Röviden
- Az Alkotmánybíróság elfogadhatatlanként elutasította azt a kifogást, amely a végrehajtás elleni kifogás jelenlegi határidő-szabályának eltörlését kérte.
- Gyakorlatilag semmi sem változik: a kifogás benyújtására nyitva álló 15 napos határidőt továbbra is a végrehajtást jóváhagyó végzés vagy a felszólítás kézhezvételétől, illetve attól az időponttól kell számítani, amikor az adós tudomást szerzett az első végrehajtási cselekményről.
- A határozat végleges és általánosan kötelező érvényű, tehát véglegesen lezárja a törvényszöveg ezen az alapon történő megtámadásának lehetőségét.
Közzétéve: Hivatalos Közlöny sz. 654, 2026. augusztus 7.
Kihirdetve: 2026. március 5.
Az Alkotmánybíróság elfogadhatatlanként elutasította azt az alkotmányossági kifogást, amelyet a végrehajtás elleni kifogás határidejének kezdő időpontját meghatározó szabály ellen emeltek. A 211/2026-os határozat, amelyet közel öt hónappal a kihirdetése után tettek közzé a Hivatalos Közlönyben, megerősíti a polgári perrendtartás 715. cikke (1) bekezdésének 3. pontja jelenlegi szövegét, és lezárja azt a 2021-ben megnyitott jogorvoslati utat, amelyet egy adós nyitott meg, aki azt kifogásolta, ahogyan a bíróságok kiszámítják ezt a határidőt, beleértve az olyan érzékeny helyzeteket is, mint az öregségi nyugdíj letiltása.
Az ügy egy olyan végrehajtás elleni kifogásból indult ki, amelyet a bíróságok elkésettként utasítottak el. A kifogást emelő fél azzal érvelt, hogy a törvény nem határozza meg kellő egyértelműséggel „az első végrehajtási cselekményről való tudomásszerzés” pillanatát, teret engedve ezzel az ügyenként eltérő értelmezéseknek, ami drámai következményekkel járhat azok számára, akik késve támadják meg a végrehajtást. Az Alkotmánybíróság ugyanakkor úgy ítélte meg, hogy a jelzett probléma a törvény bíróságok általi, konkrét esetekre vonatkozó alkalmazásához kapcsolódik, nem magának a szövegnek az alkotmányellenességéhez, az ilyen típusú kifogás pedig nem tartozik az Alkotmánybíróság hatáskörébe.
Milyen hatásokkal jár a határozat
A végrehajtás alatt állók számára a határozat semmit nem változtat a határidők számításán: a szabály továbbra is a polgári perrendtartásból eredő, és azt a bíróságok pontosan úgy alkalmazzák, mint eddig. A valódi hatás máshol jelentkezik: véglegesen megszűnik minden remény arra, hogy ezt a szöveget alkotmányos úton meg lehessen támadni, a bíróságoknak pedig többé nem kell elemezniük a hasonló, alkotmányossági kifogásként előterjesztett érveket, hanem az ilyen kérelmeket közvetlenül elutasíthatják, erre a határozatra hivatkozva.
Az ügyvédek és a gyakorló jogászok számára a határozat megerősíti, hogy minden olyan végrehajtás elleni kifogás, amelyet az ismert első végrehajtási cselekménytől számított 15 napon túl nyújtanak be, elkésettként való elutasítás kockázatát hordozza, anélkül hogy a törvény homályosságára mint alkotmányossági érvre lehetne hivatkozni. Ez a Bíróság második, ugyanabban az időszakban közzétett friss határozata, amely megerősíti a polgárok számára fontos törvényes határidők stabilitását, lásd még azt a határozatot, amellyel az Alkotmánybíróság megerősítette a közérdekű adatigénylésekre adott válasz határidejét. A Hivatalos Közlöny ugyanazon számának egy másik határozata, a CCR-határozat sz. 214/2026, megerősíti, hogy a végrehajtás elleni kifogásokban hozott ítéletek főszabályként fellebbezéssel nem támadhatók. Ugyancsak a hitelezők és adósok közötti viszony témakörében a CCR-határozat sz. 807/2025 egy másik, a pénzügyi nehézségekkel küzdők számára fontos mechanizmust erősít meg, a lakóingatlan átadását jelzáloghitel törlesztésére.
Mi változott a korábbi helyzethez képest
- A szövegben semmi: a polgári perrendtartás 715. cikke (1) bekezdésének 3. pontja változatlan marad.
- Egy jogorvoslati út lezárul: a „a törvény homályos e határidő tekintetében” érv többé nem használható alkotmányossági kifogásként más ügyekben.
- Megerősített joggyakorlat: az Alkotmánybíróság korábbi határozataira (188/2015. és 504/2014. számú) hivatkozva megerősíti, hogy a törvény bíróságok általi értelmezése nem támadható meg alkotmányossági kontroll útján.
Előnyök és hátrányok
Mit hoz jót
- Kiszámíthatóság: a 15 napos határidő szabálya stabil marad, a joggyakorlat hirtelen megváltozásának kockázata nélkül.
- A bíróságok gyorsabban elutasíthatják az ugyanazon, már eldöntött érvre alapított kifogásokat.
Mi marad probléma
- Az „első végrehajtási cselekményről való tudomásszerzés” pontos időpontja a gyakorlatban továbbra is esetenkénti értelmezés kérdése marad, pontosan az, amit a kifogást emelő fél kifogásolt.
- A jogi képzettséggel nem rendelkező személyek továbbra is ki vannak téve annak a kockázatnak, hogy a viszonyítási pont gyakorlati bizonytalansága miatt elmulasztják a 15 napos határidőt.
Hasznos tanácsok
- Ha letiltás alá került a bankszámlája vagy jövedelme: azonnal ellenőrizze, mikor szerzett tudomást a letiltásról (számlakivonat, banki értesítés, munkáltatóval folytatott beszélgetés); innentől számít a 15 napos kifogásolási határidő.
- Ha felszólítást vagy a végrehajtást jóváhagyó végzést kap: a határidő ezek kézhezvételének napjától számít, nem a tényleges letiltás időpontjától.
- Ne várja meg, hogy „biztos legyen” minden részletben: ha kétsége van, nyújtsa be a kifogást az első jelzéstől (felszólítás, letiltás, értesítés) számított 15 napon belül; az indokokat később kiegészítheti, de a benyújtási határidő nem hosszabbítható meg.
- Forduljon végrehajtóhoz vagy ügyvédhez, amint tudomást szerez egy végrehajtási cselekményről, különösen, ha a letiltott jövedelem nyugdíj, vagy ha ritkán használt bankszámláról van szó.
Gyakran ismételt kérdések
Mit döntött az Alkotmánybíróság?
Mikortól számít a 15 napos határidő a végrehajtás elleni kifogásra?
Miért utasították el a kifogást, ha a jelzett probléma valós volt?
Megtámadható még ez a törvényszöveg alkotmányos úton?
Mit tegyek, ha már elmulasztottam a 15 napos határidőt?
Ugyanez a logika, vagyis hogy nem avatkozik be a jogalkotó választásaiba a kiegészítő bérjogosultságok terén, jelenik meg abban a határozatban is, amellyel az Alkotmánybíróság fenntartotta a 2022-es bérfeltételt az állat-egészségügyi szakemberek kockázati pótlékára vonatkozóan.
A jogszabály eredeti szövege
Az alábbi szöveg románul szerepel, a hivatalos közzétett formában.
Mutasd a teljes jogszabályszövegetRejtsd el a teljes jogszabályszöveget
DECIZIA nr. 211 din 5 martie 2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă
EMITENT: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 654 din 7 august 2026
Elena-Simina Tănăsescu
– președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
– judecător
Mihai Busuioc
– judecător
Mihaela Ciochină
– judecător
Dacian Cosmin Dragoș
– judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
– judecător
Gheorghe Stan
– judecător
Ioana-Laura Paris
– magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în Dosarul nr. 14.000/301/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.701D/2021.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate deoarece se critică neclaritatea legii prin raportare la modalitatea în care aceasta este aplicată de către instanțele judecătorești.
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia civilă nr. 958 A din 31 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.000/301/2019, Tribunalul București – Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Ecaterina Luminița Andronic în faza de apel a unei cauze având ca obiect soluționarea unei contestații la executare prin care sa solicitat desființarea tuturor actelor și formelor de executare din cadrul dosarului de executare silită.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că norma criticată din materia executării silite are o redactare defectuoasă, care lasă loc unei interpretări variabile asupra momentului de la care începe să curgă termenul de contestație la executare, care nu poate fi determinat obiectiv. Pentru că nu există o definiție legală riguroasă a luării la cunoștință de primul act de executare, consecințele produse pot fi dramatice prin prisma rigorilor impuse unei contestații la executare. Făcând referire la cazul înființării unei popriri asupra unui cont ce nu este folosit în mod frecvent de către debitor, dar și la cazul în care venitul poprit este pensia pentru limită de vârstă, autoarea excepției apreciază că modalitatea de reglementare, în Codul de procedură civilă , a momentului luării la cunoștință de primul act de executare nu oferă garanții că dreptul persoanei de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, dar și a dreptului la un proces echitabil sunt protejate.
6.
Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât în realitate este criticată aplicarea textului legal de către o instanță judecătorească. Deși este invocată neconstituționalitatea textului din perspectiva art. 21 din Constituție cu privire la accesul la instanță, analiza motivului de nelegalitate invocat din perspectiva interpretării susținute de autoare a făcut obiectul cercetării judecătorești de către instanța de fond. Textul art. 715 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu pune problema împiedicării analizei contestației la executare pe fond, nefiind afectat accesul la instanță prin reglementarea potrivit căreia momentul de la care începe curgerea termenului de contestare este cel în care se ia cunoștință de primele acte de executare.
7.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția invocată este inadmisibilă întrucât, deși se susține în mod formal pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 din Legea fundamentală , criticile formulate vizează, în principal, modul în care instanța de executare a aplicat în cauză dispozițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă . Or, o excepție de neconstituționalitate care vizează exclusiv interpretarea sau aplicarea dispozițiilor legale nu intră în sfera de competență a Curții Constituționale, ci revine instanței judecătorești competența de a interpreta și aplica legea în raport cu situațiile de fapt deduse judecății. De asemenea, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și ca urmare a lipsei motivării, autoarea acesteia limitându-se la a susține că prevederile legale contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 , fără a motiva o asemenea apreciere.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției , precum și Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale art. 1 alin. (2) , ale art. 2 , 3 , 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , care au următorul conținut: „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: […] 3. debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.“
12.
În susținerea excepției de neconstituționalitate sunt invocate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și în art. 21 – Accesul liber la justiție.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că susținerile autoarei din cuprinsul cererii de sesizare a Curții nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci elemente care țin de interpretarea și aplicarea legii în raport cu situațiile concrete supuse judecății, care excedează competenței instanței de contencios constituțional. Curtea Constituțională a reținut, în jurisprudența sa, că modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești nu poate constitui motiv de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci este de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor în această situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție , potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 188 din 31 martie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18). De asemenea, Curtea Constituțională nu este competentă să controleze constituționalitatea unei interpretări date de o anumită instanță judecătorească textelor legale criticate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15).
14.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al art. 1 – 3 , al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 715 alin. (1) pct. 3 din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ecaterina Luminița Andronic în Dosarul nr. 14.000/301/2019 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 5 martie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent,
Ioana-Laura Paris
–-
Ez a cikk tájékoztató jellegű, és nem minősül jogi tanácsadásnak. Konkrét helyzetekben forduljon ügyvédhez vagy engedéllyel rendelkező adótanácsadóhoz.