Indemnizațiile revoluționarilor rămân plafonate: CCR respinge zece contestații deodată

DECIZIA nr. 46 din 20 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022

EMITENT: Curtea Constituțională

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 23 iulie 2026

D E C I Z I A Nr. 46 din 20 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Claudia-Margareta Krupenschi — magistrat-asistent-șef Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Ionel Milanovici în Dosarul nr. 1.050/91/2023 al Tribunalului Vrancea — Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.865D/2023.

2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Ion Dudulea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.979D/2023, nr. 3.458D/2023, nr. 3.459D/2023, nr. 328D/2024, nr. 379D/2024, nr. 3.440D/2024, nr. 991D/2025, nr. 3.913D/2025 și nr. 3.918D/2025, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Livia Violeta Duma și alții în Dosarul nr. 2.054/108/2023 al Tribunalului Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, de Marcel Pătrașcu și Nicolae Lupoaica în Dosarul nr. 4.170/63/2023 al Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Cornelia Mihăilă și alții în Dosarul nr. 4.239/63/2023 al Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Margareta Oniga în Dosarul nr. 993/87/2023 al Tribunalului Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal — Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, de Ionel Vlad și alții în Dosarul nr. 1.116/113/2023 al Tribunalului Brăila — Secția I civilă, de Octavian Stanciu și alții în Dosarul nr. 1.912/104/2023 al Tribunalului Olt — Secția I civilă — Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, de Nicolae Cristescu în Dosarul nr. 942/105/2024 al Tribunalului Prahova — Secția I civilă, de Marin Dincă, Ilie Jean Jeminschi și Lăcrămioara Jeminschi în Dosarul nr. 2.335/86/2023 al Tribunalului Suceava — Secția I civilă și de Elena Maria Bădulescu, Raluca Alexandra Covoran și Aurelian Silviu Iovan în Dosarul nr. 17.319/3/2025 al Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

4. La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, același avocat, domnul Ion Dudulea, care precizează că are împuternicire avocațială depusă în toate dosarele strigate, nu însă și în cazul autorului excepției din Dosarul nr. 991D/2025, care a decedat. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent-șef menționează că în dosarele în care autorii excepției sunt reprezentați de domnul avocat prezent, acesta a depus în prealabil și note scrise prin care, în esență, solicită și argumentează admiterea excepției de neconstituționalitate formulate.

6. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, președintele Curții pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura procesuală propusă. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.979D/2023, nr. 3.458D/2023, nr. 3.459D/2023, nr. 328D/2024, nr. 379D/2024, nr. 3.440D/2024, nr. 991D/2025, nr. 3.913D/2025 și nr. 3.918D/2025 la Dosarul nr. 2.865D/2023, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care, în esență, arată că indemnizația stabilită prin Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului — Lupeni — august 1977 nr. 341/2004 a fost în mod succesiv plafonată, prin ordonanțe de urgență ale Guvernului care nu respectă exigențele impuse de art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece nu răspund niciunei situații reale de urgență. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 650 din 15 decembrie 2022 și solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

8. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că măsura plafonării cuantumului indemnizației în discuție nu echivalează cu anularea dreptului, fiind doar o măsură temporară care nu afectează dreptul în sine. În plus, adoptarea succesivă de ordonanțe de urgență într-un anumit domeniu nu exclude caracterul extraordinar al acestora.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 25 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.050/91/2023, Încheierea din 17 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 2.054/108/2023, Încheierea din 17 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.170/63/2023, Încheierea din 17 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 4.239/63/2023, Încheierea din 28 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 993/87/2023, Încheierea din 20 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.116/113/2023, Încheierea din 25 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.912/104/2023, Încheierea din 5 martie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 942/105/2024, Încheierea din 15 iulie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 2.335/86/2023, și Încheierea din 7 august 2025, pronunțată în Dosarul nr. 17.319/3/2025, Tribunalul Vrancea — Secția I civilă, Tribunalul Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal — Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Brăila — Secția I civilă, Tribunalul Olt — Secția I civilă — Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Prahova — Secția I civilă, Tribunalul Suceava — Secția I civilă și Tribunalul București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

10. Excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate de Ionel Milanovici și alții în cauze în care autorii excepțiilor au solicitat caselor județene de pensii să recalculeze cuantumul unor indemnizații stabilite în baza Legii nr. 341/2004.

11. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate plafonează în mod succesiv cuantumul indemnizațiilor stabilite prin Legea nr. 341/2004 la nivelul cuantumului cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2021, respectiv în luna decembrie 2022. Această plafonare se raportează, în realitate, la nivelul indemnizației achitate în anul 2010, deoarece de atunci au intervenit anual ordonanțe de urgență prin care Guvernul a limitat succesiv cuantumul cuvenit, prin raportare la luna decembrie a anului precedent. Or, în aceste condiții, apare ca evident faptul că nu mai poate fi vorba despre o situație extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, așa cum art. 115 alin. (4) din Constituție impune Guvernului pentru ca acesta să poată emite ordonanțe de urgență.

12. Tribunalul Vrancea — Secția I civilă, Tribunalul Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal — Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Brăila — Secția I civilă, Tribunalul Olt — Secția I civilă — Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Prahova — Secția I civilă, Tribunalul Suceava — Secția I civilă și Tribunalul București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.

13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, susținerile părții prezente, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1202 din 18 decembrie 2021, precum și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022.

17. Cu privire la obiectul excepției, Curtea observă că autorii excepției au formulat exclusiv critici de neconstituționalitate extrinsecă cu referire la texte punctuale din două ordonanțe de urgență, aspect ce suscită anumite precizări legate de stabilirea obiectului prezentei excepții. În jurisprudența sa, Curtea a statuat, de principiu, că examinarea constituționalității extrinseci a unei ordonanțe de urgență prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituție se poate circumstanția doar cu privire la anumite dispoziții din cuprinsul ordonanței de urgență expres identificate, și nu la întregul act normativ, dacă acesta normează în privința unui spectru larg de relații sociale disociabile în sine și cuprinde reglementări de un anumit grad de eterogenitate, fără o legătură intrinsecă și indisolubilă între ele (Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, paragraful 34). Prin urmare, în prezentele cauze, Curtea nu va reține ca obiect al excepției cele două ordonanțe de urgență, în ansamblul lor, ci doar dispozițiile art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, acestea fiind disociabile în sine de celelalte prevederi din cuprinsul ordonanțelor de urgență antemenționate. Textele de lege criticate au următorul conținut: — Art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021: „(2) În anul 2022 indemnizațiile stabilite în baza Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului — Lupeni — august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2021.”; — Art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022: „(1) În anul 2023 se mențin în plată la nivelul acordat/cuvenit pentru luna decembrie 2022: (…)

n) indemnizațiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.”

18. Dispozițiile legale criticate au avut aplicabilitate limitată în timp, respectiv cele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 doar în anul 2022, iar cele din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 doar în anul 2023, însă, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra constituționalității acestora în redactarea care continuă, și după ieșirea lor din vigoare, să producă efecte juridice în cauzele în care excepțiile au fost invocate.

19. Prevederile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 115 alin. (4) referitoare la condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate, deși fac parte din acte normative diferite, conțin aceeași soluție juridică de principiu, însă cu aplicabilitate diferită în timp. Astfel, ambele texte prevăd, în esență, că indemnizațiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004 se acordă, atât în anul 2022 [prin art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021], cât și în anul 2023 [prin art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022], în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2021, respectiv în luna decembrie 2022. Autorii excepției sunt nemulțumiți de faptul că această soluție legislativă de plafonare a cuantumului indemnizației acordate în temeiul Legii nr. 341/2004 a fost menținută permanent prin ordonanțe de urgență emise anual de Guvern, astfel că nivelul concret acordat a rămas raportat la cel din luna decembrie 2010.

Consideră că însăși regularitatea/frecvența emiterii acestor acte normative anulează caracterul lor extraordinar, astfel fiind încălcate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.

21. Curtea Constituțională a analizat în numeroase rânduri această soluție legislativă de principiu, cuprinsă în diferite acte normative, și a respins, ca neîntemeiate, criticile formulate (de exemplu, Decizia nr. 768 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 12 februarie 2021, Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, și Decizia nr. 317 din 19 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 1 august 2022).

22. În esență, Curtea a reținut mai întâi că indemnizația de revoluționar reglementată de Legea nr. 341/2004, deși are ca temei moral sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprii, au contribuit la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, nu constituie, totuși, o obligație constituțională de reglementare a statului, neputându-se vorbi despre existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații de revoluționar. Aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Mai mult, legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă, are dreptul de a stabili frecvența și modalitatea concretă în care va face aceasta.

Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea lor în viitor.

23. Curtea a mai arătat, de principiu, că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (Decizia nr. 301 din 25 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 30 august 2023, paragraful 21).

24. Referitor la criticile de neconstituționalitate privind lipsa situației extraordinare care să justifice emiterea ordonanțelor de urgență criticate, este relevantă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la condițiile stabilite de prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență a Guvernului. Potrivit acestora, Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 598 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 946 din 26 noiembrie 2019). Curtea a mai arătat că pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public (spre exemplu, Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009). Cât privește condiția urgenței, prevăzută de art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea Constituțională a statuat că urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007).

25. Analizând preambulul fiecăreia dintre cele două ordonanțe de urgență criticate prin raportare la considerentele jurisprudențiale mai sus menționate, Curtea constată că acestea respectă condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție pentru adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

26. Cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Curtea a constatat deja prin decizii anterioare că prin acest act normativ au fost prelungite, pentru anul 2022, măsurile restrictive stabilite inițial pentru anul 2021 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1332 din 31 decembrie 2020. Din analiza preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Curtea a reținut că limitarea creșterii cheltuielilor bugetare permanente (cu salarizarea personalului plătit din fonduri publice) a fost absolut necesară, alături de alte măsuri, pentru evitarea vulnerabilizării și producerii unor consecințe negative asupra bugetului de stat aferent anului 2022, cum ar fi un deficit al bugetului general consolidat de 6,2% din produsul intern brut, reducerea veniturilor bugetare în anul 2022 cu 0,5% din produsul intern brut sau fonduri insuficiente în bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în contextul menținerii crizei sanitare determinate de situația epidemiologică din România generată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2. Curtea a considerat că împrejurările expuse au caracter obiectiv, cuantificabil și se constituie în situații extraordinare, care au impus urgent măsuri cu caracter excepțional, temporar și derogatoriu de la legea generală a salarizării, astfel că nu s-a putut reține susținerea potrivit căreia motivele invocate la adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 nu sunt justificate (Decizia nr. 631 din 7 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 martie 2025, și Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 25 august 2025).

27. Cât privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Curtea reține, din analiza notei sale de fundamentare, că aceasta a fost într-adevăr emisă în continuarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, fiind menținute o serie dintre argumentele ce au justificat emiterea acestui din urmă act normativ. Din perspectiva criticilor de neconstituționalitate formulate în cauză și care vizează, în esență, plafonarea unor venituri obținute din surse bugetare (indemnizația acordată în temeiul Legii nr. 341/2004), Curtea reține că, în contextul crizei sanitare menținute la nivel internațional și în anul 2022 și al crizei economice, cauzate inclusiv de criza energetică, Guvernul invocă necesitatea și mai acută de reducere a creșterilor cheltuielilor bugetare, cum sunt și cele cu salariile pentru personalul plătit din fonduri publice sau cu indemnizațiile, pe fondul creșterii deficitului bugetului general consolidat, care, în lipsa unor măsuri urgente, riscă să ajungă, în anul 2023, la 10,3% din produsul intern brut. În plus, din cauza creșterii prețurilor la energia electrică și a nivelului inflației, în general, se consideră că sunt absolut imperative anumite majorări și indexări ale veniturilor susținute din bugetul public pentru anumite categorii de persoane vulnerabile. Prin urmare, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 cuprinde, pe de o parte, norme prin care fie sunt menținute anumite măsuri bugetare de natură restrictivă preexistente, așa cum sunt cele criticate (art. II-VII și XVIII), fie se prorogă/suspendă în continuare termenul de acordare a unor beneficii (art. XXIV-XXIX) sau norme prin care sunt introduse noi restricții bugetare (de exemplu, art. XXI sau XXIII), și, pe de altă parte, norme prin care au fost introduse unele măsuri pozitive din punct de vedere financiar, de majorare a unor venituri obținute din salarii (art. I) sau din pensii/indemnizații (art. VIII-XVII).

28. În urma examinării argumentelor prezentate în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Curtea constată că nu poate reține susținerile de neconstituționalitate formulate în prezentele cauze exclusiv prin raportare la art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât actul normativ astfel criticat a fost adoptat în considerarea unor împrejurări în mod obiectiv extraordinare și determinabile, iar măsurile apreciate ca necesare pentru evitarea unor consecințe deosebit de grave asupra întregii societăți au un caracter excepțional, derogatoriu și temporar. Este adevărat că indemnizația cu caracter reparatoriu stabilită de Legea nr. 341/2004 a fost în mod repetat plafonată, începând cu anul 2010, prin ordonanțe de urgență succesive, însă această măsură nu poate, prin simplul fapt al menținerii sale în timp, să anuleze eo ipso rațiunile justificative care au determinat în mod obiectiv Guvernul să recurgă de fiecare dată la modalitatea de reglementare a unor măsuri fiscal-bugetare prin utilizarea ordonanței de urgență, în acord cu prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție.

29. Cât privește invocarea, în motivarea excepției, a Deciziei Curții Constituționale nr. 650 din 15 decembrie 2022, precitată, este de subliniat că prin această decizie instanța constituțională a confirmat respectarea condițiilor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție necesare pentru emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, soluția de admitere pronunțată prin această decizie vizând încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, cu referire la interdicția de a afecta drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, în speța respectivă fiind vorba despre dreptul la pensie — prevăzut și garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. Or, spre deosebire de dreptul la pensie, dreptul la indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 nu are consacrare constituțională, nefiind deci un drept fundamental, ci legal, acordat ca opțiune a legiuitorului.

30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel Milanovici și alții în dosarele nr. 1.050/91/2023, nr. 2.054/108/2023, nr. 4.170/63/2023, nr. 4.239/63/2023, nr. 993/87/2023, nr. 1.116/113/2023, nr. 1.912/104/2023, nr. 942/105/2024, nr. 2.335/86/2023 și nr. 17.319/3/2025 ale Tribunalului Vrancea — Secția I civilă, Tribunalului Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal — Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Brăila — Secția I civilă, Tribunalului Olt — Secția I civilă — Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Prahova — Secția I civilă, Tribunalului Suceava — Secția I civilă și Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. IX alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. XVIII alin. (1) lit. n) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea — Secția I civilă, Tribunalului Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Dolj — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Teleorman — Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal — Complet specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Brăila — Secția I civilă, Tribunalului Olt — Secția I civilă — Complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalului Prahova — Secția I civilă, Tribunalului Suceava — Secția I civilă și Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent-șef, Claudia-Margareta Krupenschi