Pe scurt
- Doi magistrați au atacat la Curtea Constituțională textul care, în opinia lor, îi lipsea de indemnizația de conducere. Curtea a respins excepția ca inadmisibilă, pentru că textul atacat spune, de fapt, altceva.
- Articolul criticat este o normă în favoarea magistraților: le păstrează indemnizația de la funcția de execuție dacă aceasta e mai favorabilă. Nemulțumirea reală privea alt alineat și, mai ales, felul în care este aplicat, ceea ce nu ține de controlul de constituționalitate.
- Vizați sunt judecătorii și procurorii cu funcții de conducere, dar lecția procedurală privește pe oricine ridică o excepție: neconstituționalitatea stă în textul legii, nu în modul în care o instanță îl aplică într-un dosar.
Publicat: M. Of. nr. 595 din 21 iulie 2026
Pronunțată: 12 februarie 2026
Doi magistrați au dus până la Curtea Constituțională o nemulțumire legitimă despre banii de conducere, dar au atacat paragraful greșit. Curtea le-a arătat că textul pe care îl contestau lucra, de fapt, în favoarea lor. Decizia nr. 127 din 12 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 21 iulie 2026, respinge ca inadmisibilă excepția ridicată de Adriana Nicolae și de Cătălin Jigău. Este a doua oară în aceeași perioadă când o instanță supremă închide un dosar pe motive de admisibilitate, după ce Înalta Curte a respins o sesizare pentru că întrebarea nu ridica o dificultate reală de interpretare.
Miza practică era concretă. Un judecător poate avea un grad profesional superior instanței la care lucrează, de exemplu grad de curte de apel, dar să funcționeze la un tribunal, unde ocupă și o funcție de conducere: președinte de secție, vicepreședinte sau președinte. Autorii excepției au susținut că, în această situație, indemnizația pentru funcția de conducere nu li se acordă, deși atribuțiile manageriale sunt aceleași ca ale colegilor cu grad corespunzător instanței.
Argumentul de fond era dublu. Pe de o parte, o discriminare față de persoanele cu funcții de conducere din alte autorități și instituții publice. Pe de altă parte, o discriminare în interiorul aceleiași categorii profesionale, între magistrații care conduc o instanță. La acestea s-a adăugat un argument privind dreptul la muncă: o restricție pecuniară care descurajează magistrații cu grad superior să candideze la funcții de conducere.
Nu este singura contestație salarială a magistraților ajunsă la Curte în această perioadă: prin Decizia nr. 33/2026 a fost respinsă și cererea de a primi sporul de până la 25% pentru accesul la informații clasificate secret de stat, de data aceasta pe fond, nu pe inadmisibilitate.
Respingerea pe inadmisibilitate nu este o excepție în practica recentă a Curții. Tot pe acest temei, prin Decizia nr. 107/2026 a închis discuția despre contestarea hotărârilor Parlamentului, fără să ajungă la fondul criticii.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că cele două dosare de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea de Apel București se judecă mai departe pe fond, fără ca textul atacat să fie înlăturat. O respingere ca inadmisibilă nu spune nimic despre temeinicia cererilor de drepturi bănești.
Al doilea efect este clarificarea a ceea ce prevede, de fapt, textul. Curtea explică distincția dintre cele două alineate ale aceluiași articol. Alineatul (1) stabilește regula: judecătorii și procurorii cu funcții de conducere primesc indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită conducerea, plus o majorare în procent variabil. Alineatul (2), cel atacat, adaugă o plasă de siguranță: dacă indemnizația și drepturile de la funcția de execuție sunt mai favorabile, magistratul le păstrează.
Al treilea efect este cel mai important pentru practică și depășește salarizarea magistraților. Curtea a constatat că nemulțumirea autorilor privea modul de interpretare și de aplicare a normelor privind majorarea de conducere, nu conținutul textului atacat. Or, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, interpretarea și aplicarea legii aparțin instanțelor judecătorești, nu Curții Constituționale.
Al patrulea efect este o formulare de principiu pe care merită să o rețină oricine pregătește o excepție: neconstituționalitatea unui text stă în însuși cuprinsul lui, în substanța sa normativă, și nu poate fi dedusă din felul în care el a fost interpretat sau aplicat într-o speță concretă. Este exact linia din Decizia nr. 81 din 2 martie 2023, invocată de procuror.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În plan normativ nu se schimbă nimic. Textul rămâne în forma publicată în 2017, iar regimul indemnizațiilor de conducere ale magistraților este cel din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.
Ce se schimbă este harta căilor de atac pentru această nemulțumire. Până acum, un magistrat aflat în situația descrisă putea spera că textul va fi înlăturat ca neconstituțional și că instanța de fond va aplica direct principiul egalității. Decizia arată că drumul acesta e închis, pentru că problema nu e în text. Rămân două căi: interpretarea corectă a alineatului (1) în fața instanței de fond și, dacă practica judiciară e neunitară, mecanismele de unificare a jurisprudenței.
Se limpezește și o confuzie de fond. Autorii excepției descriau alineatul (2) ca pe o normă care le retrage un drept. Curtea arată contrariul: alineatul (2) a fost gândit ca să protejeze drepturile deja câștigate la funcția de execuție, astfel încât numirea într-o funcție de conducere să nu producă o scădere de venit. Este o normă de protecție, nu una de restrângere.
Un amănunt procedural care se repetă în dosarele de acest tip: președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere. Ambele instanțe care au sesizat Curtea au apreciat, în schimb, că textul este constituțional.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Lămurește public că alineatul atacat este o normă de protecție a drepturilor câștigate, nu una care taie indemnizația de conducere.
- Reafirmă limita dintre controlul de constituționalitate și interpretarea legii, ceea ce ajută orice avocat să își construiască excepția pe textul potrivit.
- Cauzele de fond rămân deschise. Respingerea ca inadmisibilă nu prejudecă dreptul la banii ceruți.
- Soluția a fost adoptată cu unanimitate de voturi, deci fără ambiguitate asupra motivului de inadmisibilitate.
Ce rămâne o problemă
- Problema de fond nu primește un răspuns. Dacă un judecător cu grad superior instanței primește sau nu majorarea de conducere rămâne o chestiune de interpretare, deci sursă de practică neunitară.
- Dosarele au așteptat din 2021 până în 2026 ca să afle că excepția era inadmisibilă, adică un motiv care ține de identificarea textului atacat.
- Magistrații rămân fără o cale directă la Curtea Constituțională pentru această nemulțumire, iar unificarea practicii cere alt mecanism și alt timp.
- Decizia nu tratează argumentul privind efectul inhibitor asupra candidaturilor la funcții de conducere, pentru că el pica oricum în afara textului atacat.
Sfaturi utile
- Înainte de a ridica o excepție, verifică dacă textul pe care îl indici conține chiar regula care te nemulțumește. Aici, alineatul criticat spunea altceva decât ce reproșau autorii, iar asta a fost suficient pentru inadmisibilitate.
- Separă clar cele două întrebări: „textul este neconstituțional?” și „textul a fost aplicat greșit în cazul meu?”. Prima merge la Curtea Constituțională, a doua rămâne la instanța de fond și la căile de atac.
- Dacă nemulțumirea ta ține de o practică judiciară diferită de la o instanță la alta, mecanismele de unificare a jurisprudenței sunt calea potrivită, nu excepția de neconstituționalitate.
- Magistrații numiți în funcții de conducere ar trebui să verifice concret ce li se aplică: indemnizația maximă de la nivelul instanței unde conduc plus majorarea de la alineatul (1), sau drepturile de la funcția de execuție, dacă acestea sunt mai favorabile.
- Reține că o respingere ca inadmisibilă nu are aceeași greutate ca una ca neîntemeiată. Prima nu spune nimic despre fondul problemei, deci nu blochează o excepție corect formulată pe textul potrivit.
- Când ceri drepturi bănești în instanță, construiește-ți cererea și pe interpretarea textului aplicabil, nu doar pe ipoteza că el va fi înlăturat ca neconstituțional. Aici, această ipoteză a dispărut.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea Constituțională?
Ce prevede, de fapt, textul atacat?
De ce a fost respinsă ca inadmisibilă, și nu ca neîntemeiată?
Care era problema concretă a magistraților?
Ce se întâmplă cu procesele lor?
Mai poate cineva ataca aceleași reguli la Curtea Constituțională?
Ce înseamnă că neconstituționalitatea stă în cuprinsul textului?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 595 din 21 iulie 2026 16 pagini PDF, 99 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 127 din 12 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 21 iulie 2026
Completul: Elena-Simina Tănăsescu, președinte; Asztalos Csaba-Ferenc, Mihai Busuioc, Mihaela Ciochină, Dacian-Cosmin Dragoș, Dimitrie-Bogdan Licu și Laura-Iuliana Scântei, judecători; Cristian-Lucian Dumitra, magistrat-asistent. Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Adriana Nicolae în Dosarul nr. 1.925/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.012D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.472D/2021, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cătălin Jigău în Dosarul nr. 7.660/3/2020 al Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, Curtea pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.472D/2021 la Dosarul nr. 3.012D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 81 din 2 martie 2023. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7. Prin Încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.925/2/2019/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Adriana Nicolae într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a unui ordin de salarizare și de emitere a unui nou ordin de salarizare, cauză aflată în etapa procesuală a recursului.
8. Prin Încheierea din 17 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.660/3/2020, Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepția a fost ridicată de Cătălin Jigău într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de acordare a unor drepturi bănești, cauză aflată în etapa procesuală a apelului.
9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă.
10. Se apreciază că dispozițiile de lege criticate înlătură, pentru judecătorii care dețin un grad profesional superior instanței la care funcționează și exercită și o funcție de conducere în cadrul acestei instanțe, dreptul la indemnizația corespunzătoare funcției de conducere. Sunt încălcate astfel dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la egalitatea în drepturi și interzicerea discriminării.
11. De asemenea, se apreciază că dispozițiile criticate, care limitează acordarea sporului aferent de conducere în cazul magistraților, realizează o dublă discriminare între, pe de o parte, categoria profesională a magistraților care dețin funcție de conducere și persoanele care dețin funcții de conducere în cadrul diferitelor autorități și instituții publice și, pe de altă parte, în cadrul aceleiași categorii profesionale, a magistraților.
12. Se arată că rațiunea adoptării sporului pentru funcția de conducere derivă din atribuțiile manageriale pe care le exercită pe o durată determinată, din complexitatea și importanța activității desfășurate, iar neacordarea acestui spor conduce la o încălcare a principiului sistemului de salarizare, cu precădere principiul nediscriminării, prevăzut de art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, și al ierarhizării pe linie verticală, prevăzut de art. 6 lit. f) din același act normativ.
13. Se susține că atribuțiile corespunzătoare funcției de conducere sunt stabilite de dispozițiile art. 9 coroborate cu cele ale art. 7 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, fără vreo distincție raportată la gradul profesional deținut de judecător ori la instanța în cadrul căreia exercită funcția de conducere.
14. Judecătorii cu grad profesional corespunzător instanței în cadrul căreia exercită funcția de conducere beneficiază de indemnizația aferentă funcției de conducere, situație care nu este incidentă judecătorilor cu grad profesional superior instanței în cadrul căreia funcționează ca președinți de secție/ vicepreședinți/președinți. Sarcinile președintelui de secție sunt suplimentare activității de judecată și vizează organizarea și controlul activității administrativ-judiciare a secției, astfel încât indemnizația corespunzătoare funcției de conducere nu are legătură cu activitatea de judecată propriu-zisă.
15. Nu există vreo condiționare reciprocă între promovarea pe loc în funcții de execuție și numirea într-o funcție de conducere. Întrucât atribuțiile funcției de execuție nu se suprapun peste cele specifice funcției de conducere, nici salarizarea funcției de conducere nu poate depinde de salarizarea funcției de execuție.
16. Se susține și că textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, care consacră dreptul la muncă, întrucât au un efect inhibitor asupra judecătorilor care dețin un grad profesional superior instanței în cadrul căreia funcționează în ceea ce privește ocuparea unei funcții de conducere, în condițiile în care pentru exercitarea atribuțiilor suplimentare nu se prevede în situația lor dreptul la o remunerație corespunzătoare.
În consecință, nu mai există libertatea de alegere, de vreme ce legiuitorul impune o restricție de ordin pecuniar.
17. Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege contestate sunt constituționale, deoarece prevederile legale criticate nu instituie un tratament juridic diferit pentru persoanele aflate în aceeași situație juridică.
18. Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu sunt discriminatorii pentru magistrații care ocupă funcții de conducere sau a acestora față de alte categorii de personal din sectorul bugetar. Textul de lege contestat nu poate fi analizat și sancționat în contextul vreunei contradicții cu prevederile art. 16 sau 41 din Legea fundamentală.
19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
20. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
21. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
22. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (2) din capitolul VIII — „Reglementări specifice personalului din sistemul justiției” din anexa nr. V — „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională” la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții potrivit cărora: „Judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.”
23. Autorii excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare următoarelor prevederilor constituționale ale art. 16 — Egalitatea în drepturi și ale art. 41 alin. (1) referitor la dreptul la muncă.
24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, prin care se reglementează salarizarea pentru familia ocupațională de funcții bugetare „Justiție” și Curtea Constituțională. Art. 10 alin. (1) din această anexă stabilește regula potrivit căreia judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanței sau parchetului unde exercită funcția de conducere, la care se adaugă o majorare în procent variabil, stabilită la lit. a) și b). Totodată, prevederile alin. (2) din același articol de lege — care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate — instituie regula potrivit căreia se mențin indemnizația lunară de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care judecătorii și procurorii numiți în funcții de conducere o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.
25. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate cuprind norme în favoarea judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, așa încât această numire să nu afecteze drepturile deja câștigate, aferente funcției de execuție din care provine judecătorul sau procurorul. 26. Contrar susținerilor autorilor excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții nu reglementează modul de acordare a majorării indemnizației aferente ocupării unei funcții de conducere și nu prevăd că nu se acordă drepturile salariale cuvenite funcției de conducere.
27. În aceste condiții, Curtea constată că, în realitate, criticile formulate vizează dispozițiile de lege care reglementează acordarea majorării indemnizației aferente ocupării unei funcții de conducere — dispoziții legale care nu constituie obiectul excepției de neconstituționalitate —, precum și modul de interpretare și aplicare a acestora, atribuții ce excedează controlului de constituționalitate.
28. Așadar, având în vedere art. 126 alin. (1) din Constituție și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competența de a interpreta și aplica legea, astfel că excepția de neconstituționalitate a art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
29. În plus, neconstituționalitatea unui text de lege rezidă în însuși cuprinsul său, în substanța sa normativă și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări sau aplicări a acestuia într-o speță concretă.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Adriana Nicolae în Dosarul nr. 1.925/2/2019/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și de Cătălin Jigău în Dosarul nr. 7.660/3/2020 al Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cristian-Lucian Dumitra
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.