Pe scurt

  • Curtea Constituțională a respins, cu unanimitate de voturi, atacul a patru bănci împotriva legii dării în plată. Prezumțiile absolute de impreviziune introduse în 2020 rămân în vigoare: pragul de 52,6% la creșterea cursului valutar și cel de 50% la creșterea ratei lunare din dobânda variabilă.
  • Un singur text a ieșit din discuție, art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, dar nu pentru că băncile ar fi câștigat acum. El fusese deja declarat neconstituțional prin Decizia nr. 432/2021, așa că excepția a fost respinsă ca devenită inadmisibilă.
  • Cele șapte dosare au ajuns la Curte în iarna și primăvara anului 2021. Decizia a fost pronunțată la 25 noiembrie 2025 și publicată la 3 septembrie 2026, la 282 de zile distanță. De la data publicării este definitivă și obligatorie pentru toate instanțele.
Act: Decizia Curții Constituționale nr. 644 din 25 noiembrie 2025
Publicat: M. Of. nr. 743 din 3 septembrie 2026
Intră în vigoare: 3 septembrie 2026, data publicării, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, invocat de Curte în temeiul deciziei

Patru bănci au cerut Curții Constituționale să desființeze regula prin care un client scapă de creditul restant predând apartamentul ipotecat, iar Curtea le-a respins cererea în bloc. Decizia nr. 644 din 25 noiembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 743 din 3 septembrie 2026, confirmă că Legea nr. 52/2020, cea care a rescris legea dării în plată, este constituțională în ansamblul ei. Este a doua zi consecutivă în care aceeași lege trece prin filtrul Curții: pe 2 septembrie 2026 a fost publicată decizia despre plafonul de 250.000 de euro și caracterul cumulativ al condițiilor de admisibilitate, iar acum vine cea care atinge inima mecanismului, prezumțiile de impreviziune.

Ca să se înțeleagă miza, trebuie urmărită o linie de zece ani. Legea nr. 77/2016 a intrat în vigoare la 13 mai 2016 și a dat consumatorului dreptul de a-și stinge tot creditul, cu tot cu accesorii, predând creditorului locuința ipotecată. Curtea a corectat-o în același an, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 53 din 18 ianuarie 2017: legea rămâne în picioare, dar numai dacă judecătorul verifică în fiecare cauză existența impreviziunii, adică a acelei schimbări de împrejurări care face executarea contractului excesiv de oneroasă. Patru ani mai târziu, Parlamentul a înlocuit verificarea aceea cu două cifre.

Legea nr. 52/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 386 din 13 mai 2020 și intrată în vigoare la 16 mai 2020, a completat art. 4 din Legea nr. 77/2016 cu alineatele (11) la (13). Textul spune că reprezintă impreviziune, pe de o parte, situația în care cursul de schimb la care se cumpără moneda creditului crește cu peste 52,6% față de data încheierii contractului, iar pe de altă parte situația în care rata lunară crește cu peste 50% din cauza majorării dobânzii variabile. Alineatul (12) cere ca pragul să se mențină în ultimele 6 luni dinaintea notificării, iar alineatul (13) adaugă fraza care a declanșat tot litigiul constituțional: „Prezumțiile prevăzute la alin. (11) au caracter absolut”. Absolut înseamnă că banca nu mai poate dovedi contrariul.

Aici au atacat cele patru bănci. Credit Europe Bank NV din Olanda a ridicat excepția în trei dosare, Exim Banca Românească, fostă Banca Românească, în două, iar BRD Groupe Société Générale și Banca Transilvania în câte unul. Sesizările au venit de la Judecătoria Sectorului 3 București, Judecătoria Sectorului 4 București, Judecătoria Botoșani și Judecătoria Cornetu, prin șapte încheieri pronunțate între 16 decembrie 2020 și 8 martie 2021. Curtea le-a conexat pe toate la Dosarul nr. 824D/2021, primul înregistrat.

Criticile băncilor s-au așezat pe trei paliere. Primul, formal: legea a fost adoptată fără avizul Băncii Naționale a României și fără studiu de impact, iar formula „reprezintă impreviziune” ar fi neclară și echivocă. Al doilea, economic: pragurile de 52,6% și 50% ar fi nefundamentate, iar analiza restrânsă la ultimele 6 luni dintr-un credit contractat pe 20 sau 30 de ani nu poate arăta că o creștere de rată este ireversibilă. Al treilea, patrimonial: prezumția absolută mută riscul valutar în sarcina creditorului, îl lipsește de posibilitatea de a face proba contrară și, prin art. 10 alin. (1) și art. 11, se aplică retroactiv unor creanțe câștigate sub legea veche.

Instanțele care au trimis dosarele nu au fost pe aceeași poziție. Judecătoria Botoșani, Judecătoria Cornetu și, în două dintre dosare, Judecătoria Sectorului 3 București au apreciat că excepția este neîntemeiată. Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr. 896D/2021, a considerat-o întemeiată, sprijinindu-se pe Decizia nr. 623/2016, pe Decizia nr. 405 din 19 iunie 2018 și pe Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019. Judecătoria Sectorului 3 București nu și-a exprimat deloc opinia în Dosarul nr. 824D/2021, ceea ce Curtea consemnează expres ca fiind contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat niciun punct de vedere.

Soluția Curții urmează exact concluziile procurorului. Excepția privind art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, pentru că acele teze fuseseră deja declarate neconstituționale prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată la 21 septembrie 2021, iar art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 interzice ca un text deja declarat neconstituțional să mai formeze obiectul unei excepții. Restul, adică art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (11) la (13), (3) și (4), art. 5 alin. (3) și (31), art. 7 alin. (4) și (51), art. 8 alin. (5) teza întâi, art. 10 alin. (1), art. 11 teza întâi și Legea nr. 52/2020 în ansamblul său, a fost respins ca neîntemeiat, cu trimitere la o listă de decizii anterioare și cu constatarea că nu au intervenit elemente noi.

Efectele pe care le produce

Prima consecință este că legea rămâne neatinsă. O decizie de respingere nu abrogă și nu suspendă nimic. Din 3 septembrie 2026, cele treisprezece alineate și teze verificate de Curte, plus Legea nr. 52/2020 în întregul ei, poartă un certificat de constituționalitate opozabil tuturor instanțelor.

A doua consecință privește apărarea băncilor în procesele pe rol. Contestația la notificarea de dare în plată, reglementată de art. 7 din Legea nr. 77/2016, rămâne disponibilă, dar cu un argument mai puțin. Creditorul nu mai poate cere instanței să înlăture pragul de 52,6% pe motiv că textul ar fi neconstituțional. Îi rămâne doar terenul de la art. 4 alin. (13) teza a doua, adică proba că notificarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate din art. 4 alin. (1) lit. a) la d), și verificarea pragurilor în fapt, inclusiv a menținerii lor pe cele 6 luni cerute de alineatul (12).

A treia consecință este de calendar procedural, și este cea mai grea pentru creditori. Combinând art. 5 alin. (3) cu art. 7 alin. (4), de la momentul notificării se suspendă orice plată către bancă și orice procedură de executare, inclusiv popririle, pentru cel puțin 30 de zile libere și apoi până la soluționarea definitivă a contestației, moment pe care banca nu îl controlează. În același interval, art. 5 alin. (31) interzice înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date cu rău-platnici. Toate cele trei texte au fost declarate constituționale acum.

A patra consecință atinge riscul de proces al băncii care contestă și pierde. Art. 7 alin. (51), validat și el, spune că penalitățile și daunele-interese născute din procedura notificării pot fi cerute doar dacă creditorul contestator dovedește reaua-credință a debitorului la depunerea notificării. Practic, contestația respinsă rămâne, în cele mai multe cazuri, pe cheltuiala băncii.

A cincea consecință este pentru consumatorii care au deja o notificare depusă sau un proces în curs. Nimic din ce li se aplica nu se schimbă, dar temeiul se consolidează. Un judecător care ar fi vrut să suspende judecata în așteptarea unei decizii a Curții nu mai are motiv să o facă pe niciunul dintre textele verificate aici.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

În textul legii, nimic. Aceasta este partea cel mai des înțeleasă greșit când Curtea Constituțională apare într-un titlu. Forma în vigoare a Legii nr. 77/2016, consolidată la 21 septembrie 2021, arată exact la fel astăzi ca și acum o săptămână: alineatele (11) la (13) ale art. 4 sunt acolo, cu pragurile de 52,6% și 50%, cu cerința menținerii lor 6 luni și cu prezumțiile declarate absolute.

S-a schimbat, în schimb, ce anume mai poate fi contestat. Până la 3 septembrie 2026, o bancă avea un argument teoretic disponibil: prezumția absolută ar contrazice construcția Curții din 2016, unde impreviziunea trebuia verificată de judecător. Acum argumentul acesta nu mai poate fi ridicat ca excepție de neconstituționalitate pe textele analizate, pentru că a fost respins expres.

S-a schimbat și densitatea jurisprudenței. Curtea listează, la paragraful 42, cinci decizii anterioare pe aceeași materie: nr. 623/2016, nr. 806 din 7 decembrie 2017, nr. 432/2021, nr. 749 din 14 decembrie 2023 și nr. 36 din 30 ianuarie 2025. Cu aceasta devin șase. Legea dării în plată este, la zece ani de la adoptare, unul dintre actele cel mai des purtate prin fața instanței constituționale, iar de fiecare dată a ieșit în picioare, cu excepția a două teze din art. 8 alin. (5) și a unei sintagme din art. 11.

Ce nu s-a schimbat, deși ar fi trebuit, este corpul legii. Art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia și-au încetat efectele juridice la 5 noiembrie 2021, la 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 432/2021, pentru că Parlamentul nu a intervenit. Ele sunt și astăzi tipărite în textul legii, urmate de o notă explicativă. La fel, sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi și-a încetat efectele la 4 martie 2017 și a rămas la locul ei.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Închide o incertitudine care ținea de peste șase ani. Legea nr. 52/2020 este în vigoare din 16 mai 2020, adică de 2.301 zile la data publicării deciziei. În tot acest timp, mecanismul central al legii a funcționat sub semnul întrebării.
  • Unanimitate, fără opinii separate. Cei nouă judecători ai completului au votat la fel, ceea ce face improbabilă o răsturnare de jurisprudență în anii următori.
  • Consumatorul cu credit în valută are acum un reper ferm. Dacă pragul de 52,6% este atins și se menține 6 luni, prezumția nu mai poate fi combătută pe fond de bancă, iar aceasta nu mai poate invoca neconstituționalitatea textului.
  • Conexarea celor șapte dosare a evitat soluții divergente. Patru instanțe cu opinii diferite, dintre care una favorabilă băncilor, au primit un singur răspuns, în loc de șapte decizii date la date diferite.

Ce rămâne o problemă

  • Motivarea pe fond ocupă două paragrafe. Din cele 44 de paragrafe și circa 5.200 de cuvinte ale deciziei, examinarea propriu-zisă a criticilor de fond, paragrafele 42 și 43, are 145 de cuvinte, adică 2,8% din text. Restul este procedură, citarea textelor atacate și rezumatul argumentelor băncilor.
  • Publicarea a durat 282 de zile. Cele cinci decizii pe care Curtea se sprijină au fost publicate în 85, 159, 96, 259 și, respectiv, 153 de zile de la pronunțare, în medie 150. Aceasta este cea mai lentă dintre toate șase.
  • Diferența dintre cele două praguri rămâne neexplicată. 52,6% pentru curs și 50% pentru rata din dobânda variabilă sunt două prezumții de aceeași natură juridică, despărțite de 2,6 puncte procentuale pe care nici legea, nici decizia nu le justifică.
  • Un dosar din șapte rămâne fără opinia instanței. Decizia consemnează pozițiile instanțelor pentru șase dintre dosarele conexate. Despre Dosarul nr. 895D/2021 nu spune nimic.
  • Deciziile nr. 405/2018 și nr. 731/2019 nu apar în raționamentul propriu al Curții. Sunt invocate de bănci și de Judecătoria Sectorului 4 București, dar în paragrafele 40 la 43 nu sunt discutate, deși Decizia nr. 731/2019 este chiar controlul anterior promulgării asupra legii care a introdus prezumțiile.

Sfaturi utile

  1. Verificați pragul pe 6 luni, nu doar pe ziua notificării. Art. 4 alin. (12) cere menținerea creșterii de 52,6% sau de 50% în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării. O singură zi în care pragul este atins nu este suficientă, iar aceasta este prima verificare pe care o va face instanța.
  2. Calculați procentul cu cursurile Băncii Naționale, nu cu cele ale băncii comerciale. Textul spune explicit: cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării, raportat la cursul publicat de aceeași instituție la data încheierii contractului de credit.
  3. Nu confundați cele două prezumții. Prima privește cursul valutar și se aplică numai creditelor în altă monedă decât cea a veniturilor. A doua privește creșterea ratei lunare cauzată de majorarea dobânzii variabile și funcționează și la creditele în lei.
  4. Băncile: pregătiți contestația pe admisibilitate, nu pe constituționalitate. Art. 4 alin. (13) teza a doua vă lasă sarcina de a dovedi neîndeplinirea condițiilor din art. 4 alin. (1) lit. a) la d), printre care plafonul de 250.000 de euro la momentul acordării. Aceasta rămâne singura poartă deschisă.
  5. Rețineți data de la care decizia produce efecte. Este 3 septembrie 2026, data publicării, nu 25 noiembrie 2025, data pronunțării. Diferența contează pentru concluziile scrise depuse la dosar în cele 282 de zile dintre cele două momente.
  6. Citiți legea în forma consolidată, nu în cea tipărită în decizie. Paragraful 38 reproduce textele așa cum au fost criticate în 2020 și 2021. Art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia nu mai produc efecte din 5 noiembrie 2021, iar sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile” din art. 11 teza întâi nu mai produce efecte din 4 martie 2017.

Întrebări frecvente

Ce a decis, concret, Curtea Constituțională?
A respins excepția în două puncte. Primul: excepția privind art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 a fost respinsă ca devenită inadmisibilă. Al doilea: restul criticilor au fost respinse ca neîntemeiate, iar art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (11) la (13), (3) și (4), art. 5 alin. (3) și (31), art. 7 alin. (4) și (51), art. 8 alin. (5) teza întâi, art. 10 alin. (1), art. 11 teza întâi, precum și Legea nr. 52/2020 în ansamblul său au fost declarate constituționale. Votul a fost unanim.
Ce înseamnă prezumție absolută de impreviziune?
Înseamnă că, dacă situația de fapt descrisă în lege este dovedită, impreviziunea se consideră existentă și nu mai poate fi combătută cu probe contrare. Banca poate demonstra că pragul nu a fost atins, dar nu poate demonstra că, deși pragul a fost atins, contractul nu a devenit excesiv de oneros. Regula este scrisă în art. 4 alin. (13) din Legea nr. 77/2016.
De unde vine cifra de 52,6%?
Este pragul fixat de legiuitor prin Legea nr. 52/2020 pentru creșterea cursului de schimb la care se cumpără moneda creditului. Nici legea, nici decizia Curții nu explică de ce s-a ales acest număr. În termeni practici, un curs de 2 lei la data contractului trebuie să ajungă la 3,052 lei pentru ca pragul să fie atins.
Cine poate folosi darea în plată?
Consumatorul care îndeplinește cumulativ condițiile din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016: să fie într-un raport cu o instituție de credit, o instituție financiară nebancară sau un cesionar de creanțe; suma împrumutată să nu fi depășit, la acordare, echivalentul a 250.000 de euro; creditul să fi fost luat pentru locuință sau să fie garantat cu o locuință; să nu existe o condamnare definitivă pentru infracțiuni legate de acel credit; și să fie îndeplinită condiția privind impreviziunea. Creditele „Prima casă” sunt excluse expres.
Ce se întâmplă cu plățile după ce trimit notificarea?
Art. 5 alin. (3) suspendă orice plată către creditor și orice procedură judiciară sau extrajudiciară pornită împotriva consumatorului, din momentul notificării. Prima zi de convocare la notar nu poate fi mai devreme de 30 de zile libere și nici mai târziu de 90 de zile. Dacă banca formulează contestație, art. 7 alin. (4) menține suspendarea până la soluționarea definitivă a acesteia.
Pot fi trecut la Biroul de credit în această perioadă?
Nu. Art. 5 alin. (31) interzice, pe perioada notificării și pe perioada soluționării cererilor de la art. 7 și art. 8, înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date cu debitori riscanți ori rău-platnici, indiferent cine ar face înscrierea. Textul a fost declarat constituțional prin această decizie.
Băncile mai pot ataca legea?
Nu pe textele verificate aici și nu cu aceleași critici. Rămâne deschisă calea contestației întemeiate pe art. 7, în care banca dovedește că notificarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, precum și orice discuție de fapt despre calculul pragurilor. Neconstituționalitatea art. 4 alin. (11) la (13) nu mai poate fi invocată util.
Ce s-a întâmplat cu art. 8 alin. (5)?
Tezele a doua și a treia, care instituiau o prezumție de impreviziune în cazul debitorului deja executat silit asupra imobilului ipotecat, au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021 și și-au încetat efectele juridice la 5 noiembrie 2021. Prin decizia de acum, excepția pe aceste teze a fost respinsă ca devenită inadmisibilă, iar teza întâi, cea care dă dreptul de a cere stingerea datoriilor, a fost declarată constituțională.
De ce a durat aproape șase ani?
Prima încheiere de sesizare este cea a Judecătoriei Cornetu, din 16 decembrie 2020. Ultima, a Judecătoriei Sectorului 4 București, din 8 martie 2021. Curtea a pronunțat soluția la 25 noiembrie 2025 și a publicat-o la 3 septembrie 2026. De la prima sesizare la publicare au trecut 2.087 de zile, iar decizia nu explică intervalul.
Decizia schimbă ceva pentru cine are deja proces pe rol?
Nu schimbă textele aplicabile, dar închide un capăt de apărare. Instanțele care au suspendat judecata sau au așteptat clarificarea pot continua. Excepțiile de neconstituționalitate identice, ridicate în alte dosare, vor fi respinse ca inadmisibile, pentru că nu pot fi reluate critici deja tranșate.
De la ce dată se aplică decizia?
De la 3 septembrie 2026, data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, pe care Curtea îl invocă în temeiul deciziei. Decizia este definitivă și general obligatorie, deci se impune tuturor instanțelor și autorităților.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Punctul 2 din dispozitiv declară constituțional art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, deși o parte din acest text nu mai produce efecte juridice din 4 martie 2017. Prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile” din cuprinsul art. 11 teza întâi, iar sintagma și-a încetat efectele juridice la 4 martie 2017, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, pentru că legiuitorul nu a intervenit în termenul de 45 de zile. Decizia de acum reproduce la paragraful 38 art. 11 teza întâi în formă integrală, cu sintagma inclusă și fără nicio notă, iar la punctul 2 din dispozitiv îl declară constituțional fără nicio rezervă. Aceeași decizie citează Decizia nr. 623/2016 la paragraful 42, ca reper de jurisprudență. Pentru art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia, aflate în situație identică după Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, Curtea a aplicat art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și a respins excepția ca devenită inadmisibilă, la paragrafele 40 și 41. Din decizie nu se poate stabili dacă sintagma din art. 11 mai este sau nu în vigoare, iar cele două răspunsuri posibile schimbă temeiul pe care legea se aplică contractelor aflate în derulare la 13 mai 2016.

Analiza redacției

Soluția nu surprinde pe nimeni. Curtea validase deja Legea nr. 77/2016 în cinci rânduri, iar băncile au adus în 2020 și 2021 critici pe care, în bună parte, le mai formulaseră. Problema deciziei nu este ce spune, ci cât de puțin spune și cât a durat până a spus-o. Din 44 de paragrafe și aproximativ 5.200 de cuvinte, examinarea proprie a Curții ocupă paragrafele 40 la 43. Din acestea, două se ocupă de inadmisibilitatea art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia, iar tot fondul, adică treisprezece alineate și teze plus o lege întreagă, este tranșat în paragrafele 42 și 43: 145 de cuvinte, 2,8% din text. Paragraful 42 enumeră cinci decizii anterioare, paragraful 43 constată că nu au intervenit elemente noi. Nicăieri nu se spune care dintre cele cinci decizii acoperă care dintre cele treisprezece texte.

Calendarul este a doua problemă, și se vede numai dacă îl compari cu propriile repere ale Curții. Între pronunțare, 25 noiembrie 2025, și publicare, 3 septembrie 2026, au trecut 282 de zile. Cele cinci decizii pe care se sprijină această hotărâre au fost publicate la 85 de zile (nr. 623/2016), 159 (nr. 806/2017), 96 (nr. 432/2021), 259 (nr. 749/2023) și 153 de zile (nr. 36/2025) de la pronunțare, în medie 150. Decizia nr. 644/2025 este cu 88% mai lentă decât media propriei jurisprudențe pe care o invocă. Iar dacă numeri de la prima încheiere de sesizare, cea a Judecătoriei Cornetu din 16 decembrie 2020, ies 2.087 de zile, cinci ani și aproape nouă luni în care instanțele au judecat contestații la notificări fără să știe dacă textele rezistă, cu suspendarea plăților curgând în tot acest timp în favoarea debitorilor.

A treia observație este cea care nu se vede citind decizia de la cap la coadă și cere puse alături două momente. În 2016, întreaga construcție a Curții pe această lege a fost o rezervă de interpretare: prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 77/2016 au fost declarate conforme Constituției numai în măsura în care instanța judecătorească verifică în concret condițiile impreviziunii. În 2020, Parlamentul a înlocuit verificarea aceea cu două praguri numerice și a scris, în art. 4 alin. (13), că prezumțiile au caracter absolut, adică exact că judecătorul nu mai verifică nimic dincolo de cifră. În 2025, Curtea validează prezumțiile absolute și trece, printre deciziile care le susțin, chiar Decizia nr. 623/2016, pronunțată cu peste trei ani și jumătate înainte ca textele validate să existe. Cele două nu pot fi aplicate literal în același timp. Judecătorul care primește azi o contestație și trebuie să decidă dacă mai are voie să analizeze impreviziunea peste pragul de 52,6% are în față două decizii obligatorii care spun lucruri diferite, iar cea nouă nu declară nicăieri că se îndepărtează de cea veche, ci dimpotrivă, o citează.

A patra observație ține de rigoarea dosarului. Curtea a conexat șapte cauze, dar consemnează opiniile instanțelor de sesizare pentru șase dintre ele: 824D/2021, unde Judecătoria Sectorului 3 București nu s-a pronunțat și Curtea notează încălcarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, apoi 854D, 880D, 894D, 896D și 897D. Despre Dosarul nr. 895D/2021 nu apare nimic, nici opinie, nici mențiunea că lipsește. Tot aici intră și felul în care sunt tratate două decizii invocate insistent de părți: nr. 405 din 19 iunie 2018 și nr. 731 din 6 noiembrie 2019. A doua este controlul de constituționalitate făcut înainte de promulgare chiar asupra legii care a introdus prezumțiile, iar băncile au susținut că soluția legislativă cenzurată atunci a fost reluată în corpul legii după reexaminare. Niciuna dintre cele două nu apare în paragrafele 40 la 43. Singura instanță care a dat dreptate băncilor, Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr. 896D/2021, își întemeiase opinia tocmai pe ele.

Ce ar trebui schimbat

  • Curtea să spună explicit cum se împacă prezumția absolută din art. 4 alin. (13) cu rezerva de interpretare din Decizia nr. 623/2016. Efectul practic: instanțele de fond nu ar mai trebui să aleagă, pe propria răspundere, între două decizii obligatorii ale aceleiași Curți. O frază de considerent care spune fie că rezerva a fost depășită, fie că ea continuă să se aplice peste prag, ar închide sute de dosare identice.
  • Excluderea expresă, din obiectul excepției, a sintagmei deja declarate neconstituționale din art. 11 teza întâi. Efectul practic: dispozitivul nu ar mai putea fi citit ca o validare a unui text care nu mai produce efecte din 2017. Curtea a procedat exact așa cu art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia, deci mecanismul îi este la îndemână.
  • Parlamentul să pună Legea nr. 77/2016 în acord cu Decizia nr. 432/2021 și cu Decizia nr. 623/2016. Efectul practic: cine deschide legea astăzi citește două teze din art. 8 alin. (5) care nu mai produc efecte din 5 noiembrie 2021 și o sintagmă din art. 11 care nu mai produce efecte din 4 martie 2017, ambele tipărite ca text în vigoare, cu explicația ascunsă într-o notă de subsol. Sunt aproape cinci ani de întârziere pe primul text și peste nouă ani pe al doilea, în același act.
  • Motivarea publică a celor două praguri, 52,6% și 50%. Efectul practic: dispare principalul reproș al băncilor, acela că cifrele sunt arbitrare. Atâta vreme cât nici legea, nici expunerea de motive, nici decizia nu explică de unde vin cele două numere și de ce diferă cu 2,6 puncte procentuale între ele, orice consumator aflat la 51% de creștere a cursului rămâne fără drept fără să înțeleagă de ce.
  • Un termen maxim între pronunțare și publicare pentru deciziile date pe excepții de neconstituționalitate. Efectul practic: instanțele care judecă litigii identice ar înceta să lucreze luni în șir cu o soluție cunoscută din comunicat și cu considerente indisponibile. Un prag de 90 de zile ar fi mai larg decât timpul în care au fost redactate patru din cele cinci decizii citate în această cauză.
  • Consemnarea, în fiecare decizie de conexare, a poziției fiecărei instanțe de sesizare sau a motivului pentru care lipsește. Efectul practic: dispare golul de la Dosarul nr. 895D/2021 și devine verificabil dacă art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a fost respectat în toate cauzele, nu doar în cea în care Curtea a ales să o spună.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 743 din 3 septembrie 2026 16 pagini PDF, 173 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 644 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (31), ale art. 7 alin. (4) și (51), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: M. Of. nr. 743 din 3 septembrie 2026

D E C I Z I I A L E C U R Ț I I C O N S T I T U Ț I O N A L E CURTEA CONSTITUȚIONALĂ D E C I Z I A Nr. 644 din 25 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (31), ale art. 7 alin. (4) și (51), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dacian Cosmin Dragoș — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Cosmin Boncu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (11) coroborat cu art. 4 alin. (13), ale art. 4 alin. (11) lit. a) și ale art. 4 alin. (12), (3) și (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Credit Europe Bank NV din Olanda în Dosarul nr. 27.045/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 824D/2021.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 854D/2021, nr. 880D/2021, nr. 894D/2021, nr. 895D/2021, nr. 896D/2021 și nr. 897D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr. 77/2016 și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de BRD — Groupe Société Générale — S.A. din București în Dosarul nr. 6.094/193/2020 al Judecătoriei Botoșani — Secția civilă, de Exim Banca Românească — S.A. (fostă Banca Românească — S.A.) din București în Dosarul nr. 25.920/301/2020 și în Dosarul nr. 24.670/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă, de Credit Europe Bank NV din Olanda în Dosarul nr. 28.410/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția civilă și în Dosarul nr. 8.223/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu și de Banca Transilvania — S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 24.647/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția civilă.

4. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5. Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 854D/2021, nr. 880D/2021, nr. 894D/2021, nr. 895D/2021, nr. 896D/2021 și nr. 897D/2021 la Dosarul nr. 824D/2021.

6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 854D/2021, nr. 880D/2021, nr. 894D/2021, nr. 895D/2021, nr. 896D/2021 și nr. 897D/2021 la Dosarul nr. 824D/2021, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, având în vedere Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestor norme. Cu privire la celelalte dispoziții de lege criticate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că criticile aduse art. 4 din Legea nr. 77/2016 sunt neîntemeiate, deoarece condițiile de impreviziune referitoare la consistența valorică și temporară a diferențelor de curs au fost analizate în jurisprudența Curții.

Referitor la criticile aduse art. 5 și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, propune respingerea acestora ca neîntemeiate, deoarece în jurisprudența Curții s-a arătat că suspendarea de drept dispusă prin lege este proporțională cu scopul urmărit. Se mai arată că art. 7 alin. (51) a format obiectul controlului a priori finalizat prin Decizia Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019, iar prin Legea nr. 52/2020 legiuitorul a pus în acord Legea nr. 77/2016 cu exigențele Curții Constituționale. Se apreciază că toate criticile vizând retroactivitatea cu referire la art. 10 alin. (1) și art. 11 teza întâi sunt neîntemeiate, în măsura în care Curtea a arătat că teoria impreviziunii a existat practic și în Codul civil din 1864.

C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8. Prin Încheierea din 19 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 27.045/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (11) coroborat cu art. 4 alin. (13), ale art. 4 alin. (11) lit. a), ale art. 4 alin. (12), (3) și (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de Credit Europe Bank NV din Olanda într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016.

9. Prin Încheierea din 8 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.094/193/2020, Judecătoria Botoșani — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de BRD — Groupe Société Générale — S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016.

10. Prin încheierile din 3 martie 2021 și 19 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 25.920/301/2020 și nr. 24.670/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Exim Banca Românească — S.A. (fostă Banca Românească — S.A.) din București într-o cauză având ca obiect o acțiune prin care reclamantul a solicitat constatarea stingerii datoriilor prin darea în plată, în temeiul Legii nr. 77/2016.

11. Prin Încheierea din 8 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 28.410/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (11) lit. a), ale art. 4 alin. (12), (13), (3) și (4) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020. Excepția a fost ridicată de Credit Europe Bank NV din Olanda într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016.

12. Prin Încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 24.647/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a legii, în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de Banca Transilvania — S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016.

13. Prin Încheierea din 16 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.223/1.748/2020, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic al Legii nr. 52/2020. Excepția a fost ridicată de Credit Europe Bank NV din Olanda într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei notificări depuse în temeiul Legii nr. 77/2016.

14. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că legea criticată este neconstituțională, întrucât a fost adoptată în lipsa solicitării unui aviz al Băncii Naționale a României, ceea ce încalcă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Se mai susține că legea contravine și considerentelor deciziilor Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 și nr. 731 din 6 noiembrie 2019.

De asemenea, se critică lipsa unor studii de impact, lipsa de fundamentare a Legii nr. 52/2020 și, în mod special, lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a dispozițiilor acesteia.

15. Se afirmă că sintagma „reprezintă impreviziune” este neclară și echivocă, pentru că nu se înțelege ce condiții a avut în vedere legiuitorul cu privire la impreviziune.

16. Se invocă faptul că Legea nr. 52/2020 aduce o gravă atingere dreptului la libertate economică și libertății comerțului, întrucât intervine în raporturile juridice încheiate între profesionist și consumatori, afectând în mod direct contraprestația la care creditorul este îndreptățit prin încheierea contractelor de credit. Modificarea condițiilor economice pe parcursul executării unui contract de credit, condiții care nu sunt sub controlul creditorului, nu justifică modificarea obligației esențiale a debitorului, în sensul lipsirii creditorului de posibilitatea recuperării creanței în integralitatea sa. Se susține că Legea nr. 52/2020 modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părțile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părți contractante, instituind o discriminare inacceptabilă între subiecții de drept privat.

17. Se mai arată că Legea nr. 52/2020 nu tratează în mod distinct situația creditelor reeșalonate/restructurate, având în vedere că, în aceste cazuri, au intervenit deja o serie de discuții și negocieri între părți, materializate prin noua configurație a raportului contractual.

18. Se mai susține că legea criticată încalcă principiul securității juridice și principiul pacta sunt servanda, dispunând contrar voinței părților, la mult timp după încheierea raportului juridic dintre acestea. Astfel, se arată că, prin natura sa, instituția impreviziunii reprezintă o excepție de la principiul forței obligatorii a unui contract și are drept premise evenimente survenite după încheierea contractului, care nu au fost prevăzute de părți la momentul încheierii acestuia și care nu au fost asumate de debitor sau despre care nu s-ar putea, în mod rezonabil, considera că debitorul și-a asumat acest risc. Se arată că, deși scopul reglementării vizează echilibrarea prestațiilor contractuale, prezumția absolută de impreviziune nu are în vedere contractul în ansamblul său, ci are în vedere exclusiv o parte din obligațiile contractuale.

Prin urmare, deși impreviziunea nu poate fi definită doar prin raportare la cursul de schimb, se ajunge, prin efectul legii, la o mutare a riscului cursului de schimb către creditor printr-o abordare superficială fără legătură cu contractul în ansamblul său, ceea ce constituie o încălcare nejustificată a dreptului de proprietate al creditorului.

19. Se arată că art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (5), art. 10 alin. (1) și art. 11 din Legea nr. 77/2016 retroactivează, întrucât permit stingerea tuturor datoriilor, atât a celor deja născute, cât și a celor viitoare. Se subliniază că atât creanțele băncilor, cât și cele ale cesionarilor reprezintă un bun, un drept câștigat sub imperiul vechii legi.

20. Se susține că instituirea unui anumit prag valoric al fluctuației valutare, respectiv de 52,6%, reprezintă o încălcare a art. 44 și 147 din Constituție, fiind totodată contrară considerentelor Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019. În același sens se apreciază că pentru a interveni impreviziunea este necesar ca, pe lângă condiția privind consistența valorică și persistența temporală, să fie îndeplinită și condiția potrivit căreia debitorul să nu fi avut intenția expres materializată de a se angaja în executarea unui risc supraadăugat asociat contractului de credit. Se mai arată că nu poate fi considerată impreviziune situația în care obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

Obligația lunară de achitare a ratelor de credit trebuie să reprezinte o abatere majoră de la situația avută în vedere la momentul contractării. Or, ținând cont de faptul că debitorii au contractat pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 20-30 de ani, analiza impreviziunii nu se poate raporta doar la ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Fiind o perioadă foarte scurtă de timp, nu se poate concluziona că această creștere a ratelor raportat la dobânda variabilă este una ireversibilă. Prin urmare, reglementarea celor două prezumții absolute de impreviziune este complet deficitară.

21. Se consideră că prevederile legale criticate vizează praguri valorice nefundamentate, aspect care contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

22. Se afirmă că dispozițiile art. 4 alin. (11) lit. a) din Legea nr. 77/2016 sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3) și (5), ale art. 44 alin. (1) și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, în măsura în care se interpretează în sensul că se prezumă impreviziunea doar prin raportare la unul dintre elementele care influențează onerozitatea obligației debitorului (prețul de cumpărare a valutei creditului), precum și în situația în care sunt interpretate în sensul că se prezumă impreviziunea raportat la toate fluctuațiile cursului valutar intervenite pe întreaga durată a executării contractului, cumulate, care depășesc cu mai mult de 52,6% cursul de la data încheierii contractului de credit.

23. Se arată că instituirea unor prezumții absolute în favoarea consumatorilor prin dispozițiile art. 4 alin. (13) din Legea nr. 77/2016 are ca efect restrângerea drepturilor creditorilor, aspect ce contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și prevederilor art. 16, 53 și 57 din Constituție.

24. Se afirmă că, raportat la prevederile art. 4 alin (3) din Legea nr. 77/2016, din moment ce simpla formulare a notificării de dare în plată dă naștere de drept unei prezumții de impreviziune independent de alte circumstanțe și fără parcurgerea unei proceduri judiciare, creditorul nu poate face dovada contrară (pe fond) că nu există o cauză de impreviziune, încălcându-se art. 20 alin. (2), art. 21 alin. (3) coroborat cu art. 24, precum și art. 44 coroborat cu art. 11 din Constituție.

25. Se susține că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție, întrucât soluția legislativă cuprinsă în acesta a fost constatată ca neconstituțională în cadrul controlului a priori de constituționalitate prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, însă a fost reluată în corpul legii, în urma reexaminării acesteia. Se menționează că lipsa de claritate a reglementării în ceea ce presupune „imposibilitatea vădită a continuării contractului” se menține și în forma actuală a textului.

26. Se susține că instanțele naționale s-au pronunțat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuațiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel cum este prevăzută de art. 430-432 din Codul de procedură civilă. În acest context, este evidentă contradicția intervenită între autoritatea de lucru judecat a hotărârilor definitive (prin care a fost analizată impreviziunea din perspectiva fluctuației valutare) și consacrarea fluctuației valutare la nivel de prezumție absolută de impreviziune.

27. Cu privire la prevederile art. 8 din Legea nr. 77/2016, se arată că acestea nu schimbă, pe fond, nimic din conținutul normativ declarat deja neconstituțional prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, prin raportare la prevederile art. 44, respectiv ale art. 147 alin. (4) din Constituție, ca urmare a nerespectării exigențelor constituționale referitoare la relația dintre dreptul de proprietate privată și impreviziune, astfel cum a fost stabilită prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. Se arată că executarea silită a imobilului ipotecat poate constitui cel mult efectul intervenirii unei situații de impreviziune, iar nu impreviziunea în sine. Or, textul criticat eludează considerentele Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019 și instituie din nou, în totală contradicție cu raționamentul Curții, o prezumție de impreviziune fundamentată pe executarea silită a imobilului ipotecat.

28. Se mai arată că dispozițiile art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 sunt neclare prin raportare la trimiterea pe care o fac la art. 4 alin. (13) din Legea nr. 77/2016. Dacă această trimitere are rolul de a sublinia caracterul de prezumție absolută pe care îl instituie art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în ipoteza executării silite a imobilului ipotecat, atunci textul este neconstituțional, întrucât impreviziunea este exclusă, nefiind vorba despre un eveniment imprevizibil pentru debitor.

29. Prin urmare, în această interpretare, art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție privind securitatea juridică, precum și ale art. 44 și ale art. 147 alin. (4) din Constituție, ca urmare a nerespectării exigențelor constituționale referitoare la relația dintre dreptul de proprietate privată și impreviziune, astfel cum a fost stabilită prin Decizia Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 și reiterată prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019. Și cea de-a doua interpretare a art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 încalcă textele constituționale antereferite prin raportare la motivele de neconstituționalitate invocate în legătură cu prevederile art. 4 alin. (11) lit. a) și b) și alin. (13) ale Legii nr. 77/2016.

30. Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă, în Dosarul nr. 824D/2021, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în dosarele nr. 880D/2021 și nr. 894D/2021, instanța consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

31. Judecătoria Botoșani — Secția civilă, în Dosarul nr. 854D/2021 apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța arată că dispozițiile articolului unic din Legea nr. 52/2020 au ca scop gestionarea și reechilibrarea unor situații de fapt create în relațiile social-bancare la un anumit moment, anterior adoptării legii în cauză, că legiuitorul nu a mutat riscurile către creditor, ci a clarificat definiția impreviziunii pe segmentul schimbului valutar. Consideră că majoritatea motivelor de neconstituționalitate invocate în prezenta cauză au fost deja analizate prin alte decizii, printre care Decizia Curții Constituționale nr. 731 din 6 noiembrie 2019.

32. Judecătoria Sectorului 4 București — Secția civilă în Dosarul nr. 896D/2021 consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Aceasta apreciază că textele legale criticate au fost adoptate cu nesocotirea celor reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Decizia nr. 405 din 19 iunie 2018 și Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019 și că norma criticată încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind principiul statului de drept și al securității juridice, ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale, precum și ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție.

33. Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. 897D/2021 apreciază că normele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. În acest sens sunt menționate considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Decizia nr. 405 din 19 iunie 2018 și Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019.

34. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate

35. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

36. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

37. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, respectiv dispozițiile articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, precum și prevederile art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, natura criticilor formulate, dar și voința reală a autoarelor excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (31), ale art. 7 alin. (4) și (51), ale art. 8 alin. (5), ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, precum și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă.

38. Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins: — Art. 1 alin. (1): „Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori și instituțiile de credit, instituțiile financiare nebancare sau cesionarii creanțelor deținute asupra consumatorilor.”; — Art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4): „(11) Reprezintă impreviziune:

a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;

b) pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. (12) În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (11) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. (13) Prezumțiile prevăzute la alin. (11) au caracter absolut.

Creditorul care formulează contestație, conform art. 7, are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d). (…)

(3) Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).

(4) Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.”; — Art. 5 alin. (3) și (31): „(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară. (31) Pe perioada notificării, precum și pe perioada soluționării cererilor prevăzute la art. 7 și 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător și persoanelor și procedurilor la care se referă art. 6 și, respectiv, art. 8 alin. (5).”; — Art. 7 alin. (4) și (51): „(4) Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăti către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat. (…) (51) În cazul admiterii contestației creditorului prin hotărâre definitivă, penalitățile și orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 și 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credință la depunerea notificării.”; — Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat.

Dispozițiile art. 4 alin. (13) se aplică în mod corespunzător.”; — Art. 10 alin. (1): „La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului față de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.”; — Art. 11 teza întâi: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum și din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât și contractelor încheiate după această dată.”

39. Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 1 alin. (3)-(5) privind principiul statului de drept, al separației puterilor în stat, al legalității, al calității legii și al securității juridice, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 — Dreptul la apărare, art. 44 — Dreptul de proprietate privată, art. 45 — Libertatea economică, art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57— Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 124 — Înfăptuirea justiției, art. 135 — Economia, art. 136 alin. (5) privind proprietatea privată, art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale și art. 148 alin. (2) și (4) privind integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, în temeiul art. 11 și al art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 — Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

40. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016.

41. Având în vedere Decizia Curții Constituționale antereferită, dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”, precum și faptul că actele de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție au fost pronunțate anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021, precitată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

42. Cu privire la celelalte dispoziții criticate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin numeroase decizii, spre exemplu prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018, Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, Decizia nr. 749 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 29 august 2024, și Decizia nr. 36 din 30 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 iulie 2025, statuând conformitatea acestora cu normele constituționale.

43. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de BRD — Groupe Société Générale — S.A. din București în Dosarul nr. 6.094/193/2020 al Judecătoriei Botoșani — Secția civilă, de Exim Banca Românească — S.A. (fostă Banca Românească — S.A.) din București în Dosarul nr. 25.920/301/2020 și în Dosarul nr. 24.670/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă, de Credit Europe Bank NV din Olanda în Dosarul nr. 8.223/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu și de Banca Transilvania — S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 24.647/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Credit Europe Bank NV din Olanda în Dosarul nr. 27.045/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă, în Dosarul nr. 28.410/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția civilă și în Dosarul nr. 8.223/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu, de BRD — Groupe Société Générale — S.A. din București în Dosarul nr. 6.094/193/2020 al Judecătoriei Botoșani, de Exim Banca Românească — S.A. (fostă Banca Românească — S.A.) din București în Dosarul nr. 25.920/301/2020 și în Dosarul nr. 24.670/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă și de Banca Transilvania — S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 24.647/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția civilă și constată că dispozițiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (11)-(13), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (31), ale art. 7 alin. (4) și (51), ale art. 8 alin. (5) teza întâi, ale art. 10 alin. (1) și ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă, Judecătoriei Botoșani — Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București — Secția civilă și Judecătoriei Cornetu și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 25 noiembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Cosmin Boncu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 3 septembrie 2026

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.