Pe scurt
- O firmă a cerut Curții Constituționale să corecteze o lacună din regulile revizuirii. Curtea a răspuns că nu poate completa legea și a respins cererea ca inadmisibilă.
- Când ceri revizuirea pentru hotărâri definitive potrivnice, dosarul merge la instanța ierarhic superioară celei care a dat prima hotărâre, nu la instanța care a judecat fondul.
- Lecția pentru orice avocat: o critică prin care ceri adăugarea unei ipoteze în text nu este critică de neconstituționalitate, ci cerere de legiferare.
Publicat: M. Of. nr. 711 din 26 august 2026
Pronunțată: 5 martie 2026
O societate din Argeș a pierdut cinci ani așteptând un răspuns pe care Curtea Constituțională nu îl putea da: să scrie în lege ceva ce legiuitorul nu a scris. Decizia Curții Constituționale nr. 210/2026, publicată în Monitorul Oficial nr. 711 din 26 august 2026, respinge ca inadmisibilă excepția ridicată de Societatea Viator & Vektor Ro din comuna Mărăcineni împotriva art. 510 alin. (2) și (3), raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Este a treia decizie a Curții publicată în aceeași zi, alături de cele despre perimarea executării silite și despre indemnizația profesioniștilor din pandemie.
Miza este una practică: la ce instanță se depune cererea de revizuire atunci când motivul este existența a două hotărâri definitive potrivnice. Codul dă două reguli. Regula generală, din art. 510 alin. (1), trimite cererea la instanța care a judecat fondul. Regula specială, din art. 510 alin. (2) teza întâi, o trimite la instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat prima hotărâre. Dacă hotărârile potrivnice vin de la instanțe de recurs și una dintre ele este Înalta Curte de Casație și Justiție, competența revine instanței supreme.
Firma a susținut că art. 510 alin. (2) nu spune nimic despre instanța care a evocat fondul, ceea ce ar crea confuzii între instituții, termene și reglementări aplicabile și ar lăsa loc de interpretări subiective. A invocat principiul legalității, accesul liber la justiție, art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, înfăptuirea justiției și normele de tehnică legislativă din Legea nr. 24/2000.
Aceeași limită a competenței apare și în alte dosare din aceeași perioadă. Prin Decizia nr. 107/2026, Curtea a refuzat să adauge cetățeanul pe lista celor care pot contesta o hotărâre a Parlamentului, arătând că nu poate completa un text cu o ipoteză pe care legiuitorul nu a reglementat-o.
Pe 28 august 2026, Curtea a publicat încă două decizii pe Codul de procedură penală Aceeași limită se vede și în decizia prin care Curtea explică ce trebuie să conțină o excepție ca să poată fi judecată pe fond., nr. 117/2026 și nr. 139/2026, amândouă respingeri, în care refuză din nou să completeze legea.
Efectele pe care le produce
Primul efect este limita competenței Curții. Curtea nu se pronunță decât asupra constituționalității actelor cu care a fost sesizată, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, și nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Al doilea efect este calificarea criticii. O motivare care cere, în realitate, adăugarea unei ipoteze juridice favorabile autorului nu este o veritabilă critică de neconstituționalitate. De aceea excepția a fost respinsă ca inadmisibilă, nu ca neîntemeiată.
Al treilea efect confirmă regulile de competență la revizuire. Pentru motivele care presupun o hotărâre ce evocă fondul, competența aparține instanței care s-a pronunțat asupra fondului pretenției, chiar dacă au fost exercitate căi de atac de reformare prin care fondul nu a fost examinat.
Al patrulea efect privește exact situația firmei. Pentru revizuirea întemeiată pe hotărâri potrivnice, competența revine instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat prima hotărâre.
Al cincilea efect este cel al ierarhiei. Dacă hotărârile potrivnice au fost pronunțate de instanțe de recurs și una dintre ele este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea se soluționează de instanța supremă.
Al șaselea efect este că textele criticate rămân neschimbate, iar dosarul de revizuire de la Tribunalul Dolj se judecă mai departe cu ele.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În drept, nimic. Decizia este de inadmisibilitate, deci nici nu confirmă, nici nu infirmă constituționalitatea textelor; ea constată doar că nu a fost sesizată cu o critică pe care o poate judeca.
Ce se clarifică este granița dintre critica de neconstituționalitate și cererea de legiferare. Curtea spune explicit că nu are competența să creeze norme noi prin completarea unui text legal.
Se clarifică și harta competențelor la revizuire, expusă compact în motivare: art. 510 alin. (1) pentru motivele care cer o hotărâre asupra fondului, art. 510 alin. (2) teza întâi pentru hotărârile potrivnice, teza a doua pentru situația în care una dintre hotărâri vine de la instanța supremă.
Merită reținut și că, potrivit art. 510 alin. (3), atunci când se invocă motive care atrag competențe diferite, nu operează prorogarea competenței. Cererile se despart.
Ce nu se schimbă este poziția Guvernului, care a apreciat de la început că excepția este inadmisibilă, pentru aceleași motive.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Motivarea rezumă limpede, într-un singur paragraf, cele trei reguli de competență la revizuire, utile oricui formulează o astfel de cerere.
- Curtea reafirmă separația puterilor: completarea unei legi este treaba Parlamentului, nu a instanței de contencios constituțional.
- Decizia oferă un criteriu practic pentru avocați: dacă cererea sună a „textul ar trebui să prevadă și ipoteza mea”, excepția va fi respinsă ca inadmisibilă.
- Textele rămân neschimbate, deci dosarele în curs nu suferă modificări de procedură.
Ce rămâne o problemă
- Problema semnalată de firmă rămâne nerezolvată: nimeni nu îi spune ce se întâmplă când instanța care a evocat fondul și cea ierarhic superioară primei hotărâri nu coincid.
- Cinci ani de la sesizare până la soluție, într-o cauză de procedură care putea fi lămurită mult mai devreme.
- Aproape șase luni între pronunțare și publicare, deși decizia are trei pagini.
- Nici președinții Camerelor, nici Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere.
- O decizie de inadmisibilitate nu împiedică ridicarea aceleiași probleme în alt dosar, deci timpul pierdut se poate repeta.
Sfaturi utile
- Dacă cereți revizuire pentru hotărâri definitive potrivnice, depuneți cererea la instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat prima hotărâre, nu la cea care a judecat fondul.
- Dacă una dintre hotărârile potrivnice a fost dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs, cererea se soluționează de instanța supremă.
- Pentru celelalte motive de revizuire, care presupun o hotărâre ce evocă fondul, competența rămâne la instanța care s-a pronunțat asupra fondului.
- Dacă invocați mai multe motive de revizuire care atrag competențe diferite, nu contați pe prorogare. Art. 510 alin. (3) o exclude expres.
- Când formulați o excepție de neconstituționalitate, verificați dacă cereți înlăturarea unui text sau adăugarea unuia. A doua variantă este inadmisibilă.
- Nu construiți excepția exclusiv pe încălcarea normelor de tehnică legislativă din Legea nr. 24/2000. Curtea le tratează ca argument de sprijin, nu ca temei autonom.
- Dacă lacuna vă afectează real, calea este propunerea legislativă sau interpretarea dată de Înalta Curte prin recurs în interesul legii, nu contenciosul constituțional.
Întrebări frecvente
Ce a decis Curtea?
Care este diferența dintre inadmisibil și neîntemeiat?
La ce instanță se depune cererea de revizuire pentru hotărâri potrivnice?
Dar dacă una dintre hotărâri vine de la Înalta Curte?
Ce se întâmplă dacă invoc mai multe motive de revizuire?
Poate Curtea Constituțională să completeze o lege?
Se schimbă ceva în dosarele de revizuire aflate pe rol?
Analiza redacției
Decizia este, tehnic, incontestabilă. Curtea nu poate scrie în lege o ipoteză care lipsește, iar cererea firmei exact asta urmărea: ca art. 510 alin. (2) să spună ceva și despre instanța care a evocat fondul. Distincția dintre a înlătura un text neconstituțional și a-l completa este linia care desparte contenciosul constituțional de legiferare, iar motivarea o trasează în trei fraze.
Rămâne însă o întrebare pe care nimeni nu o preia. Firma nu a inventat o problemă: la revizuirea pentru hotărâri potrivnice, competența se stabilește după instanța care a dat prima hotărâre, indiferent dacă acea instanță a judecat sau nu fondul, iar în procese cu mai multe cicluri procesuale rezultatul poate părea contraintuitiv. Curtea spune, corect, că nu e treaba ei. Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii nu au însă nicio obligație de a se sesiza dintr-o decizie de inadmisibilitate, deci semnalul se pierde.
Partea greu de apărat este calendarul. Sesizarea a fost făcută prin încheierea din 2 februarie 2021, iar decizia a fost pronunțată la 5 martie 2026 și publicată la 26 august 2026. Cinci ani și jumătate pentru o soluție de inadmisibilitate care se sprijină pe o regulă de competență a Curții, nu pe o analiză de fond. În acest timp, dosarul de revizuire de la Tribunalul Dolj a stat.
Merită observat și un detaliu de proces constituțional: dintre autoritățile sesizate, doar Guvernul a răspuns, apreciind și el că excepția este inadmisibilă. Președinții celor două Camere și Avocatul Poporului nu au comunicat nimic. Este a doua decizie publicată în aceeași zi în care se întâmplă asta.
Ce ar trebui schimbat
- Un filtru de admisibilitate aplicat devreme în procedura Curții. O critică prin care se cere completarea legii poate fi identificată la primirea dosarului, nu după cinci ani, iar dosarul de fond ar putea continua între timp.
- Comunicarea deciziilor de inadmisibilitate către Ministerul Justiției, atunci când semnalează o lacună reală. Aici s-a identificat o problemă de competență pe care Curtea nu o poate rezolva, iar din act nu rezultă că ar ajunge la cineva care poate.
- Clarificarea legislativă a competenței la revizuirea pentru hotărâri potrivnice, când instanța care a evocat fondul diferă de cea ierarhic superioară primei hotărâri. Ar înlătura chiar situația din care a pornit excepția și ar preveni cereri depuse la instanța greșită.
- Obligația autorităților sesizate de a comunica un punct de vedere sau de a motiva tăcerea. Trei din patru nu au răspuns, deși consultarea lor este prevăzută de lege.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 711 din 26 august 2026 16 pagini PDF, 126 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 210 din 5 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. (2) și (3) raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 august 2026
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ. DECIZIA Nr. 210 din 5 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. (2) și (3) raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă
Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Dacian-Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Gheorghe Stan — judecător Ioana-Laura Paris — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8, ale art. 510 alin. (2) și (3) și ale art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Viator & Vektor Ro — S.R.L. din comuna Mărăcineni, județul Argeș, în Dosarul nr. 8.635/63/2019 al Tribunalului Dolj — Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 454D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent învederează că la dosarul cauzei autoarea a depus o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că textele criticate reglementează în domeniul căii de atac a revizuirii în procesul civil și că sunt suficient de clare și precise. Se mai arată că legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului, inclusiv cele referitoare la condițiile de exercitare și soluționare a cererii de revizuire, astfel că textele criticate nu încalcă accesul liber la justiție.
C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5. Prin Încheierea din 2 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.635/63/2019, Tribunalul Dolj — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8, ale art. 510 alin. (2) și (3) și ale art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Excepția a fost invocată de Societatea Viator & Vektor Ro — S.R.L. din comuna Mărăcineni, județul Argeș, într-o cauză privind soluționarea unei cereri de revizuire pe motivul că există hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate încalcă dispozițiile constituționale pentru că, în lipsa unor definiții clare și a unor distincții între termenii folosiți, acestea nu deslușesc voința reală a legiuitorului și determină interpretări care generează incertitudine juridică, dar și limitări ale dreptului de acces la o instanță. Competența de soluționare a instanței ierarhic superioare față de instanța care a pronunțat prima hotărâre, fără vreo altă referire cu privire la instanța care a evocat fondul, determină confuzii între instituții, reglementări aplicabile, termene, precum și analogii, interpretări subiective, lipsă de previzibilitate și, în fapt, lipsa accesului real la o justiție de calitate realizată în baza legii. Așadar, normele materiale sunt reglementate diferit, motiv pentru care nu se poate distinge voința reală a legiuitorului, fiind posibil să se ajungă la situații speculative, la inechități și la abuzuri în interpretare, la un proces inechitabil și o justiție inegală.
7. De asemenea, textele de lege contravin dispozițiilor art. 8 referitor la forma de redactare a actelor normative, art. 25 privind determinarea conceptelor și noțiunilor și art. 37 referitor la unitatea terminologică din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.
8. Tribunalul Dolj — Secția a II-a civilă apreciază că textele de lege criticate nu încalcă prevederile Constituției invocate de autoarea excepției, având în vedere că prin jurisprudența sa Curtea Constituțională a statuat că accesul liber la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește actul de justiție, iar legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.
9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10. Guvernul a apreciat că excepția invocată este inadmisibilă. Acesta a considerat că chestiunile ce țin de interpretarea și aplicarea legii sunt atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, aspect care nu poate fi supus cenzurii și controlului instanței de contencios constituțional, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale reprezentată prin deciziile nr. 188 din 31 martie 2015, nr. 249 din 10 mai 2005 și nr. 81 din 25 mai 1999.
11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 210 din 5 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. (2) și (3) raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă
13. Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 510 alin. (2) și
(3) raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut normativ:
Art. 509. — Obiectul și motivele revizuirii „(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…)
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;”;
Art. 510. — Instanța competentă „(2) În cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță.
(3) În cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite, nu va opera prorogarea competenței.”;
Art. 513. — Procedura de judecată „(4) Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.”
14. În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la principiul legalității, în componenta privind precizia, claritatea și previzibilitatea legii ca standarde de calitate a legii, art. 21 — Accesul liber la justiție, astfel cum este interpretat, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 124 — Înfăptuirea justiției și art. 126 — Instanțele judecătorești.
15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită de modalitatea de redactare a dispozițiilor de procedură civilă referitoare la instanța competentă spre care trebuie să fie îndreptată cererea de revizuire, criticând faptul că textul de lege nu reglementează nicio situație cu privire la instanța care a evocat fondul cauzei, apreciind că acest aspect este de natură să creeze confuzii cu privire la instituțiile și reglementările aplicabile, determinând o lipsă de previzibilitate și o lipsă a accesului real la o justiție de calitate, realizată în baza legii.
16. În ceea ce privește instituția revizuirii, Curtea observă că, pentru motivele caracteristice acestei căi extraordinare de atac, care presupun existența unei hotărâri ce evocă fondul cauzei, competența de judecată aparține instanței care a pronunțat hotărârea asupra fondului pretenției deduse judecății, chiar și în ipoteza în care au fost exercitate căi de atac de reformare, dar prin acestea nu s-a procedat la examinarea fondului [art. 510 alin. (1) din Codul de procedură civilă]. În schimb, atunci când revizuirea este solicitată pentru existența unor hotărâri potrivnice, competența revine instanței ierarhic superioare față de instanța care a pronunțat prima hotărâre [art. 510 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă], iar în situația în care hotărârile potrivnice au fost pronunțate de instanțe de recurs și una dintre acestea este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire va fi soluționată de către această instanță supremă [art. 510 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă].
17. În continuare, Curtea reține că autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile de procedură civilă privind revizuirea — pe motivul existenței unor hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri — întrucât art. 510 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu reglementează nicio situație cu privire la instanța care a evocat fondul cauzei. Or, o astfel de motivare nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate deoarece ea vizează, în realitate, modificarea și completarea textului de lege cu o ipoteză juridică vizată de autoarea excepției, favorabilă acesteia. Acest aspect excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituționalitate.
Astfel, Curtea Constituțională nu are competența să creeze noi norme legale prin completarea unui text legal deja existent, ci doar să verifice conformitatea normelor existente cu exigențele constituționale și să constate constituționalitatea sau neconstituționalitatea acestora, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 510 alin. (2) și (3) raportate la art. 509 alin. (1) pct. 8 și la art. 513 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Viator & Vektor Ro — S.R.L. din comuna Mărăcineni, județul Argeș, în Dosarul nr. 8.635/63/2019 al Tribunalului Dolj — Secția a II-a civilă.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dolj — Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Ioana-Laura Paris
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.