Pe scurt
- Statul recunoaște, prin lege, patru categorii de victime ale mineriadei din 13-15 iunie 1990: urmașii celor decedați, răniții, arestații și reținuții.
- Cine primește certificatul are dreptul la o indemnizație lunară de 5.000 de lei, indexată anual cu inflația, plus tratamente și medicamente gratuite, un loc de veci, pensionare cu cinci ani mai devreme, scutiri de taxe și transport gratuit.
- Legea intră în vigoare la 1 ianuarie 2027, iar dosarele se depun la un departament nou din cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist.
Publicat: M. Of. nr. 574 din 13 iulie 2026
Intră în vigoare: 1 ianuarie 2027
La treizeci și șase de ani după ce demonstranții din Piața Universității au fost bătuți de mineri și de forțele de ordine, statul român pune în lege un statut și o indemnizație pentru cei care au rămas cu urmările. Legea nr. 137/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 574 din 13 iulie 2026, acordă 5.000 de lei pe lună, indexați anual, celor care își pot dovedi calitatea de victimă. Este a treia lege reparatorie majoră din familia celor pentru care Curtea Constituțională a fost chemată în repetate rânduri să spună cine intră și cine nu, după cea a revoluționarilor, unde recent Curtea a confirmat plafonarea indemnizațiilor, și după Decretul-lege nr. 118/1990 pentru persecutații politic.
Articolul 1 al legii nu ocolește cuvintele. Spune că evenimentele din 13-15 iunie 1990 au rămas în istoria României ca o pagină neagră, în care demonstrațiile pașnice de la București împotriva Guvernului au fost reprimate cu brutalitate de forțele de ordine, cu ajutorul minerilor. Este o formulare de act normativ, nu de manual, și ea fixează premisa juridică a întregii legi.
Textul nu se aplică automat nimănui. Fiecare persoană interesată trebuie să depună un dosar, cu înscrisuri oficiale, la o comisie nouă, iar recunoașterea se face individual, prin decizie.
Efectele pe care le produce
Apar patru calități recunoscute prin lege. Articolul 2 le enumeră: urmaș al persoanei care a decedat în timpul evenimentelor; persoană care a fost rănită; persoană care a fost arestată ca urmare a participării la acțiuni; persoană care a fost reținută pentru același motiv. Toate patru dau aceleași drepturi.
Indemnizația este de 5.000 de lei pe lună și se indexează. Începând cu al doilea an de la acordare, suma se majorează anual, din oficiu, cu rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică pentru anul calendaristic anterior, iar indexarea se aplică din luna ianuarie. Banii vin de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații, și se plătesc prin casele de pensii.
Drepturile nu se opresc la bani. Titularul certificatului are acces gratuit la tratamente și medicamente în unitățile Ministerului Sănătății, ale Apărării și ale Internelor, inclusiv în stațiuni balneare, acces gratuit la toate medicamentele prin medicul de familie, un loc de veci atribuit în proprietate fără plată, reducerea cu cinci ani a vârstei standard de pensionare, fără penalizare, cu condiția unui stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani, scutire de impozit pentru o locuință și terenul aferent, transport urban gratuit și 12 călătorii gratuite pe an cu trenul, la clasa I, dus-întors.
Familia intră în beneficiu la partea de transport. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători și membrii familiei titularului, iar gratuitățile se aplică și însoțitorului persoanei cu grad de invaliditate sau al celei care, din motive medicale, are nevoie de însoțitor.
Sumele nu se impozitează și nu blochează alte drepturi. Legea spune expres că drepturile acordate nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi. Pentru cineva care primește deja o pensie sau o indemnizație de handicap, asta contează mai mult decât suma în sine.
Se înființează o structură administrativă nouă. În cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 se creează Departamentul pentru recunoașterea drepturilor victimelor mineriadei din 13-15 iunie 1990, cu o comisie formată din secretarul de stat, ca președinte, și patru membri din rândul angajaților instituției.
Există și o listă de excluderi. Nu pot beneficia cei deja despăgubiți de statul român în urma unor acțiuni în justiție, cei care au făcut parte din aparatul de represiune, securitate și poliție sau au desfășurat activități de poliție politică, cei care au deținut funcții de conducere în Partidul Comunist Român, cei care au făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naționale, precum și persoanele declarate prin hotărâri definitive drept colaboratori sau lucrători ai Securității.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Până la această lege, victimele mineriadei din iunie 1990 nu aveau niciun statut propriu. Cine voia despăgubiri trebuia să meargă în instanță, pe dreptul comun, iar dosarul penal al mineriadei a rămas ani la rând fără o soluție definitivă. Reparațiile pentru represiunea comunistă erau acoperite de Decretul-lege nr. 118/1990, iar cele pentru Revoluția din decembrie 1989 de Legea nr. 341/2004. Iunie 1990 cădea între ele: prea târziu pentru prima, prea devreme pentru a doua.
Legea nr. 137/2026 umple acest gol, dar o face pe un tipar deja cunoscut: certificat emis de o comisie, adeverință tipizată trimisă caselor de pensii, indemnizație lunară plătită prin sistemul public. Este exact mecanismul folosit la revoluționari, cu diferența că aici suma este fixată direct în lege, la 5.000 de lei, și indexată automat cu inflația, în loc să fie legată de un indicator care poate fi plafonat prin legea bugetului.
A doua diferență de fond este că legea instituie un termen de soluționare. Documentele se comunică prin poștă, cu confirmare de primire, în 60 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii, iar în 45 de zile de la emiterea deciziei de admitere adeverințele ajung la casele de pensii. Sunt termene scrise, nu practici administrative.
A treia noutate este posibilitatea ca o terță persoană să conteste o recunoaștere. Cine consideră, pe bază de probe, că altcuiva i s-a eliberat certificatul fără respectarea legii poate face contestație în 30 de zile de la comunicarea sau publicarea deciziei de admitere. Este o supapă împotriva dosarelor fabricate, dar și o sursă previzibilă de litigii.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Recunoașterea vine cu o calificare explicită a faptelor în chiar textul legii, ceea ce contează juridic, nu doar simbolic.
- Indemnizația este fixată în lege și indexată automat cu inflația, deci nu depinde de o decizie anuală de buget.
- Drepturile nu se impozitează, nu sunt considerate venituri și nu blochează alte prestații sociale.
- Termenele de soluționare și de transmitere către casele de pensii sunt scrise în lege, cu cifre, nu lăsate la aprecierea instituției.
- Contestația unei terțe persoane împotriva unei recunoașteri deschise pe nedrept protejează credibilitatea întregii liste.
- Data intrării în vigoare, 1 ianuarie 2027, lasă timp real pentru normele metodologice și pentru organizarea comisiei.
Ce rămâne o problemă
- Legea nu spune de la ce dată începe termenul de contestație pentru cel căruia i se respinge cererea, pentru că nu reglementează nicăieri emiterea și comunicarea unei decizii de respingere.
- Contestația terței persoane nu are un destinatar prevăzut în lege: nu se spune cine o soluționează și după ce procedură.
- Dosarele cer înscrisuri oficiale de acum treizeci și șase de ani, iar legea nu prevede nicio procedură subsidiară pentru cazurile în care arhiva nu mai există.
- Certificatele și adeverințele se publică pe pagina de internet a instituției, deci lista nominală a victimelor devine publică, fără ca legea să spună ce date se afișează.
- Scutirea de taxe pentru autoturism privește doar vehiculele hycomat sau hidramat, adică adaptate, deși legea nu condiționează niciuna dintre cele patru calități de existența unui handicap.
- Comisia are cinci membri, toți din aceeași instituție, fără niciun membru din afară, la un proces de recunoaștere istorică ce va fi contestat.
Sfaturi utile
- Nu depuneți dosarul înainte de 1 ianuarie 2027 și, mai ales, înainte de apariția normelor metodologice. Ele se aprobă prin hotărâre a Guvernului în 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii și stabilesc modelele certificatului și ale adeverinței tipizate, plus procedura de eliberare.
- Începeți acum căutarea înscrisurilor. Legea cere documente oficiale emise de organele, autoritățile sau instituțiile competente, iar obținerea unei foi de observație clinică sau a unei adeverințe de la arhiva unui spital ori a unei unități de poliție durează luni, nu zile.
- Pentru calitatea de urmaș, pregătiți certificatul de deces în copie legalizată și documentele care atestă legătura de rudenie, plus înscrisurile din care rezultă că decesul a avut loc în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990.
- Pentru calitatea de rănit, actul esențial este dovada internării medicale și a leziunilor suferite ca urmare a agresiunilor. Adăugați și orice document din care rezultă data, locul internării și cauzele acesteia.
- Fiecare dosar cere două fotografii tip pașaport și o declarație pe propria răspundere că nu vă aflați în niciuna dintre situațiile de excludere de la articolul 3. Declarația nu este formalitate: legea prevede răspunderea civilă sau penală pentru veridicitatea documentelor depuse.
- Păstrați dovada datei de depunere. De la ea curge termenul de 60 de zile lucrătoare în care instituția trebuie să vă comunice documentele.
- Dacă cererea vă este respinsă, aveți 30 de zile pentru acțiune în contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004. Nu așteptați o soluționare pe cale amiabilă, termenul curge.
- Rețineți că indemnizația se plătește prin casa de pensii competentă, nu prin secretariatul de stat. Adeverința tipizată ajunge acolo în 45 de zile de la emiterea deciziei de admitere.
Întrebări frecvente
De la ce dată se pot depune cererile?
Cât este indemnizația și cine o plătește?
Se impozitează indemnizația?
Ce documente sunt necesare?
Cine nu poate beneficia de lege?
Ce fac dacă mi se respinge cererea?
Poate altcineva să conteste recunoașterea mea?
Pensionarea cu cinci ani mai devreme se aplică oricui?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Articolul 6, alineatele (1)-(4). Termenul de contestație pornește de la un act pe care legea nu îl reglementează. Alineatele (1) și (2) descriu ce se întâmplă exclusiv „după admiterea cererii”: se eliberează un certificat și o adeverință tipizată, care se comunică prin poștă în 60 de zile lucrătoare. Alineatul (3) fixează însă începutul termenului de 30 de zile la „comunicarea deciziei prin poștă”, iar alineatul (4) la „data primirii deciziei de respingere”. Nicio dispoziție a legii nu prevede emiterea unei decizii de respingere, comunicarea ei sau un termen în care instituția trebuie să o emită. Un solicitant căruia nu i se admite cererea nu poate stabili, din textul legii, când începe să curgă termenul în care își poate apăra dreptul.
- Articolul 6, alineatele (5) și (6). O cale de atac fără organ care să o soluționeze. Alineatul (4) trimite expres contestația solicitantului la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004. Alineatul (5) creează, în paralel, dreptul unei terțe persoane de a contesta o decizie de admitere, dar nu spune cui se adresează contestația, cine o soluționează și în ce termen. Alineatul (6) îi impune condiții de formă și sancțiunea nulității, condiții specifice unei plângeri administrative, nu unei cereri de chemare în judecată, unde nulitatea se guvernează după Codul de procedură civilă. Din același text se poate ajunge, cu bună-credință, fie la concluzia că sesizarea se depune la secretariatul de stat, fie la aceea că se introduce direct în instanță.
Analiza redacției
Legea face un lucru pe care statul român l-a amânat treizeci și șase de ani: numește ce s-a întâmplat în iunie 1990 și atașează numirii o consecință patrimonială. Alegerea de a fixa indemnizația direct în lege, la o sumă exprimată în lei și indexată automat cu inflația, este mai solidă decât mecanismele legate de indicatori care pot fi plafonate anual prin legea bugetului, cum s-a întâmplat la revoluționari. La fel, termenele scrise în cifre, 60 de zile lucrătoare pentru soluționare și 45 pentru transmiterea adeverințelor, sunt o îmbunătățire față de practica obișnuită a legilor reparatorii.
Slăbiciunea legii este de procedură, nu de intenție. Partea care descrie ce se întâmplă când cererea este admisă e scrisă cu grijă. Partea care descrie ce se întâmplă când nu este admisă, sau când cineva contestă o admitere, e schițată în două alineate care se contrazic ca formă și lasă neacoperit exact momentul în care omul are nevoie de reguli clare. Într-o lege reparatorie, unde aproape fiecare dosar depinde de arhive incomplete, respingerile vor fi numeroase, iar litigiile inevitabile.
A doua problemă de fond este proba. Legea cere înscrisuri oficiale pentru fapte petrecute în 1990, într-un moment în care evidențele au fost ținute prost și, pe alocuri, deliberat lacunar. Nu există nicio cale subsidiară: nici declarații de martori, nici expertiză medico-legală actuală, nici prezumții. Cine nu găsește hârtia rămâne pe dinafară, indiferent ce i s-a întâmplat.
Ce ar trebui schimbat
- Reglementarea expresă a deciziei de respingere. Legea ar trebui să prevadă că cererea se soluționează prin decizie motivată, comunicată în același termen de 60 de zile lucrătoare, indiferent de soluție. Fără asta, termenul de 30 de zile din articolul 6 alineatul (4) rămâne fără punct de plecare, iar respingerea prin tăcere nu are remediu.
- Desemnarea organului care soluționează contestația terței persoane. Alegerea între secretariatul de stat și instanța de contencios administrativ trebuie făcută în lege, cu termen și cu efectul asupra certificatului deja emis. Altfel, aceeași contestație va fi respinsă ca inadmisibilă pe ambele căi.
- O cale subsidiară de probă pentru dosarele fără arhivă. Recunoașterea calității pe baza unui probatoriu complet, inclusiv martori și expertiză, atunci când înscrisul oficial nu mai poate fi obținut, ar transforma legea dintr-una aplicabilă celor cu documente într-una aplicabilă victimelor.
- Limitarea a ceea ce se publică pe pagina de internet. Publicarea integrală a certificatelor și adeverințelor înseamnă expunerea unor date medicale și de detenție. Publicarea listei cu numele și calitatea recunoscută ar asigura același control public, cu un cost mult mai mic pentru persoana în cauză.
- Corelarea scutirii pentru autoturism cu beneficiarii reali ai legii. Restrângerea la vehicule hycomat sau hidramat este preluată din legislația pentru persoane cu handicap și lasă fără efect dreptul pentru majoritatea celor patru categorii, care nu sunt definite prin invaliditate.
- Deschiderea comisiei către membri din afara instituției. Un istoric desemnat de o instituție de cercetare a regimului comunist și un reprezentant al asociațiilor de victime ar da deciziilor de recunoaștere o autoritate pe care cinci angajați ai aceluiași secretariat de stat nu o pot da singuri.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 574 din 13 iulie 2026 16 pagini PDF, 101 KB actul începe la pagina 11
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Lege privind acordarea unor drepturi victimelor evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990
EMITENT: Parlamentul României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 13 iulie 2026
PARLAMENTUL ROMÂNIEI. CAMERA DEPUTAȚILOR. SENATUL
L E G E privind acordarea unor drepturi victimelor evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. — Prezenta lege reglementează modalitățile de exercitare a recunoștinței față de victimele evenimentelor din perioada 13-15 iunie 1990, care au rămas în istoria României ca o pagină neagră, în care demonstrațiile pașnice de la București împotriva Guvernului au fost reprimate cu brutalitate de forțele de ordine, cu ajutorul minerilor.
Art. 2. — Prezenta lege reglementează drepturile victimelor evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990, iar pentru cinstirea memoriei și în semn de gratitudine se instituie următoarele calități:
a) urmaș al persoanei care a decedat în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990;
b) persoană care a fost rănită în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990;
c) persoană care a fost arestată ca urmare a participării la acțiunile din timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990;
d) persoană care a fost reținută ca urmare a participării la acțiunile din timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990.
Art. 3. — De prevederile prezentei legi nu pot beneficia:
a) persoanele prevăzute la art. 2 care au fost despăgubite de statul român ca urmare a unor acțiuni în justiție;
b) persoanele care au făcut parte din aparatul de represiune, securitate și poliție sau care au desfășurat activități de poliție politică în perioada 1945-1989 și nici cele care au făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naționale;
c) persoanele despre care se dovedește că, în perioada 1945-1989, au deținut cel puțin o demnitate sau o funcție de conducere în cadrul organelor locale, regionale sau naționale ale Partidului Comunist Român;
d) persoanele despre care se dovedește că, în perioada 1947-1989, au fost militari, cu grade și funcții, în structurile militarizate ale statului comunist și care au făcut parte din aparatul de represiune, respectiv securitate și miliție, și nici cele care au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acționat sub orice formă împotriva Revoluției Române din Decembrie 1989, au emis ordine și dispoziții în favoarea menținerii structurilor fostului partid comunist;
e) persoanele care au fost declarate, prin hotărâri definitive ale instanțelor de judecată, ca având calitatea de colaboratori/ lucrători ai Securității.
Art. 4. — (1) Dovada calităților prevăzute la art. 2 se face, de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele/autoritățile/instituțiile competente, din care să rezulte, după caz:
a) privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, sau constrângerea, atât prin monitorizarea neîntreruptă, cu orice mijloace, cât și prin presiuni sau ordine directe, în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990;
b) internarea medicală, ca urmare a leziunilor suferite în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990;
c) decesul persoanei în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990 și documentele care dovedesc calitatea de urmaș a solicitantului.
(2) Dosarul pentru dobândirea calității prevăzute la art. 2 lit. a) trebuie să cuprindă următoarele documente:
a) copie legalizată după certificatul de deces al persoanei care a decedat în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990;
b) documente care dovedesc calitatea prevăzută la art. 2 lit. a), în original sau copie legalizată;
c) înscrisuri oficiale eliberate de către organele/autoritățile/ instituțiile competente din care să rezulte că decesul persoanei a avut loc în timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990, în original sau copie legalizată;
d) cerere tipizată privind recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. a), în original;
e) actul de identitate al persoanei care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. a), în copie;
f) două fotografii tip pașaport;
g) declarație pe propria răspundere din care să reiasă că persoana care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. a) nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 3.
(3) Dosarul pentru recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. b) trebuie să cuprindă următoarele documente:
a) înscrisuri oficiale eliberate de către organele/autoritățile/ instituțiile competente din care să rezulte internarea medicală și leziunile suferite ca urmare a agresiunilor din timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990, în original sau copie legalizată;
b) cerere tipizată privind recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. b), în original;
c) actul de identitate al persoanei care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. b), în copie;
d) două fotografii tip pașaport;
e) declarație pe propria răspundere din care să reiasă că persoana care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. b) nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 3;
f) alte documente utile în susținerea cererii, din care să rezulte data și locul internării și cauzele acesteia, în original sau copie legalizată.
(4) Dosarul pentru recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. c) trebuie să cuprindă următoarele documente:
a) înscrisuri oficiale eliberate de către organele/autoritățile competente din care să rezulte privarea de libertate în locuri de detenție, pentru efectuarea de cercetări, sau constrângerea, atât prin monitorizarea neîntreruptă, cu orice mijloace, cât și prin presiuni sau ordine directe, ca urmare a participării la acțiunile din timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990, în original sau copie legalizată;
b) cerere tipizată privind recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. c), în original;
c) actul de identitate al persoanei care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. c), în copie;
d) două fotografii tip pașaport;
e) declarație pe propria răspundere din care să reiasă că persoana care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. c) nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 3;
f) alte documente utile în susținerea cererii, din care să rezulte data și locul arestării și cauzele acesteia, în original sau copie legalizată.
(5) Dosarul pentru recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. d) trebuie să cuprindă următoarele documente:
a) înscrisuri oficiale eliberate de către organele/autoritățile competente din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, sau constrângerea, atât prin monitorizarea neîntreruptă, cu orice mijloace, cât și prin presiuni sau ordine directe, ca urmare a participării la acțiunile din timpul evenimentelor de la București din perioada 13-15 iunie 1990, în original sau copie legalizată;
b) cerere tipizată privind recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. d), în original;
c) actul de identitate al persoanei care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. d), în copie;
d) două fotografii tip pașaport;
e) declarație pe propria răspundere din care să reiasă că persoana care solicită recunoașterea calității prevăzute la art. 2 lit. d) nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 3;
f) alte documente utile în susținerea cererii, din care să rezulte data și locul reținerii și cauzele acesteia, în original sau copie legalizată.
(6) Persoana care solicită recunoașterea uneia dintre calitățile prevăzute la art. 2 poartă răspunderea civilă sau penală, după caz, cu privire la veridicitatea și legalitatea documentelor depuse potrivit dispozițiilor alin. (2)-(5).
Art. 5. — (1) În cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, denumit în continuare SSRML, se înființează Departamentul pentru recunoașterea drepturilor victimelor mineriadei din 13-15 iunie 1990, denumit în continuare Departamentul, ca structură funcțională organizată potrivit unui regulament aprobat prin ordin al secretarului de stat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Pentru recunoașterea calităților prevăzute la art. 2 se înființează în cadrul Departamentului o comisie alcătuită din secretarul de stat, în calitate de președinte, și 4 membri din rândul angajaților SSRML.
(3) Structura organizatorică și atribuțiile Departamentului, componența comisiei prevăzute la alin. (2), precum și modalitățile de organizare și funcționare ale acesteia se stabilesc prin regulamentul prevăzut la alin. (1).
Art. 6. — (1) După admiterea cererii, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, SSRML eliberează, pe numele solicitantului, un certificat și o adeverință tipizată care atestă una dintre calitățile prevăzute la art. 2.
(2) Documentele eliberate potrivit dispozițiilor alin. (1) se comunică prin poștă, cu confirmare de primire, în termen de 60 de zile lucrătoare de la data depunerii cererii, și se publică pe pagina de internet a SSRML.
(3) În cazul comunicării deciziei prin poștă, cu confirmare de primire, care nu este ridicată de către destinatar, termenul de 30 de zile pentru contestație curge de la data returnării confirmării de primire, nesemnată, iar pentru cele ridicate, termenul de 30 de zile pentru contestație curge de la data confirmării de primire.
(4) Persoana pentru care s-a decis respingerea cererii privind recunoașterea uneia dintre calitățile prevăzute la art. 2 poate face contestație împotriva deciziei de respingere, în sensul formulării unei acțiuni în instanța de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în termen de maximum 30 de zile de la data primirii deciziei de respingere.
(5) Persoana care consideră, pe bază de probe, că în cazul altei persoane, căreia i-au fost eliberate certificatul pentru recunoașterea uneia dintre calitățile prevăzute la art. 2 și adeverința tipizată, prevăzute la alin. (1), nu au fost respectate prevederile prezentei legi poate face contestație împotriva deciziei de admitere, în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării/publicării deciziei de admitere.
(6) Contestația va cuprinde datele de identificare ale contestatarului, actele sau faptele contestate, precum și documentele doveditoare în susținerea contestației. Orice contestație care nu conține datele de identificare sau semnătura contestatarului și motivele contestației este nulă.
Art. 7. — (1) În termen de 45 de zile de la data emiterii deciziei de admitere a cererii privind recunoașterea uneia dintre calitățile prevăzute la art. 2, SSRML transmite către casele județene de pensii, respectiv Casa de Pensii a Municipiului București, casele sectoriale de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații adeverințele tipizate prevăzute la art. 6 alin. (1).
(2) Modelele certificatelor și ale adeverințelor tipizate, prevăzute la art. 6 alin. (1), precum și procedura de eliberare a acestora se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Art. 8. — (1) Titularul certificatului prevăzut la art. 6 alin. (1) beneficiază de următoarele drepturi:
a) o indemnizație lunară reparatorie, în cuantum de 5.000 lei;
b) accesul gratuit la tratamente și medicamente în spitalele, policlinicile, bazele de tratament și unitățile din stațiuni balneare, climatice și balneoclimatice aparținând Ministerului Sănătății, Ministerului Apărării Naționale și Ministerului Afacerilor Interne, cheltuielile urmând a fi suportate din bugetele ministerelor respective și din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
c) accesul gratuit la toate medicamentele, prin medicul de familie, costul integral al acestora fiind suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate;
d) atribuirea în proprietate, fără plată, a unui loc de veci;
e) prin derogare de la legislația privind sistemul public de pensii, reducerea cu 5 ani a vârstei standard de pensionare prevăzute de lege, fără penalizare, cu condiția realizării unui stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani;
f) prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, scutirea de la plata taxelor și impozitelor pentru o locuință și terenul aferent acesteia, precum și pentru un autoturism hycomat sau hidramat și mototriciclu, aflate în proprietate sau în coproprietate cu soțul/soția, precum și scutirea de taxe la înmatricularea unui singur autoturism tip hycomat sau hidramat;
g) transportul urban gratuit cu mijloacele de transport în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I, dus-întors, cu toate categoriile de trenuri de călători; anual, 12 călătorii gratuite, dus-întors, până în localitatea reședință de județ, cu mijloace de transport în comun, pentru persoanele care domiciliază în mediul rural. În limita celor 12 călătorii gratuite pot călători și membrii familiei titularului. De aceste gratuități beneficiază și persoana care are calitatea de însoțitor al persoanei cu grad de invaliditate sau al persoanei care, din motive medicale, are nevoie de însoțitor.
(2) Începând cu al doilea an de la acordare, indemnizația prevăzută la alin. (1) lit. a) se indexează anual, din oficiu, cu rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică pentru anul calendaristic anterior. Indexarea se aplică începând cu luna ianuarie a fiecărui an.
(3) Indemnizația prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă persoanelor cărora le-a fost eliberat certificatul care atestă una dintre calitățile prevăzute la art. 2, în baza adeverinței tipizate prevăzute la art. 6 alin. (1), transmisă caselor de pensii conform dispozițiilor art. 7 alin. (1).
(4) Sumele aferente plății indemnizației prevăzute la alin. (1) lit. a) se suportă de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne, respectiv al Serviciului Român de Informații, și se plătesc de către casele de pensii, respectiv casele sectoriale de pensii aflate în subordinea acestora.
(5) Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor potrivit alin. (4), referitoare la stabilirea, plata, modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, expertizarea, revizuirea, contestarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizației prevăzute de prezenta lege, dacă aceasta nu dispune altfel.
(6) Drepturile acordate conform dispozițiilor prezentei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi.
Art. 9. — (1) Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor prezentei legi se elaborează de către SSRML și se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Până la data intrării în vigoare a prezentei legi, SSMRL elaborează și propune Guvernului, spre aprobare, modificarea în mod corespunzător a Hotărârii Guvernului nr. 563/2014 privind organizarea și funcționarea Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, republicată, cu modificările ulterioare.
(3) Actul normativ prevăzut la alin. (2) intră în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 10. — Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2027, cu excepția art. 9 alin. (2), care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.
p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR, NATALIA-ELENA INTOTERO PREȘEDINTELE SENATULUI MIRCEA ABRUDEAN București, 13 iulie 2026.
Nr. 137.
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.