Jogi segítségnyújtás: a CCR elutasítja a régi, 300 és 600 lejes jövedelemküszöbök elleni kifogást

DECIZIA nr. 761 din 11 decembrie 2025

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, ale art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 31/2023 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, și ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 268/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 5 august 2026

Elena-Simina Tănăsescu

– președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

– judecător

Mihai Busuioc

– judecător

Mihaela Ciochină

– judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

– judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

– judecător

Gheorghe Stan

– judecător

Cristina Cătălina Turcu

– magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7-9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Adela Popa în Dosarul nr. 12.083/288/2019/a1 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 424D/2020.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că asupra textelor de lege criticate Curtea s-a mai pronunțat prin deciziile nr. 592 din 5 noiembrie 2024 și nr. 517 din 3 noiembrie 2022.

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea civilă nr. 205 din 15 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 12.083/288/2019/a1, Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7-9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepția a fost ridicată de Adela Popa într-o cauză având ca obiect cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a respins acordarea ajutorului public judiciar.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituționale prin faptul că ajutorul public judiciar în sumă maximă echivalentă a 10 salarii minime brute pe țară se acordă numai pentru plățile prevăzute de art. 6 lit. a)-c) din același act normativ [a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc], excluzând lit. d) a art. 6 (scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită). Este evident că o persoană care nu are veniturile necesare pentru plățile obligațiilor prevăzute de art. 6 lit. a)-c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 nu poate plăti nici sumele datorate potrivit art. 6 lit. d). Art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituțional deoarece sumele acordate ca ajutor public judiciar nu au fost modificate și reactualizate în raport cu salariul minim brut pe țară care a crescut semnificativ din anul 2008 – când a fost adoptat actul normativ – până în anul 2019. Venitul minim prevăzut de textul criticat (300 de lei pe membru de familie când ajutorul se acordă integral sau 600 de lei când se acordă în proporție de 50%) nu este suficient pentru a plăti taxe judiciare de timbru deoarece persoanele respective trebuie să plătească și obligațiile necesare traiului zilnic. Art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituțional deoarece conține sintagma „sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere”, care este neclară.

6.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea – Secția civilă apreciază că textele de lege criticate nu sunt neconstituționale deoarece dreptul de acces la justiție nu este absolut, ci poate suferi limitări cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Accesibilitatea justiției nu presupune gratuitatea acesteia, iar stabilirea scutirilor de taxe poate fi dispusă doar în condiții a căror stabilire aparține în exclusivitate statului.

7.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la considerentele deciziilor nr. 657 din 11 mai 2010, nr. 757 din 1 iunie 2010 și nr. 39 din 3 februarie 2015.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7-9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, textele criticate au fost modificate fără a prelua soluțiile legislative criticate. Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel încât Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 7, ale art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 31/2023 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 38 din 12 ianuarie 2023, și ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 268/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 31 octombrie 2024.

12.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

– Art. 7: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6. Valoarea ajutorului public judiciar acordat, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6 lit. a)-c), nu poate depăși, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 10 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.”;

– Art. 8: „(1) Beneficiază de ajutor public judiciar în formele prevăzute la art. 6 persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 300 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. (2) Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 600 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%. (3) Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.”;

– Art. 9: „La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente, chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere.”

13.

În opinia autoarei excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiție, art. 22 – Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 26 – Viața intimă, familială și privată, art. 34 – Dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție salarială și alin. (4) referitor la egalitatea salarizării între femei și bărbați pentru aceeași muncă prestată, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 52 – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 56 – Contribuții financiare și art. 124 alin. (2) – Înfăptuirea justiției. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, Curtea constată că autoarea acesteia nu arată în ce constă încălcarea textelor constituționale și convenționale invocate, ci își exprimă opinia potrivit căreia „este evident că o persoană care nu are veniturile necesare pentru plățile obligațiilor prevăzute de art. 6 lit. a)-c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 nu poate plăti nici sumele datorate potrivit art. 6 lit. d)”.

15.

Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă care va cuprinde 3 elemente, și anume: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

16.

Aplicând aceste considerente în cauza de față, Curtea observă că din raportarea textului de lege criticat, care prevede acordarea unui beneficiu pentru solicitanți, și anume ajutorul public judiciar în sumă maximă echivalentă a 10 salarii minime brute pe țară pentru plățile prevăzute de art. 6 lit. a)-c) din același act normativ [a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc], la textele constituționale și convenționale invocate nu se poate reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, întrucât instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește identificarea și formularea unor motive de neconstituționalitate.

17.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 criticate în prezenta cauză prin raportare la art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 592 din 5 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 20 mai 2025, paragrafele 13 și 14, prin care, făcând trimitere la jurisprudența sa, a arătat că textul anterior menționat conține elementele necesare identificării practice a situațiilor în care se poate acorda ajutorul public judiciar în materie civilă. Curtea a reținut că acordarea unui ajutor public judiciar în formele prevăzute de lege acelor persoane care îndeplinesc condițiile legale reprezintă opțiunea legiuitorului, care stabilește, astfel, sfera persoanelor îndreptățite să solicite sprijinul statului. Cu privire la nemulțumirea față de limita instituită de legiuitor în ceea ce privește acordarea ajutorului public judiciar, respectiv faptul că aceasta nu este corelată cu creșterea salariului minim pe economie, Curtea, în jurisprudența sa, a subliniat că aceste aspecte țin de opțiunea legiuitorului, care stabilește atât sfera persoanelor îndreptățite să solicite sprijinul statului, cât și criteriile în funcție de care se acordă ajutorul public judiciar în materie civilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 96 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 17 mai 2021, paragraful 14).

18.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, criticat prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituție sub aspectul neîndeplinirii condiției de claritate, prin Decizia nr. 517 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1229 din 21 decembrie 2022, paragrafele 14, 17 și 18, Curtea a observat că acesta stabilește categoriile de venituri cu caracter periodic care se iau în calcul pentru determinarea venitului mediu net lunar pe membru de familie, precum și sumele datorate în mod periodic (cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere). Faptul că textul de lege criticat nu prevede in terminis categoriile de sume datorate în mod periodic nu are relevanță constituțională, întrucât, astfel cum a arătat și Curtea în jurisprudența sa, referitoare la principiul generalității legilor, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe este de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 322 din 18 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 16 august 2021, paragraful 14). Prin urmare, aprecierea legalității și temeiniciei cererilor întemeiate pe dispozițiile mai sus citate se realizează de către instanța de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituție și legi, pe baza probelor care însoțesc aceste cereri.

19.

În final, în ceea ce privește încălcarea celorlalte articole din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea observă că autoarea nu formulează în mod punctual critici de neconstituționalitate și nici din raportarea textelor criticate la normele fundamentale invocate nu se poate reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

D E C I D E:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 31/2023 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepție ridicată de Adela Popa în Dosarul nr. 12.083/288/2019/a1 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 8 alin. (1) și (2) și ale art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 31/2023 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, și ale art. 8 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 268/2024 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Râmnicu Vâlcea – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu