In breve
- La Corte costituzionale della Romania ha respinto il ricorso di un ex sindaco che chiedeva di dichiarare imprecise le regole di incompatibilità della Legge n. 161/2003. La disposizione che vietava al sindaco di far parte del consiglio di amministrazione di un’istituzione pubblica resta costituzionale.
- Non è stato accolto l’argomento secondo cui la legge sull’istruzione obbligava il sindaco a entrare nel consiglio di amministrazione della scuola, mentre la legge sull’integrità glielo vietava: la Corte ha stabilito che si tratta di una questione di applicazione della legge nel tempo, che spetta ai giudici ordinari e non alla giustizia costituzionale.
- In pratica, le relazioni di valutazione dell’Agenzia nazionale per l’integrità e gli atti del prefetto adottati per il periodo precedente al 2017 non sono messi in dubbio da questa pronuncia. I ricorsi contro di essi continuano a essere giudicati caso per caso, in sede di contenzioso amministrativo.
Pubblicato: G.U. n. 633 del 31 luglio 2026
In vigore dal: 31 luglio 2026
Un sindaco rimosso dall’incarico per incompatibilità ha provato a dimostrare che era stata la legge stessa a spingerlo nell’errore. La Corte costituzionale gli ha risposto che il problema non era la legge, ma il modo in cui era stata applicata al suo caso. La Decisione n. 760 dell’11 dicembre 2025, pubblicata nella Gazzetta ufficiale soltanto il 31 luglio 2026, riguarda una delle trappole più spesso invocate dell’amministrazione locale romena: il divieto per il sindaco di sedere contemporaneamente nel consiglio di amministrazione di un’istituzione pubblica. È la seconda decisione della stessa udienza della Corte a essere pubblicata adesso, insieme a quella sulle soglie di reddito per il patrocinio a spese dello Stato, segno del forte divario tra pronuncia e pubblicazione.
L’autore dell’eccezione, Ion Robert Rotea, contestava davanti al Tribunale del distretto di Olt l’atto del prefetto che accertava la cessazione di diritto, prima del termine, del suo mandato di sindaco. L’atto era stato adottato dopo che l’Agenzia nazionale per l’integrità aveva stabilito che si trovava in situazione di incompatibilità: era sindaco e, nello stesso tempo, membro del consiglio di amministrazione di una scuola, cioè di un’istituzione pubblica.
La sua difesa si basava su una contraddizione reale tra due leggi. L’articolo 87 comma (1) lettera d) della Legge n. 161/2003, nella formulazione anteriore al 2017, vietava al sindaco la qualità di membro del consiglio di amministrazione di un’istituzione pubblica. Al tempo stesso, la Legge sull’istruzione nazionale n. 1/2011 imponeva che nei consigli di amministrazione delle scuole fossero presenti rappresentanti dell’autorità locale. L’autore dell’eccezione ha ricordato che l’Agenzia nazionale per l’integrità aveva individuato centinaia di casi simili, soprattutto tra i vicesindaci, e ha chiesto alla Corte una decisione con riserva di interpretazione, a tutela delle situazioni in cui le relazioni di valutazione non erano ancora definitive al momento della modifica della legge, nel 2017.
La Corte ha esaminato la richiesta e l’ha respinta all’unanimità. Per due dei testi contestati, l’articolo unico punto 2 della Legge n. 128/2017 e l’articolo 160 comma (1) lettera b) del Codice amministrativo, l’eccezione è stata dichiarata inammissibile: le censure riguardavano il modo in cui la legge era stata applicata, non il suo contenuto. Per l’articolo 87 comma (1) lettera d) della Legge n. 161/2003, l’eccezione è stata respinta come infondata e il testo dichiarato costituzionale.
Gli effetti che produce
La decisione è definitiva e generalmente obbligatoria dalla data di pubblicazione, il 31 luglio 2026. Non cambia nemmeno una lettera della legge, ma chiude una linea di difesa che molti eletti locali avevano tentato nei procedimenti di integrità.
In concreto, un sindaco o un vicesindaco dichiarato incompatibile per avere fatto parte del consiglio di amministrazione di una scuola, di un ospedale o di un’altra istituzione pubblica nel periodo precedente la metà del 2017 non può più ottenere l’annullamento della relazione di valutazione sostenendo che il testo di legge era impreciso o imprevedibile. Con la giurisprudenza che qui richiama, la Corte ha già stabilito che il regime delle incompatibilità appartiene alla scelta del legislatore e che l’accertamento della situazione concreta spetta al giudice amministrativo.
Resta invece intatta la possibilità di vincere la causa nel merito. La Corte non ha detto che la relazione dell’Agenzia nazionale per l’integrità fosse corretta, ma solo che la verifica della sua correttezza spetta al giudice, in funzione del periodo esatto in cui i fatti si sono svolti e della legge applicabile in quel momento. La differenza conta: la difesa si sposta dalla costituzionalità del testo alle prove e all’applicazione della legge nel tempo.
Per l’amministrazione locale di oggi il problema si è attenuato, perché la Legge n. 128/2017 ha introdotto un’eccezione espressa: i membri dei consigli di amministrazione delle unità e istituzioni di istruzione statale o confessionale e degli ospedali pubblici della rete delle autorità locali non ricadono più nel divieto. La decisione riguarda quindi soprattutto i fascicoli più vecchi, ancora pendenti davanti ai tribunali o nella fase di contestazione delle relazioni.
Che cosa cambia rispetto a prima
Finora l’argomento della contraddizione tra la legge sull’integrità e la legge sull’istruzione circolava nei tribunali senza una risposta chiara della Corte costituzionale su questa esatta combinazione di testi. Esistevano già la Decisione n. 300 del 18 maggio 2022 e la Decisione n. 320 del 30 maggio 2023, nello stesso senso, ma ogni nuovo fascicolo riapriva la discussione.
La Decisione n. 760/2025 aggiunge un’ulteriore conferma, in termini inequivoci: non sono sopravvenuti elementi nuovi che giustifichino un mutamento di giurisprudenza, dunque sia la soluzione sia le motivazioni del 2022 restano valide. Per i giudici che trattano queste contestazioni, questa è ora la terza decisione su cui possono appoggiarsi quando rifiutano di rinviare un fascicolo alla Corte costituzionale.
Si è chiarito anche il confine di competenza. La Corte ha spiegato, in breve, perché non può risolvere essa stessa la contraddizione invocata: individuare la norma applicabile, analizzarne il contenuto e adattarla ai fatti accertati sono operazioni di interpretazione, e gli strumenti per farlo appartengono al giudice di merito e ai giudici dell’impugnazione, in base all’articolo 126 commi (1) e (3) della Costituzione. Se la prassi giudiziaria è disomogenea, il rimedio non è il controllo di costituzionalità, ma i meccanismi di uniformazione della giurisprudenza.
Vantaggi e svantaggi
Che cosa migliora
- Porta prevedibilità nel contenzioso sull’integrità: i giudici dispongono ora di un terzo punto di riferimento costituzionale sulla stessa questione e non devono più sospendere i fascicoli per rimettere la questione alla Corte.
- Riafferma la finalità delle regole di incompatibilità, cioè l’esercizio imparziale delle funzioni pubbliche, e non la sanzione formale di una riga in più su una scheda di incarico.
- Lascia al giudice di merito l’analisi della situazione concreta, quindi un eletto locale in grado di provare di non essersi trovato nella situazione descritta dalla relazione ha ancora dove difendersi.
- Chiarisce a tutti i cittadini che cosa resta fuori dalla competenza della Corte costituzionale, riducendo il numero di eccezioni sollevate senza possibilità di successo.
Che cosa resta un problema
- La contraddizione di fondo tra le due leggi, reale tra il 2011 e il 2017, non è ancora risolta da una norma generale. Ogni fascicolo la risolve separatamente, con esiti che possono variare da un tribunale all’altro.
- La pubblicazione della decisione quasi otto mesi dopo la pronuncia significa che i fascicoli in attesa di questo riferimento ne sono rimasti privi per tutto quel tempo.
- Gli eletti locali sanzionati per il periodo precedente al 2017 restano svantaggiati rispetto a chi si è trovato nella stessa situazione di fatto dopo il 2017, favorito dall’eccezione introdotta dalla Legge n. 128/2017.
- La Corte non offre ai giudici alcuna indicazione interpretativa, per cui la disomogeneità segnalata dall’autore dell’eccezione può continuare.
Consigli pratici
- Se hai un fascicolo di incompatibilità pendente: non costruire la difesa sull’incostituzionalità dell’articolo 87 comma (1) lettera d) della Legge n. 161/2003. La Corte ha risposto tre volte nello stesso senso. Sposta il discorso sul periodo esatto dei fatti e sulla legge applicabile allora.
- Se sei sindaco o vicesindaco in carica: verifica se il tuo posto nel consiglio di amministrazione di una scuola, di un ospedale pubblico o di un altro ente pubblico rientra nell’eccezione introdotta dalla Legge n. 128/2017. Quell’eccezione copre espressamente l’istruzione statale e confessionale e gli ospedali pubblici della rete delle autorità locali.
- Se sei segretario generale di un’unità amministrativo-territoriale: tieni un registro scritto di tutte le qualità di rappresentanza del sindaco e dei vicesindaci in consigli e commissioni, con la data dell’atto di nomina. Sono esattamente i dati richiesti nella procedura di valutazione.
- Se hai ricevuto una relazione di valutazione dall’Agenzia nazionale per l’integrità: il termine per l’impugnazione decorre dalla comunicazione e non si proroga perché è stata pubblicata una decisione della Corte costituzionale. Impugna nel termine e costruisci l’argomentazione dopo.
- Se segui i cambiamenti del regime delle incompatibilità: ricorda che le modifiche successive non si applicano retroattivamente. Vale la norma in vigore al momento dei fatti, secondo il principio tempus regit actum, ed è proprio su questo principio che si è basato il tribunale che ha rimesso la questione.
Domande frequenti
La Corte costituzionale ha dichiarato incostituzionale qualche testo con questa decisione?
Un sindaco può far parte del consiglio di amministrazione di una scuola?
Perché una parte dell’eccezione è stata dichiarata inammissibile?
Che cosa accade al mandato di un sindaco dichiarato incompatibile?
La decisione si applica anche ai fascicoli già definiti con sentenza definitiva?
Perché una decisione di dicembre 2025 è pubblicata solo adesso?
Su quali decisioni precedenti si è basata la Corte?
Chi ha giudicato la causa e con quale maggioranza?
Testo originale dell’atto normativo
Il testo che segue è riprodotto in rumeno, la forma ufficiale di pubblicazione.
Mostra il testo integraleNascondi il testo integrale
DECIZIA Nr. 760 din 11 decembrie 2025
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 31 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte
Asztalos Csaba-Ferenc — judecător
Mihai Busuioc — judecător
Mihaela Ciochină — judecător
Dacian-Cosmin Dragoș — judecător
Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Cristian-Nicolae Sima — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruța Dărângă.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Ion Robert Rotea în Dosarul nr. 623/104/2021 al Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.500D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și a articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 și, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a art. 160 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ. Referitor la dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 se arată că sunt aplicabile considerentele reținute de instanța de contencios constituțional în Decizia nr. 300 din 18 mai 2022. Referitor la criticile privind art. 160 alin. (1) lit. b) din Codul administrativ se arată că acestea vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința nr. 475 din 16 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 623/104/2021, Tribunalul Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
5. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ion Robert Rotea într-o cauză având ca obiect anularea ordinului prefectului privind constatarea încetării de drept, înainte de termen, a mandatului de primar.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că modificările frecvente ale dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ au creat o serie de inadvertențe, lipsind textele de claritate și de previzibilitate în aplicare, contrar principiului securității raporturilor juridice, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, și dispozițiilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. În acest sens, invocă activitatea Agenției Naționale de Integritate, care a identificat sute de cazuri de incompatibilitate a viceprimarilor. Arată că aceștia aveau și calitatea de consilieri locali, iar, în temeiul Legii educației naționale nr. 1/2011, exercitau calitatea de membri în consiliile de administrație ale unităților școlare, ceea ce demonstrează contradicția dintre dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, care interziceau exercitarea calității de membru în consiliul de administrație, și cele ale art. 96 alin. (2) și (5) din Legea nr. 1/2011, care impuneau ca în componența consiliilor de administrație ale unităților școlare să fie incluși și reprezentanți ai consiliilor locale.
7. Face trimitere la considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 252 din 19 aprilie 2018, referitoare la afectarea eficienței aplicării dispozițiilor legale care nu respectă cerințele de calitate a legii, în sensul imposibilității nașterii unor raporturi juridice în temeiul acestora.
8. Arată că modificările aduse Legii nr. 161/2003 prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 nu au fost însoțite de dispoziții tranzitorii, ceea ce determină incertitudine cu privire la aplicarea Legii nr. 161/2003 pentru situațiile născute anterior intrării ei în vigoare.
9. Solicită pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii cu rezervă de interpretare care să prevadă că art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, așa cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, este constituțional numai în măsura în care prevederile sale se aplică și situațiilor în care rapoartele de evaluare a stării de incompatibilitate întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 128/2017 nu au fost definitivate.
10. Tribunalul Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că modificarea regimului incompatibilităților ține de opțiunea legiuitorului, intrând în marja sa de apreciere, urmând ca instanța judecătorească să analizeze aplicarea legii în cazul dedus judecății potrivit principiului tempus regit actum.
11. Împrejurarea că instanțele judecătorești au interpretat în mod diferit aceleași prevederi legale nu poate fi interpretată ca o lipsă de claritate și predictibilitate normativă de natură să încalce principiul securității raporturilor juridice și prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 16 alin. (1)-(3) din Constituție.
12. Prin urmare, dispozițiile legale criticate sunt constituționale, interpretarea acestora urmând să se realizeze de către instanța judecătorească, în acest sens fiind prevăzute inclusiv mijloace juridice pentru unificarea practicii judiciare.
13. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
14. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
15. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, astfel cum este menționat în actul de sesizare, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, ale articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 7 iunie 2017, și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019.
17. Curtea reține că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 aveau, în redactarea inițială, următorul cuprins: „(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: […] d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;”.
18. Ulterior, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, având următorul cuprins: „Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcții sau calități:”. Ținând seama de jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
19. De asemenea, obiect al excepției îl constituie și dispozițiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care au următorul conținut:
— Articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017: „Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […] 2. La articolul 87 alineatul (1), litera d) se modifică și va avea următorul cuprins: «d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice, cu excepția reprezentanților în adunarea generală a acționarilor la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale sau a altor reprezentanți ai instituțiilor publice din subordinea unităților administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deține participație;»”;
— Art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019: „(1) Mandatul primarului încetează, de drept, în următoarele cazuri: [..] b) constatarea și sancționarea, în condițiile legii privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, a unei stări de incompatibilitate.”
20. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității și în art. 16 alin. (1)-(3) privind egalitatea în drepturi.
21. Examinând excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, Curtea constată că, prin Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 30 august 2022, paragraful 22, a reținut că autorii excepției solicitau instanței de contencios constituțional pronunțarea unei soluții de admitere cu rezervă de interpretare, care să prevadă că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, sunt constituționale numai în măsura în care se aplică și situațiilor în care rapoartele de evaluare a stării de incompatibilitate întocmite anterior Legii nr. 128/2017 nu au fost definitivate.
22. Or, așa cum a statuat Curtea în jurisprudența sa cu privire la succesiunea în timp a soluțiilor legislative criticate, acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere referitoare la stabilirea regimului incompatibilităților, iar instanța judecătorească analizează aplicarea legii în cazul dedus judecății (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 71 din 22 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 526 din 26 iunie 2018, paragraful 21). Totodată, Curtea a reținut că interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sau Decizia nr. 34 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 25 iunie 2020, paragraful 27).
23. Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de aplicarea legii. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată competente să judece litigiul, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25).
24. În concluzie, prin Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, paragraful 25, Curtea a reținut că stabilirea în concret a dispozițiilor legale incidente în fiecare cauză, ca urmare a aplicării legii în timp, revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile speței deduse judecății, în lumina dispozițiilor legale și a principiilor de drept aplicabile.
25. Având în vedere că, referitor la dispozițiile articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017, critica formulată de autorii excepției vizează modul de aplicare a legii, soluționarea acesteia excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată”. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții este inadmisibilă.
26. Referitor la dispozițiile art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, Curtea reține că acestea sunt menționate de autorul excepției în contextul pretinselor modificări frecvente ale regimului incompatibilităților, fără a formula o critică distinctă referitoare la încălcarea prin textul criticat a vreunei dispoziții constituționale. În realitate, autorul este nemulțumit de modul de aplicare în timp a normei juridice criticate, operațiune care excedează controlului de constituționalitate, fiind de competența instanțelor judecătorești. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 este inadmisibilă.
27. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra acestora din perspectiva unor critici similare, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, precitată, și Decizia nr. 320 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 17 august 2023, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
28. Astfel, la paragraful 18 din Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, Curtea a reținut că textul de lege criticat instituie o serie de incompatibilități care reprezintă măsuri necesare pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsuri ce au ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice (a se vedea Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011).
29. De asemenea, la paragraful 19 din Decizia nr. 300 din 18 mai 2022, Curtea a reținut că prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 instituie mai multe situații de incompatibilitate. Potrivit raportului întocmit de Agenția Națională de Integritate, autorul excepției se afla în situație de incompatibilitate întrucât deținea atât funcția de primar, cât și pe cea de membru al consiliului de administrație al unei instituții publice. În perioada în care autorul excepției a exercitat și funcția de primar, și pe aceea de membru în consiliul de administrație al școlii, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, prevedea că în componența consiliului de administrație intră, pe lângă cadre didactice, inclusiv directorul, reprezentanți ai părinților, un reprezentant al consiliului local și un reprezentant al primarului, iar nu primarul însuși. Ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 49/2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 30 iunie 2014, art. 96 alin. (2) din Legea educației naționale nr. 1/2011 a fost modificat, în sensul că din consiliul de administrație al școlii fac parte, pe lângă ceilalți reprezentanți, și primarul sau un reprezentant al primarului. Din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul excepției critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect care excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa în materie, a constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății.
30. Totodată, Curtea a decis că stabilirea în concret a stării de incompatibilitate în cazul funcțiilor publice la care textele de lege criticate fac referire revine instanței judecătorești, care, cu prilejul soluționării contestației împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, analizează particularitățile fiecărei spețe, în lumina dispozițiilor legale cu incidență în materie, astfel încât soluția dispusă să corespundă scopului de asigurare a imparțialității, de protejare a interesului public (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, paragraful 27).
31. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în Decizia nr. 300 din 18 mai 2022 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
D E C I D E:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și ale art. 160 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepție ridicată de Ion Robert Rotea în Dosarul nr. 623/104/2021 al Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Olt — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Cristian-Nicolae Sima
Questo articolo ha carattere puramente informativo e non costituisce consulenza legale. Per situazioni specifiche, consultare un avvocato o un consulente fiscale autorizzato.