Pe scurt
- Curtea Constituțională a respins critica adusă textului care sancționează circulația pe sens opus cu suspendarea permisului pentru 60 de zile. Norma rămâne exact cum era.
- Șoferul care a ridicat excepția susținea că legea nu spune limpede dacă o intrare accidentală pe contrasens, făcută ca să evite un accident, mai este contravenție. Curtea a răspuns că acesta este un element de fapt, pe care îl cântărește instanța, nu o scăpare de redactare a legiuitorului.
- Vizați sunt toți conducătorii de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere și tramvaie sancționați pentru trecerea pe sensul opus, precum și cei care contestă în instanță un asemenea proces-verbal.
Publicat: M. Of. nr. 690 din 20 august 2026
Pronunțată: 9 decembrie 2025
Ai virat brusc pe contrasens ca să nu intri într-o mașină oprită neregulamentar, iar polițistul ți-a reținut permisul pentru 60 de zile. Curtea Constituțională tocmai a spus că legea nu are nicio vină, iar salvarea, dacă există, vine de la judecător. Decizia nr. 719 din 9 decembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 690 din 20 august 2026, respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată împotriva art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Este a doua oară în câteva zile când Curtea refuză să înmoaie regimul suspendărilor de permis, după ce a decis că nici cele 90 de zile pentru depășirea vitezei cu peste 50 km/h nu pot fi scurtate de un judecător. În aceeași linie de decizii privind infracțiunile din trafic, Curtea a stabilit recent și momentul de referință pentru alcoolemia șoferului la infracțiunea din art. 336 din Codul penal: proba se raportează la ora la care s-a condus, nu la ora recoltării, potrivit Deciziei CCR nr. 136/2026.
Textul pus în discuție este scurt și cunoscut oricui a răsfoit codul rutier. Constituie contravenție și se sancționează cu suspendarea dreptului de a conduce pentru 60 de zile fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai de a circula pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.
Cazul a pornit din Iași. Un șofer, sancționat cu 60 de zile de suspendare, a contestat procesul-verbal, iar în fața Tribunalului Iași a ridicat excepția de neconstituționalitate. Argumentul lui privea calitatea legii, cerință dedusă din art. 1 alin. (5) din Constituție: formularea ar fi ambiguă, pentru că nu permite să se distingă limpede dacă pătrunderea accidentală sau involuntară pe sensul opus, făcută pentru evitarea unui posibil accident, intră sau nu în noțiunea de circulație pe sens opus. Tribunalul a considerat excepția neîntemeiată, Guvernul la fel, iar reprezentantul Ministerului Public a cerut respingerea ei ca inadmisibilă. Cu unanimitate de voturi, Curtea a respins-o ca neîntemeiată.
Efectele pe care le produce
Primul efect este că sancțiunea rămâne în picioare, neatinsă. Suspendarea de 60 de zile pentru circulația pe sens opus se aplică în continuare, iar polițistul rutier care constată fapta nu trebuie să facă, la fața locului, o analiză a intenției șoferului. Constatarea rămâne una obiectivă: vehiculul a circulat pe sensul opus fără să fie într-o depășire regulamentară.
Al doilea efect privește locul unde se poartă discuția despre circumstanțe. Curtea spune explicit că situațiile concrete în care intrarea pe contrasens este determinată de o manevră accidentală sau involuntară, cum ar fi evitarea unui pericol iminent, reprezintă elemente de fapt, specifice fiecărui caz, a căror analiză și încadrare juridică revin exclusiv instanței judecătorești. Cu alte cuvinte, apărarea „am făcut-o ca să evit accidentul” nu dispare, dar nu se poartă cu textul de lege, ci cu judecătorul care rezolvă plângerea contravențională.
Al treilea efect este unul de jurisprudență. Decizia întărește o linie deja conturată: prin Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, Curtea analizase noțiunea de manevră din același articol și stabilise că ea impune conducătorului auto obligația de a executa manevrele în siguranță și cu respectarea vitezei legale. Un viitor autor de excepție care va relua aceleași critici va găsi în față două decizii, nu una.
Al patrulea efect este cel formal: decizia este definitivă și general obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, adică de la 20 august 2026, și se comunică Tribunalului Iași, care va relua judecata cauzei în care a fost ridicată excepția. Tot în 2026, Curtea a respins și critica unui șofer din Argeș, care susținea că procedura de determinare a alcoolemiei ar trebui scrisă într-o lege organică.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
În litera legii nu s-a schimbat nimic. Art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 are astăzi exact aceeași formulare pe care o avea și înainte de decizie, iar sancțiunea complementară a rămas de 60 de zile. Aceasta este o decizie de respingere, nu una prin care un text este scos din legislație.
S-a schimbat însă ceva în modul în care poate fi purtată apărarea. Până acum, un șofer aflat în situația de a fi intrat pe contrasens pentru a evita un impact putea încerca două drumuri: să atace textul de lege ca fiind neclar sau să convingă instanța că fapta lui nu întrunește elementele contravenției. Primul drum s-a închis. Curtea a spus că norma este suficient de clară și previzibilă pentru ca destinatarii ei să înțeleagă ce comportament este interzis și ce consecințe juridice îi urmează.
Rămâne al doilea drum, iar decizia îl confirmă mai apăsat decât o făcea până acum jurisprudența anterioară. Formularea din paragraful 16, potrivit căreia analiza și încadrarea juridică a acestor împrejurări revin exclusiv instanței judecătorești chemate să aprecieze dacă fapta constituie ori nu o contravenție, este un argument pe care un avocat îl poate cita direct în plângerea contravențională.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Confirmă, cu trimitere expresă la un paragraf din decizie, că instanța are competența de a aprecia dacă o intrare accidentală pe contrasens constituie sau nu contravenție.
- Păstrează o regulă de siguranță rutieră fermă și ușor de constatat, într-o situație care produce frecvent accidente frontale, cele mai grave dintre toate.
- Aduce previzibilitate: șoferii și instanțele știu că textul nu va fi modificat pe cale constituțională și că discuția se poartă pe fapte.
- Consolidează un standard de tehnică legislativă util dincolo de codul rutier: o lege nu devine neconstituțională pentru că nu enumeră toate situațiile de fapt posibile.
Ce rămâne o problemă
- Suspendarea permisului operează de la reținerea acestuia, adică înainte ca judecătorul să apuce să analizeze circumstanțele. Șoferul care avea dreptate rămâne totuși fără permis în perioada procesului.
- Rezultatul depinde acum integral de puterea probelor. Fără martori, fără cameră de bord și fără o schiță a locului, susținerea că manevra a fost involuntară nu are cum să fie verificată.
- Legea continuă să nu distingă între cel care depășește pe linie continuă din nerăbdare și cel care trage de volan ca să evite un obstacol apărut brusc. Diferența dintre cele două rămâne în sarcina probei, nu a textului.
- Procesele de acest tip durează, iar decizia nu aduce niciun mecanism prin care permisul să fie restituit provizoriu până la soluționare.
Sfaturi utile
- Dacă ai ajuns pe contrasens ca să eviți un obstacol, strânge probele imediat, nu peste o săptămână. Fotografiază poziția vehiculelor, obstacolul și marcajul, cere datele martorilor și salvează înregistrarea camerei de bord înainte ca aceasta să fie suprascrisă.
- Scrie obiecțiunile chiar în procesul-verbal, la rubrica destinată lor. Un proces-verbal semnat fără nicio mențiune despre motivul manevrei îngreunează considerabil apărarea de mai târziu.
- Respectă termenul de 15 zile de la înmânarea sau comunicarea procesului-verbal pentru depunerea plângerii contravenționale. Termenul curge indiferent dacă ai sau nu avocat.
- Construiește plângerea pe fapte, nu pe neconstituționalitate. După această decizie, o excepție care reia aceleași critici va fi respinsă ca inadmisibilă, pentru că problema a fost deja tranșată.
- Verifică dacă în situația ta nu era vorba, de fapt, de o depășire regulamentară, singura excepție prevăzută expres de text. Dacă manevra respecta condițiile din art. 45 al ordonanței, fapta nici nu intră în ipoteza sancționată.
- Nu confunda suspendarea de 60 de zile cu cea de 90 de zile. Duratele sunt prevăzute de texte diferite, pentru fapte diferite, iar mențiunea greșită în plângere slăbește apărarea.
Întrebări frecvente
Mai pot pierde permisul dacă am intrat pe contrasens ca să evit un accident?
Ce a decis, mai exact, Curtea Constituțională?
De ce a spus Curtea că legea este suficient de clară?
Unde se discută atunci împrejurările în care am ajuns pe contrasens?
Când produce efecte decizia?
Depășirea pe linie continuă intră în același text?
Analiza redacției
Decizia rezolvă o problemă reală, chiar dacă o rezolvă în defavoarea celui care a ridicat excepția: stabilește unde se poartă discuția despre șoferul ajuns pe contrasens fără să vrea. Paragraful 16 spune că împrejurările de tipul evitării unui pericol iminent sunt elemente de fapt, specifice fiecărui caz, a căror analiză revine exclusiv instanței judecătorești, iar paragraful 17 conchide că textul art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este suficient de clar. Este un răspuns onest la întrebarea care i s-a pus Curții și, în același timp, o mutare a poverii: legiuitorul nu are nimic de corectat, judecătorul are totul de cântărit.
Ceea ce decizia nu spune nicăieri este cât costă acest traseu. Încheierea de sesizare a Tribunalului Iași este din 13 octombrie 2021, pronunțarea a venit pe 9 decembrie 2025, iar publicarea în Monitorul Oficial pe 20 august 2026, deci peste opt luni de la pronunțare, într-un dosar înregistrat încă din 2019. Sancțiunea complementară de 60 de zile s-a consumat de mult în tot acest interval, indiferent cum se termină plângerea. O decizie de respingere nu putea schimba asta, dar tăcerea asupra intervalului lasă neatinsă singura parte a mecanismului care chiar produce efecte imediate asupra oamenilor.
A doua limită este că trimiterea la instanță vine fără criterii. Prin Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, invocată în paragraful 15, Curtea măcar ancorase noțiunea de „manevră” în texte verificabile: definiția depășirii din art. 45 alin. (1) al ordonanței și regula de semnalizare din art. 116 alin. (2) al Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, cu cei 50 m în localități și 100 m în afara lor. Aici nu există un echivalent. Curtea spune că judecătorul apreciază dacă fapta constituie ori nu contravenție, fără să numească instituția juridică pe care se sprijină aprecierea. Consecința practică este că două instanțe pot decide diferit pe fapte identice, iar niciuna dintre ele nu contrazice decizia.
Ce ar trebui schimbat
- O a doua excepție în chiar textul literei d). Astăzi art. 101 alin. (3) lit. d) exceptează un singur caz, depășirea efectuată regulamentar. Adăugarea pătrunderii pe sensul opus impuse de evitarea unui pericol iminent ar muta filtrul din sala de judecată la fața locului: acolo unde împrejurările sunt evidente, sancțiunea complementară nu s-ar mai aplica deloc, iar procesele s-ar rări.
- Consemnarea obligatorie, în procesul-verbal, a împrejurărilor invocate pe loc. Dacă agentul constatator ar fi ținut să noteze motivul pe care îl invocă șoferul și poziția obstacolului, instanța ar primi o descriere făcută în momentul faptei, nu una reconstituită după ani de proces. Fără asta, trimiterea din paragraful 16 se sprijină pe probe care de regulă nu mai există.
- Suspendarea executării sancțiunii complementare pe durata plângerii, la cererea petentului. Curtea trimite aprecierea la judecător, dar cele 60 de zile se scurg înaintea lui. Un mecanism prin care instanța să poată opri provizoriu suspendarea permisului până la soluționare ar face ca soluția pe fond să mai însemne ceva pentru cel care avea dreptate.
- Un termen legal pentru publicarea deciziilor Curții. Între 9 decembrie 2025 și 20 august 2026 decizia nu producea încă efecte, pentru că este definitivă și general obligatorie de la publicare. Un termen fix, de pildă 30 de zile de la pronunțare, ar scurta perioada în care instanțele judecă având în față o problemă deja tranșată, dar încă neopozabilă.
- Note de trimitere la deciziile Curții în forma consolidată a ordonanței. Pe același art. 101 alin. (3) lit. d) există acum două decizii, nr. 666/2022 și nr. 719/2025. Un text consolidat care le semnalează la subsolul literei ar scuti avocații și instanțele de o căutare separată și ar descuraja excepțiile care reiau critici deja respinse.
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 690 din 20 august 2026 16 pagini PDF, 119 KB actul începe la pagina 2
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
Decizia nr. 719 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 20 august 2026
Elena-Simina Tănăsescu, președinte; Asztalos Csaba-Ferenc, Mihai Busuioc, Mihaela Ciochină, Cristian Deliorga, Dimitrie-Bogdan Licu, Laura-Iuliana Scântei, Gheorghe Stan, judecători; Gabriela-Lenuța Dimitriu, magistrat-asistent. Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Dorel Crucianu în Dosarul nr. 35.909/245/2019 al Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.495D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care formulează concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În opinia sa, contextul în care se solicită discutarea excepției invocate are legătură cu anumite elemente de fapt, ce nu pot fi prevăzute de legiuitor. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4. Prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 35.909/245/2019, Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de către Dorel Crucianu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, prin care i-a fost aplicată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispoziția legală criticată nu respectă cerințele de calitate a legii, întrucât nu asigură claritatea, previzibilitatea și accesibilitatea normei juridice. În concret, acesta susține că formularea actuală a prevederii sancționatoare este ambiguă și nu permite să se distingă, în mod lipsit de orice echivoc, dacă manevra de pătrundere accidentală sau involuntară pe sensul opus, realizată pentru evitarea unui posibil accident, constituie sau nu „circulație pe sensul opus de mers”, în sensul legii. În acest context, autorul invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) din Constituție.
6. Tribunalul Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, iar textul de lege contestat este în acord cu prevederile constituționale invocate.
7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat este formulat suficient de clar pentru a permite înțelegerea consecințelor sale juridice, iar eventualele interpretări necesare aplicării legii revin instanței de fond. În plus, normele legale nu pot avea o precizie absolută, fiind acceptată folosirea unor termeni generali, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenție și se sancționează cu (…) aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: […]
d) circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire.”
12. Autorul excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție referitoare la cerințele de calitate a legii.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia invocă critici ce vizează exclusiv modul de formulare a textului de lege, susținând faptul că acesta nu permite identificarea clară și lipsită de echivoc a situațiilor în care o manevră accidentală și involuntară pe sensul opus, realizată pentru evitarea unui pericol iminent, poate fi calificată drept contravenție.
14. În ceea ce privește critica autorului referitoare la aspecte ce țin de claritatea și previzibilitatea dispozițiilor legale criticate, în jurisprudența sa constantă, spre exemplu, prin Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225, Curtea
15. Tot cu referire la standardele de calitate a legii, prin Decizia nr. 666 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 28 martie 2023, paragraful 21, Curtea Constituțională, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut, în esență, că formularea legilor nu poate prezenta o precizie absolută. Prin aceeași decizie, cu privire la pretinsa lipsă de claritate a textului legal criticat cu privire la criticile formulate și în prezenta cauză, respectiv a noțiunii de „manevră” din cuprinsul art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, Curtea, invocând și exigențele impuse de art. 8 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, a reținut că aceasta reprezintă, conform Dicționarului explicativ al limbii române, „mișcare, acționare manuală a unui mecanism”, „manipularea unui aparat, a unui dispozitiv tehnic”. Curtea a constatat că în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și al Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, cu modificările și completările ulterioare, termenul „manevră” este folosit în corelare cu alți termeni, cum ar fi, spre exemplu, „manevra de depășire” [potrivit art. 45 alin. (1) din ordonanța de urgență, este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial], „manevra de schimbare a direcției de mers”, „manevra de întoarcere” sau „de mers înapoi” [potrivit art. 116 alin. (2) din regulamentul menționat, intenția conducătorilor de autovehicule și tramvaie de a schimba direcția de mers, de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate ori de a intra într-un asemenea rând, de a trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta ori spre stânga sau a celor care urmează să efectueze întoarcere, depășire ori oprire se semnalizează prin punerea în funcțiune a luminilor indicatoare de direcție cu cel puțin 50 m în localități și 100 m în afara localităților înainte de începerea efectuării manevrelor] etc. Astfel, Curtea a reținut, în esență, că această noțiune impune de fapt conducătorului auto obligația de a executa manevrele în condiții de siguranță și cu respectarea vitezei legale, în concordanță cu normele generale de circulație, situație incidentă și în speța dedusă judecății. Pentru aceste motive, instanța de contencios constituțional a concluzionat că nu poate fi primită critica de neconstituționalitate formulată de autorul excepției.
16. Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată, Curtea constată că existența unor situații concrete în care pătrunderea pe sensul opus poate fi determinată de o manevră accidentală sau involuntară, precum evitarea unui pericol iminent, nu este de natură să determine neclaritatea textului de lege criticat. Astfel de împrejurări reprezintă elemente de fapt, specifice fiecărui caz în parte, a căror analiză și încadrare juridică revin exclusiv instanței judecătorești chemate să aprecieze dacă fapta săvârșită constituie ori nu o contravenție, fără ca aceste aspecte să afecteze înțelesul și accesibilitatea normei.
17. Prin urmare, Curtea conchide că dispozițiile legale criticate sunt formulate suficient de clar și de previzibil, astfel încât destinatarii să poată înțelege care este comportamentul pe care îl interzic și care sunt consecințele juridice ale acestuia. Așadar, textul criticat respectă cerințele constituționale privind calitatea legii, astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție, prezenta excepție de neconstituționalitate fiind neîntemeiată.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de către Dorel Crucianu în Dosarul nr. 35.909/245/2019 al Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 101 alin. (3) lit. d) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iași — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Gabriela-Lenuța Dimitriu a statuat, cu valoare de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.