Röviden
- A romániai Alkotmánybíróság elutasította egy volt polgármester beadványát, aki azt kérte, hogy a 161/2003. számú törvény összeférhetetlenségi szabályait mondják ki pontatlannak. Az a rendelkezés, amely megtiltotta a polgármesternek, hogy közintézmény igazgatótanácsának tagja legyen, alkotmányos marad.
- A bíróság nem fogadta el azt az érvet, hogy az oktatási törvény kötelezte a polgármestert az iskola igazgatótanácsába, miközben az integritási törvény éppen ezt tiltotta: kimondta, hogy ez a jog időbeli alkalmazásának kérdése, amelyet a rendes bíróságok döntenek el, nem az alkotmánybíráskodás.
- A gyakorlatban a 2017 előtti időszakra kiadott országos integritási ügynökségi értékelő jelentéseket és prefektusi rendeleteket ez a határozat nem kérdőjelezi meg. Az ezek elleni kereseteket továbbra is esetenként, közigazgatási perben bírálják el.
Megjelent: Hivatalos Közlöny sz. 633, 2026. július 31.
Hatálybalépés: 2026. július 31.
Egy összeférhetetlenség miatt tisztségéből eltávolított polgármester azt próbálta bizonyítani, hogy maga a törvény sodorta a jogsértésbe. Az Alkotmánybíróság azt válaszolta neki, hogy nem a törvénnyel van a baj, hanem azzal, ahogyan az ügyére alkalmazták. A 2025. december 11-i 760. számú határozat, amely csak 2026. július 31-én jelent meg a Hivatalos Közlönyben, a romániai helyi közigazgatás egyik leggyakrabban felhozott csapdájáról szól: a polgármester nem lehet egyszerre közintézmény igazgatótanácsának tagja. Ez a bíróság ugyanazon üléséről származó második határozat, amely most kerül nyilvánosságra, a jogi segítségnyújtás jövedelemküszöbeiről szóló mellett, ami jól mutatja a kihirdetés és a közzététel közötti nagy késést.
A beadvány szerzője, Ion Robert Rotea, az Olt megyei törvényszék előtt támadta meg a prefektus rendeletét, amely megállapította polgármesteri mandátumának határidő előtti, törvény erejénél fogva történő megszűnését. A rendelet azután született, hogy az Országos Integritási Ügynökség megállapította az összeférhetetlenséget: egyszerre volt polgármester és egy iskola, azaz egy közintézmény igazgatótanácsának tagja.
Védekezését két törvény valódi ellentmondására építette. A 161/2003. számú törvény 87. cikk (1) bekezdés d) pontja a 2017 előtti szövegváltozatban megtiltotta a polgármesternek a közintézményi igazgatótanácsi tagságot. Ugyanakkor az 1/2011. számú nemzeti oktatási törvény megkívánta, hogy az iskolai igazgatótanácsokban helyi önkormányzati képviselők is helyet kapjanak. A beadvány szerzője arra hivatkozott, hogy az Országos Integritási Ügynökség több száz hasonló esetet talált, főként alpolgármesterek körében, és értelmezési fenntartással hozott határozatot kért, amely védi azokat a helyzeteket, amelyekben az értékelő jelentések a törvény 2017-es módosításakor még nem voltak véglegesek.
A bíróság megvizsgálta a kérelmet, és egyhangúlag elutasította. Két megtámadott szöveg, a 128/2017. számú törvény egyetlen cikkének 2. pontja és a közigazgatási kódex 160. cikk (1) bekezdés b) pontja esetében a beadványt elfogadhatatlannak minősítette: a kifogások a törvény alkalmazására, nem a tartalmára vonatkoztak. A 161/2003. számú törvény 87. cikk (1) bekezdés d) pontja esetében a beadványt megalapozatlanként elutasította, a szöveget pedig alkotmányosnak minősítette.
Milyen hatásokkal jár
A határozat a közzététel napjától, 2026. július 31-től végleges és általánosan kötelező. A törvény egyetlen szavát sem változtatja meg, de elzár egy védekezési utat, amellyel sok helyi választott tisztségviselő próbálkozott az integritási eljárásokban.
Konkrétan: az a polgármester vagy alpolgármester, akit azért mondtak ki összeférhetetlennek, mert 2017 közepe előtt egy iskola, egy kórház vagy más közintézmény igazgatótanácsában ült, többé nem érheti el az értékelő jelentés megsemmisítését arra hivatkozva, hogy a törvényszöveg pontatlan vagy kiszámíthatatlan volt. Az itt megismételt gyakorlatával a bíróság már kimondta, hogy az összeférhetetlenségi rendszer a jogalkotó mérlegelési körébe tartozik, és hogy a konkrét helyzet megállapítása a közigazgatási bíróság dolga.
Érintetlen marad viszont a per érdemi megnyerésének lehetősége. A bíróság nem azt mondta, hogy az Országos Integritási Ügynökség jelentése helyes, csupán azt, hogy helyességének ellenőrzése a bíróra tartozik, a cselekmény pontos időszaka és az akkor hatályos jog fényében. A különbség lényeges: a védekezés a szöveg alkotmányosságáról a bizonyítékokra és a jog időbeli alkalmazására tevődik át.
A mai helyi közigazgatás számára a probléma enyhült, mert a 128/2017. számú törvény kifejezett kivételt vezetett be: az állami vagy egyházi oktatási egységek és intézmények, valamint a helyi hatóságok hálózatába tartozó közkórházak igazgatótanácsainak tagjai már nem esnek a tilalom alá. A határozat tehát főként a régi ügyeket érinti, amelyek még a bíróságok előtt vagy a jelentések megtámadásának szakaszában vannak.
Mi változott a korábbi helyzethez képest
Eddig az integritási törvény és az oktatási törvény közötti ellentmondás érve úgy keringett a bíróságokon, hogy az Alkotmánybíróság éppen erre a szövegkombinációra nem adott világos választ. Létezett már a 2022. május 18-i 300. számú és a 2023. május 30-i 320. számú határozat, ugyanilyen tartalommal, de minden új ügy újranyitotta a vitát.
A 760/2025. számú határozat egy további megerősítést tesz hozzá, félreérthetetlen megfogalmazásban: nem történt olyan új fejlemény, amely indokolná a gyakorlat megváltoztatását, ezért a 2022-es megoldás és indokolás egyaránt érvényben marad. Az ilyen kereseteket tárgyaló bíróságok számára ez már a harmadik határozat, amelyre támaszkodhatnak, amikor elutasítják az ügy Alkotmánybíróság elé terjesztését.
Tisztázódott a hatásköri határ is. A bíróság röviden elmagyarázta, miért nem oldhatja fel maga a felhozott ellentmondást: az alkalmazandó norma meghatározása, tartalmának elemzése és a megállapított tényekhez való hozzáigazítása értelmezési műveletek, és az ehhez szükséges eszközök az érdemi bírót és a jogorvoslati bíróságokat illetik, az alkotmány 126. cikk (1) és (3) bekezdése szerint. Ha a bírói gyakorlat nem egységes, a megoldás nem az alkotmányossági felülvizsgálat, hanem a gyakorlat egységesítésének eszközei.
Előnyök és hátrányok
Mi a jó benne
- Kiszámíthatóságot hoz az integritási perekbe: a bíróságoknak már harmadik alkotmányos hivatkozási pontjuk van ugyanebben a kérdésben, és nem kell felfüggeszteniük az ügyeket az előterjesztés miatt.
- Megerősíti az összeférhetetlenségi szabályok célját, vagyis a közhivatal pártatlan gyakorlását, nem pedig egy újabb sor formális szankcionálását a munkaköri leírásban.
- Az érdemi bírónál hagyja a konkrét helyzet vizsgálatát, tehát annak a helyi tisztségviselőnek, aki bizonyítani tudja, hogy nem volt a jelentésben leírt helyzetben, továbbra is van hol védekeznie.
- Minden jogkeresőnek tisztázza, mi esik az Alkotmánybíróság hatáskörén kívül, ami csökkenti az esélytelen beadványok számát.
Mi marad probléma
- A két törvény közötti tartalmi ellentmondást, amely 2011 és 2017 között valós volt, továbbra sem oldja fel általános norma. Minden ügy külön dönti el, bíróságtól függően eltérő eredménnyel.
- A határozat kihirdetése után csaknem nyolc hónappal történő közzététel azt jelenti, hogy az erre a hivatkozási pontra várakozó ügyek mindeddig nélküle maradtak.
- A 2017 előtti időszakra megszankcionált helyi tisztségviselők hátrányban vannak azokkal szemben, akik ugyanabban a ténybeli helyzetben 2017 után voltak, és akiknek a 128/2017. számú törvény kivétele kedvez.
- A bíróság semmilyen értelmezési útmutatást nem ad a bíróságoknak, ezért a beadvány szerzője által jelzett egyenetlenség fennmaradhat.
Hasznos tanácsok
- Ha folyamatban lévő összeférhetetlenségi ügye van: ne a 161/2003. számú törvény 87. cikk (1) bekezdés d) pontjának alkotmánysértésére építse a védekezést. A bíróság háromszor válaszolt ugyanígy. Vigye át a vitát a cselekmény pontos időszakára és az akkor hatályos jogra.
- Ha hivatalban lévő polgármester vagy alpolgármester: ellenőrizze, hogy iskolai, közkórházi vagy más közintézményi igazgatótanácsi tagsága a 128/2017. számú törvénnyel bevezetett kivétel alá tartozik-e. Ez a kivétel kifejezetten kiterjed az állami és egyházi oktatásra, valamint a helyi hatóságok hálózatába tartozó közkórházakra.
- Ha egy közigazgatási-területi egység főjegyzője: vezessen írásos nyilvántartást a polgármester és az alpolgármesterek minden testületi és bizottsági képviseleti tisztségéről, a kinevezési okirat dátumával. Pontosan ezek az adatok kellenek az értékelési eljárásban.
- Ha értékelő jelentést kapott az Országos Integritási Ügynökségtől: a megtámadási határidő a közléstől indul, és nem hosszabbodik meg azért, mert megjelent egy alkotmánybírósági határozat. Támadja meg határidőn belül, az érvelést utána építse fel.
- Ha követi az összeférhetetlenségi szabályok változásait: ne felejtse, hogy az egymást követő módosítások nem hatnak visszamenőleg. A cselekmény idején hatályos norma az irányadó, a tempus regit actum elve szerint, és éppen erre az elvre támaszkodott az előterjesztő bíróság.
Gyakori kérdések
Semmisített meg az Alkotmánybíróság bármilyen szöveget ezzel a határozattal?
Lehet a polgármester egy iskola igazgatótanácsának tagja?
Miért minősült a beadvány egy része elfogadhatatlannak?
Mi történik az összeférhetetlennek kimondott polgármester mandátumával?
Alkalmazandó a határozat a már jogerősen elbírált ügyekre?
Miért csak most jelent meg egy 2025 decemberi határozat?
Mely korábbi határozatokra hivatkozott a bíróság?
Ki tárgyalta az ügyet és milyen többséggel?
A jogszabály eredeti szövege
Az alábbi szöveg románul szerepel, a hivatalos közzétett formában.
Mutasd a teljes jogszabályszövegetRejtsd el a teljes jogszabályszöveget
DECIZIA Nr. 760 din 11 decembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 31 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte
Asztalos Csaba-Ferenc — judecător
Mihai Busuioc — judecător
Mihaela Ciochină — judecător
Dacian-Cosmin Dragoș — judecător
Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Cristian-Nicolae Sima — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Ion Robert Rotea în Dosarul nr. 623/104/2021 al Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.500D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 și, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a art. 160 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. Referitor la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 se arată că sunt aplicabile considerentele reținute de instanța de contencios constituțional în Decizia nr. 300 din 18 mai 2022. Referitor la criticile privind art. 160 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se arată că acestea vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința nr. 475 din 16 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 623/104/2021, Tribunalul Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Robert Rotea într-o cauză având ca obiect anularea ordinului prefectului privind constatarea încetării de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că modificările frecvente ale dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ au creat o serie de inadvertențe, lipsind textele de claritate și de previzibilitate în aplicare, contrar principiului securității raporturilor juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, și dispozițiilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens, invocă activitatea Agenției Naționale de Integritate, care a identificat sute de cazuri de incompatibilitate a viceprimarilor. Arată că aceștia aveau și calitatea de consilieri locali, iar, în temeiul Legii educației naționale nr. 1/2011, exercitau calitatea de membri în consiliile de administrație ale unităților școlare, ceea ce demonstrează contradicția dintre dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care interziceau exercitarea calității de membru în consiliul de administrație, și cele ale art. 96 alin. (2) și (5) din Legea nr. 1/2011, care impuneau ca în componența consiliilor de administrație ale unităților școlare să fie incluși și reprezentanți ai consiliilor locale.
7. Face trimitere la considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, referitoare la afectarea eficienței aplicării dispozițiilor legale care nu respectă cerințele de calitate a legii, în sensul imposibilității nașterii unor raporturi juridice în temeiul acestora.
8. Arată că modificările aduse Legii nr. 161/2003 prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 nu au fost însoțite de dispoziții tranzitorii, ceea ce determină incertitudine cu privire la aplicarea Legii nr. 161/2003 pentru situațiile născute anterior intrării ei în vigoare.
9. Solicită pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii cu rezervă de interpretare care să prevadă că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, așa cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, este constituțional numai în măsura în care prevederile sale se aplică și situațiilor în care rapoartele de evaluare a stării de incompatibilitate întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017 nu au fost definitivate.
10. Tribunalul Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că modificarea regimului incompatibilităților ține de opțiunea legiuitorului, intrând în marja sa de apreciere, urmând ca instanța judecătorească să analizeze aplicarea legii în cazul dedus judecății potrivit principiului tempus regit actum.
11. Împrejurarea că instanțele judecătorești au interpretat în mod diferit aceleași prevederi legale nu poate fi interpretată ca o lipsă de claritate și predictibilitate normativă de natură să încalce principiul securității raporturilor juridice și prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1)-(3) din Constituție.
12. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt constituționale, interpretarea acestora urmând să se realizeze de către instanța judecătorească, în acest sens fiind prevăzute inclusiv mijloace juridice pentru unificarea practicii judiciare.
13. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum este menționat în actul de sesizare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
17. Curtea reține că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 aveau, în redactarea inițială, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […] d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;”.
18. Ulterior, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, având următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:”. Ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
19. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care au următorul conținut:
— Articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017: „Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […] 2. La articolul 87 alineatul (1), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins: «d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație;»”;
— Art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019: „(1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: [..] b) constatarea și sancționarea, în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, a unei stări de incompatibilitate.”
20. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și în art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi.
21. Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, Curtea constată că, prin Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 august 2022, paragraful 22, a reținut că autorii excepției solicitau instanței de contencios constituțional pronunțarea unei soluții de admitere cu rezervă de interpretare, care să prevadă că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, sunt constituționale numai în măsura în care se aplică și situațiilor în care rapoartele de evaluare a stării de incompatibilitate întocmite anterior Legii nr. 128/2017 nu au fost definitivate.
22. Or, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa cu privire la succesiunea în timp a soluțiilor legislative criticate, acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere referitoare la stabilirea regimului incompatibilităților, iar instanța judecătorească analizează aplicarea legii în cazul dedus judecății (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 71 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 526 din 26 iunie 2018, paragraful 21). Totodată, Curtea a reținut că interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 34 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 25 iunie 2020, paragraful 27).
23. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de aplicarea legii. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată competente să judece litigiul, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25).
24. În concluzie, prin Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, paragraful 25, Curtea a reținut că stabilirea în concret a dispozițiilor legale incidente în fiecare cauză, ca urmare a aplicării legii în timp, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile speței deduse judecății, în lumina dispozițiilor legale și a principiilor de drept aplicabile.
25. Având în vedere că, referitor la dispozițiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, critica formulată de autorii excepției vizează modul de aplicare a legii, soluționarea acesteia excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată”. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă.
26. Referitor la dispozițiile art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Curtea reține că acestea sunt menționate de autorul excepției în contextul pretinselor modificări frecvente ale regimului incompatibilităților, fără a formula o critică distinctă referitoare la încălcarea prin textul criticat a vreunei dispoziții constituționale. În realitate, autorul este nemulțumit de modul de aplicare în timp a normei juridice criticate, operațiune care excedează controlului de constituționalitate, fiind de competența instanțelor judecătorești. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 este inadmisibilă.
27. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra acestora din perspectiva unor critici similare, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, precitată, și Decizia nr. 320 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2023, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
28. Astfel, la paragraful 18 din Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, Curtea a reținut că textul de lege criticat instituie o serie de incompatibilități care reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsuri ce au ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice (a se vedea Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011).
29. De asemenea, la paragraful 19 din Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, Curtea a reținut că prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 instituie mai multe situații de incompatibilitate. Potrivit raportului întocmit de Agenția Națională de Integritate, autorul excepției se afla în situație de incompatibilitate întrucât deținea atât funcția de primar, cât și pe cea de membru al consiliului de administrație al unei instituții publice. În perioada în care autorul excepției a exercitat și funcția de primar, și pe aceea de membru în consiliul de administrație al școlii, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, prevedea că în componența consiliului de administrație intră, pe lângă cadre didactice, inclusiv directorul, reprezentanți ai părinților, un reprezentant al consiliului local și un reprezentant al primarului, iar nu primarul însuși. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost modificat, în sensul că din consiliul de administrație al școlii fac parte, pe lângă ceilalți reprezentanți, și primarul sau un reprezentant al primarului. Din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul excepției critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect care excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa în materie, a constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății.
30. Totodată, Curtea a decis că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcțiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului public (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27).
31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în Decizia nr. 300 din 18 mai 2022 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Ion Robert Rotea în Dosarul nr. 623/104/2021 al Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cristian-Nicolae Sima
Ez a cikk tájékoztató jellegű, és nem minősül jogi tanácsadásnak. Konkrét helyzetekben forduljon ügyvédhez vagy engedéllyel rendelkező adótanácsadóhoz.