întrebări frecvente
Când trebuie confirmată de judecător redeschiderea urmăririi penale?
Ce a decis efectiv Curtea Constituțională?
Ce se întâmplă dacă ordonanța a fost comunicată doar unora dintre persoanele vizate?
De ce nu a analizat Curtea excepția pe fond?
De ce există, de fapt, procedura de confirmare de către judecător?
De când produce efecte decizia?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 611 din 27 iulie 2026 16 pagini PDF, 111 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 118 din 12 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 27 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iulia Scântei — judecător Nelu Bocancia — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru în Dosarul nr. 190/120/2021 al Curții de Apel Ploiești — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.288D/2021.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, pentru lipsa legăturii dispozițiilor legale criticate cu soluționarea cauzei. Totodată, susține că autorii excepției de neconstituționalitate nu justifică un interes în invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate prin prisma efectelor pe care le-ar produce o eventuală admitere, aceștia nefiind persoanele vizate de soluția de clasare. Pe de altă parte, susține că autorii invocă un viciu al procedurii de comunicare a ordonanței de clasare, aspect care ține de modul de interpretare și aplicare a normelor legale, atribut al instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 2 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 190/120/2021, Curtea de Apel Ploiești — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de confirmare a ordonanței procurorului prin care s-a dispus redeschiderea urmării penale, formulată în temeiul art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală de către parchet. În cauză, ordonanța de clasare a fost comunicată de parchet doar către o parte dintre persoanele menționate în dispozitivul ordonanței ca fiind vizate de soluția de clasare.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că posibilitatea procurorului ierarhic superior de a redeschide urmărirea penală fără a supune confirmării judecătorului de cameră preliminară ordonanța prin care infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, în cazul în care ordonanța de netrimitere în judecată nu a fost comunicată, este contrară dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și dispozițiilor art. 21 alin. (3) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție. Arată că o astfel de concluzie consacră revenirea la soluția legislativă din vechiul Cod de procedură penală, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, precum și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015, au sancționat de plano posibilitatea procurorului ierarhic superior de a dispune această măsură procesuală, fără să facă o distincție între situația comunicării ordonanței de clasare și alte ipoteze.
6. Curtea de Apel Ploiești — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată și arată că dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală prevăd o diferență nejustificată de tratament între intimații cărora le-a fost comunicată ordonanța de clasare și cei cărora această ordonanță nu le-a fost comunicată, lipsindu-i pe cei din urmă de garanția procesuală pe care o reprezintă procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale.
7. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Menționează că dispozițiile legale contestate au fost introduse în Codul de procedură penală pentru a armoniza legislația internă cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum acestea au fost interpretate și aplicate în Hotărârea din 4 august 2005 pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României. Susține că procedura de confirmare, de către judecător, a redeschiderii urmăririi penale nu este incidentă atunci când procurorul ierarhic superior infirmă soluția de clasare mai înainte ca aceasta să fi fost comunicată persoanelor interesate. Însă, ordonanța de infirmare a soluției de netrimitere în judecată a procurorului ierarhic superior celui care a dispus soluția de netrimitere în judecată poate fi atacată la procurorul ierarhic superior celui care a infirmat. Totodată, apreciază că soluția și considerentele cuprinse în Decizia nr. 475 din 27 iunie 2017 paragrafele 27-45 se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: — Art. 335 alin. (6): „(6) Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția infirmă soluția de netrimitere în judecată și dispune redeschiderea urmăririi penale, anterior comunicării ordonanței care cuprinde această soluție, redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară.”
12. Autorii excepției de neconstituționalitate invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, astfel cum a fost formulată, aceasta ridică o problemă de admisibilitate dintr-o dublă perspectivă, și anume din punctul de vedere al legăturii dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală cu soluționarea cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, precum și al limitelor de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
14. În această situație, Curtea va analiza cu prioritate problema de admisibilitate expres consacrată de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, respectiv lipsa legăturii dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, criticate, cu cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, întrucât reținerea acesteia constituie un motiv dirimant, cu efect peremptoriu în ceea ce privește analiza celorlalte condiții de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, indiferent de natura acestora, precum și în ceea ce privește analiza pe fond a excepției.
15. Astfel, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, formulată în temeiul art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală de către parchet, cauză în care ordonanța de clasare a fost comunicată doar către o parte dintre persoanele menționate în dispozitivul ordonanței ca fiind vizate de soluția de clasare. Or, dispozițiile art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale nu este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară în ipoteza în care dispoziția de infirmare a soluției de netrimitere în judecată și redeschidere a urmăririi penale este anterioară comunicării ordonanței care cuprinde soluția de clasare (cu alte cuvinte nu este comunicată niciunei persoane vizate).
16. Curtea reține că unul dintre elementele care configurează regimul specific al excepțiilor de neconstituționalitate, condiționând admisibilitatea acestora, este caracterul concret al controlului pe care Curtea îl realizează în această situație, raportat la cauza în care a fost ridicată excepția. Legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). Potrivit instanței de contencios constituțional, incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat (Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014). Dacă autorul excepției nu are un interes real, personal în promovarea acesteia, posibila admitere a excepției nu schimbă cu nimic situația acestuia, ci privește numai drepturile altor persoane (Decizia nr. 315 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 24 iulie 2014).
17. Or, în cazul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură, nu rezultă o asemenea legătură a textului de lege criticat cu cauza concretă în care excepția de neconstituționalitate a fost ridicată, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, în raport cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum au fost interpretate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.
18. În subsidiar, Curtea reține o problemă de admisibilitate prin raportare la limitele de competență a Curții Constituționale atunci când procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate.
19. În acest sens, Curtea observă că autorii nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci invocă aspecte privind interpretarea și aplicarea normelor legale criticate, soluționarea acestora intrând în competența instanțelor judecătorești. În concret, invocând un viciu privind comunicarea ordonanței de clasare către o parte dintre persoanele vizate de soluția de clasare, autorii solicită instanței de contencios constituțional să stabilească dacă redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară într-o atare situație.
20. Curtea Constituțională reține, însă, că o asemenea solicitare nu intră în competența sa de soluționare, având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanța de contencios constituțional se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta și aplica legea în cauza dedusă soluționării instanței de judecată.
21. În ceea ce privește conținutul și întinderea noțiunilor „interpretarea legii”, respectiv „aplicarea legii”, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa (Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, Decizia nr. 145 din 19 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 24 septembrie 2024, paragraful 21), a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte.
22. Tot în acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (Decizia nr. 494 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1196 din 29 decembrie 2023, paragraful 22) că interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt concretă din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice, în acest scop, metodele de interpretare a normelor juridice.
23. A răspunde criticilor autorilor excepției în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Boeru, Dragoș Marian Boeru și Bogdan Eugeniu Boeru în Dosarul nr. 190/120/2021 al Curții de Apel Ploiești — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești — Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent, Nelu Bocancia
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.