Pe scurt

  • Curtea nu a judecat regula, ci a constatat că nu are voie să o judece. Contestația adusă textului care interzice oprirea mașinii pe trotuar a fost respinsă ca inadmisibilă. „Inadmisibil” nu înseamnă că norma a trecut un examen, ci că examenul nu a avut loc.
  • Motivul ține de competență, nu de trafic. Interdicția stă în Regulamentul de aplicare a Codului rutier, aprobat prin hotărâre de Guvern, iar art. 146 lit. d) din Constituție îi dă Curții Constituționale dreptul să verifice doar legi și ordonanțe, nu și actele date în executarea lor.
  • Norma rămâne în vigoare, iar contestarea ei are altă adresă. Un act normativ al Guvernului se atacă la secția de contencios administrativ a curții de apel, iar art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 spune că o astfel de acțiune poate fi pornită oricând. Până atunci, mașina lăsată pe trotuar rămâne contravenție.
Act: Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2025 a Curții Constituționale, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
Publicat: M. Of. nr. 781 din 15 septembrie 2026
Pronunțată: 9 decembrie 2025, definitivă și general obligatorie de la publicare, 15 septembrie 2026

Curtea Constituțională nu a verificat dacă interdicția de a opri mașina pe trotuar respectă Constituția, fiindcă nu avea voie să o verifice. Prin Decizia nr. 721 din 9 decembrie 2025, publicată la 15 septembrie 2026, judecătorii au respins ca inadmisibilă critica ridicată de o șoferiță într-un proces de contestare a unei amenzi aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, pentru că textul atacat se află într-o hotărâre de Guvern, nu într-o lege sau într-o ordonanță. Nu e singura contestație rutieră oprită în acest fel: în august 2026, aceeași soluție a primit și excepția unui șofer care criticase sentința primei instanțe, nu legea. De fiecare dată rezultatul e același, iar el se citește greșit aproape de fiecare dată: textul rămâne nici confirmat, nici infirmat.

Textul în discuție are o singură frază. Art. 142 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier enumeră locurile în care oprirea voluntară a vehiculelor este interzisă, iar litera n) spune: „pe trotuar, cu excepția situației în care administratorul drumului public a executat amenajări care respectă prevederile art. 144 alin. (2) și (3)”. Excepția e strânsă. Potrivit art. 144 alin. (2), administratorul drumului poate amenaja spații de oprire pe trotuar doar cu avizul poliției rutiere, numai dacă rămâne liber un culoar pentru pietoni de cel puțin 1 m, dacă accesul în parcare se face dinspre partea carosabilă și dacă mașinile parcate nu stânjenesc circulația pe prima bandă sau pe pistele amenajate. Alineatul (3) adaugă o distanță minimă: nicio parcare pe trotuar la mai puțin de 10 m de o intersecție, de o stație de transport în comun sau de o trecere de pietoni.

Autoarea excepției a susținut că norma încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție, adică cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii, pentru că între ordonanța de urgență și regulamentul dat în aplicarea ei apar, în opinia sa, formulări vagi care duc la măsuri neunitare și potențial abuzive. A invocat și art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, dreptul de proprietate privată, argumentând că interdicția se aplică fără o analiză a situației concrete și în lipsa unor alternative reale de parcare, ceea ce ar limita abuziv folosința mașinii.

Curtea nu a ajuns la niciunul dintre aceste argumente. Art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție îi dă competența de a hotărî „asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial”, iar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 repetă limita. Un regulament aprobat prin hotărâre de Guvern este un act normativ secundar, emis în executarea legii, deci, spune decizia la paragraful 14, o analiză a constituționalității lui „nu intră în competența instanței de contencios constituțional”. Soluția a fost luată cu unanimitate de voturi, într-un complet de opt judecători, iar reprezentantul Ministerului Public și Guvernul ceruseră exact același lucru.

Ultimul paragraf al motivării mută discuția de la șofer la instanță. Judecătoria Sectorului 2 trebuia, potrivit art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, să respingă ea însăși cererea printr-o încheiere motivată, pentru că filtrul de admisibilitate este atribuția instanței în fața căreia se ridică excepția. Nu a făcut-o și, în plus, nu și-a exprimat nici opinia asupra excepției, deși art. 29 alin. (4) din aceeași lege o obligă. Două obligații din același articol, ambele nerespectate, consemnate de Curte la paragrafele 6 și 15.

Efectele pe care le produce

În dreptul scris nu se schimbă nimic. Art. 142 lit. n) rămâne în vigoare exact în forma în care era înainte de 15 septembrie 2026, iar decizia nu produce niciun efect asupra conținutului lui. Ceea ce este definitiv și general obligatoriu aici este doar soluția de inadmisibilitate, adică regula potrivit căreia acest tip de cerere nu se adresează Curții Constituționale.

Pentru șofer, situația practică rămâne cea de dinainte, iar ea se împarte în două după cronometru. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, actul pe care toată lumea îl numește Codul rutier, consideră la art. 63 alin. (1) că imobilizarea voluntară de cel mult 5 minute este oprire, iar peste această durată devine staționare. Consecințele diferă:

  • Sub 5 minute, pe trotuar, în afara unei amenajări conforme. Este oprire neregulamentară, faptă prevăzută la art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 8 din Codul rutier, cu 2 puncte de penalizare, iar art. 99 alin. (2) trimite amenda în clasa I de sancțiuni, adică 2 sau 3 puncte-amendă.
  • Peste 5 minute. Devine staționare neregulamentară, pentru că art. 143 lit. a) din regulament interzice staționarea în toate cazurile în care este interzisă oprirea. Fapta figurează la art. 108 alin. (1) lit. b) pct. 7, cu 3 puncte de penalizare, iar art. 100 alin. (2) trimite amenda în clasa a II-a, adică 4 sau 5 puncte-amendă.
  • Cât înseamnă asta în bani. Art. 98 alin. (2) stabilește că un punct-amendă valorează 5% din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Prin urmare oprirea pe trotuar costă între 10% și 15% dintr-un salariu minim brut, iar mașina lăsată acolo mai mult de cinci minute, între 20% și 25%.
  • Ridicarea rămâne posibilă, separat de amendă. Art. 64 alin. (1) din Codul rutier permite poliției rutiere să dispună ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar, iar alin. (2) pune cheltuielile de ridicare, transport și depozitare în sarcina deținătorului.

Pentru dosarul din care a pornit totul, decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București, care judecă mai departe plângerea împotriva procesului-verbal fără să fi primit vreun răspuns despre textul contestat. Iar pentru orice alt șofer care ar vrea să atace aceeași normă, decizia nu închide discuția pe fond, ci doar o ușă din trei: fiind vorba despre o soluție de inadmisibilitate, nu există nicio dezlegare a Curții Constituționale care să lege instanța de contencios administrativ atunci când va analiza, cândva, legalitatea acestui text.

Ce s-a schimbat față de situația anterioară

Față de ziua de 14 septembrie 2026, nimic din regulile de circulație. Schimbarea care a stârnit dosarul s-a petrecut cu nouă ani mai devreme. Până la 21 ianuarie 2017, art. 142 lit. n) suna cu totul altfel: oprirea pe trotuar era interzisă doar „dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor”. Cu alte cuvinte, șoferul singur decidea, pe loc, dacă a lăsat destul spațiu, iar vechiul art. 144 alin. (2) îi dădea administratorului drumului doar posibilitatea de a permite oprirea, nu obligația de a construi ceva.

Hotărârea Guvernului nr. 965 din 15 decembrie 2016, publicată în M. Of. nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, a inversat logica. Noua redactare a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2017, adică la 30 de zile de la publicare, așa cum prevedea art. III al hotărârii. De atunci, trotuarul este interzis din start, iar excepția există numai acolo unde administratorul drumului a executat efectiv o amenajare marcată și semnalizată, avizată de poliția rutieră. Diferența dintre cele două redactări explică de ce mulți conducători auto simt că regula s-a înăsprit fără să li se ofere altceva în schimb: obligația de a construi parcările nu a fost pusă în sarcina nimănui, iar interdicția a rămas în sarcina tuturor.

Ce s-a schimbat efectiv la 15 septembrie 2026 este harta căilor de atac. Până la publicarea deciziei, un șofer nemulțumit putea spera că excepția de neconstituționalitate ridicată în plângerea contravențională îi va aduce un răspuns. Acum se știe, cu o decizie publicată în Monitorul Oficial, că acea cale este închisă pentru orice text din regulamentul rutier, indiferent de argumentele aduse. Rămâne calea contenciosului administrativ, care are propriile ei reguli: plângerea prealabilă poate fi formulată oricând în cazul unui act normativ, potrivit art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, competența aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, fiindcă hotărârea de Guvern este actul unei autorități centrale, iar art. 23 din aceeași lege spune că anularea unui act normativ produce efecte numai pentru viitor.

Avantaje și dezavantaje

Ce aduce bun

  • Ține limita de competență a Curții Constituționale acolo unde o pune Constituția. Dacă instanța de contencios constituțional ar începe să verifice hotărâri de Guvern, ordine de ministru și regulamente, ar prelua în fapt controlul de legalitate al întregii administrații, care aparține altor instanțe.
  • Lasă textul neatins în ambele sensuri. O respingere ca inadmisibilă nu validează norma, deci judecătorul de contencios administrativ care ar fi sesizat mâine cu aceeași problemă nu are nicio dezlegare a Curții care să îl oblige.
  • Semnalează public o greșeală de procedură a instanței de trimitere. Paragrafele 6 și 15 arată, cu nume și cu articol de lege, că filtrul de admisibilitate nu a fost aplicat și că opinia instanței lipsea din încheiere, ceea ce ajută alte complete să nu repete drumul.
  • Soluția a fost luată cu unanimitate de voturi, fără opinie separată. Nu există niciun semnal că aceeași cerere ar putea primi un alt răspuns într-un alt complet.
  • Menține în picioare protecția pietonului. Culoarul de minimum 1 m și distanța de 10 m față de intersecții, stații și treceri, din art. 144 alin. (2) și (3), rămân condiții obligatorii pentru orice parcare amenajată pe trotuar.

Ce rămâne o problemă

  • Drumul a durat 816 zile, de la încheierea de sesizare din 21 iunie 2024 până la publicarea din 15 septembrie 2026, pentru un răspuns care nu atinge fondul. Dintre acestea, 280 de zile s-au scurs numai între pronunțare și publicare.
  • Costul filtrului a fost suportat de justițiabil. Art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 cerea instanței să respingă ea cererea, printr-o încheiere care putea fi atacată cu recurs în 48 de ore. Pentru că nu a făcut-o, partea a așteptat doi ani și aproape trei luni în loc de câteva zile.
  • Critica de fond rămâne nediscutată. Dacă între ordonanța de urgență și regulamentul ei există într-adevăr o necorelare, nicio autoritate nu a spus nimic despre asta, iar decizia nu conține niciun raționament care să poată fi folosit mai departe.
  • Calea rămasă e mai scumpă și mai lentă. Acțiunea în anulare presupune plângere prealabilă, taxă de timbru, un proces la curtea de apel și un recurs la Înalta Curte, iar efectul unei eventuale anulări se produce numai pentru viitor.
  • Singurul loc din decizie unde cititorul vede textul normei, paragraful 11, îl redă cu o abatere de la forma publicată în Monitorul Oficial, ceea ce e neplăcut într-un document care se citește tocmai pentru că e oficial.

Sfaturi utile

  1. Înainte de a lăsa mașina pe trotuar, uită-te dacă locul este marcat și semnalizat ca parcare. Excepția din art. 142 lit. n) funcționează numai acolo unde administratorul drumului public a executat o amenajare avizată de poliția rutieră. Un marcaj vopsit de o asociație de proprietari sau de un magazin nu este amenajare în sensul legii.
  2. Numără minutele. Sub 5 minute fapta este oprire neregulamentară, cu 2 puncte de penalizare, iar peste 5 minute devine staționare neregulamentară, cu 3 puncte de penalizare și amendă dintr-o clasă superioară.
  3. Dacă nemulțumirea ta este chiar regula, nu procesul-verbal, nu pierde timp cu o excepție de neconstituționalitate în plângerea contravențională. Decizia nr. 721/2025 arată că o astfel de cerere nu poate fi decât respinsă ca inadmisibilă.
  4. Nu conta nici pe excepția de nelegalitate. Art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 spune explicit că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate, iar un regulament aprobat prin hotărâre de Guvern este act normativ.
  5. Calea reală este acțiunea în anulare la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, precedată de o plângere prealabilă adresată Guvernului. Pentru un act normativ, plângerea prealabilă poate fi depusă oricând, potrivit art. 7 alin. (11), iar acțiunea poate fi introdusă oricând, potrivit art. 11 alin. (4).
  6. În plângerea împotriva amenzii, concentrează-te pe ce se poate verifica în acel dosar: dacă locul avea sau nu amenajare conformă, dacă durata imobilizării a fost corect reținută, dacă agentul a descris fapta astfel încât să poată fi identificată.
  7. Dacă totuși ridici o excepție de neconstituționalitate și instanța îți respinge cererea de sesizare, ai la dispoziție recurs la instanța imediat superioară, în 48 de ore de la pronunțare. Termenul e scurt și curge indiferent dacă ai primit sau nu motivarea.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă că excepția a fost respinsă ca inadmisibilă?
Înseamnă că cererea nu a îndeplinit condițiile ca să fie judecată, deci Curtea nu s-a uitat deloc la argumentele despre conținutul normei. E diferit de respingerea ca neîntemeiată, unde judecătorii citesc criticile, le analizează și decid că textul respectă Constituția.
Deci interdicția de a opri pe trotuar a fost declarată constituțională?
Nu. Nu a fost declarată nici constituțională, nici neconstituțională. Curtea a spus doar că nu este instanța care poate face această verificare, pentru că textul stă într-o hotărâre de Guvern.
De ce nu poate Curtea Constituțională să verifice o hotărâre de Guvern?
Pentru că art. 146 lit. d) din Constituție îi dă competența de a hotărî asupra excepțiilor privind legile și ordonanțele, iar art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 repetă aceeași limită. O hotărâre de Guvern este act normativ secundar, dat în executarea legii, iar controlul legalității lui aparține instanțelor de contencios administrativ.
Ce pot face dacă tot cred că regula este greșită?
Poți cere anularea ei, în tot sau în parte, printr-o acțiune de contencios administrativ. Se depune mai întâi o plângere prealabilă la Guvern, iar apoi acțiunea la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, pentru că hotărârea de Guvern este actul unei autorități publice centrale. Ambele pot fi făcute oricând, fără termen de decădere.
Excepția de nelegalitate din Legea nr. 554/2004 mă ajută?
Nu în acest caz. Art. 4 alin. (1) permite cercetarea legalității doar pentru actele administrative cu caracter individual, iar alin. (4) exclude expres actele normative și trimite controlul lor către acțiunea în anulare. Un regulament de aplicare a unei ordonanțe de urgență este act normativ.
Cât costă, de fapt, mașina lăsată pe trotuar?
Depinde de durată. Sub cinci minute este oprire neregulamentară, cu 2 puncte de penalizare și amendă din clasa I, adică 2 sau 3 puncte-amendă. Peste cinci minute este staționare neregulamentară, cu 3 puncte de penalizare și amendă din clasa a II-a, adică 4 sau 5 puncte-amendă. Un punct-amendă valorează 5% din salariul de bază minim brut pe țară.
Am voie să opresc dacă las un metru liber pentru pietoni?
Nu, nu mai este suficient. Regula aceasta a existat până la 21 ianuarie 2017. Astăzi culoarul de minimum 1 m este una dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească amenajarea executată de administratorul drumului, nu o justificare pe care o poate invoca șoferul care oprește pe cont propriu.
Ce se întâmplă cu procesul în care a fost ridicată excepția?
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București, iar plângerea împotriva procesului-verbal se judecă mai departe după regulile obișnuite. Autoarea excepției nu primește niciun răspuns despre textul pe care l-a criticat.
De când produce efecte decizia?
De la publicarea în Monitorul Oficial, adică de la 15 septembrie 2026. Pronunțarea a avut loc cu 280 de zile mai devreme, la 9 decembrie 2025, dar deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării.

Erori și neconcordanțe în textul publicat

  • Paragraful 11, citarea art. 142 lit. n). Decizia reproduce norma astfel: „pe trotuar, cu excepția situației în care administratorul domeniului public a executat amenajări care respectă prevederile art. 144 alin. (2) și (3)”. Forma publicată oficial spune „administratorul drumului public”, nu „administratorul domeniului public”. Se vede din art. I pct. 5 al Hotărârii Guvernului nr. 965/2016, publicată în M. Of. nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, care a dat literei n) redactarea în vigoare de la 21 ianuarie 2017. Formularea nu este nici cea anterioară, care suna „dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor”, deci nu e o citare dintr-o versiune mai veche. Diferența contează: administratorul drumului public este cel pe care art. 144 alin. (1) și (2) îl obligă să delimiteze sectoarele interzise și îl autorizează să amenajeze parcări cu avizul poliției rutiere, în timp ce administratorul domeniului public poate fi o altă structură a aceleiași primării sau chiar un concesionar. Cine citește norma în singurul loc din decizie unde ea apare poate crede că e suficientă intervenția oricui administrează domeniul public, ceea ce schimbă răspunsul la întrebarea dacă amenda este sau nu legală.

Analiza redacției

Decizia este scurtă și corectă în soluție, iar problema ei nu stă în ce a hotărât Curtea, ci în cât a costat ca cineva să spună un lucru evident din prima zi. Sesizarea a plecat de la Judecătoria Sectorului 2 București prin încheierea din 21 iunie 2024, pronunțarea a avut loc la 9 decembrie 2025, iar publicarea la 15 septembrie 2026. Sunt 536 de zile până la pronunțare și încă 280 până la publicare, în total 816 zile pentru a constata că obiectul cererii nu intră în competența instanței sesizate. Pentru comparație, legea îi dă cetățeanului 48 de ore ca să atace încheierea prin care instanța i-ar fi respins aceeași cerere, iar recursului îi fixează 3 zile de judecată. Raportul dintre cele două ritmuri, 48 de ore pentru justițiabil și 816 zile pentru sistem, spune despre procedură mai mult decât motivarea.

A doua observație privește locul unde s-a rupt lanțul. Art. 29 din Legea nr. 47/1992 pune două obligații pe umerii instanței de trimitere: alin. (4) îi cere să își exprime opinia asupra excepției, alin. (5) îi cere să respingă cererea dacă excepția este inadmisibilă. Judecătoria Sectorului 2 nu a respectat niciuna, iar Curtea consemnează amândouă neîmplinirile, la paragrafele 6 și 15. Combinarea lor arată de ce filtrul nu a funcționat: instanța care nu își formulează o opinie nu are cum să ajungă la concluzia că cererea e inadmisibilă, pentru că nu s-a uitat la ea. Iar în absența opiniei, dosarul ajunge la Curte fără singurul element care i-ar fi permis să fie triat rapid.

A treia observație ține de fondul pe care nimeni nu l-a atins. Nemulțumirea din dosar nu era una fantezistă: până la 21 ianuarie 2017, oprirea pe trotuar era permisă oricui lăsa un metru liber pentru pietoni, iar din 2017 este interzisă tuturor, cu o singură excepție care depinde în întregime de o investiție pe care administratorul drumului nu are obligația să o facă. Regulamentul a mutat astfel o interdicție asupra șoferului fără să pună o obligație corelativă asupra administrației, iar rezultatul se vede în orice oraș din România. Decizia nr. 721/2025 nu avea cum să repare asta. Reparația se face în altă parte: la curtea de apel, pe calea contenciosului administrativ, sau direct la Guvern, printr-o modificare a regulamentului.

Ce ar trebui schimbat

  • Un termen legal pentru publicarea deciziilor Curții Constituționale. Astăzi nu există niciunul, iar între pronunțare și publicare au trecut 280 de zile într-o cauză fără fond de analizat. Un termen de 60 sau 90 de zile ar reduce perioada în care instanțele și părțile știu că soluția există, dar nu o pot invoca.
  • Un filtru explicit de inadmisibilitate manifestă la nivelul Curții. Când obiectul sesizării este vizibil în afara competenței, cum e cazul unei hotărâri de Guvern, o procedură scurtă, fără raport și fără ședință publică, ar închide dosarul în câteva săptămâni și ar elibera complete pentru cauzele care chiar privesc legi și ordonanțe.
  • Informarea părții despre calea corectă, în chiar cuprinsul încheierii de respingere. Dacă instanța ar fi aplicat art. 29 alin. (5), ar fi putut arăta în două rânduri că norma se atacă la contenciosul administrativ. Ar fi costat o frază și ar fi economisit doi ani.
  • O obligație de amenajare, corelativă interdicției din art. 142 lit. n). Regulamentul îi permite administratorului drumului să facă parcări pe trotuar, dar nu îi cere să inventarieze străzile unde oprirea a devenit imposibilă. Un termen de inventariere și un plan public de amenajări ar transforma excepția dintr-o posibilitate teoretică într-o soluție verificabilă.
  • Corectarea citatului din paragraful 11 printr-o rectificare publicată în Monitorul Oficial. Este singura apariție a textului normei în decizie și, așa cum e redat, indică o altă autoritate decât cea din actul în vigoare.

Textul original al actului normativ

Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial

M. Of. nr. 781 din 15 septembrie 2026 8 pagini PDF, 86 KB actul începe la pagina 2

Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul

Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.

Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului

DECIZIA nr. 721 din 9 decembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

EMITENT: Curtea Constituțională a României

Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 15 septembrie 2026

Elena-Simina Tănăsescu — președinte Asztalos Csaba-Ferenc — judecător Mihai Busuioc — judecător Mihaela Ciochină — judecător Cristian Deliorga — judecător Dimitrie-Bogdan Licu — judecător Laura-Iuliana Scântei — judecător Gheorghe Stan — judecător Gabriela-Lenuța Dimitriu — magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de către Luciana Bălănescu în Dosarul nr. 3.426/300/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București — Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.290D/2024.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că se solicită verificarea constituționalității unei hotărâri a Guvernului. C U R T E A, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 21 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.426/300/2024, Judecătoria Sectorului 2 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de către Luciana Bălănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute și sancționate de norma legală criticată.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că norma legală criticată, care prevede interzicerea opririi voluntare a vehiculelor pe trotuar, în lipsa unor amenajări conforme cu art. 144 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în ceea ce privește exigențele constituționale de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii.

Aceasta întrucât se generează incoerențe între normele primare și cele de aplicare, în special între Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și regulamentul de aplicare a acesteia, rezultând astfel formulări vagi și interpretabile, ce conduc la aplicarea unor măsuri neunitare și potențial abuzive din partea autorităților, fiind astfel afectate drepturi fundamentale. Autoarea excepției invocă și faptul că restricția privind oprirea voluntară pe trotuar, aplicată fără o analiză individualizată a circumstanțelor concrete și în lipsa unor alternative reale de parcare a autovehiculelor, constituie o restrângere nejustificată și disproporționată a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, prin limitarea abuzivă a atributelor acestuia privind folosința și dispoziția. În opinia autoarei excepției, se impune reconsiderarea normei contestate, prin alinierea acesteia la prevederile legale de rang superior și adaptarea acesteia la realitățile actuale și concrete ale infrastructurii și mobilității urbane, astfel încât să fie respectate și exigențele constituționale referitoare la statul de drept, legalitate, coerență normativă și protejarea dreptului de proprietate.

6. Judecătoria Sectorului 2 București — Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, având în vedere incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. C U R T E A, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, care au următorul cuprins: „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor (…) n) pe trotuar, cu excepția situației în care administratorul domeniului public a executat amenajări care respectă prevederile art. 144 alin. (2) și (3); (…).”

12. Autoarea excepției consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind cerințele de calitate a legii și art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. În acest sens, reține că, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, Curtea Constituțională „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial”. În aplicarea acestei prevederi constituționale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că instanța de contencios constituțional „(…) decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

14. Ca atare, obiect al controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate îl poate constitui doar o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau o ordonanță, astfel că o analiză a constituționalității unor dispoziții din acte normative cu caracter secundar, emise în executarea legii, așa cum sunt hotărârile Guvernului, nu intră în competența instanței de contencios constituțional, sesizarea acesteia cu un astfel de obiect fiind inadmisibilă.

15. Curtea observă și că judecătorul cauzei a analizat admisibilitatea excepției, reținând că este admisibilă și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, contrar prevederilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.” Având în vedere că instanța de judecată nu a aplicat aceste dispoziții legale, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, C U R T E A C O N S T I T U Ț I O N A L Ă În numele legii D E C I D E: Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de către Luciana Bălănescu în Dosarul nr. 3.426/300/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București — Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 9 decembrie 2025. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Gabriela-Lenuța Dimitriu

Sursă: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 15 septembrie 2026, paginile 2-3.

Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.