Pe scurt
- Curtea Constituțională a oprit publicarea online a declarațiilor de interese financiare pe care legea nouă a integrității le impunea demnitarilor, funcționarilor de rang înalt și partenerilor lor de viață.
- A căzut și sintagma „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”, pentru că legea nu spunea de la ce moment o relație de fapt naște obligații, iar aprecierea ar fi rămas la Agenția Națională de Integritate.
- În schimb, partea sancționatoare a rămas în picioare: încetarea funcției sau a mandatului pentru incompatibilitate constatată definitiv și termenul tranzitoriu de 30 de zile sunt constituționale. Legea se întoarce la Parlament pentru reexaminare.
Publicat: M. Of. nr. 696 din 21 august 2026
Pronunțată: 17 august 2026
Legea care ar fi făcut publice, pe site-ul Agenției Naționale de Integritate, interesele economice ale demnitarilor și ale soților sau partenerilor lor nu va intra în vigoare în această formă. Prin Decizia nr. 883 din 17 august 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 696 din 21 august 2026, Curtea Constituțională a admis obiecțiile formulate de 27 de senatori și de Președintele României împotriva Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul integrității. Este a doua oară în această vară când Curtea se pronunță asupra regimului de integritate al funcției publice, după ce în august a confirmat decăderea de trei ani din dreptul de a ocupa o funcție publică pentru cei găsiți în stare de incompatibilitate.
Legea, identificată în dosarul Curții ca L464/2026 și PL-x nr. 530/2026, introducea un tip nou de document: declarația de interese financiare. Spre deosebire de declarația de avere și de cea de interese, care se depun de ani buni și nu se publică în forma lor completă, declarația de interese financiare urma să fie afișată de Agenția Națională de Integritate pe pagina ei de internet, în cel mult 60 de zile de la generare, pentru 43 de categorii de persoane. Ultima dintre ele, punctul 43, îi cuprindea pe soț, pe soție și pe „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți” cu Președintele României, cu deputații și senatorii, cu prim-ministrul, cu membrii Guvernului, cu secretarii de stat sau cu președinții de consilii județene.
Curtea a desființat exact acest mecanism de publicitate, dar a lăsat neatinsă obligația de a depune declarațiile. Deosebirea contează: datele continuă să ajungă la Agenție, doar că nu ajung pe internet.
Efectele pe care le produce
Un alt document de integritate, cel completat la licitațiile publice, a mers în direcția opusă: a ieșit din lege și cere mai multe date decât prevedea textul legal.
Primul efect este oprirea legii înainte de promulgare. Fiind vorba despre un control exercitat înainte de promulgare, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, legea nu poate fi promulgată în forma votată. Ea se întoarce la Parlament, care trebuie să pună textele declarate neconstituționale în acord cu decizia Curții.
Al doilea efect este căderea integrală a publicării declarațiilor de interese financiare. Curtea a constatat neconstituționalitatea nu doar pentru punctul 43, cel referitor la soți și parteneri, ci și pentru punctele 1-42, adică pentru toți demnitarii și funcționarii publici de pe listă. Motivul este că declarația de interese financiare relua aproape identic, prin anexa nr. 5 a legii, conținutul declarațiilor de avere și de interese, iar acestea nu pot forma obiectul niciunei publicități, potrivit Deciziei nr. 297 din 29 mai 2025. Curtea a spus explicit că publicarea unor formulare similare sub un nume nou nu ocolește acea decizie.
Al treilea efect privește partenerii de viață care nu sunt căsătoriți. Sintagma „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți” a fost declarată neconstituțională, deci obligația rămâne fără un destinatar identificabil. Curtea a reținut că legea nu prevedea niciun criteriu obiectiv, nici durata relației, nici gospodăria comună, nici interdependența economică, nici asumarea publică, astfel încât persoana ar fi trebuit să decidă singură dacă intră sau nu sub obligație, sub sancțiune contravențională, iar un inspector al Agenției ar fi ajuns să evalueze natura unei relații private.
Al patrulea efect este confirmarea sancțiunii. Punctul 4 din dispozitiv respinge obiecțiile împotriva art. II pct. 17, care modifică art. 25 din Legea nr. 176/2010, și împotriva art. X din lege. Rămâne astfel constituțional regimul în care încălcarea conflictului de interese sau a incompatibilității atrage răspundere disciplinară și decădere din dreptul de a ocupa o funcție, iar norma tranzitorie face ca funcția, demnitatea sau mandatul să înceteze în 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, pentru persoanele cu raport al Agenției sau hotărâre judecătorească definitive anterioare.
Al cincilea efect este cel al obligativității. Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, adică de la 21 august 2026, și se comunică Președintelui României, președinților celor două Camere ale Parlamentului și prim-ministrului.
Al șaselea efect ține de limitele controlului de constituționalitate. Doi judecători au formulat opinie separată împotriva punctelor 3 și 4 din dispozitiv, susținând că extinderea controlului la punctele 1-42, pe care niciunul dintre autorii sesizărilor nu le criticase, echivalează cu un control din oficiu, pe care art. 146 din Constituție nu îl permite.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până la această decizie, legea votată de Parlament aducea trei noutăți deodată: un formular public nou, extinderea obligațiilor de declarare la partenerii necăsătoriți și transformarea decăderii din dreptul de a ocupa o funcție într-o cauză de încetare a funcției deja deținute. Din cele trei, primele două au fost oprite, a treia a trecut.
Regimul aleșilor locali a fost atins și de alte acte recente. Tot în vara aceasta, Parlamentul a aprobat ordonanța care a comasat alegerile locale cu europarlamentarele în 2024, act care le permisese aleșilor în funcție să se înscrie în orice partid pentru a candida din partea lui.
A doua schimbare este de nuanță, dar importantă. Curtea nu a interzis legiuitorului să pună obligația de declarare direct în sarcina soțului sau a soției. A spus expres că această opțiune intră în marja lui de apreciere și că interesele patrimoniale ale soțului sunt relevante pentru depistarea conflictelor de interese. Ce nu se poate este publicarea acelor date pe internet și extinderea obligației la o categorie de persoane pe care legea nu o definește.
A treia schimbare ține de raportarea la dreptul european. Curtea a folosit ca reper hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 1 august 2022, pronunțată în Cauza C-184/20, potrivit căreia publicarea online a datelor nominale ale soțului sau ale partenerului depășește ceea ce este strict necesar, obiectivul putând fi atins printr-o mențiune generică despre existența partenerului și despre interesele relevante.
Ce nu se schimbă este activitatea curentă a Agenției Naționale de Integritate. Declarațiile de avere și de interese se depun mai departe, în regimul Legii nr. 176/2010 și al Legii nr. 161/2003, iar procedurile de constatare a incompatibilităților continuă neschimbate.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Protejează datele patrimoniale ale unor persoane private, soți sau parteneri, care nu dețin ele însele o funcție publică și nu au acceptat obligațiile ce decurg din ea.
- Elimină o obligație pe care destinatarul ar fi trebuit să și-o aplice singur, ghicind dacă relația lui este „asemănătoare acelora dintre soți”, sub amenințarea unei amenzi.
- Împiedică o instituție a statului să califice, prin inspectorii ei, natura unei relații private, ceea ce Curtea a văzut ca ingerință directă în viața intimă.
- Menține partea cu efect practic imediat asupra integrității: încetarea funcției pentru incompatibilitate constatată definitiv rămâne în picioare.
- Dă Parlamentului repere concrete pentru rescriere, inclusiv indicația că obligația de declarare în sarcina soțului este admisibilă dacă nu este însoțită de publicare.
Ce rămâne o problemă
- Transparența promisă publicului dispare: cetățeanul nu va putea consulta online interesele financiare ale demnitarilor, nici măcar ale celor de pe punctele 1-42, pe care nu îi contestase nimeni.
- Legea rămâne blocată în Parlament, iar Constituția nu impune un termen în care reexaminarea trebuie făcută.
- Doi judecători au arătat, în opinie separată, că extinderea controlului la texte pe care nimeni nu le criticase depășește sesizarea, ceea ce lasă deschisă discuția despre limitele controlului înainte de promulgare.
- Partenerii necăsătoriți rămân în afara oricărei obligații de declarare până când legiuitorul găsește o definiție care să treacă testul clarității.
- Sancțiunea confirmată se aplică inclusiv unor mandate obținute prin vot, iar opinia separată susține că astfel se neutralizează, după fapt, opțiunea electoratului.
Sfaturi utile
- Dacă ocupi o funcție sau o demnitate publică, nu aștepta formularul nou. Declarația de interese financiare nu se aplică deocamdată, iar obligațiile tale rămân cele din Legea nr. 176/2010, cu declarația de avere și cea de interese.
- Dacă ai în urmă un raport al Agenției Naționale de Integritate sau o hotărâre judecătorească definitivă de incompatibilitate, urmărește promulgarea legii. Partea confirmată de Curte prevede încetarea funcției în 30 de zile de la intrarea ei în vigoare.
- Nu confunda cele două declarații. Cea de avere și cea de interese se depun și acum, dar nu se publică în forma lor completă. Cea de interese financiare, care urma să fie publică, a fost oprită înainte de a exista.
- Dacă ești soțul, soția sau partenerul unui demnitar, nu ai nicio obligație nouă din această lege atât timp cât ea nu este promulgată într-o formă modificată.
- Citește dispozitivul, nu titlurile. Curtea a admis trei puncte și a respins unul, deci legea nu a fost declarată neconstituțională în ansamblul ei.
- Urmărește reexaminarea în Parlament. Textele declarate neconstituționale trebuie puse în acord cu decizia, iar forma finală poate păstra obligația de declarare fără cerința publicării.
Întrebări frecvente
Ce a decis, pe scurt, Curtea Constituțională?
Legea mai poate intra în vigoare?
Declarațiile de avere se mai depun?
De ce a căzut sintagma despre relații asemănătoare celor dintre soți?
Ce se întâmplă cu sancțiunea de încetare a funcției?
Cine a sesizat Curtea?
Ce este opinia separată publicată odată cu decizia?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Opinia separată, al doilea punct din enumerarea introductivă: fraza spune exact opusul a ceea ce susțin autorii ei. Textul publicat este „Admiterea obiecției de neconstituționalitate în privința dispozițiilor art. X alin. (1) și (2) din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul integrității] încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție”. Or, cei trei judecători susțin tocmai că obiecția privind art. X trebuia admisă, lucru afirmat cu două rânduri mai sus în același paragraf introductiv și repetat în încheierea opiniei, unde se arată că „art. X alin. (1) încalcă și prevederile art. 1 alin. (3) și (5)”. Ce încalcă neretroactivitatea este art. X, nu admiterea obiecției. Paranteza dreaptă rămasă în mijlocul frazei, după cuvântul „integrității”, arată de unde vine greșeala: fraza a fost construită prin copierea primului punct al enumerării, unde formularea „Admiterea … încalcă” era corectă, pentru că acolo autorii chiar contestă admiterea.
- Numărul anexei care conține declarația de interese financiare diferă între motivare și opinia separată. În paragrafele 102 și 103 Curtea se referă de două ori la „elementele de conținut ale declarației de interese financiare prevăzute de anexa nr. 5 la legea criticată”, iar opinia separată analizează „conținutul declarației de interese financiare propuse prin legea criticată (anexa nr. 3 la lege)”. Este vorba despre același formular din aceeași lege, iar tocmai conținutul lui este argumentul central de o parte și de alta: majoritatea spune că repetă declarația de avere, minoritatea spune că trece testul de proporționalitate. Cititorul care vrea să verifice nu știe la ce anexă să se uite.
- Paragraful 78, punctul de vedere al Guvernului: alineat greșit la textul criticat. Se arată că „sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II pct. 2 [cu referire la art. 2 alin. (7) pct. 43] … este întemeiată”. Punctul 43 se află la art. 2 alin. (6), nu la alin. (7), așa cum apare în titlul deciziei, în sumarul ediției, în paragraful 84 unde este reprodus textul de lege, în paragrafele 93-103 și în toate cele patru puncte ale dispozitivului.
- Paragraful 75, punctul de vedere al Guvernului: alineat greșit la textul constituțional. Se reproșează art. X alin. (1) că atribuie o consecință nouă unei situații consumate sub legea veche „neținând cont de dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (1)”. Principiul neretroactivității este la art. 15 alin. (2) din Constituție, așa cum este citat corect în paragrafele 3, 7, 22, 85, 113, 114 și 124 și în tot cuprinsul opiniei separate. Art. 15 alin. (1) privește cu totul altceva, faptul că cetățenii beneficiază de drepturile consacrate prin Constituție și prin legi.
Analiza redacției
Problema reală pe care o rezolvă decizia nu este transparența, ci o scurtătură. Prin Decizia nr. 297 din 29 mai 2025, Curtea stabilise că declarațiile de avere și de interese nu pot fi publicate integral. Legea votată în august 2026 a inventat un formular nou, declarația de interese financiare, pe care Agenția Națională de Integritate urma să îl publice în cel mult 60 de zile de la generare, pentru 43 de categorii de persoane. Paragrafele 102 și 103 arată de ce a căzut: conținutul noii declarații „nu face altceva decât să transleze într-un mod aproape identic declarația de avere și de interese, ambele nepublice”. Cu alte cuvinte, aceleași date, alt nume pe formular. Curtea a spus că nu se poate, iar temeiul invocat, art. 147 alin. (4) din Constituție, este chiar obligativitatea propriilor decizii.
Ce nu se vede din dispozitiv este că soluția era deja pe masă. În paragraful 80, Guvernul propune, în chiar punctul său de vedere, varianta care ar fi trecut: Agenția să publice o singură declarație de interese financiare, pe numele demnitarului, construită din datele depuse de el și de familie, fără date cu caracter personal ale rudelor. Este exact linia trasată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-184/20, invocată de toți participanții. Parlamentul avea deci indicația tehnică înainte de vot și tot a votat un formular care copia declarația de avere. Iar în paragraful 64 se arată că modificările erau legate de angajamente asumate prin Planul național de redresare și reziliență, ceea ce înseamnă că textul nu era doar prost scris, ci și presat de un calendar extern.
Viteza se vede în tot dosarul. Camera Deputaților a adoptat legea la 3 august 2026 și a trimis-o Senatului în aceeași zi, Senatul a adoptat-o la 5 august, sesizarea celor 27 de senatori s-a înregistrat la 6 august, cea a Președintelui la 10 august, iar decizia a fost pronunțată la 17 august. Douăsprezece zile de la votul Camerei decizionale până la constatarea neconstituționalității. În acest interval, Președintele Senatului a apreciat că obiecțiile sunt întemeiate, deși Senatul pe care îl conduce tocmai adoptase legea ca for decizional, iar Guvernul a susținut că propria lui inițiativă este în parte neconstituțională. Un text asupra căruia autorii lui își schimbă poziția în 48 de ore nu era pregătit pentru vot.
Punctul cel mai delicat rămâne extinderea din oficiu a controlului. Nici cei 27 de senatori, nici Președintele nu au criticat publicarea declarațiilor pentru categoriile 1-42, adică pentru demnitarii înșiși. Curtea a extins totuși controlul, invocând art. 18 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 și indisociabilitatea textelor. Trei dintre cei opt judecători ai completului, printre care președintele Curții, au semnat opinia separată, arătând că un asemenea control nu poate fi realizat din oficiu. Efectul practic este maxim: partea din lege pe care nimeni nu o contestase, transparența intereselor demnitarilor, este singura care a căzut integral, în timp ce partea contestată de ambii autori, încetarea mandatelor, a rămas în picioare.
Ce ar trebui schimbat
- Un formular de interese financiare cu conținut propriu, nu o copie a declarației de avere. Dacă noua declarație ar conține categorii de interese, praguri și tipuri de participații, în loc de bunuri identificate individual, publicarea ei ar putea trece testul din Decizia nr. 297/2025. Practic, publicul ar afla unde are demnitarul interese, fără să afle unde stă și cât are.
- Preluarea în lege a soluției pe care Guvernul a scris-o deja în paragraful 80. O singură declarație publică, pe numele demnitarului, care valorifică datele depuse de soț sau partener fără să îi indice nominal. Practic, conflictul de interese rămâne vizibil, iar persoana privată nu apare pe pagina de internet a Agenției.
- Renunțarea la categoria de declarant „persoana care are relații asemănătoare acelora dintre soți”, în favoarea unei obligații în sarcina demnitarului. Demnitarul ar declara interesele persoanei cu care conviețuiește, pe răspunderea lui, fără ca aceasta să devină subiect de sancțiune contravențională. Practic, dispare atât autocalificarea, cât și evaluarea unei relații private de către un inspector de integritate.
- Aviz obligatoriu al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la orice lege care prevede publicarea de date personale. Problema de proporționalitate ar fi fost semnalată în procedura parlamentară, nu după votul final, iar cele două săptămâni pierdute în august 2026 s-ar fi consumat înainte de vot.
- Punerea în discuția părților a extinderii controlului din oficiu. Când Curtea consideră că textele necriticate nu pot fi disociate de cele atacate, ar anunța acest lucru în ședință, iar autorii sesizării, Parlamentul și Guvernul ar putea lua poziție. Practic, punctul 3 din dispozitiv nu s-ar mai fi adoptat cu trei voturi împotrivă pe motiv de procedură.
- Un termen pentru reexaminarea în Parlament a legilor întoarse de Curte. Constituția nu prevede niciunul, iar aici este vorba de un text legat de angajamente din Planul național de redresare și reziliență. Practic, un termen ar împiedica situația în care o lege declarată parțial neconstituțională rămâne ani în sertar, iar angajamentul asumat rămâne neîndeplinit.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 696 din 21 august 2026 32 de pagini PDF, 201 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Se încarcă textul actului…
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.