Pe scurt
- Un sindicat a cerut Curții Constituționale să spună dacă legea bugetului pe 2021 putea anula măririle de salariu negociate deja printr-un act adițional la contractul colectiv de muncă. Curtea a refuzat să răspundă.
- Excepția a fost respinsă ca inadmisibilă: problema ține de interpretarea și aplicarea legii de către instanță, nu de constituționalitate.
- Rămâne în picioare regula din art. 48 alin. (3) al Legii bugetului de stat pe 2021: firmele de stat cu pierderi sau plăți restante la 31 decembrie 2020 nu puteau bugeta creșteri salariale în 2021.
Publicat: M. Of. nr. 700 din 24 august 2026
Pronunțată: 5 februarie 2026
Un contract colectiv semnat înainte de legea bugetului nu bate legea bugetului, dar nici Curtea Constituțională nu e cea care spune asta: răspunsul trebuie dat de instanța care judecă procesul. Prin Decizia nr. 100 din 5 februarie 2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 700 din 24 august 2026, Curtea a respins ca inadmisibilă excepția ridicată de Sindicatul Transportatorilor din București într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Este a doua decizie din același lot în care Curtea trasează granița dintre problema de constituționalitate și cea de aplicare a legii, alături de cea privind căile de atac în litigiile de pensii publice.
Textul contestat este art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 236 din 9 martie 2021. El prevede că operatorii economici care au înregistrat pierderi sau plăți restante la 31 decembrie 2020 nu pot prevedea în bugetul de venituri și cheltuieli pentru 2021 creșteri ale cheltuielilor de natură salarială aferente reîntregirii acestora, determinate de acordarea unor creșteri salariale ori de creșterea numărului de personal în 2020.
Situația concretă era clasică: o societate la care o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar semnase, înainte de intrarea în vigoare a legii bugetului, un act adițional la contractul colectiv de muncă prin care se acordau majorări salariale. Sindicatul a susținut că aplicarea legii bugetului asupra acelui act adițional este retroactivă și că reprezintă o imixtiune a autorității publice în executarea unui contract colectiv, interzisă de art. 131 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011.
Aceeași lege a dat naștere și altei excepții respinse pe motiv de competență: Curtea a spus, în iulie 2026, că momentul de la care curge termenul de contestare a măsurilor angajatorului se stabilește tot în instanță, pe bază de probe.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că textul rămâne neatins. Art. 48 alin. (3) din Legea nr. 15/2021 nu a fost declarat neconstituțional și continuă să producă efecte în toate litigiile în care este incident.
Al doilea efect este mutarea competenței. Curtea a arătat expres că aspectele invocate privesc interpretarea și aplicarea legii în ceea ce privește raportul dintre lege și contractul colectiv de muncă, iar acestea revin competenței exclusive a instanței de judecată. Cu alte cuvinte, întrebarea rămâne deschisă, dar se pune în alt loc.
Al treilea efect ține de limitele controlului constituțional. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului. Cererea de a se stabili o interpretare extensivă a textului nu intră în această competență.
Al patrulea efect este unul de jurisprudență. Curtea a trimis la Decizia nr. 253 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 708 din 2 august 2023, în care stabilise deja că interpretarea textelor de lege aplicabile situației concrete, în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății, revine instanței judecătorești, nu Curții.
Al cincilea efect este practic pentru dosarele în curs. Tribunalul București poate relua judecata și trebuie să decidă el însuși dacă actul adițional produce efecte, aplicând metodele obișnuite de interpretare a normelor juridice.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În textul legii nu se schimbă nimic. Legea bugetului de stat pe 2021 a avut aplicabilitate limitată la exercițiul bugetar pentru care a fost adoptată, dar Curtea a acceptat totuși să o analizeze, pentru că efectele ei juridice continuă să se producă și după ieșirea din vigoare, potrivit regulii din Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011.
Ce se schimbă este poziția procesuală. Până acum, sindicatul putea spera că o decizie a Curții va tranșa în favoarea contractului colectiv. După respingerea ca inadmisibilă, discuția se poartă exclusiv în fața instanței de fond, pe teren de drept al muncii.
A doua schimbare privește argumentul cu rangul legii. Sindicatul susținuse că o lege ordinară, cum este legea bugetului, nu poate deroga de la o lege organică, cum este Legea dialogului social nr. 62/2011. Curtea nu a analizat acest argument pe fond, deci el rămâne disponibil în fața instanței, dar fără sprijinul unei decizii constituționale.
A treia schimbare este de context legislativ. Legea nr. 62/2011 a fost abrogată, ulterior sesizării Curții, prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.238 din 22 decembrie 2022. Interdicția imixtiunii autorităților publice în negocierea și executarea contractelor colective se regăsește acum în noul cadru legal.
Ce nu se schimbă este dreptul la negociere colectivă. Decizia nu spune că un contract colectiv poate fi ignorat, ci doar că întrebarea nu este de competența Curții Constituționale.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Clarifică unde se poartă disputa: în fața instanței de fond, nu la Curtea Constituțională, ceea ce scutește viitorii contestatari de un drum inutil.
- Deblochează dosarul suspendat la Tribunalul București, care poate relua judecata pe fond.
- Reamintește, cu trimitere la jurisprudența proprie, că interpretarea legii în cauza concretă este atributul instanței judecătorești.
- Nu îngustează dreptul sindicatului de a invoca aceleași argumente în fața instanței de drept al muncii.
Ce rămâne o problemă
- Întrebarea de fond, dacă legea bugetului poate lipsi de efecte un act adițional semnat anterior, rămâne fără un răspuns unitar la nivel național.
- Argumentul privind raportul dintre o lege ordinară și una organică nu a fost analizat, deși privește ierarhia actelor normative, o chestiune tipic constituțională.
- Salariații rămân într-o incertitudine care durează din 2021, iar soluția poate diferi de la o instanță la alta.
- Decizia se publică la cinci ani de la ridicarea excepției, interval în care legea criticată și-a produs deja integral efectele.
Sfaturi utile
- Dacă ai un proces pe această temă, mută argumentația pe teren de drept al muncii. Curtea a spus că problema este de interpretare și aplicare a legii, deci instanța de fond o poate tranșa.
- Nu formula o excepție de neconstituționalitate cerând o anumită interpretare a textului. Curtea respinge ca inadmisibile cererile care urmăresc, de fapt, o interpretare extensivă.
- Verifică dacă societatea la care lucrezi avea pierderi sau plăți restante la 31 decembrie 2020. Aceasta este condiția care declanșa interdicția din art. 48 alin. (3).
- Dacă invoci imixtiunea autorității publice în contractul colectiv, folosește textul aplicabil azi. Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin Legea nr. 367/2022 privind dialogul social.
- Păstrează actul adițional și dovada datei la care a fost încheiat. Momentul semnării, raportat la data intrării în vigoare a legii bugetului, este elementul central al discuției.
- Reține că o lege a bugetului produce efecte și după încheierea anului pentru care a fost adoptată, dacă raporturile juridice născute sub imperiul ei continuă.
Întrebări frecvente
Ce prevede textul contestat?
De ce a fost respinsă excepția ca inadmisibilă?
Înseamnă că sindicatul a pierdut procesul?
De ce a analizat Curtea o lege a bugetului care nu mai este în vigoare?
Ce se întâmplă cu interdicția imixtiunii în contractele colective?
Poate Curtea să stabilească o anumită interpretare a unui text?
Erori și neconcordanțe în textul publicat
- Paragraful 15: textul reprodus nu poate fi citit singur. Curtea anunță că dispozițiile criticate „au următorul cuprins” și citează integral art. 48 alin. (3) din Legea nr. 15/2021. Primele cuvinte ale citatului sunt însă „Operatorii economici prevăzuți la alin. (1)”, iar alin. (1) nu apare nicăieri în decizie. Cine deschide Monitorul Oficial nr. 700 la paginile 10-12 nu are din ce să afle cărei categorii de operatori economici i se aplică interdicția, deși aceasta este singura normă supusă controlului. Într-o decizie care reproduce cu grijă șase acte de jurisprudență, cu număr, dată și pagină, lipsește tocmai definiția destinatarului textului analizat.
- Paragrafele 4, 12 și 13: sesizarea s-a făcut prin sentință, deși norma citată chiar de Curte cere încheiere. Paragraful 4 arată că instanța a sesizat Curtea „prin Sentința civilă nr. 5.385 din 12 iulie 2021”. Paragraful 12 citează art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere”. Curtea reproșează instanței un singur lucru, că a dispus sesizarea în considerente și nu în dispozitiv, și trece complet peste faptul că actul folosit nu este cel prevăzut de lege. Paragraful 13 declară apoi sesizarea legală, fără ca a doua neregulă să fi fost măcar menționată.
- Paragraful 15 anunță un control pe care dispozitivul nu îl face. Textul spune că „Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra acestor dispoziții legale”. Paragraful 22 și dispozitivul resping însă excepția ca inadmisibilă, adică nu exercită niciun control asupra textului. Cele două afirmații se contrazic în interiorul aceleiași decizii, iar prima este cea care rămâne în ochiul cititorului grăbit, pentru că apare imediat înaintea citării normei.
Analiza redacției
Problema reală din spatele dosarului nu este constituțională și, în asta, Curtea are dreptate. Un sindicat semnase un act adițional la contractul colectiv pentru 2019-2021, prin care se acordau majorări, iar apoi a apărut Legea nr. 15/2021, publicată la 9 martie 2021, care interzicea firmelor de stat cu pierderi sau plăți restante la 31 decembrie 2020 să bugeteze acele creșteri. Cine plătește diferența, sau dacă cineva o plătește, este o întrebare de drept al muncii și de interpretare a raportului dintre lege și contract. Curtea putea spune asta în trei paragrafe. A avut nevoie de douăzeci și trei și de cinci ani.
Intervalul este partea cea mai greu de apărat. Excepția a fost ridicată într-o cerere de ordonanță președințială, adică în procedura gândită de Codul de procedură civilă tocmai pentru cazurile urgente, unde măsura se ia provizoriu și repede. Sesizarea Curții este datată 12 iulie 2021, pronunțarea 5 februarie 2026, publicarea 24 august 2026. Legea bugetului pe 2021 și-a consumat integral efectele bugetare cu ani înainte ca dosarul să ajungă la termen. Ordonanța președințială a rămas suspendată în tot acest timp pentru o întrebare pe care Curtea a constatat, în final, că nu îi aparține.
Al doilea lucru care se vede din act este că Curtea a preferat inadmisibilitatea unei explicații. Autorul excepției invocase un argument care nu este de interpretare, ci de ierarhie a normelor: o lege ordinară, legea bugetului, ar fi derogat de la art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, lege organică. Paragraful 17 îl transformă și pe acesta într-o chestiune „de interpretare și aplicare a legii”, printr-o singură propoziție, fără să spună de ce raportul dintre o lege ordinară și una organică ar fi altceva decât o problemă de constituționalitate. Argumentul rămâne astfel nesoluționat de nimeni: Curtea zice că nu e al ei, iar instanța de fond nu poate declara neconstituțională o lege.
Un ultim element merită notat, pentru că spune ceva despre cum funcționează lanțul. Norma pe seama căreia se purta discuția, art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, fusese abrogată prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 încă din decembrie 2022, deci cu peste trei ani înaintea pronunțării. Curtea o menționează într-o paranteză, fără să spună care este textul corespondent din legea nouă. Tribunalul București reia acum judecata cu o trimitere la o normă abrogată în dosar și fără indicația unde se regăsește ea azi.
Ce ar trebui schimbat
- Reproducerea textului trimis, nu doar a celui criticat. Când norma supusă controlului își definește destinatarul prin trimitere la un alt alineat, ca aici la alin. (1) al art. 48, acel alineat ar trebui citat alături. Costă trei rânduri și transformă decizia dintr-un document care trebuie citit cu Legea nr. 15/2021 alături într-unul care se susține singur.
- Un filtru de admisibilitate aplicat la intrare, nu după cinci ani. Motivul respingerii, faptul că se cere o interpretare a legii și nu un control de constituționalitate, se vedea din motivarea excepției, reprodusă la paragrafele 5-8. Dacă acest tip de excepție s-ar tria în faza raportului, dosarele de fond nu ar mai sta suspendate ani întregi pentru un răspuns previzibil.
- Tratarea separată a argumentului de ierarhie a normelor. Susținerea că o lege ordinară derogă de la una organică trebuie fie analizată pe fond, fie respinsă cu o motivare proprie. Împachetată în inadmisibilitate împreună cu criticile de aplicare, ea rămâne un argument pe care nicio instanță din România nu are competența să îl tranșeze.
- Indicarea normei în vigoare atunci când cea criticată a fost abrogată. Paragraful 17 constată abrogarea Legii nr. 62/2011 prin Legea nr. 367/2022 și se oprește acolo. O trimitere la articolul corespondent din legea nouă ar economisi o căutare fiecăreia dintre instanțele care vor cita această decizie.
- Suspendarea judecății să nu funcționeze la fel în ordonanța președințială și în procesul obișnuit. Procedura urgentă își pierde obiectul dacă se oprește cinci ani. O regulă care să permită instanței să se pronunțe provizoriu și să revină după decizia Curții ar păstra și controlul de constituționalitate, și rostul ordonanței.
- Publicarea deciziei mai aproape de pronunțare. Între 5 februarie și 24 august 2026 au trecut peste șase luni, timp în care soluția era definitivă, dar nu producea efecte, pentru că art. 147 alin. (4) din Constituție le leagă de publicare. Un termen expres, de ordinul a 30 de zile, ar închide o fereastră în care dosarele suspendate rămân suspendate degeaba.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 700 din 24 august 2026 16 pagini PDF, 114 KB actul începe la pagina 10
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 100 din 5 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021
EMITENT: Curtea Constituțională a României
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 august 2026
D E C I Z I A Nr. 100 din 5 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021 PREȘEDINTELE ROMÂNIEI D E C R E T pentru promulgarea Legii privind anularea unor obligații fiscale În temeiul prevederilor art. 77 alin. (1) și ale art. 100 alin. (1) din Constituția României, republicată, Președintele României d e c r e t e a z ă:
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021, excepție ridicată de Sindicatul Transportatorilor din București în Dosarul nr. 18.671/3/2021 al Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.473D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, întrucât consideră că autorul acesteia formulează critici ce țin de aplicarea și interpretarea legii de către instanța judecătorească. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința civilă nr. 5.385 din 12 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 18.671/3/2021, Tribunalul București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Transportatorilor din București într-o cauză având ca obiect soluționarea, pe calea unei ordonanțe președințiale, a cererii de suspendare a aplicării prevederilor unor contracte colective de muncă încheiate pentru anii 2019-2021, astfel cum au fost modificate prin acte adiționale ce prevedeau creșteri salariale.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care acestea sunt aplicabile sau atrag nulitatea absolută a unei convenții încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 15/2021, având ca obiect acordarea de majorări salariale, de către o societate comercială la care unitatea administrativ-teritorială este acționar majoritar, susținându-se retroactivitatea Legii nr. 15/2021.
6. Se susține, de asemenea, că prin Legea nr. 15/2021 — lege ordinară, care are o procedură diferită de adoptare față de legea în temeiul căreia s-au stabilit dezbaterile și negocierea contractului colectiv de muncă, respectiv Legea dialogului social nr. 62/2011 — lege organică, s-a impus o derogare de la o reglementare cuprinsă într-o lege de rang organic și de la principiul constituțional al neretroactivității legii civile, ceea ce este contrar statului de drept și principiului legalității, prevăzute de Constituție.
7. De asemenea, în măsura în care s-ar aprecia că textul criticat s-ar aplica retroactiv, cu privire la convențiile încheiate anterior intrării în vigoare a legii bugetului de stat pe anul 2021, s-ar aduce implicit atingere textului prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prin care se prevede că este interzisă orice imixtiune a autorităților publice, sub orice formă și modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor colective de muncă, fiind, așadar, o imixtiune în executarea unui act adițional la contractul colectiv de muncă, legal încheiat.
8. În susținerea criticilor formulate, autorul excepției de neconstituționalitate invocă deciziile Curții Constituționale nr. 449 din 24 iunie 2021 și nr. 771 din 22 octombrie 2020 și arată că, în măsura în care s-ar permite unităților angajatoare să nesocotească efectul obligatoriu al unor convenții legal încheiate prin raportare la o lege intrată în vigoare după încheierea acestor convenții, s-ar aduce atingere principiilor legalității și neretroactivității legii, stabilite prin Legea fundamentală.
9. Tribunalul București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că textul normativ criticat este constituțional și nu contravine principiului legalității și principiului neretroactivității, astfel cum sunt acestea prevăzute în Constituție. Instanța susține că textul legal criticat se referă în mod direct la reglementarea unor situații viitoare, astfel că nu afectează principiul neretroactivității legii, fiind vorba despre interdicții pentru viitor, nu pentru trecut. Nu există niciun element în cuprinsul textului de lege care să afecteze principiul neretroactivității legii, iar din modul de formulare a dispozițiilor legale criticate, care conțin expresia „nu pot prevedea”, rezultă că este vorba despre interdicții pentru viitor, nu pentru trecut.
Existența unor acte sau fapte anterioare intrării în vigoare a textului legal criticat nu afectează constituționalitatea acestuia, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare a respectivelor fapte sau acte deduse judecății, ca atribut exclusiv al instanțelor judecătorești.
10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. C U R T E A, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorulraportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
12. Cu privire la modul în care instanța judecătorească a ales să sesizeze instanța constituțională, Curtea reține că instanța judecătorească a procedat la „sesizarea Curții Constituționale” prin considerentele sentinței judecătorești, și nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești, întrucât acesta este susceptibil a fi pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale.
Întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia se solicită sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției în cadrul considerentelor hotărârii și să dispună sesizarea Curții prin dispozitivul aceleiași hotărâri (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragraful 9, și Decizia nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 6 iulie 2022, paragraful 28). Totodată, dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 stabilesc că sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere.
13. O atare eroare nu este opozabilă Curții Constituționale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge asupra autorului excepției de neconstituționalitate în mod negativ. În consecință, Curtea constată că instanța de contencios constituțional este legal sesizată. În acest sens, a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005.
14. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 9 martie 2021. Curtea observă că Legea nr. 15/2021, care reglementează bugetul de stat pe anul 2021, a avut aplicabilitate limitată în timp și a vizat exercițiul bugetar pentru care a fost adoptată. Însă, având în vedere cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt incidente în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să exercite controlul de constituționalitate asupra acestor dispoziții legale, care au următorul cuprins: „(3) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1) care au înregistrat pierderi și/sau plăți restante la data de 31 decembrie 2020 nu pot prevedea în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2021 creșteri ale cheltuielilor de natură salarială aferente reîntregirii acestora, determinate de acordarea unor creșteri salariale și/sau de creșterea numărului de personal în anul 2020.”
16. În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile din Constituție cuprinse în art. 1 privind statul de drept și principiul legalității și în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile.
17. Examinând excepția de neconstituționalitate, instanța constituțională observă că aspectele invocate de autorul excepției privesc, în realitate, chestiuni ce țin exclusiv de interpretarea și aplicarea legii în ceea ce privește raportul dintre lege și contractul colectiv de muncă, respectiv de respectarea dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 (abrogată, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin art. 189 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022), aspecte ce revin însă competenței exclusive a instanței de judecată și care excedează controlului exercitat de instanța de contencios constituțional.
18. Astfel, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate urmărește, de fapt, obținerea unei interpretări extensive a textului de lege criticat, în acest sens susținând că normele legale deduse controlului de constituționalitate, în măsura în care impun unităților angajatoare să nesocotească efectul obligatoriu al unor convenții legal încheiate prin raportare la o lege intrată în vigoare după încheierea acestor convenții, aduc atingere principiilor constituționale privind legalitatea și neretroactivitatea legii.
19. Cu privire la susținerile potrivit cărora normele legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, în măsura în care se interpretează că aceste dispoziții legale sunt aplicabile sau atrag nulitatea absolută a unei convenții încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 15/2021, Curtea constată că și aceste critici constituie, în realitate, o critică referitoare la modul de aplicare a legii, iar nu o problemă de constituționalitate. Astfel, examinarea excepției de neconstituționalitate cu un asemenea obiect nu intră în competența instanței constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului.
20. În jurisprudența sa, prin Decizia nr. 253 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 2 august 2023, paragrafele 17-18 și 21, Curtea a statuat că interpretarea textelor de lege aplicabile situației concrete în scopul aplicării corecte a legii în cauza dedusă judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională nu intră în competența sa de soluționare, ci a instanței judecătorești. Astfel, interpretarea normelor de lege este operațiunea de stabilire a conținutului și a sensului la care acestea se referă și este o etapă absolut necesară în vederea aplicării corecte a legii în situația de fapt din cauză, instanța de judecată fiind ținută să aplice în acest scop metodele de interpretare a normelor juridice.
21. Așa cum a stabilit Curtea, în mod constant, în jurisprudența sa, interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Astfel, Curtea a reținut că instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. În același sens a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit, paragraful 34, în care a arătat că, oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale, în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară.
22. Prin urmare, având în vedere că în speță problema de drept invocată de autorul excepției și dedusă spre soluționare Curții Constituționale este, în realitate, una de interpretare și aplicare a legii în cazul concret dedus judecății instanței care a sesizat Curtea Constituțională, excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.
23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2021 nr. 15/2021, excepție ridicată de Sindicatul Transportatorilor din București în Dosarul nr. 18.671/3/2021 al Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București — Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 5 februarie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Claudia-Ilona Dascălu
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.