Pe scurt
- Curtea Constituțională a confirmat, cu unanimitate de voturi, că taxa judiciară de timbru pentru acțiunile de daune morale aduse onoarei, demnității sau reputației este constituțională.
- Taxa este fixă, 100 de lei, indiferent de suma cerută cu titlu de despăgubire. Curtea o consideră un cuantum rezonabil, care nu blochează accesul la justiție.
- Accesul liber la justiție nu înseamnă justiție gratuită: taxa intră în cheltuielile de judecată și este suportată, la final, de partea care pierde procesul.
Publicat: M. Of. nr. 608 din 27 iulie 2026
Intră în vigoare: 27 iulie 2026
Cine cere despăgubiri pentru o atingere adusă onoarei, demnității sau reputației plătește o taxă de timbru fixă de 100 de lei, oricât ar cere. Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și de Dan Băzăvan într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și a constatat că art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 este constituțional. Este a doua oară în ultimul an când regimul taxelor de timbru trece testul constituțional, după ce taxele de timbru din contenciosul administrativ au scăpat de controlul constituțional. Decizia nr. 34 din 20 ianuarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 608 din 27 iulie 2026.
Litigiul de fond este o cerere de reexaminare a modului în care fusese stabilită taxa judiciară de timbru. Textul contestat are o singură frază: „Acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.”
Autorii excepției au susținut că textul îngrădește accesul liber la justiție, că este ambiguu și că, având înțelesuri diferite, duce la stabilirea neunitară a taxelor de la o instanță la alta. Au invocat un șir lung de articole din Constituție, de la statul român și egalitatea în drepturi până la dreptul la grevă, dreptul de proprietate privată și nivelul de trai, plus prevederi din Declarația Universală a Drepturilor Omului și din Convenția europeană a drepturilor omului.
Efectele pe care le produce
Primul efect este procesual. Decizia este definitivă și general obligatorie de la publicare, deci Tribunalul București este ținut de concluzia Curții, iar aceeași excepție nu mai poate fi ridicată în același dosar.
Al doilea efect confirmă cuantumul. Curtea reține expres că taxa instituită de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 are un cuantum fix de 100 de lei și că acesta este un cuantum rezonabil, care nu conduce la încălcarea accesului liber la justiție. Cine cere 5.000 de lei daune morale și cine cere 500.000 de lei plătesc, la deschiderea procesului, aceeași sumă.
Al treilea efect ține de logica legiuitorului. Curtea arată că soluția legislativă este justificată atât timp cât, în ipoteza daunelor morale aduse onoarei, demnității sau reputației, legiuitorul optează pentru sistemul unei taxe fixe, și nu pentru taxarea la valoare. Este o opțiune de politică legislativă pe care Curtea nu o poate înlocui cu alta.
Al patrulea efect este cel mai important de reținut înainte de a deschide procesul. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor de judecată stabilite de instanță prin hotărâre, iar plata lor revine părții care cade în pretenții. Cu alte cuvinte, taxa este un avans, nu o pierdere definitivă, dacă procesul este câștigat.
Al cincilea efect privește critica de neclaritate. Curtea a reținut că plata taxelor și a impozitelor este o obligație constituțională a cetățenilor, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție, iar îndeplinirea acestei obligații dă expresie principiului legalității din art. 1 alin. (5). Argumentul lipsei de claritate a textului nu mai poate fi folosit.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept nu se schimbă nimic. Textul rămâne în vigoare în aceeași formă, iar Curtea nu face decât să își confirme jurisprudența, trimițând explicit la Decizia nr. 403 din 18 septembrie 2025, la Decizia nr. 418 din 28 mai 2015 și la Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017. Motivarea închide expres discuția: întrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele și soluția deciziilor anterioare își păstrează valabilitatea. Aceeași concluzie a venit, câteva luni mai târziu, și la nivelul întregului act: Curtea a constatat că Ordonanța de urgență nr. 80/2013 este constituțională în ansamblul ei.
Se schimbă însă poziția în proces a celor care contestau taxa. Argumentul constituțional este consumat, iar discuția se poate purta de acum doar pe modul concret de calcul, în fața instanței care judecă cererea de reexaminare.
Merită observată și metoda prin care Curtea a filtrat criticile. Dintre articolele din Constituție invocate, Curtea a reținut că se poate identifica în mod rezonabil o minimă critică de neconstituționalitate doar cu privire la art. 1 alin. (5), principiul legalității, și la art. 21, accesul liber la justiție. Restul textelor, de la dreptul la grevă până la nivelul de trai, nu aveau nicio legătură de contrarietate cu norma atacată.
Filtrul are la bază o regulă de principiu formulată în Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011: orice excepție de neconstituționalitate trebuie să conțină trei elemente, textul contestat, textul de referință pretins încălcat și motivarea relației de contrarietate dintre ele. Motivarea nu trebuie să fie amplă, dar trebuie să existe. Când textul de referință invocat este suficient de precis, Curtea este obligată să analizeze excepția pe fond, chiar dacă motivarea autorului este sumară.
Pe accesul liber la justiție, Curtea reia și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, hotărârea din 28 mai 1985, s-a stabilit că accesul la justiție nu este un drept absolut și poate fi limitat, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța lui. În Cauza Kreuz împotriva Poloniei, hotărârea din 19 iunie 2001, Curtea Europeană a arătat că nu a respins niciodată ideea unor restricții financiare la accesul în justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Taxa fixă avantajează cererile mari: pentru daune morale de orice valoare se plătește tot 100 de lei, spre deosebire de acțiunile evaluabile în bani, unde taxa crește cu valoarea pretenției.
- Costul de intrare în proces este mic și previzibil, ceea ce contează pentru o persoană fizică lezată în onoare sau reputație.
- Taxa se recuperează de la partea care pierde procesul, fiind inclusă în cheltuielile de judecată.
- Decizia clarifică și metoda de examinare a excepțiilor: invocarea unui șir lung de articole din Constituție nu ajută, dacă lipsește legătura de contrarietate cu textul atacat.
Ce rămâne o problemă
- Pentru autorii excepției, calea constituțională este închisă, iar cererea de reexaminare rămâne să fie judecată strict pe modul de calcul.
- Taxa fixă nu ține cont de situația materială a reclamantului: cei 100 de lei sunt aceiași și pentru cineva cu venituri minime.
- Curtea nu răspunde criticii privind aplicarea neunitară de la o instanță la alta, pentru că este o chestiune de interpretare, nu de constituționalitate.
- Recuperarea taxei depinde de câștigarea procesului și de solvabilitatea părții care pierde, deci nu este garantată în practică.
Sfaturi utile
- Dacă acțiunea are ca obiect exclusiv daune morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, taxa este de 100 de lei, indiferent de suma cerută. Verificați în chitanță dacă vi s-a calculat altfel.
- Dacă în aceeași cerere adăugați și pretenții patrimoniale, de exemplu prejudiciu material, acele capete de cerere se taxează separat, după regulile lor. Formularea cererii influențează direct taxa.
- Dacă vi s-a stabilit o taxă pe care o considerați greșită, folosiți cererea de reexaminare. Este calea rapidă, se adresează aceleiași instanțe și nu presupune un proces separat.
- Dacă nu puteți plăti taxa, cereți ajutor public judiciar, care poate lua forma scutirii, reducerii, eșalonării sau amânării la plată.
- Păstrați dovada plății taxei și solicitați-o expres prin cererea de cheltuieli de judecată. Dacă nu o cereți, instanța nu o acordă din oficiu.
- Nu construiți apărarea sau atacul pe neconstituționalitatea acestui text. Curtea s-a pronunțat de mai multe ori, iar excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
Întrebări frecvente
Cât costă, concret, să ceri daune morale pentru onoare sau reputație?
Ce a decis efectiv Curtea Constituțională?
De ce nu este gratuit accesul la justiție?
Recuperez cei 100 de lei dacă îmi câștig procesul?
Ce se întâmplă dacă nu îmi permit taxa?
De când produce efecte decizia?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 608 din 27 iulie 2026 16 pagini PDF, 176 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 34 din 20 ianuarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Bianca Drăghici — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana-Codruța Dărângă.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.641/3/2022/A1 al Tribunalului București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 922D/2022.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în sensul că aceste dispoziții nu aduc atingere accesului liber la justiție, nu instituie discriminări, nu afectează independența judecătorilor, stabilirea taxei judiciare de timbru reprezentând opțiunea legitimă a legiuitorului justificată de buna administrare a actului de justiție.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 29 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.641/3/2022/A1, Tribunalul București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și Dan Băzăvan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele criticate îngrădesc dreptul de acces liber la justiție, fiind ambigue și instituind înțelesuri diferite, ceea ce conduce la stabilirea în mod neunitar a taxelor judiciare de timbru.
6. Tribunalul București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu instituie discriminări sau privilegii între cetățeni, nu îngrădește accesul la justiție, ci ajută la organizarea actului de justiție în interiorul instanțelor judecătorești, nu afectează independența judecătorilor și nici soluțiile date în dosare.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 211 din 12 aprilie 2016 și Decizia nr. 792 din 17 noiembrie 2015.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „Acțiunile privind stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice se taxează cu 100 lei.”
12. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 referitoare la statul român, art. 15 privind universalitatea, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 42 referitor la interzicerea muncii forțate, art. 43 privind dreptul la grevă, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 47 privind nivelul de trai și art. 135 alin. (2) lit. f) privind economia. Totodată, în temeiul art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile art. 7 privind egalitatea în fața legii coroborate cu cele ale art. 8 potrivit căruia orice persoană are dreptul la satisfacția efectivă din partea instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce sunt recunoscute prin Constituție sau lege și ale art. 25 privind dreptul la un nivel din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, Curtea observă că autorii indică textul de lege criticat în baza căruia a fost stabilită taxa judiciară de timbru și mai multe texte de referință, respectiv art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 41, 42, 43, 44, 47 și art. 135 alin. (2) lit. f), art. 7 coroborate cu art. 8 și art. 25 pct. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14. Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.
15. Aplicând considerentele de principiu ale deciziei anterior evocate la prezenta cauză, Curtea reține că autorii indică textul de lege criticat în baza căruia a fost stabilită taxa judiciară de timbru și mai multe articole din Constituție, însă, dintre acestea, se poate reține în mod rezonabil o minimă critică de neconstituționalitate doar cu privire la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității și ale art. 21 privind accesul liber la justiție.
16. Astfel, prin Decizia nr. 403 din 18 septembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1145 din 10 decembrie 2025, paragrafele 19-21, Curtea a statuat că plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (1), potrivit cărora „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice”. Îndeplinirea acestei obligații constituționale impuse prin textul de lege criticat vine să dea expresie art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit căruia „în România respectarea Constituției este obligatorie”. Această obligație se încadrează între acelea la care face referire art. 15 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia „cetățenii au obligațiile prevăzute de Constituție”. Ca atare, Curtea a constatat că nu poate fi reținută o contrarietate între textul de lege criticat și prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, așa încât critica este neîntemeiată.
17. De asemenea, Curtea a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit, în condițiile în care art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și normal ca justițiabilii care obțin un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Totodată, Curtea a reținut că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 418 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 24 iulie 2015, paragraful 20). În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului accesului liberului la justiție este aceea că nu este un drept absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunțată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că, în conformitate cu principiile ce rezultă din jurisprudența sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricții financiare cu privire la accesul unei persoane la justiție, tocmai în interesul unei bune administrări a justiției. De asemenea, Curtea a constatat că taxa judiciară de timbru instituită de dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 are un cuantum fix de 100 de lei, acesta fiind un cuantum rezonabil, care nu conduce la încălcarea accesului liber la justiție.
18. Totodată, Curtea a constatat că soluția legislativă actuală este justificată atât timp cât legiuitorul optează, în ipoteza despăgubirilor pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice, pentru sistemul unei taxe fixe, și nu la valoare (a se vedea, în același sens, și Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 22).
19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă
În numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația Civică Stop Discriminării Cetățenilor din București și Dan Băzăvan în Dosarul nr. 3.641/3/2022/A1 al Tribunalul București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București — Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent, Bianca Drăghici
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.