Pe scurt
- Curtea Constituțională a confirmat că service-ul auto își poate folosi propriul tarif orar de manoperă atunci când calculează valoarea reparației plătite din asigurarea RCA. Regula este constituțională, a decis Curtea cu unanimitate de voturi.
- Legea prevede două metode de calcul, sistemele de evaluare specializate și documentele emise de unitatea reparatoare cu tariful ei afișat, iar niciuna nu are prioritate față de cealaltă.
- Dacă asigurătorul și păgubitul nu se înțeleg asupra sumei, litigiul se rezolvă prin SAL-FIN, prin mediere sau în instanță. Iar pentru diferența pe care asigurătorul nu o acoperă, păgubitul îl poate acționa în judecată pe șoferul vinovat.
Publicat: M. Of. nr. 621 din 28 iulie 2026
Intră în vigoare: 28 iulie 2026
Un asigurător a cerut Curții Constituționale să declare neconstituțională regula care permite service-urilor auto să își folosească propriul tarif orar de manoperă la reparațiile plătite din RCA. Curtea a refuzat, pentru a patra oară pe aceeași chestiune. Decizia nr. 617 din 20 noiembrie 2025, publicată marți în Monitorul Oficial, constată că articolul 14 alineatul (3) din Legea nr. 132/2017 este constituțional. Este a doua decizie a Curții cu efect asupra șoferilor publicată în ultimele săptămâni, după cea prin care instanța nu poate scurta durata suspendării permisului.
Textul atacat are o singură frază: valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. Sistemele de evaluare specializate sunt cele profesionale de deviz, pe care Curtea le și enumeră: Audatex, Autovista, DAT, GT Motive. Pentru starea tehnică a mașinii oprite în trafic nu există însă niciun asemenea reper, iar Curtea a refuzat să îl construiască ea, arătând că granița dintre defecțiunea minoră și cea majoră o poate scrie doar Parlamentul.
Autoarea excepției a fost Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance, care a ridicat-o în patru dosare diferite, la Judecătoria Sectorului 1 București, la Tribunalul Alba și de două ori la Judecătoria Timișoara. Toate patru priveau cereri de pretenții derivate din asigurarea obligatorie RCA, iar Curtea le-a conexat.
Efectele pe care le produce
Tariful de manoperă al service-ului rămâne o bază legală de calcul. Asigurătorul susținea că formularea permite unităților reparatoare să stabilească arbitrar prețuri mult peste referințele pieței, fiindcă legea nu le obligă să se raporteze la niciun criteriu, nici la prețurile de referință din piață, nici la cele recomandate de producător. Curtea a respins argumentul: textul evidențiază explicit cele două modalități de cuantificare, este redactat clar și lipsit de echivoc, deci satisface cerințele de claritate, precizie și previzibilitate.
Nicio metodă nu are prioritate. Este precizarea cea mai utilă din decizie, la paragraful 26. Legislația nu stabilește că un mod de evaluare primează în defavoarea celuilalt. Prin urmare, nici asigurătorul nu poate impune sistemul de deviz, nici service-ul nu poate impune automat tariful propriu. Ce rămâne este acordul părților, iar în lipsa lui, o cale de soluționare a litigiului.
Trei căi când nu există acord. Curtea le enumeră: mecanismele alternative de soluționare, cum sunt Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar, cunoscută ca SAL-FIN, sau medierea, ori hotărârea definitivă a instanței, potrivit articolului 23 alineatul (5) din Legea nr. 132/2017.
Diferența neacoperită se poate recupera de la șoferul vinovat. Curtea reamintește că nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, adică a persoanei vinovate de accident, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire pe care asigurătorul nu o suportă. Pentru păgubit, asta înseamnă că plafonul plătit de asigurare nu este neapărat capătul drumului.
Asigurarea este un contract aleatoriu, iar riscul face parte din el. Argumentul prin care Curtea respinge critica pe dreptul de proprietate este acesta: prin încheierea contractului, asigurătorul dobândește șansa unui câștig și se expune totodată riscului unei pierderi, iar existența și întinderea pierderii depind de un eveniment viitor și incert. Riscul este un atribut esențial al economiei de piață libere, care justifică libera concurență.
Abuzurile din practică nu sunt probleme de constituționalitate. Curtea spune direct că eventualele disfuncționalități apărute în felul în care unitățile reparatoare aplică textul nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate. Cu alte cuvinte, dacă un service umflă nota, remediul este contractual sau judiciar, în dosarul concret, nu abrogarea normei.
A patra oară pe aceeași chestiune. Textul mai fusese verificat prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, Decizia nr. 126 din 14 martie 2024 și Decizia nr. 244 din 25 aprilie 2024, toate cu soluții de respingere ca neîntemeiată. Curtea constată că nu au intervenit elemente noi, deci soluția și considerentele își mențin valabilitatea.
Ce s-a schimbat față de situația anterioară
Nimic în textul legii. Decizia confirmă o normă în vigoare din 2017 și o linie jurisprudențială deschisă în 2022. Pentru șoferi și pentru service-uri, regulile de calcul rămân cele de până acum.
Ce se consolidează este poziția unităților reparatoare în negocierea cu asigurătorii. După a patra respingere consecutivă, argumentul că tariful propriu de manoperă ar fi neconstituțional pentru lipsă de predictibilitate nu mai are șanse rezonabile în fața Curții. Discuția se mută definitiv în zona probelor din fiecare dosar: cât a costat efectiv reparația, ce prevede devizul, ce spune expertiza.
Pentru păgubiți, decizia are un efect practic mai puțin evident. Ea nu obligă asigurătorul să plătească tariful service-ului ales, ci doar confirmă că acel tarif este o bază legală de calcul la fel de valabilă ca sistemul de deviz. Diferența dintre cele două rămâne o chestiune de negociere, iar când negocierea eșuează, de SAL-FIN, mediere sau instanță.
Merită observat și un detaliu de practică judiciară. Tribunalul Alba nu și-a exprimat opinia asupra excepției, deși articolul 29 alineatul (4) din Legea nr. 47/1992 îl obliga. Este a doua astfel de situație consemnată în aceeași zi de Monitor Oficial, după cea din Decizia nr. 757/2025, unde Curtea de Apel București a omis același lucru. Nici președinții celor două Camere, nici Guvernul și nici Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate în acest dosar.
Avantaje și dezavantaje
Ce aduce bun
- Confirmă că păgubitul își poate alege liber service-ul, iar tariful afișat de acesta este o bază legală de calcul, nu o pretenție care poate fi respinsă din principiu.
- Precizează expres că niciuna dintre cele două metode de evaluare nu primează, ceea ce închide argumentul asigurătorilor că sistemul de deviz ar fi obligatoriu.
- Enumeră concret căile de urmat când nu există acord: SAL-FIN, medierea sau instanța, cu temei legal indicat.
- Reamintește că diferența neacoperită de asigurător se poate recupera de la șoferul vinovat, pe răspundere civilă delictuală, în baza principiului reparației integrale.
- Linia jurisprudențială este acum stabilă, patru decizii în același sens, deci previzibilă pentru toate părțile din piață.
- Decizia a fost luată cu unanimitate de voturi, fără opinie separată.
Ce rămâne o problemă
- Curtea nu răspunde la problema de fond semnalată de asigurător: legea chiar nu prevede niciun criteriu de raportare pentru tariful orar, nici piața, nici recomandarea producătorului.
- Soluția lasă fiecare divergență să fie tranșată separat, în dosarul concret, ceea ce înseamnă costuri și timp pentru păgubit, nu pentru cel care refuză plata.
- Trimiterea la răspunderea civilă delictuală a șoferului vinovat mută povara unui al doilea proces asupra victimei accidentului.
- Recomandarea de a folosi SAL-FIN sau medierea nu vine cu niciun termen și cu nicio garanție de rezultat, iar decizia nu spune ce se întâmplă dacă asigurătorul refuză procedura alternativă.
- De la sesizarea instanțelor, în 2020 și 2021, până la publicarea deciziei, în iulie 2026, au trecut între aproape cinci și aproape șase ani, interval în care litigiile de acest tip au continuat fără reper constituțional clar.
- Tribunalul Alba nu și-a exprimat opinia, deși legea îl obliga, iar nicio autoritate sesizată nu a transmis punct de vedere. Curtea a decis fără niciun aport din partea acestora.
Sfaturi utile
- Cereți service-ului tariful orar de manoperă afișat înainte de a lăsa mașina în reparație. Este informația pe care asigurătorul o va discuta, iar legea îi permite service-ului să o folosească.
- Păstrați devizul și factura. Dacă asigurătorul plătește mai puțin decât valoarea reparației, diferența se demonstrează cu documente, nu cu estimări.
- Dacă asigurătorul insistă că numai sistemul de evaluare specializat contează, invocați paragraful 26 al acestei decizii: legislația nu stabilește că un mod de evaluare primează în defavoarea celuilalt.
- Înainte de a merge în instanță, încercați SAL-FIN sau medierea. Curtea le indică expres ca mecanisme alternative de soluționare pentru acest tip de litigiu.
- Dacă diferența rămâne neacoperită, aveți deschisă acțiunea împotriva șoferului vinovat, pe temeiul răspunderii civile delictuale și al principiului reparației integrale a prejudiciului.
- Comparați totuși tarifele înainte de a alege service-ul. Instanțele care și-au exprimat opinia în acest dosar au reținut că păgubitul e liber să aleagă alt cocontractant dacă i se pare disproporționată valoarea manoperei.
- Dacă sunteți service auto, afișați vizibil tariful orar. Pe acest afișaj se sprijină baza legală de calcul confirmată de Curte.
- Rețineți temeiul procedural pentru instanță: articolul 23 alineatul (5) din Legea nr. 132/2017, la care Curtea trimite pentru soluționarea litigiului prin hotărâre definitivă.
Întrebări frecvente
Service-ul poate cere orice tarif de manoperă?
Care sunt cele două metode de calcul al reparației?
Care metodă are prioritate?
Ce fac dacă asigurătorul îmi plătește mai puțin decât costul reparației?
Ce înseamnă că pot da în judecată șoferul vinovat?
Cine a contestat textul și de ce?
De ce a respins Curtea critica privind dreptul de proprietate?
Este prima dată când Curtea se pronunță pe acest text?
Ce înseamnă respins ca neîntemeiată?
Textul original al actului normativ
Textul integral, în forma publicată în Monitorul Oficial
M. Of. nr. 621 din 28 iulie 2026 16 pagini PDF, 110 KB actul începe la pagina 4
Deschide PDF-ul oficialDescarcă PDF-ul
Pe ecrane mici vizualizatorul nu se afișează. Folosește butoanele de mai sus ca să deschizi sau să descarci fișierul.
Arată textul integral al actuluiAscunde textul integral al actului
DECIZIA nr. 617 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie
EMITENT: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 28 iulie 2026
Elena-Simina Tănăsescu — președinte
Asztalos Csaba-Ferenc — judecător
Mihaela Ciochină — judecător
Cristian Deliorga — judecător
Dacian-Cosmin Dragoș — judecător
Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
Laura-Iuliana Scântei — judecător
Gheorghe Stan — judecător
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance — S.A. din București în Dosarul nr. 38.031/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.208D/2021.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3. Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.992D/2021, nr. 3.311D/2021 și nr. 3.376D/2021, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance — S.A. din București în Dosarul nr. 1.837/298/2020 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. 10.877/325/2021 al Judecătoriei Timișoara — Secția a II-a civilă și în Dosarul nr. 7.020/325/2021 al Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă.
4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.992D/2021, nr. 3.311D/2021 și nr. 3.376D/2021 la Dosarul nr. 1.208D/2021, care a fost primul înregistrat.
6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și invocă Decizia Curții Constituționale nr. 583 din 23 noiembrie 2022. Arată, în esență, că legiuitorul a impus repere predictibile din punct de vedere economic, iar, în măsura în care există o fraudă, poate interveni o răspundere civilă sau penală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7. Prin Sentința civilă nr. 5.353 din 14 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 38.031/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ce formează obiectul Dosarului nr. 1.208D/2021.
8. Prin Încheierea nr. 806 din 22 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.837/298/2020, Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, excepție ce formează obiectul Dosarului nr. 2.992D/2021.
9. Prin Sentința civilă nr. 10.078 din 21 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 10.877/325/2021, Judecătoria Timișoara — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, excepție ce formează obiectul Dosarului nr. 3.311D/2021.
10. Prin Încheierea din 23 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.020/325/2021, Judecătoria Timișoara — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, excepție ce formează obiectul Dosarului nr. 3.376D/2021.
11. Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance — S.A. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri în pretenții derivând din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse.
12. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, că, atât în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, în mod rezonabil, consecințele care pot apărea. Or, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, reglementarea potrivit căreia unitatea reparatoare „poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată” permite stabilirea în mod arbitrar și abuziv de către unitățile reparatoare a unui preț pe oră de manoperă mult peste prețurile de referință din piața specifică.
13. Norma de drept criticată este lipsită de predictibilitate, întrucât lasă la dispoziția unității reparatoare posibilitatea de a stabili orice valoare a reparației, neexistând nici măcar obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, împrejurare de natură să creeze premisele comportamentului abuziv al unităților reparatoare. Se susține, de asemenea, că o altă gravă deficiență a textului incriminat constă și în faptul că legiuitorul lasă la totala dispoziție a unității reparatoare să opteze pentru una „sau” pentru alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației, și anume fie folosind sistemele de evaluare specializate, fie prin documente emise, în condițiile legii, în care unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, redactare ce conferă textului de lege criticat un caracter neconstituțional, întrucât nu se prevede criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă.
14. În ceea ce privește încălcarea art. 44 alin. (2) din Constituție coroborat cu art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, aceasta este dedusă din împrejurarea că sunt favorizate unitățile reparatoare care, invocând principiile pieței libere, stabilesc prețuri arbitrare și abuzive în relația contractuală directă cu persoana prejudiciată, în detrimentul societăților de asigurare al căror patrimoniu este mai puțin ocrotit de legiuitor.
15. Judecătoria Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, sa aleagă un alt cocontractant. Totodată, instanța reține că nu poate fi limitat dreptul persoanei păgubite de a alege unitatea reparatoare auto, câtă vreme această alegere se realizează în funcție de criterii de calitate și performanță.
16. Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția invocată.
17. Judecătoria Timișoara — Secția a II-a civilă și Judecătoria Timișoara — Secția I civilă apreciază că excepția invocată este neîntemeiată și reține că autoarea acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. Instanța reține că prin încheierea contractului de asigurare — contract esențialmente aleatoriu — asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.
18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
19. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
20. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
21. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, care au următorul cuprins: „Valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.”
22. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind cerințele de calitate ale legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, astfel cum acestea se interpretează în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma exigențelor art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
23. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textul criticat a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023, Decizia nr. 126 din 14 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 11 septembrie 2024, Decizia nr. 244 din 25 aprilie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 4 septembrie 2024, iar Curtea a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate.
24. În jurisprudența sa, Curtea a apreciat, în esență, că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, evidențiind explicit cele două modalități de cuantificare a despăgubirilor datorate de asigurător, și anume prin folosirea sistemelor de evaluare specializate (precum Audatex, Autovista, DAT, GT Motive) și prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.
25. Totodată, prin aceeași jurisprudență, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție și prin prisma exigențelor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece prin încheierea contractului de asigurare, care este esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus, totodată, și la riscul unei pierderi, iar existența și întinderea acestuia depind de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să aplice art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, cu ocazia desfășurării activităților specifice acestora, nu pot fi însă convertite în vicii de neconstituționalitate de natură să antreneze controlul de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional.
26. Referitor la susținerile potrivit cărora unitatea reparatoare își poate folosi propria valoare a orei de manoperă, fără ca asigurătorul să o poată contesta, indiferent de cuantumul acesteia, Curtea a subliniat că, așa cum prevede art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. Întrucât legislația nu stabilește dacă un mod de evaluare primează în defavoarea celuilalt, în cazul în care părțile nu pot conveni în mod amiabil asupra modului de calcul al sumei cuvenite drept despăgubire, litigiul poate fi soluționat fie prin mecanisme alternative de soluționare [de exemplu, prin Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL-FIN) sau prin mediere], fie pe baza hotărârii definitive a instanței, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 132/2017.
27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance — S.A. din București în Dosarul nr. 38.031/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1.837/298/2020 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. 10.877/325/2021 al Judecătoriei Timișoara — Secția a II-a civilă și în Dosarul nr. 7.020/325/2021 al Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă, Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, Judecătoriei Timișoara — Secția a II-a civilă și Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 20 noiembrie 2025.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Raluca-Alexandra Buterez-Fășie
Acest articol are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică. Pentru situații concrete, consultați un avocat sau un consultant fiscal autorizat.