Pe scurt
- Spitalele cu paturi intră în al treilea ciclu de acreditare de la 23 septembrie 2026, după o listă cu 589 de poziții. Am numărat rândurile tabelului din anexa nr. 1: 3 referințe, 30 de standarde, 123 de criterii și 433 de cerințe. Codurile pornesc de la 01, deși preambulul vorbește despre continuarea ediției a II-a.
- Apar cerințe care nu aveau corespondent până acum: inteligența artificială și amprenta de mediu. Spitalul trebuie să țină evidența sistemelor de inteligență artificială folosite în activitatea clinică sau administrativă, să păstreze decizia la om, să urmărească erorile sistematice ale algoritmilor și să ofere alternative pacienților fără acces la tehnologie. Separat, are nevoie de un plan de reducere a emisiilor de carbon și de monitorizarea consumului de energie, apă, materiale și medicamente.
- Ce notă ia un spital nu se poate afla încă, iar standardele nu sunt în ediția obișnuită a Monitorului. Articolul 42 al metodologiei trimite la 14 acte care se aprobă separat, iar între ele sunt chiar cadrul elementelor măsurabile, algoritmul de calcul și categoriile de acreditare cu pragurile lor. Cele două anexe au apărut numai în ediția nr. 808 bis, care se cumpără de la Centrul pentru relații cu publicul.
Publicat: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 23 septembrie 2026
Intră în vigoare: 23 septembrie 2026, data publicării, fiindcă articolul 4 nu prevede o dată ulterioară
Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate (ANMCS), instituția care acreditează spitalele din România, a publicat la 23 septembrie 2026 regulile după care se va desfășura al treilea ciclu de acreditare. Ordinul nr. 139/2026 aprobă două documente: ediția a III-a a standardelor, un tabel cu 589 de poziții, și o metodologie de 43 de articole care descrie drumul unui spital de la înregistrare până la certificat. Printre cerințele noi apar și obiectivele de calitate a vieții profesionale a angajaților, la șapte săptămâni după ce pedepsele pentru agresarea personalului medical au fost înăsprite prin Legea nr. 166/2026.
Ordinul în sine are patru articole și încape pe o pagină. Articolul 1 aprobă standardele din anexa nr. 1, articolul 2 aprobă metodologia din anexa nr. 2, articolul 3 spune că anexele fac parte integrantă din ordin, iar articolul 4 prevede publicarea în Monitorul Oficial și pe pagina de internet a autorității. Amândouă articolele precizează că, oriunde textul spune „unități sanitare”, trebuie citit „unități sanitare cu paturi”. Temeiul invocat este articolul 13 alineatul (6) din Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate, iar la bază stau două hotărâri ale Colegiului director al autorității, nr. 3 din 5 august 2026 și nr. 7 din 21 septembrie 2026, niciuna publicată în Monitorul Oficial.
Conținutul propriu-zis, adică ce trebuie să facă un spital și cum va fi verificat, stă în anexe, iar anexele au apărut numai în ediția nr. 808 bis din aceeași zi, pe paginile 3 până la 56. Ediția bis nu se distribuie împreună cu cea obișnuită: nota de la pagina 9 trimite cititorul la Centrul pentru relații cu publicul din șos. Panduri nr. 1, bloc P33, sectorul 5, București. În ediția pe care o citește toată lumea a apărut, deci, anunțul, iar regulile au rămas la ghișeu.
Efectele pe care le produce
Primul efect îl simte spitalul care își face lista de sarcini. Tabelul standardelor are trei coloane, „Enunț”, „Cod” și „Tip”, și patru niveluri de detaliu, recunoscute după litera din coloana „Tip” și după adâncimea codului. R este referința, adică domeniul mare, și codul ei are două cifre. S este standardul, cu cod de forma 01.01. Cr este criteriul, obiectivul specific prin care se atinge standardul, cu cod de forma 01.01.01. C este cerința, enunțul concret pe care spitalul trebuie să îl îndeplinească, cu cod de forma 01.01.01.01. Cele trei referințe sunt managementul strategic și organizațional, cu 11 standarde, managementul clinic, cu 16 standarde, și etica medicală și drepturile pacientului, cu 3 standarde.
Al doilea efect e modul în care se dă verdictul, iar el scoate nota din mâna evaluatorului. Fiecare cerință aplicabilă se analizează pe patru dimensiuni, numite elemente măsurabile: EM1 capacitate, EM2 implementare, EM3 rezultate și EM4 îmbunătățire. Evaluatorul nu acordă punctaje și nu stabilește nivelul cerinței. El atribuie fiecărui element măsurabil una dintre șapte valențe, „Conform”, „Conform parțial”, „Neconform”, „Neaplicabil”, „Nu a fost cazul”, „Neevaluabil” sau „Documentat insuficient”, iar rezultatul se calculează exclusiv prin algoritmul național, aplicat identic tuturor spitalelor, fără rotunjiri intermediare. Articolul 24 alineatul (3) le interzice evaluatorilor să schimbe valorile, ponderile, pragurile sau regulile algoritmului.
Al treilea efect e calendarul, iar el e lung. Procesul are opt etape și procese: înregistrare, înscriere, planificare, evaluare, elaborarea raportului de acreditare, monitorizare post-acreditare, iar apoi, dacă e cazul, reevaluare și reacreditare. Înregistrarea se face cu autorizația sanitară de funcționare, o declarație a managerului și o fișă de înregistrare, iar ANMCS deschide contul în aplicația CaPeSaRo în 10 zile lucrătoare. Etapa de pregătire ține cel puțin 6 luni și cuprinde două autoevaluări, fișa de autoevaluare inițială, completată în 30 de zile de la semnarea contractului, și a doua aplicare a aceleiași fișe, cu cel puțin 60 de zile înainte de finalizarea etapei. Un spital aflat prima dată în proces nu poate primi vizita mai devreme de 12 luni de la înscriere.
Al patrulea efect e vizita, care primește reguli amănunțite. Ea începe cu o ședință de deschidere și se desfășoară cu prezența obligatorie a tuturor membrilor comisiei. Tehnicile permise sunt analiza documentelor, interviul, care se ține confidențial și fără înregistrare audio-video, observarea directă, focus-grupul, simularea unor procese și tehnica Tracer, prin care comisia urmărește parcursul real al unui pacient prin spital. Simularea se anunță în ședința de deschidere, fără să se spună când și unde va avea loc. La finalul fiecărei liste de verificare, evaluatorul e obligat să îi arate interlocutorului valența dată și observațiile consemnate, iar lipsa de acord se notează ca punct de vedere divergent. Ultima zi se încheie cu o ședință de informare de 60 de minute, în care se prezintă constatările principale, dar în care este interzis să se comunice categoria de acreditare sau nivelul de îndeplinire a cerințelor.
Al cincilea efect apare când ceva merge prost în timpul vizitei. Metodologia enumeră șapte situații critice de siguranță, de la transferul pacientului între salon și blocul operator în condiții care nu previn contaminarea până la accesul necontrolat la panourile electrice sau la sursele de oxigen și la depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor medicale. Constatarea unei astfel de situații oprește imediat vizita, se consemnează într-un proces-verbal comunicat reprezentantului legal al spitalului și autorității, iar spitalul trebuie să ia de îndată măsurile de protecție. Ghidul evaluatorului poate detalia numai cum se verifică aceste situații, fără să adauge altele.
Al șaselea efect ține de căile de atac, iar aici termenele sunt scurte și alternative. După proiectul raportului de evaluare, spitalul are 5 zile lucrătoare pentru obiecțiuni, altfel pierde dreptul. După proiectul raportului de acreditare are iarăși 5 zile lucrătoare, dar trebuie să aleagă: obiecțiune, numai pe elementele măsurabile schimbate de autoritate, sau contestație, pe orice altceva. Nu se pot folosi amândouă, iar fiecare se susține doar cu documente emise înainte de data încheierii vizitei. Rezultatul e definitiv în procedura administrativă, iar mai departe rămâne instanța de contencios administrativ.
Al șaptelea efect vine după acreditare. Certificatul și suplimentul descriptiv se eliberează în cel mult 30 de zile de la comunicarea ordinului, lista spitalelor acreditate se publică în Monitorul Oficial, iar spitalul are 30 de zile de la publicare ca să afișeze însemnele acreditării. Categoria obținută, punctajul și elementele măsurabile neconforme sau conforme parțial se trimit autorității tutelare, direcției de sănătate publică, casei de asigurări cu care spitalul are contract și, după caz, Ministerului Sănătății. Acreditarea se poate suspenda pentru cel mult 6 luni, cu raportare săptămânală a măsurilor de remediere, iar în trei zile de la comunicarea ordinului spitalul trebuie să afișeze mențiunea „acreditare suspendată” peste însemne. Dacă la expirarea suspendării neconformitățile nu sunt remediate, acreditarea se retrage.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Prima schimbare se vede în structura tabelului. Hotărârea Colegiului director nr. 3 din 5 august 2026, citată în preambul, spunea că ediția a III-a „se va elabora prin actualizarea și revizuirea ediției a II-a a standardelor ANMCS prin continuarea acesteia cu trei referințe”. Anexa publicată are exact trei referințe, numerotate 01, 02 și 03, iar toate codurile de sub ele pornesc de la capăt. Dacă ar fi fost o continuare, numerotarea ar fi mers înainte de la ultima referință a ediției a II-a. În forma publicată, anexa nr. 1 este setul complet de standarde al ciclului al III-lea, nu un adaos peste cel vechi.
A doua schimbare aduce în acreditare două teme care până acum nu se verificau la un spital. Standardul 01.11 cere gestionarea riscurilor informaționale și digitale și a sistemelor de inteligență artificială: inventar al aplicațiilor folosite în îngrijire, inclusiv monitorizarea la distanță și consultațiile virtuale, evaluare a necesității și a riscurilor înainte de introducerea oricărui sistem nou, evidența sistemelor de inteligență artificială cu scopul declarat al fiecăruia, menținerea supravegherii umane, decizia rămânând în responsabilitatea profesionistului, monitorizarea erorilor sistematice ale algoritmilor și alternative pentru pacienții fără acces la tehnologie. Standardul 01.10 cere sustenabilitate de mediu și reziliență climatică: plan strategic cu obiective măsurabile de reducere a emisiilor de carbon, termene pentru trecerea la surse regenerabile, monitorizarea consumului de energie, apă, materiale și medicamente și măsuri de reducere a risipei.
A treia schimbare ridică etica la rang de referință proprie. Referința 03 are trei standarde, autonomia pacientului, echitatea și principiile binefacerii și nonvătămării, iar sub ele stau cerințe concrete care înainte se pierdeau în alte capitole. Spitalul trebuie să reglementeze exercitarea dreptului la a doua opinie medicală și să nu pună bariere nejustificate, inclusiv când pacientul o cere din afara spitalului. Trebuie să reglementeze separat înregistrarea foto și video a pacienților, pe scopuri distincte, și folosirea dispozitivelor personale ale angajaților pentru fotografierea sau transmiterea informațiilor despre pacienți. Refuzul pacientului de a fi fotografiat nu poate duce la tratament diferențiat. Consiliul etic face o analiză anuală de risc privind vulnerabilitățile etice și analizează chestionarele de feedback ale pacienților.
A patra schimbare e de principiu și se citește în articolul 4 al metodologiei. Existența unui document nu demonstrează prin ea însăși implementarea, iar lipsa unui document cu o denumire prestabilită nu duce la un calificativ nefavorabil dacă obiectivul poate fi dovedit altfel. Textul interzice expres transformarea cerinței sau a listelor de verificare în obligații de a elabora documente distincte, cu excepția cazurilor în care legea cere un document anume. Se adaugă principiul unicității, o cerință primește o singură apreciere chiar dacă dovezile vin din mai multe procese, și interdicția de a cere repetat informații pe care spitalul le-a dat deja sau care se găsesc în sistemele publice.
A cincea schimbare mută evaluarea de pe structuri pe procese. Verificarea se organizează pe „procese evaluabile” și pe „trasee de evaluare”, un proces poate furniza dovezi pentru mai multe cerințe și o cerință poate fi verificată prin mai multe procese. Lista proceselor evaluabile se aprobă însă prin act separat, iar metodologia precizează că ele sunt instrumente ale evaluatorului, nu un model obligatoriu de organizare internă a spitalului.
A șasea schimbare privește spitalele deja acreditate. Ordinul le lasă, până la încetarea valabilității certificatului de ciclu II, sub reglementările interne ale autorității, iar metodologia spune, la ultimul ei alineat, că spitalele cu certificat de ciclu II valabil și fără adeverință de înscriere în ciclul al III-lea sunt monitorizate până la expirarea certificatului după standardele pe baza cărora au fost acreditate. Formulările nu spun același lucru, iar diferența are consecințe practice, așa că am pus-o la capitolul de erori.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Nota iese din marja de apreciere a evaluatorului. Evaluatorul atribuie valențe pe elemente măsurabile, iar rezultatul se calculează prin algoritmul național, identic pentru toate spitalele, fără rotunjiri intermediare și cu obligația de a fi reproductibil pe baza valențelor și a versiunii regulilor aplicate.
- Formalismul documentar e interzis pe hârtie. Articolul 4 spune că un document nu dovedește implementarea și că lipsa unui document cu o anumită denumire nu atrage un calificativ nefavorabil dacă obiectivul se poate demonstra altfel. Un spital nu mai trebuie să scrie proceduri doar ca să aibă ce arăta.
- Regulile nepublicate nu se pot folosi. Articolul 1 alineatul (7) și articolul 41 alineatul (2) interzic ca o instrucțiune tehnică, o listă de verificare sau o modificare de aplicație să schimbe obiectul evaluării ori drepturile procedurale dacă nu a fost publicată înainte de aplicare.
- Standardele, elementele măsurabile, ponderile, regulile și pragurile aprobate pentru un ciclu nu se mai schimbă pe durata lui. Un spital care s-a pregătit doi ani nu ajunge la vizită cu alte cerințe decât cele pe care le-a citit la început.
- Interviul se ține confidențial și fără înregistrare audio-video, participarea pacientului e voluntară, iar accesul la datele pacienților se face preferabil anonimizat, fără date direct identificabile în dosarul de evaluare. Fotografierea și înregistrarea pe dispozitive personale sunt interzise evaluatorilor.
- Consiliere metodologică există, dar nu poate fi folosită împotriva spitalului. Ea nu produce calificative, nu garantează rezultatul și nu se poate invoca mai târziu, iar pre-vizita nu are voie să devină consultanță despre cum se obține un anumit rezultat.
- Replanificarea din lipsa resurselor autorității nu costă nimic spitalul și nu îi afectează continuitatea acreditării, iar depășirea termenelor puse în sarcina autorității nu poate produce efecte defavorabile asupra spitalului.
Ce rămâne o problemă
- Standardele nu sunt în ediția obișnuită a zilei. Anexele au apărut numai în nr. 808 bis, care se cumpără separat de la Centrul pentru relații cu publicul, deși articolul 41 alineatul (1) obligă ANMCS să publice standardele „într-o formă accesibilă”.
- Jumătatea care dă nota lipsește. Cadrul elementelor măsurabile, algoritmul, registrul dependențelor, lista proceselor evaluabile, categoriile de acreditare și pragurile se aprobă prin acte separate, 14 la număr, enumerate la articolul 42. Fără ele, un spital știe ce i se cere, dar nu poate afla ce notă produce.
- Cerințele esențiale nu sunt identificate nicăieri. Neîndeplinirea lor suspendă acreditarea și nu se compensează, dar tabelul standardelor nu le marchează, iar metodologia le definește doar în abstract.
- Termenele nu sunt simetrice. Spitalul are 3 sau 5 zile lucrătoare, cu pierderea dreptului dacă întârzie, în timp ce etapa raportului de acreditare are 3 luni care se pot prelungi printr-o simplă notificare scrisă, fără nicio limită scrisă în text.
- Capacitatea e plafonată. Planificarea nu poate depăși 20 de spitale pe lună, deci cel mult 240 pe an, și nici 50% din evaluatorii activi înscriși pe specialități. Al doilea plafon poate să muște mult sub primul, la specialitățile cu puțini evaluatori.
- Pentru un spital care intră prima dată, vizita nu poate avea loc mai devreme de 12 luni de la înscriere, deși etapa de pregătire are un minim de 6 luni. Rămâne o jumătate de an în care durata minimă a pregătirii s-a împlinit, dar vizita încă nu poate avea loc.
- Regimul spitalelor deja acreditate e descris de două ori, în ordin și în metodologie, în termeni care nu coincid.
- Trimiterile interne sunt greșite în zece locuri, majoritatea decalate cu un alineat, inclusiv în articolele despre excludere, suspendarea acreditării și oprirea vizitei.
Sfaturi utile
- Procurați-vă ediția nr. 808 bis sau urmăriți publicarea anexelor pe www.anmcs.gov.ro. Ordinul din ediția obișnuită nu conține nicio cerință, doar aprobarea lor, deci un spital care citește numai nr. 808 nu află nimic din ce trebuie să facă.
- Strângeți dovezile pe cele patru dimensiuni ale fiecărei cerințe, nu pe documente. EM1 cere capacitatea, EM2 aplicarea în procesele reale, EM3 rezultatele urmărite și EM4 folosirea lor pentru îmbunătățire. O procedură aprobată acoperă prima dimensiune și nu spune nimic despre celelalte trei.
- Faceți acum inventarul sistemelor digitale și al celor de inteligență artificială. Cerințele 01.11.01.01 și 01.11.02.01 cer o evidență cu scopul declarat al fiecărui sistem, iar 01.11.02.03 cere monitorizarea erorilor sistematice ale algoritmilor și alternative non-digitale pentru pacienții fără acces la tehnologie.
- Nu scrieți proceduri noi doar pentru acreditare. Articolul 4 alineatul (2) litera i) și alineatul (4) interzic transformarea unei cerințe într-o obligație de a elabora un document distinct, iar măsurile de îmbunătățire se pot integra în planurile operaționale, clinice sau de control intern deja folosite.
- Încărcați în CaPeSaRo, în secțiunea „Documentele calității”, tot ce vreți să fie luat în seamă înainte de începerea pre-vizitei. Aplicația blochează încărcarea la începutul etapei de evaluare, pe motivul că în timpul rămas nu se mai pot implementa reglementări noi.
- Alegeți cu grijă între obiecțiune și contestație la proiectul raportului de acreditare. Aveți 5 zile lucrătoare, cele două căi se exclud reciproc, obiecțiunea privește numai elementele măsurabile schimbate de autoritate, iar amândouă se susțin doar cu documente emise înainte de data încheierii vizitei.
- Consemnați pe loc dezacordurile din timpul vizitei. Consensul asupra unui element măsurabil se consideră obținut doar dacă valența v-a fost prezentată și nu ați notat un punct de vedere divergent, iar erorile din listele de verificare se pot semnala numai până la finalul zilei de vizită.
- Dacă spitalul are certificat de ciclu II valabil, cereți autorității în scris care regim i se aplică de la 23 septembrie 2026. Ordinul și metodologia dau răspunsuri diferite, iar diferența decide după ce standarde veți fi monitorizați și reevaluați.
Întrebări frecvente
De când se aplică noile standarde de acreditare?
Unde găsesc textul standardelor?
Câte cerințe trebuie să îndeplinească un spital?
Cine dă nota și cum se calculează?
Cât durează procesul, de la înscriere până la certificat?
Ce se întâmplă cu un spital deja acreditat în ciclul al II-lea?
Ce oprește o vizită de evaluare în timpul ei?
Pot contesta rezultatul și în cât timp?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Articolul 2 alineatul (3) din ordin față de articolul 43 alineatul (4) din metodologie. Ordinul spune că, pentru spitalele acreditate la data intrării lui în vigoare, până la încetarea valabilității certificatului de ciclu II, monitorizarea, reevaluarea și reacreditarea se fac „în conformitate cu reglementările interne ale Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, în vigoare la data evaluării acestora”. Metodologia spune, la ultimul ei alineat, că spitalele cu certificat de ciclu II valabil și fără adeverință de înscriere în ciclul al III-lea sunt monitorizate până la expirarea certificatului „cu aplicarea standardelor și reglementărilor legale și normative adoptate de ANMCS, pe baza cărora au fost acreditate”. Reperul e diferit: primul text trimite la regulile din ziua evaluării, care de la 23 septembrie 2026 sunt cele din acest ordin, al doilea la regulile ediției a II-a. Peste asta, articolul 43 alineatul (2) prevede că reglementările interne care contravin metodologiei se interpretează în sensul acesteia, ceea ce golește de conținut trimiterea din ordin. Iar pentru reevaluare și reacreditare mai apare un al treilea răspuns: articolul 38 alineatul (1) spune că reevaluarea folosește standardele și pragurile aplicate la evaluarea inițială. Un spital acreditat în ciclul al II-lea nu poate stabili, din text, după ce standarde va fi monitorizat și reevaluat.
- Cerințele esențiale, articolul 27 alineatul (3) litera c) și articolul 34 alineatul (3). Neîndeplinirea unei cerințe esențiale este motiv de suspendare a acreditării și se verifică distinct, fără posibilitate de compensare. Care anume sunt cerințele esențiale nu se poate afla din actul publicat. Articolul 27 alineatul (3) litera c) trimite la cerințe „definite conform prezentei metodologii”, iar metodologia le definește numai abstract, la articolul 2 litera fff), ca cerințe a căror neîndeplinire poate genera un risc major și care declanșează efecte de limitare „stabilite anticipat prin algoritmul național de evaluare”. Tabelul din anexa nr. 1 nu le marchează: coloana „Tip” are numai patru valori, R, S, Cr și C. Nici articolul 42, care enumeră cele 14 acte subsecvente, nu prevede un act care să identifice cerințele esențiale. În același timp, articolul 41 alineatul (2) interzice folosirea unor criterii de validare sau reguli nepublicate înaintea evaluării. Rezultă o sancțiune a cărei condiție de fapt nu se poate determina din niciun text publicat.
- Articolul 25 alineatele (5), (6) litera b) și (7). Toate trei trimit la „alin. (3) lit. f)”, respectiv la „alin. (3) lit. a) – e)”. Alineatul (3) al articolului 25 este o singură frază despre consecințele încetării procesului de acreditare și nu are litere. Literele a) până la g) aparțin alineatului (4), cel care enumeră cazurile de excludere. Trimiterile greșite decid două lucruri cu efect direct: în ce caz autoritatea poate dispune excluderea fără să notifice spitalul și fără să îi acorde cele 5 zile lucrătoare pentru explicații, și în ce cazuri se aplică interdicția de reînscriere pentru 30 de zile. Așa cum e scris, niciuna dintre cele două nu are un caz identificabil.
- Articolul 19 alineatul (1) litera a). Textul obligă comisia să oprească imediat vizita la „o situație critică de siguranță definită conform art. 18 alin. (27)”. Alineatul (27) al articolului 18 nu conține o definiție, ci o enumerare deschisă, „pot constitui situații critice de siguranță, următoarele situații”, cu șapte litere. Definiția se află la alineatul (26) al aceluiași articol și, în termeni identici, la articolul 2 litera hh). Rezultă două citiri: oprirea vizitei se declanșează numai în cele șapte cazuri enumerate, sau la orice deficiență care întrunește definiția generală. În aceeași frază, obligația de informare trimite la „art. 18 alin. (30)”, care se referă la măsurile luate de spital; comunicarea procesului-verbal către reprezentantul legal și autoritate stă la alineatul (29).
Analiza redacției
Ediția a III-a e, ca text, mai bună decât cea pe care o înlocuiește. Interdicția formalismului documentar, regula că un document nu dovedește implementarea, unicitatea aprecierii unei cerințe, interdicția de a cere de două ori aceeași informație și obligația ca orice regulă să fie publicată înainte de a fi aplicată răspund unor nemulțumiri vechi ale structurilor de management al calității din spitale. Standardele 01.10 și 01.11, mediul și inteligența artificială, sunt adăugiri firești în 2026 și, la 01.11.02.02, textul face ceva ce puține acte românești fac: spune explicit că decizia clinică rămâne în responsabilitatea profesionistului, oricât de bun ar fi algoritmul care îl ajută.
Prima observație care nu se vede citind actul de la cap la coadă e că actul publicat e jumătate de mecanism. Am numărat trimiterile la acte care se aprobă separat: articolul 42 enumeră 14, iar între ele sunt cadrul național al elementelor măsurabile și algoritmul de calcul, registrul elementelor măsurabile și al dependențelor, lista proceselor evaluabile și listele de verificare, taxa de acreditare, modelul certificatului și, la litera l), stabilirea categoriilor de acreditare. Articolul 5 alineatul (5), articolul 16 alineatul (3), articolul 24 alineatele (2) și (6) și articolul 34 alineatul (2) confirmă fiecare, separat, că partea care produce cifra nu e în acest ordin. Consecința practică e că, de la 23 septembrie 2026, un spital poate parcurge înregistrarea, înscrierea, planificarea, pregătirea, vizita și raportul de evaluare, dar procesul nu poate ajunge la un rezultat: articolul 23 alineatul (2) litera b) cere calcularea rezultatelor prin algoritmul național, iar articolul 1 alineatul (7) și articolul 41 alineatul (2) interzic folosirea unor reguli nepublicate. Cea mai lungă etapă a procedurii are un minim de 6 luni, deci ANMCS are o fereastră în care poate publica ce lipsește fără să blocheze nimic. Fereastra există, dar nu e scrisă nicăieri ca termen.
A doua observație iese din adunarea termenelor. Pentru un spital care se înscrie prima dată, de la înscriere la certificat trec cel puțin 17 luni: 12 luni până la data cea mai devreme la care poate avea loc vizita, potrivit criteriului 5 de la articolul 10 alineatul (5), apoi 25 de zile lucrătoare din lanțul de după vizită, adică 5 pentru proiectul raportului de evaluare, 5 pentru obiecțiunile spitalului, 5 pentru răspunsurile comisiei, 5 pentru raportul de evaluare și 5 pentru predarea dosarului. Peste ele se adaugă 3 luni pentru etapa raportului de acreditare și încă 30 de zile pentru certificat. Puse pe calendar, de la o înscriere la 23 septembrie 2026, certificatul ajunge cel mai devreme la sfârșitul lui februarie 2028. În interiorul acestui calendar, repartizarea timpului e vizibil inegală. Spitalul are 3 zile lucrătoare ca să completeze documentația la înscriere, 5 ca să formuleze obiecțiuni la proiectul raportului de evaluare, 5 la cel de acreditare, 5 ca să dea explicații înainte de excludere și 5 ca să trimită planul de măsuri după o suspendare, iar la trei dintre aceste termene întârzierea înseamnă pierderea dreptului. De partea cealaltă, etapa raportului de acreditare are 3 luni care se prelungesc printr-o notificare scrisă, motivată, cu indicarea noului termen, iar textul nu limitează nici lungimea prelungirii, nici numărul de prelungiri. Articolul 43 alineatul (1) prevede că depășirea termenelor puse în sarcina ANMCS nu poate produce efecte defavorabile asupra unității sanitare, dar pentru un spital al cărui certificat vechi expiră, o etapă prelungită la nesfârșit este chiar efectul defavorabil pe care alineatul îl interzice.
A treia observație ține de întreținerea textului. Am verificat una câte una trimiterile interne ale metodologiei și am găsit zece care duc în altă parte decât spune fraza care le face. La articolul 15 alineatul (5), obligațiile și interdicțiile coordonatorului comisiei sunt trimise la alineatul (14), care vorbește despre criteriile de constituire a comisiei, în loc de alineatul (17), care conține interdicțiile, iar semnalarea conflictului de interese e trimisă la alineatul (7), în loc de (8). La articolul 19 alineatul (1), amândouă trimiterile către articolul 18 sunt decalate cu un alineat în plus. În articolul 25, trei trimiteri cad pe literele unui alineat care nu are litere. Articolul 27 se contrazice singur: alineatul (10) trimite corect planul de măsuri la alineatul (6), iar alineatele (12) litera b), (13) și (14) îl trimit la alineatul (5), unde nu e nimic de felul acesta. Decalajul constant de un alineat, în ambele sensuri, e semnătura unei renumerotări făcute fără recitirea trimiterilor. Aceeași neîntreținere se vede și în glosar: litera kk) atribuie acronimul CR comisiei de recepție, litera t) atribuie Cr criteriului, iar în anexa nr. 1 poziția 02.05.03 e tipărită „CR”, deși e un criteriu. Litera eee) folosește NC pentru valența „Neconform”, iar articolul 29 litera o) folosește NC pentru „notă de constatare”. Niciuna dintre acestea nu schimbă singură o soluție juridică, dar împreună spun ceva despre cât de aproape de tipar s-a închis textul.
A patra observație privește capacitatea și e o simplă înmulțire. Criteriul 1 de la articolul 10 alineatul (5) plafonează planificarea la maximum 20 de spitale pe lună, deci la 240 pe an, și impune în același timp să nu se depășească 50% din numărul evaluatorilor activi înscriși pe specialități în registrul ANMCS. Al doilea plafon funcționează ca o a doua constrângere, iar la specialitățile cu puțini evaluatori el se atinge mult înaintea celui de 20. Criteriul 4 arată încotro se duce diferența: locurile rămase neocupate după aplicarea criteriilor 2 și 3 se completează cu spitalele care în ciclul anterior au fost excluse, s-au retras sau au primit categoria „neacreditat”. Ordinea de prioritate a planificării se așază, așadar, după ce rămâne liber odată respectate termenele legale, nu după vechimea cererii și nu după riscul pentru pacient.
Ce ar trebui schimbat
- Anexele ar trebui publicate gratuit și în formă căutabilă pe pagina ANMCS, nu doar în ediția bis. Articolul 41 alineatul (1) cere deja publicarea standardelor „într-o formă accesibilă”, iar articolul 4 al ordinului prevede publicarea pe www.anmcs.gov.ro. Cât timp singurul loc în care se găsesc cele 589 de poziții e o ediție care se cumpără la ghișeu, obligația de transparență a actului e îndeplinită numai pe hârtie.
- Actele de la articolul 42 ar trebui să primească un termen scris în metodologie. Un termen de 90 de zile pentru cadrul elementelor măsurabile, pentru algoritm și pentru categoriile de acreditare ar transforma actuala fereastră tacită într-o obligație verificabilă și ar scuti spitalele planificate primele de riscul unei vizite care nu poate produce un rezultat.
- Cerințele esențiale ar trebui marcate în chiar tabelul standardelor, printr-o a cincea coloană. Atât timp cât ele stau în algoritm, un spital nu poate ști care dintre cele 433 de cerințe îi poate suspenda acreditarea, iar articolul 34 alineatul (3), care spune că neîndeplinirea lor nu se compensează, se aplică unei liste pe care destinatarul nu o vede.
- Regimul spitalelor deja acreditate ar trebui scris o singură dată, într-un singur loc. O frază în ordin, care să spună că până la expirarea certificatului de ciclu II se aplică standardele și reglementările pe baza cărora spitalul a fost acreditat, atât la monitorizare cât și la reevaluare și reacreditare, ar închide contradicția dintre articolul 2 alineatul (3) al ordinului, articolul 43 alineatul (4) și articolul 38 alineatul (1) ale metodologiei.
- Prelungirea etapei raportului de acreditare ar trebui plafonată. O singură prelungire, de cel mult 30 de zile, cu obligația de a comunica spitalului noul termen înainte de împlinirea celui inițial, ar da alineatului (1) al articolului 43 un conținut practic. În forma de acum, singura consecință a depășirii e o notificare.
- Cele zece trimiteri greșite și cele trei acronime suprapuse ar trebui îndreptate printr-o rectificare. Trei dintre ele stau în articolul care decide când un spital poate fi exclus fără să fie ascultat, iar două în articolul care obligă comisia să oprească vizita. Sunt locuri în care textul produce efecte imediate, nu simple erori de redactare.
- Articolul 23 alineatul (8) are nevoie de un cuvânt schimbat. Textul spune că procesul-verbal de soluționare a obiecțiunilor se emite „de către cel care a soluționat contestația”, deși alineatul (11) face din obiecțiune și contestație două căi care se exclud reciproc. Cine a formulat obiecțiuni nu are nicio contestație soluționată, deci actul care închide procedura rămâne fără emitent identificabil.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 23 septembrie 2026 16 pagini PDF, 97 KB actul începe la pagina 9
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Celelalte ediții citate: nr. 808 bis/2026
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Se încarcă textul actului…
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.